Vă invit acum să deschideți Cuvântul lui Dumnezeu la capitolul 53 al cărții Isaia, Isaia capitolul 53. Timp de două săptămâni am avut introducerea acestui capitol. Cu două săptămâni în urmă am avut o introducere mai amplă și apoi duminica trecută care a fost duminica Învierii, ne-am uitat la introducerea capitolului 53 prezentată la finalul capitolului 52. Și asta ne aduce, astăzi, la acest capitol incredibil, Isaia 53.

Acest text este o fântână nesecată de adevăr și realitate biblică. Cu cât îl studiez mai mult, cu atât devine mai profund. După părerea mea, nu are egal în Scriptură și ca să îl înțelegi poate fi provocarea vieții. Este profund, este măreț, este amplu. Îmi voi da toată silința să înțeleg tot ceea ce este aici pentru noi și să vă las, am făcut asta, să vă las mult pentru studiul vostru personal, pe viitor. Dar ca să așez acest capitol sublim în mintea voastră, aș dori să îl citesc, începând cu versetul 1.

„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Disprețuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obișnuit cu suferința, era aşa de disprețuit că îți întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiți.

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, cu toate că nu săvârșise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință... Dar, după ce Își va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuși la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovați.”

În timp ce pentru creștini de-a lungul secolelor acest capitol a fost un prilej de bucurie biruitoare și de binecuvântare profundă, când priveau la crucea Domnului nostru Isus Cristos, adevărul despre acest capitol este că e o cântare tristă. Este o cântare plină de durere. Este o lamentație. Este un cântec de regret. Este un cântec de remușcare. Este o cântare de pocăință într-o gamă minoră. Acest capitol constituie de fapt cea mai mare mărturisire care a fost făcută vreodată în istoria lumii de către o națiune. În ce privește Scriptura, este o singură națiune care se va întoarce la Cristos, ca națiune, și aceasta este națiunea lui Israel. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu pentru ei în viitor.

Când se vor întoarce la Cristos, aceasta va fi mărturisirea lor.

Ați observat, atunci când am citit, că toate verbele până la versetul 10 sunt la timpul trecut. Cei mai mulți se gândesc la acest capitol ca la o profeție despre Cristos și așa și este. Ne oferă atât de multe detalii cu privire la Cristos și la moartea Sa și la îngropare și la înviere și la înălțare, că în sine este o profeție fără de greșeală cu privire la El. Însă nu este scrisă la timpul viitor. Nu este o profeție care să vorbească despre ce se va întâmpla cu Isus. Este o profeție care vorbește despre mântuirea lui Israel în viitor când se vor uita înapoi și vor spune aceste lucruri despre Mesia pe care L-au respins și L-au crucificat. Este lamentația lui Israel când se vor uita înapoi la Mesia pe care L-au respins multă vreme.

Aceasta este cea mai profundă profeție din Vechiul Testament, de departe este de cea mai mare anvergură, cea mai detaliată profeție despre înlocuitorul nostru, despre moartea ispășitoare și sacrificială de substituție a lui Mesia, Robul lui Iehova, și anume Isus. Așa este. Este referirea principală a Vechiul Testament la cruce, la moartea și ispășirea lui Cristos. Dar scopul ei primar este să-i spună lui Israel că într-o zi în viitor vă veți întoarce din respingerea voastră, și atunci vă veți uita înapoi la Evanghelie și la Mesia și veți realiza că ați respins singura voastră speranță, singurul vostru Mântuitor, Mesia al vostru, Yeshua, și acesta va fi cântecul vostru de jale. Asta este ceea ce va spune acea generație viitoare.

Da, în acest capitol citim că Mesia, Robul lui Iehova, va purta păcatul celor vinovați, și va experimenta judecata lui Dumnezeu, care va găsi cu cale să-L zdrobească, să-L facă o jertfă pentru păcat, și-L va face să poarte păcatele multora. Da, acest capitol spune că pentru asigurarea ispășirii spre satisfacția lui Dumnezeu, El va muri, lucru necesar ca să asigure iertarea de păcate. Dar nu va rămâne mort, pentru că tocmai am citit că va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. El va vedea lumina, literal, și va fi satisfăcut. Aici găsim învierea și faptul că va fi înălțat. Totul se găsește aici.

Dar trebuie să înțelegeți că în timp ce acest capitol vorbește despre cruce, vorbește despre ea retrospectiv din perspectiva timpului viitor când Israelul se pocăiește de îndelunga respingere pe care a avut-o față de Isus Cristos. Evreii, încă din vremea Noului Testament, au fost profund deranjați de acest capitol, profund. Atât de mult încât în unele sinagogi nu este citit atunci când are loc citirea normală a Scripturii. Sar peste el. Cei care îl citesc și care trebuie să îl explice, au decis că robul care suferă de aici nu este Mesia și nu este Isus, ci Israel.

Pentru ei Israel este robul neprihănit care suferă. Israel este cel neprihănit care suferă aici, cel care datorită suferinței sale neprihănite într-o zi va fi recompensat pentru acea suferință neprihănită, prin faptul că va fi binecuvântat și va deveni o binecuvântare pentru lume. În acest fel văd rabinii acest capitol. Și fac asta pentru că nu vor ca el să fie Isus, și ei trebuie să găsească o explicație de ce au suferit evreii atât de brutal de-a lungul timpului. Și ca să se asigure că nu au suferit degeaba, ei consideră acest capitol ca un tribut pentru suferința neprihănită a lui Israel, și din această cauză Dumnezeu îi va recompensa, îi va slăvi și prin el Dumnezeu va binecuvânta lumea. La drept vorbind, ei nu văd realitatea.

Aici nu este Israel. Nu poate fi. Ei nu sunt un popor care suferă pe nedrept, așa cum este descris aici, nici un popor care suferă voluntar. Ei trebuie să recunoască că aveau nevoie ca cineva să moară și să plătească în locul lor pedeapsa pentru păcatele lor. Ei nu doreau să recunoască asta. Ei doreau un împărat și un domnitor... vă amintiți că v-am spus data trecută, ei doreau un împărat care să-i izbăvească de vrăjmașii lor, de circumstanțele lor și de suferință, dar nu de păcatele lor. Nu ei sunt robul neprihănit din textul acesta care suferă și care va fi recompensat de Dumnezeu. Aceasta este o parte dintr-un sistem al faptelor de auto-neprihănire. Ceea ce aveau nevoie să înțeleagă este că au fost de-a lungul acestor secole un popor suferind care nu a fost neprihănit.

Ei au suferit judecata lui Dumnezeu asupra lor pentru că L-au respins pe Cristos. Și ei suferă chiar și acum. Și vor continua să sufere judecata lui Dumnezeu pentru respingerea lui Cristos până în acea zi din viitor când ei, ca națiune, se vor întoarce la El. Până atunci, orice evreu se poate întoarce la credința în Cristos și mulți s-au întors, și mulți dintre voi, care sunteți evrei, v-ați întors la credința în Cristos. Dar, ca națiune, ei continuă să fie sub judecata divină, așteptând mântuirea care va veni, urmată apoi de binecuvântările împlinirii tuturor promisiunilor pe care le-a dat Dumnezeu lui Avraam și lui David și profeților, și anume că vor fi o Împărăție slăvită.

Aceasta nu este o revelație care să cinstească pe Israel pentru suferința care conduce la binecuvântare. Aceasta este pocăința lui Israel. Aceasta este lamentația unei inimi frânte, a lui Israel. Aceasta este mărturisirea lui Israel pe care o va avea generația care va veni. În sens personal, fiecare evreu care se întoarce la Cristos se poate ruga exact cu această lamentație. Și apoi, în sensul național, aceasta urmează să se întâmple în viitor. Și se va întâmpla. Așa cum am spus, Scriptura promite doar mântuirea unei singure națiuni. Indivizi din fiecare națiune, limbă, trib, popor, pot fi mântuiți, dar mântuirea pentru o națiune este doar pentru Israel. Și în viitor, se vor pocăi și se vor întoarce la Cristos.

Așadar, într-un sens, acest capitol privește înainte la evenimentul morții și învierii și chiar înălțarea lui Cristos, și ne oferă detaliile cu privire la aceste realități glorioase, dar în adevăratul sens, el privește dincolo de cruce, la convertirea lui Israel și la ce vor spune ei când vor înțelege. Sunt unii oameni, unii oamenii abili, cercetători ai Scripturii, teologi, predicatori, autori creștini care nu cred în mântuirea viitoare a lui Israel. Ei nu cred că Împărăția va fi pe pământ. Ei nu sunt premileniști și în opinia mea, ei nu pot interpreta acest capitol corect pentru că aceasta este rugăciunea de mărturisire a națiunii lui Israel din vremea convertirii lor viitoare.

Acum, aș dori să vă ofer iarăși imaginea de ansamblu. Nu doresc să intru în multe detalii, dar amintiți-vă că Isaia trăia într-o vreme înainte de robia babiloniană, când evreii au fost deportați de către babilonienii păgâni. Împărăția s-a împărțit în două după domnia lui Solomon, Împărăția de Nord, Israel, și împărăția de Sud, Iuda. În anul 722 împărăția de Nord a fost dusă în captivitate, pentru mult timp. Și acum Isaia vine și prorocește cu aproximativ 700 de ani înainte de Cristos, 650 de ani înainte de Cristos și spune: „Veți merge și voi în robie. Voi veți merge într-o robie din care vă veți întoarce.” Israel nu s-a mai întors, Împărăția de Nord, dar voi veți merge în robie, în Babilon, și vă veți întoarce. Și așa s-a întâmplat.

Acest lucru a avut loc la 80 de ani după moartea lui Isaia, și prima deportare a fost când au venit babilonienii în anul 603 î.C. Următoarea în 597, și ultima în 586, când Ierusalimul a fost distrus, oamenii au fost măcelăriți și evreii au fost târâți de păgâni în robie, locul unde și-au atârnat harfele în sălcii și au plâns pentru că nu mai aveau țara promisă. Dar Isaia le spune că asta se va întâmpla, și acesta nu este finalul narațiunii. Voi veți fi restaurați. Voi vă veți întoarce. Vă veți întoarce. Așadar, Dumnezeu vă va duce într-o robie istorică și vă va aduce înapoi. Vă va izbăvi. Vă va mântui. Aceasta este tema predominantă în prima secțiune a celei de-a doua jumătăți, de la capitolul 40 la 66.

Prima secțiune este despre robia istorică și știm că a avut loc. Au fost târâți în robie, timp de 70 de ani. S-au întors mai târziu și au început să reconstruiască și să se restabilească în țară, unde sunt și acum. Sunt și acum. Această profeție a avut loc așa cum a spus Dumnezeu că va fi, că babilonienii îi vor lua, ei se vor întoarce și se vor restabili în țară. Mai important, în continuarea discuției din Isaia, el le spune că în viitor va fi o mare izbăvire, una mult mai mare. Nu o izbăvire din Babilon, ci o izbăvire din păcat, o izbăvire din păcat. Voi veți fi izbăviți ca națiune. Voi veți fi izbăviți din păcat prin lucrarea Celui care este Robul Domnului.

Așadar, Mesia este tema acestei secțiuni majore din Isaia. Noi numim capitolele 42, 49, 50 și 53 cântările Robului, pentru că aceste patru capitole sunt despre Mesia și Îl identifică pe Acesta ca fiind Robul Domnului. Izbăvirea ta spirituală este mult mai importantă decât izbăvirea ta temporală, mult mai importantă. Veți fi mântuiți, spiritual. Veți fi mântuiți veșnic de păcat și de judecată și de iad. Și apoi își încheie profeția în ultimele capitole spunând: „Atunci voi veți avea Împărăția și iată cum va fi această Împărăție, măreața Împărăție a lui Cristos.”

Așadar, acest capitol 53, care este în mijlocul secțiunii centrale, chiar în mijloc așa cum v-am mai spus, acest capitol ne spune că evreii vor avea o întoarcere în viitor și se vor pocăi, se vor întoarce la Cristos și vor fi mântuiți. Aceasta este o realitate minunată. Acum aș dori să identificăm care este subiectul acestui capitol, așa cum este numit și în capitolul 52:13 „Robul Meu”. Dumnezeu este Cel care vorbește în versetele de la 13 la 15, Dumnezeu vorbește prin Isaia. Și apoi Dumnezeu iarăși vorbește la finalul capitolului 53. Dumnezeu vine și iarăși vorbește. În partea centrală, este mărturisirea lui Israel. Dumnezeu Își prezintă Robul și vorbește despre modul cum va fi desfigurat și umilit când va fi omorât și cum va fi înălțat, astfel că împărații popoarelor vor rămânea șocați.

Aceasta este suferința și slava Lui. Apoi Dumnezeu ne oferă un cuvânt final când vorbește despre însemnătatea suferinței Sale și a slavei Sale care urmează. Dar în partea centrală este mărturisirea lui Israel. Robul Meu, Robul Meu – trebuie doar să spun câteva cuvinte despre El. Poate unii vă amintiți că în urmă cu câteva luni am scris o carte numită Slave (Sclav), Cuvântul din Vechiul Testament pentru rob este ebed am spus undeva în cartea aceea... în engleză ar fi E-B-E-D... este folosit de vreo 800 de ori în Vechiul Testament și este cuvântul pentru sclav. Așadar, când Însuși Dumnezeu, care vorbește în 52:13, Îl identifică pe Mesia, Îl numește „Sclavul Meu, Sclavul Meu”.

Să mergem mai departe. Ideea dominantă a lui ebed, dacă pot să vă explic cum este în ebraică, ideea dominantă, o aflăm de la unul dintre cei mai buni cercetători ai Vechiului Testament, dr. Walter Kaiser, care este un cercetător deosebit al scrierilor Vechiului Testament, el ne spune: „Ideea dominantă cu privire la ebed nu este în principal o referire la subordonare, ci la proprietate”. Aceasta înseamnă să fii sclav. Robul Meu, Mesia este Robul lui Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu hotărăște tot ce face El. Nu are o voință proprie. El slujește voii lui Dumnezeu și plăcerii lui Dumnezeu.

Și apropo, dacă credeți că acest cuvânt, rob, este un cuvânt înjositor vă rog să rețineți. În Vechiul Testament profeții erau numiți robii lui Dumnezeu, împărații erau numiți robii lui Dumnezeu. Și ca un exemplu, Moise este numit robul lui Dumnezeu de 17 ori, fapt care arată că doar unii oameni privilegiați aveau o astfel de relație cu Dumnezeu. Chiar și Mesia, conform cu Filipeni 2, nu a crezut un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a smerit, a luat chip de rob, cuvântul grecesc este doulos. Așadar, Mesia face voia Tatălui și numai voia Tatălui. Aceasta este mărturia lui Isus.

Citiți Evanghelia după Ioan și vedeți de câte ori spune Isus: „Eu nu fac decât voia Tatălui, nu fac decât ce Îmi arată Tatăl, fac doar ce face și Tatăl, fac numai ce dorește Tatăl să fac. Fac ceea ce fac ca să plac Tatălui” și în finalul vieții Sale spune: „Nu voia Mea, ci voia Ta”. Acesta este limbajul unui rob. Mesia este așadar identificat ca Acesta care Se află în proprietatea lui Dumnezeu. În consecință, pronumele este Robul Meu, Cel care este al Meu. Acesta este Mesia. Așadar, Robul lui Iehova este persoana despre care se vorbește atunci când generația viitoare de evrei se va lamenta.

Acum, noi știm cine este Acesta. Este Isus. Este Isus. Dacă vrei să faci un experiment, găsește un prieten evreu care nu crede în Isus și spune-i: „Aș dori să îți citesc ceva”. Nu-i spune ce citești, doar citește Isaia 53 și spune: „Despre cine se vorbește aici?” Și aceasta este mărturia multor evrei care vor spune: „Ei bine, este vorba despre Isus.” „Serios? De unde crezi că am citit din Biblie?” „Oh, din Matei, sau Marcu”. Nu, Isaia, Isaia. Aici vorbește clar despre Isus Cristos și bineînțeles, în Noul Testament sunt treizeci de referiri explicite și implicite, doar în Evanghelii, cu privire la acest capitol. Și în Noul Testament sunt cam cincizeci de referiri la acest capitol. Este clar că aceasta este o prorocie care vorbește despre moartea, învierea și înălțarea viitoare a lui Mesia, cel care nu este nimeni altul decât Yeshua, Isus.

Evreii nu vor accepta aceasta. Și ei oferă și o mărturie generației viitoare. Și ascultați mărturia lor din versetul 1: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?” Acesta este un strigăt de penitență, aceasta este o mărturisire cu inima zdrobită din partea unei generații viitoare de evrei și din partea oricărui evreu individual care vine la Cristos, fiecare evreu care este mântuit și așezat în trupul Bisericii, face această mărturisire că până într-un anumit punct s-a înșelat cu privire la Isus. Însă când se uită înapoi, primul lucru pe care-l vor spune este: „Nu am crezut, nu am înțeles”. Descoperirea cu privire la Cristos s-a întâlnit cu necredința, cu necredința. Dar într-o zi din viitor, toate acestea se vor schimba. Se vor schimba toate.

Când va avea loc această zi în viitor? Ei bine, pot să vă spun doar ce spune Biblia despre aceasta. Deschideți la Zaharia 12, Zaharia capitolul 12. Zaharia prorocește cu 500 de ani înainte de Cristos, poate că undeva la 150 de ani după Isaia, s-au dus în captivitate și s-au întors. Au reconstruit Templul și s-au așezat în țară. Și Dumnezeu îl ridică pe acest proroc pe nume Zaharia. El se uită la un eveniment din viitor. Capitolul 12 versetul 1: „Proorocia, Cuvântul Domnului despre Israel.” Bine, aceasta va fi o prorocie cu privire la viitorul lui Israel. Și aceasta vine dintr-o sursă sigură: „Aşa vorbește Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el”, așa-i?

Așadar, noi știm că aceasta nu a venit din nicio sursă umană, așa-i? Acesta este cuvântul Dumnezeului Creator. „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de amețire pentru toate popoarele de primprejur”. Și apoi în versetul 3: „voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce o vor ridica, vor fi vătămați”. Vei încerca să te legi de Ierusalim și va riposta. Vei fi rănit și vei fi răsturnat și uimit ca un om beat, dacă te atingi de Ierusalim. Despre ce vorbește aici? Finalul versetului 2, un asediu asupra Ierusalimului și Iuda, Iuda fiind zona din țară; iar Ierusalimul fiind orașul principal. Din partea cui va fi acest asediu? Finalul versetului 3: „toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui”.

Oh, întreaga lume va ataca Israelul. Acest eveniment ni se pare foarte îndepărtat sau foarte posibil? Și când ei vor începe să atace, Domnul Își va apăra poporul Lui. De fapt, versetul 6 spune: „În ziua aceea, voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc sub lemn”, aceștia sunt oamenii din zonele de afară care sunt lipsite de apărare „ca o făclie aprinsă sub snopi; voi mistui în dreapta şi în stânga pe toate popoarele de jur împrejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarăși la locul lui cel vechi.” Așadar, când vrăjmașii vor începe să atace, ei vor veni prin zona rurală întâi și pe măsură ce vor merge prin această zonă rurală, Dumnezeu îi va nimici în drumul lor către Ierusalim.

Și apoi în versetul 8: „În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului.” În versetul 9: „În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.” Auziți popoare toate? Doriți să atacați cu armele voastre nucleare pe Israel? Vreți să țintiți asupra Ierusalimului? Va veni vremea când întreaga lume se va aduna împotriva lui Israel. Mișcarea masivă islamică care este în Europa, va înconjura Israelul de la est, de la nord, de la sud, este o amenințare dincolo de înțelegere. Dacă ești într-un avion și vii dinspre Marea Mediterană, trebuie să întorci în două minute sau ai ajuns deja la granița de est a lui Israel, așa de mică este țara aceasta.

Vor fi asediați de lumea întreagă. Anti-sionismul este în creștere. Chiar și în Europa, unde oamenii nu doresc să fie antisemiți, pentru că nu este politically correct...asta înseamnă anti-evrei... ei sunt dornici să fie anti-sioniști, împotriva statului Israel. Lumea este...lumea cea rea și-a îndreptat atenția împotriva statului Israel. Și când se va întâmpla asta, cine știe cum va începe? Poate că Israel va trimite preventiv o armă nucleară împotriva Iranului. Poate că Iranul va trimite o bombă nucleară împotriva lui Israel. Cine știe care va fi scenariul. Însă când aceste națiuni vor veni împotriva lui Israel, versetul 10 spune că acela va fi momentul. „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului” – acestea sunt expresii care-l definesc pe Israel, în acele ore, zile sau săptămâni, indiferent ce va fi – „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi își vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns”.

Și chiar atunci, spune Dumnezeu, că își vor întoarce privirile spre Mine, pentru că Eu sunt Cristosul întrupat. L-au străpuns, „M-au străpuns”. Spune chiar „îşi vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut”. În versetul 11 spune că va fi o mare plângere cu privire la El, țara va plânge; versetul 12, familiile, soțiile, soții, individual și împreună, toți vor plânge și se vor căi, fiind sub asediu și când vor vedea cum i-a apărat Dumnezeu. Capitolul 13 versetul 1: „În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăție.” Un izvor pentru curățirea lor. Aceasta este mântuirea lor.

Când se va întâmpla? În ultima zi când Israel va fi sub un asediu masiv din partea popoarelor. În acea oră ei vor fi fără apărare. Nu vor avea unde să se ducă. Singura lor speranță va fi în Dumnezeu și în harul Său suveran Duhul va veni, Duhul harului care aude toate strigătele, și le va schimba inimile să se uite înapoi în istorie și își vor întoarce privirile spre Cel pe care L-au străpuns, iar cuvintele lor de mărturisire vor fi cuvintele din Isaia 53. Un plânset amar, ca și cum ar plânge cineva pe întâiul născut. Când vor plânge pe singurul Fiu al lui Dumnezeu, pe Mesia. Întreaga națiune va plânge? Va fi fiecare evreu? Nu, dacă mergem la versetul 8 din capitolul 13 citim: „În toată țara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne.”

Când vor veni popoarele, două treimi vor muri. Două treimi vor rămâne în necredință. „Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăți cum se curățește argintul, o voi lămuri cum se lămurește aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Şi ei vor zice: „Domnul este Dumnezeul meu!”” Aceasta este mântuirea lui Israel. Și acea mântuire vine pentru că își vor întoarce privirile spre Cel pe care L-au străpuns. I-au străpuns picioarele, I-au străpuns mâinile, I-au străpuns coasta. Vor începe să se întoarcă la Dumnezeu în disperare. În mijlocul ororilor acelui asalt global, în acel moment Duhul va veni asupra lor și a treia parte din ei sunt aduși la cunoștința că L-au străpuns pe Mesia, își vor întoarce privirile spre Cristos, spre El și frumusețea Lui, moartea Lui și învierea vor deveni reale pentru ei. Și atunci vor fi mântuiți.

Un izvor de curăție se va deschide ca să-i spele de necurăție și de păcat. O treime din ei vor fi protejați în marea bătălie de la Armaghedon și ei vor fi oile care vor intra în Împărăția despre care Domnul a vorbit. Atunci El Își va așeza Împărăția. Capitolul 14: „Iată, vine ziua Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărțite în mijlocul tău. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului.” Aceasta este bătălia de la Armaghedon, când îi va distruge pe toți cei care sunt răi. Versetul 3, Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri, când va fi a doua venire. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare și Își va așeza Împărăția.

În acea zi nu va mai fi lumină. Luminătorii nu-și vor mai da lumina lor. Vă amintiți că în cartea Apocalipsa, soarele nu va mai străluci. Cartea Ioel spune același lucru, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele din cer vor păli și Isus va apărea cu slavă strălucitoare pe nori. Așa este descris Domnul nostru în Matei 24 și 25. Va fi o zi unică, știută doar de Domnul, nimeni nu știe nici ziua nici noaptea. Când va veni, doar Domnul va ști ceasul. Niciun om nu va ști ceasul, așa-i? Versetul 9 le însumează pe toate: „Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.” Aceasta este Împărăția milenară și El va domni și va stăpâni în mod suprem.

Ezechiel a văzut același lucru. Să deschidem pentru o clipă. Nu avem timp să ne uităm la toate, dar vă rog să deschideți la Ezechiel 38. Profetul Ezechiel, în capitolul 38, primește un cuvânt din partea Domnului. Și dacă aveți o Biblie de Studiu MacArthur puteți să citiți toate notițele și să identificați locurile. Însă există o coaliție a națiunilor din orientul mijlociu care este împotriva lui Israel. Este aceeași scenă. Și dacă veți cerceta puțin, veți găsi că aceste locuri sunt de fapt Iran, Egipt, Libia, Etiopia, teritoriile vechi din Armenia, Turcia de est și vest, toate aceste națiuni vor veni împreună.

Orientul Mijlociu se unește ca să vină împotriva lui Israel. „Tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru.” Este același lucru de care vorbește Zaharia, acest atac masiv, global. Și ei cred că se vor sui împotriva acestei țări deschise, versetul 11, o zonă neprotejată. Dar Domnul nu va îngădui. Dumnezeu Își va apăra poporul.

Mi-aș fi dorit să studiem în detaliu, dar pentru că nu avem timp, să ne uităm la capitolul 39, versetul 29, atât putem să acoperim. Sau mai bine să ne uităm la versetul 7, nu pot trece peste asta. Versetul 4 spune că vor cădea pe munții lui Israel „Vei cădea pe munții lui Israel, tu şi toate oștile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor câmpului.” Dumnezeu va decima aceste națiuni.

Versetul 7: „Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel Sfânt în mijlocul poporului Meu Israel” – din nou întâlnim mântuirea lor. „Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel Sfânt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel Sfânt; ci vor ști neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel!” Acest eveniment se apropie și se va împlini. Versetul 21: „Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecățile pe care le voi face, şi pedepsele cu care îi va lovi mâna Mea.” Asta îmi place mult, versetul 22: „Cei din casa lui Israel vor ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, din ziua aceea şi de atunci înainte.” Apoi versetul 29: „şi nu le voi mai ascunde Faţa Mea” – Uau! Dumnezeu Și-a ascuns fața de ei – „căci voi turna Duhul Meu” – de rugăciune și de îndurare din Zaharia 12:10 – „pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

Ați înțeles? Atunci va avea loc. Acum să ne întoarcem la Isaia 53. Este acest eveniment aproape? Ei bine, Israel este ținta celor din Orientul Mijlociu. Ținta, inamicul, și națiunile lumii continuă să fie tot mai nemulțumite de Israel. Națiuni care cândva au fost în strânsă legătură și apărători ai lui Israel, se pare că se retrag, chiar și națiunea noastră. Această lume cedează în fața propagandei islamice, a creșterii religiei musulmane, anti-sionismul crește cu rapiditate. Și Israel își pierde protectorii, poate chiar și țara noastră. Un astfel de război împotriva lui Israel, așa cum îl văd Zaharia și Ezechiel, nu este o realitate îndepărtată. Adesea mă gândesc: Cum poți să nu vezi așa ceva? Adică, dacă întreaga lume s-ar fi ridicat împotriva Argentinei, aceasta ar fi o problemă, pentru că nu este în Biblie. Dar Israel este. Nu vi se par ciudate toate coincidențele?

Însă când va veni acea zi... să ne întoarcem la Isaia 53, și ne vom uita cel puțin la un singur verset. (Râsete) Când va veni acea zi, acesta va fi răspunsul lor, versetul 1, și aceasta este o introducere perfectă. „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?” Primul lucru pe care-l vor spune este: „Nu am crezut. Nu am crezut. Mesajul? Ce vrei să spui? Care mesaj?” Mesajul cu privire la Mesia, Yeshua. Mesajul cu privire la Robul Domnului, Mesia Isus, la umilirea Lui, la moartea Lui, la îngropare, înviere, înălțare, mijlocire și încoronare. Mesajul Evangheliei.

La ce s-a referit când spune mesajul nostru? Foarte important. Limba ebraică nu se referă la mesajul pe care-l dăm, cu toate că sunt și evrei care l-au predicat. Profeții au fost toți evrei care l-au prezis. Ioan Botezătorul a fost un evreu care L-a recunoscut pe Isus. Isus a fost evreu. Toți apostolii au fost evrei, toți scriitorii evangheliilor au fost evrei, toți scriitorii Noului Testament au fost evrei. Așadar, într-un sens, este un mesaj adus de poporul evreu către poporul evreu.

Dar nu aceasta este intenția cuvântului de aici deoarece cuvântul „ni” se referă nu la ceea ce am dat noi, ci la ceea ce ni s-a dat. Este un participiu pasiv cu referire la mesaj și ce vrea să spună sunt următoarele: „Cine a crezut mesajul care a fost auzit de noi?” Acesta este înțelesul acestui termen.

Limbajul se referă la ceea ce am auzit. Și este o recunoaștere a faptului că l-am auzit. Dar nu l-am crezut. Mesajul este văzut nu din perspectiva vorbitorului, ci din perspectiva ascultătorilor. Mesajul despre Mesia Isus pe care l-am auzit cu privire la suferința și slava Sa.

Acum vă rog să mă ascultați, fiecare evreu din lumea aceasta, de când a fost scris Noul Testament, a auzit mesajul cu privire la Israel și l-a respins. Așa-i? ce vreau să spun, este că toate instituțiile religioase iudaice au fost foarte preocupate să discrediteze mesajul despre Israel și să prezinte în mod preventiv mesajul în așa fel încât să fie discreditat. Nu mai este niciun alt grup de oameni, probabil, niciun alt grup etnic care să aibă parte de o astfel de expunere la Evanghelie cum are poporul evreu. Aproape fiecare evreu cunoaște istoria evreilor. Ei cunosc Vechiul Testament și profeții. Și ei știu și istoria Noului Testament cu privire la Isus. Ei au o părere despre El. Vă voi spune mai multe săptămâna viitoare. Au o părere despre cine este Isus. Și nu este una bună, nu este una frumoasă.

Așadar, când rămășița din viitor se va uita, vor spune: „Cine a crezut mesajul pe care l-am auzit?” pentru că l-au auzit. Apostolul Pavel înțelege însemnătatea acelei mărturisiri pentru că în Romani capitolul 10 face referire la ea. Romani 10 versetul 11 Pavel scrie: „după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.” În adevăr, nu este nicio deosebire între Iudeu şi Grec; căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”” Apoi spune „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși?”

Așadar, avem o problemă. Oamenii nu pot crede dacă nu aud mai întâi. Ei nu aud dacă nu se duce cineva să le spună. Nu se duce nimeni dacă nu este trimis. Acest lucru este adevărat în mod general. Oricum, cu referire la evrei, versetul 16, „Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.” Dar nu au crezut. Pavel spune literalmente că evreii nu au crezut ce a spus Isaia cu exactitate. Isaia 6:10 spune că întotdeauna va fi o a zecea parte, un butuc, o sămânță sfântă, o rămășiță. Și apoi în versetul 21 din Romani 10, Dumnezeu vorbește aici în versetul 2, sunt chiar cuvintele Sale din Isaia 65:2: „Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui!” Ei au cunoscut mesajul, dar nu l-au crezut. Așadar, mărturisirea de început are această afirmație uimitoare: „Am auzit, am auzit și l-am auzit, dar nu l-am crezut”. Nu l-am crezut.

Și ca să ducem lucrurile până la capăt, există o a doua întrebare: „Cine a cunoscut brațul Domnului?” Brațul Domnului este un simbol al puterii divine. Se referă la antebraț, dar este un simbol al puterii divine. Isaia 51:9, Isaia 52:10 vorbește despre brațul Domnului ca un simbol de putere. Într-un sens foarte real, Mesia este brațul Domnului. Într-un alt sens, Evanghelia este brațul Domnului pentru că Evanghelia, Romani 1:16, „este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire”. Așadar, este un alt fel de a spune că Dumnezeu Și-a dezvelit brațul. Și-a scos brațul de sub haină și ne arată brațul Său, ne-a arătat puterea , ne-a arătat puterea Sa de mântuire și nu am înțeles-o. Nu am înțeles-o.

Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a iudeului, apoi a grecului. Iată ce spune Ioan 1:11: „A venit la ai Săi și nu L-au primit”. De ce nu au crezut? Există un motiv teologic pentru care nu l-au primit. Motivul teologic la întrebarea de ce nu L-au primit ne duce la Romani 10, și răspunsul este pentru că nu aveau nevoie de o jertfă. Nu credeau că Isus este Mesia pentru că a murit, a fost răstignit. Ei nu aveau nevoie de o jertfă.

La ce ne referim? Romani 10, Pavel spune: „au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor”. Despre asta este vorba. Nu credeau că au vreo nevoie. Ei credeau că pot să-și stabilească propria lor neprihănire fără o neprihănire atribuită din exterior, care să le fie dată prin Cristos. Ne spune că nu au înțeles faptul că Isus Cristos este sfârșitul Legii, iar neprihănirea tuturor celor care cred este prin credință. Au avut o părere greșită despre neprihănirea lui Dumnezeu. Au avut o părere greșită despre păcatul lor pentru că s-au gândit să își înființeze propria lor neprihănire. Așadar nu s-au supus neprihănirii lui Dumnezeu.

Întotdeauna am spus-o astfel, au crezut că Dumnezeu este mai puțin neprihănit decât este, și că ei erau mai neprihăniți decât erau, așadar ei puteau veni la Dumnezeu în termenii lor. L-au respins pe Isus Cristos pentru că, din nou, s-au uitat după un împărat și un domnitor care să-i salveze de dușmanii lor, din circumstanțele lor și de suferința lor, dar nu de păcatul lor. Au avut o neprihănire proprie. De aceea atunci când a venit Isus, rămășița care a fost mântuită în timpul slujirii Sale a fost dintr-o clasă inferioară. De aceea L-au acuzat, că este înconjurat de prostituate și păcătoși și bețivi, oameni care au fost alungați din sinagogă. Și răspunsul lui Isus a fost: „N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Asta era problema. Dacă ai o doctrină inadecvată despre păcat, atunci nu înțelegi de ce a murit Mântuitorul. Așadar, motivul spiritual, motivul teologic de fapt, L-au respins pe Cristos pentru că în ochii lor se vedeau neprihăniți. Aveau o imagine greșită despre păcat și astfel, o imagine greșită despre neprihănire și ispășire. Mai este încă un motiv pentru care ei nu au crezut. Și acesta este datorită suveranității lui Dumnezeu. Ascultați, dacă crezi că ai o neprihănire proprie, toată ziua Dumnezeu Își va îndrepta Mâinile spre un popor nesupus și neascultător. Însă va veni o vreme când acest lucru va înceta.

Ascultați ce spune Ioan 12. Această parte este o parte puternică din Scriptură. Ioan capitolul 12, este o parte mai extinsă. Nu o voi citi toată, dar vreau să mă refer la partea care are legătură cu Isaia 53. Ioan 12, să citim de la versetul 32: „Şi după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.” Ei știau despre ce le vorbea. Va fi răstignit, le-a spus El. A vorbit despre moartea Lui. Și El spune: „Este în regulă dacă voi fi înălțat, pentru că voi atrage pe toți oamenii la Mine”. A spus aceasta ca să arate cu ce fel de moarte va muri”. El le-a spus: „Voi fi răstignit, voi fi ridicat pe o cruce”. Așadar, mulțimea a spus, versetul 34: „Noi am auzit din Lege că Cristos va rămâne în veac”.

Despre ce vorbești? Tu vei fi Mesia și vei muri? Nu, nu, nu, nu. Mesia va rămâne în veac, poate că El este precum Enoh sau Ilie și nu va muri niciodată. Cum poți să spui că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului? „Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu știe unde merge. Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Ați face bine să credeți, le spune El, ați face bine să credeți. V-am dat adevărul, ați face bine să credeți. Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.”

Uau. Versetul 37: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?”” Apoi asta. „Din acest motiv nu au crezut, nu au putut să creadă pentru că” Isaia de asemenea spune, asta este în Isaia 6:10: „Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Și aceste lucruri le-a spus Isaia pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El. Versetul 42 este o notiță de subsol extraordinară. „chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El”. A fost atât de convingător „dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie dați afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”

Așadar, au fost condamnați pentru că doreau o aprobare umană. De ce nu au crezut? Dintr-un punct de vedere spiritual și teologic, ei au crezut că pot avea neprihănirea lor. Din punctul de vedere al suveranității lui Dumnezeu, El le-a închis oportunitatea în mod suveran. Mai este încă un alt punct de vedere, și anume cel al lui Isaia 53. Din versetele 2 și 3, aflăm de ce nu au crezut în Isus. Acestea ne explică, de ce nu au crezut. Și aceasta va fi pentru data viitoare. Este așa de important; ele ne explică de ce nu au crezut. S-au uitat la viața Lui și nu au fost impresionați de începutul ei, nu au fost impresionați de mijlocul vieții și nu au fost impresionați de sfârșitul ei. Și acumularea acestor trei aspecte, a fost motivul istoric pentru care nu au crezut. Și vom vedea duminica viitoare.

Doamne, acum când ne apropiem de finalul acestui timp minunat de închinare, stăm cu recunoștință adâncă și mulțumire pentru oportunitatea pe care am avut-o să ne uităm la gloriile Mântuitorului nostru, la realitățile Sfintei Scripturi, și chiar mai mult de atât, la panorama istorică cea largă și întinsă care va culmina și se va încheia așa cum ai hotărât Tu să se întâmple. Tată, mă rog ca slava lui Cristos să fi strălucit în această oră, atât prin muzică, cât și prin Cuvânt, astfel ca oricine este aici și care nu L-a acceptat pe Isus Cristos ca Domnul și Mântuitor să o facă acum.

Mă rog ca Duhul Tău cel Sfânt să vină, Duhul harului, așa cum va veni într-o zi în viitor ca să aducă harul mântuitor și iluminarea și regenerarea națiunii Israel, te rugăm să faci asta individual pentru păcătoși, evrei sau neamuri, în dimineața zilei de azi. Deschide-le inimile ca să accepte adevărul. Împrospătează-ne în adevărul Scripturii, în puterea Scripturii, în acuratețea și ineranța Scripturii, cu slava lui Cristos, în realitățile Evangheliei.

Încurajează-ne să fim martori credincioși, să aducem o mărturie a acestor adevăruri pentru evrei și neamuri deopotrivă, știind că oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Nu mai este nici iudeu, nici grec, ci toți sunt bineveniți să vină la Cristos. Ajută-ne să fim sursa acelui mesaj. Lasă ca picioarele noastre să fie cele despre care se spune că sunt frumoase pentru că ducem vestea cea bună a Cuvântului lui Cristos prin care credința mântuitoare poate fi activată de Duhul Tău cel Sfânt.

Ajută-ne în aceste câteva momente de liniște să medităm despre cum poate acest adevăr să ne cuprindă inimile într-un mod nou și să motiveze dragostea noastră pentru Cristos și dragostea noastră pentru Tine și speranța noastră și încrederea noastră într-o lume confuză unde putem avea pace deplină pentru că ne-ai spus că Tu ești în control și ne-ai dat până și detaliile după care să ne uităm.

Împrospătează-ne în părtășia pe care o avem unii cu alții, și ajută-ne să fim disponibili, chiar în zilele care urmează, în săptămâna care urmează ca să ducem Evanghelia slăvită a lui Cristos cuiva care are nevoie să o audă. Pecetluiește aceste lucruri în inimile noastre, ne rugăm. Amin.

SFÂRȘIT