Vă mulțumesc că sunteți aici în seara aceasta și continuați împreună cu noi studiul nostru din Geneza capitolul 1.

Să deschidem Bibliile la Geneza capitolul 1. Ne apropiem acum de ziua a patra a Creației. Ziua a patra. Această zi este descrisă în Geneza 1, de la 14 până la 19. Dați-mi voie să vă citesc această porțiune din Scriptură. Geneza 1 versetul 14: „Dumnezeu a zis: Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte. Ei să fie niște semne care să arate vremile, zilele și anii. Și să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul. Și așa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători. Și anume luminătorul cel mai mare care să stăpânească ziua și luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea, (El) a făcut și stelele. Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a patra”.

Așadar, în felul acesta descrie Biblia crearea tuturor luminătorilor. Corpurile stelare care ocupă vastul spațiu nesfârșit din jurul nostru. Evoluția s-a luptat mereu să explice existenta corpurilor cerești în univers și felul în care ar fi putut evolua acestea dintr-o generare spontană. Toate călătoriile pe Lună, toți sateliții trimiși în spațiu. Toate echipamentele care orbitează nu au oferit absolut nicio perspectivă asupra modului în care universul, corpurile din univers ar fi putut evolua. Și asta este de înțeles, deoarece nu au evoluat.

Aici, în capitolul 1, în versetele de la 14 până la 19 se spune pur și simplu că Dumnezeu le-a făcut pe toate. Când te oprești şi te gândești la asta, este atât de uluitor încât cu greu știu cum să abordez acest lucru. Bănuiesc că, oarecum, poate cel mai bun mod de a-l aborda este la nivel personal. Când se spune că Dumnezeu a făcut stelele împreună cu soarele și luna, se spune ceva despre puterea Sa imensă. Acea simplă, simplă afirmație, aproape ca o anexă a unei lucrări științifice, de la sfârșitul versetului 16, care în ebraică spune literal: „(A făcut) și stelele”. De parcă pur și simplu, le-ar fi aruncat şi pe ele acolo. Este atât de uluitor încât este aproape, dacă nu chiar dincolo de capacitatea noastră de înțelegere. După cum ați învățat când erați școlari, lumina călătorește cu 300.000 de km pe secundă, ceea ce ajunge la 9600 de trilioane de km într-un an. Atât de repede merge lumina într-un an, 9600 de trilioane de km. Acum, să ne oprim și să ne gândim la puterea lui Dumnezeu. Dacă El a creat toţi aștrii, toate stelele, luăm în considerare un fascicul de lumină care se deplasează cu 300.000 de km pe secundă sau 9600 de trilioane de km pe an. Dacă începem de azi dimineață, de duminică dimineața, de când a sunat ceasul tău deșteptător la ora 6:00 până te-ai ridicat cu adevărat din pat, să vă acord prezumția de nevinovăție și să spunem la 6:08 a.m. acel fascicul de lumină trecuse pe lângă pământ și se îndrepta spre marginea sistemului solar. În timp ce te-ai așezat să servești cafeaua de dimineață la 6:41, fasciculul de lumină a trecut de Jupiter. Și când m-am ridicat să predic, la al doilea serviciu, pe la 11:12, dacă Clayton se încadrează în timpul acordat lui, cam pe la acea oră, micul fascicul de lumină trecea pe lângă Pluto.

Acum, să privim anticipat la sfârșitul săptămânii. Când pleci de la serviciu vineri după-amiază, acel mic fascicul de lumină va părăsi sistemul nostru solar. Acum nu trebuie să vă gândiți din nou la acea lumină mică până nu mergeți să votați președintele în noiembrie 2003 și după toată această așteptare acest fascicul de lumină a ajuns doar până la cea mai apropiată stea de soarele nostru, la Proxima Centauri, care face parte din constelaţia Centaurus. Continuați până în anul 2010 și micul nostru fascicul de lumină are în spate doar 20 de stele, iar soarele nostru apare ca o stea gălbuie cu o lumină destul de blândă care dispare în întunericul galactic. Imaginați-vă că acest mic fascicul de lumină se îndreaptă acum spre constelația Săgetător. Pe această cale se va îndrepta către centrul galaxiei noastre, Calea Lactee. Trebuie să călătorească 32.000 de ani înainte de a ajunge în centrul galaxiei noastre, cu 9600 de trilioane de km pe an. Dar stați, mai are încă 50.000 de ani pentru a ajunge de cealaltă parte a Căii Lactee, care este galaxia noastră și, atunci când o va face, va lăsa în urmă aproximativ 100 de miliarde de stele. Acum amintiți-vă că Galaxia Calea Lactee este doar o galaxie de dimensiuni medii și că, din câte știm, există cel puțin 50 de miliarde de galaxii în universul cunoscut. O mare parte dintre acestea a fost determinată de utilizarea camerelor telescopului Hubble

Acum, micul nostru fascicul de lumină trebuie să călătorească încă 80.000 de ani cu o viteză de 9600 de trilioane de km pe an pentru a ajunge la Norii lui Magellan, care este galaxia sau seria de galaxii cea mai apropiată de Calea Lactee. În călătoria noastră pornită în această dimineață am ajuns la 160.000 de ani în viitor. Iar fasciculul nostru de lumină care încă se mișcă tot cu aceeași viteză de 300.000 de km pe secundă mai are 1,8 milioane de ani de spațiu gol înainte, până ajunge la capătul galaxiei Andromeda, care este suficient de aproape de pământ ca să fie văzută cu ochiul liber.

Privind înapoi de acolo la Calea Lactee ai vedea un petic eliptic neclar, asemănător cu ceea ce ne arată Andromeda nouă într-o seară de toamnă, apropo, ca o notă de subsol, majoritatea stelelor pe care le vezi nu sunt de fapt stele, ci sunt mai degrabă mai multe sisteme stelare care se rotesc în jurul unei mase centrale. Acum, dacă micul nostru fascicul de lumină călătorește alte câteva milioane de ani, va întâlni cu adevărat un spațiu deschis. Micul nostru prieten va călători acum încă 20 de miliarde de ani înainte de a ajunge la marginea universului cunoscut despre care știm. După peste 20 de miliarde de ani de călătorie, se află cu aproximativ 50 de miliarde de galaxii în spate şi cu aproximativ 100 de miliarde de stele în acele 50 de miliarde de galaxii. Psalmul 8:3 spune că micul nostru fascicul de lumină a văzut puțin din lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. În timp ce Iov a afirmat în Iov 26:14: „Și acestea sunt doar marginile căilor Sale și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi”. Sunt lucruri care ne copleșesc.

Geneza explică toate acestea spunând simplu: El a făcut și stelele. Acum, dacă asta este doar lucrarea mâinilor, (degetelor) Lui, ce ar putea face brațul Lui? Se pune adesea întrebarea: cum poate o lumină atât de îndepărtată să ajungă pe pământ atât de repede într-o creație de șase zile? Dacă micul nostru fascicul de lumină are nevoie de sute de mii de ani pentru a ajunge acolo, nu-i așa că durează sute de mii de ani pentru ca lumina să ajungă de la acele stele îndepărtate, nu-i așa că durează sute de mii de ani pentru ca lumina să poată ajunge la noi? Ei bine, în primul rând, poți nota asta. Dumnezeu nu a putut doar să facă stelele și să le așeze acolo, ci a putut să ne facă şi pe noi aici, însă în același timp a putut să facă toată lumina dintre ele instantaneu. De asemenea, este adevărat că lumina a existat deja, a fost creată în prima zi conform versetului 3 din Geneza. Astfel că, tot ce mai rămăsese de făcut era să o pună acolo unde dorea.

Dar chiar înclin să cred, după ce am continuat să citesc despre acest subiect, că așa cum a subliniat un om de știință, la momentul creației, viteza luminii era posibil de 10 miliarde de ori mai mare decât este acum. Unii oameni de știință s-au străduit să demonstreze că, din cauza efectului căderii, viteza luminii este mai mică acum decât a fost vreodată și devine mai înceată de-a lungul timpului. Iar dacă te întorci cu șase sau șapte mii de ani în urmă, viteza luminii, ar fi de zece miliarde de ori mai rapidă.

Astfel că atunci când te oprești să te gândești la asta, există doar două moduri de a înțelege originea sistemului solar în complexitatea lui. Și nici măcar nu voi intra în acest aspect al complexității lui. Când ajungi să vorbești despre stele binare, stele care literalmente orbitează unele în jurul altora, sisteme stelare care se învârtesc în jurul unei mase centrale solide. Când intri în galaxii uriașe, când intri în toate complexitățile acestor lucruri, este absolut uluitor. De fapt, nu există nimic despre aceste stele, despre aceste galaxii, nu există nimic despre ele care să fie comun pentru toate.

Sunt ca amprentele digitale. Sunt ca ființele umane, fiecare stea, fiecare set de stele. Fiecare set de stele binare, fiecare dintre aceste mici galaxii și sisteme solare are amprenta lui Dumnezeu unică, fiind diferită de oricare alta. George Wald, care a fost în trecut la Harvard și este câștigător al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină, a recunoscut această problemă. El a spus, și citez, sunt cuvintele din Scientific American Journal, iată ce spune George Wald, citez: „Viziunea rezonabilă a fost să credem în generația spontană. Singura alternativă era să credem într-un singur act primar de creație supranaturală. Nu există o a treia poziție”. Și are dreptate. Fie crezi în generația spontană, că odată nu a existat nimic din toate acestea și că apoi spontan au apărut de la sine, fie crezi în creația supranaturală. Are dreptate, nu există o altă variantă. Wald, fără nicio justificare, a continuat să-și expună punctul de vedere. „Trebuie să contemplați”, spune el, „amploarea acestei sarcini pentru a admite că generarea spontană a unui organism viu este imposibilă. Cu toate acestea, se pare că noi suntem rezultatul generației spontane”. Am încheiat citatul. El susține că întregul univers, din miliarde și miliarde de galaxii, este produsul unei generații spontane, aleatorii, iraționale, este ceva ce ia naștere din nimic.

Teoria este că întregul univers și tot ce este în el este rezultatul unui proces spontan aleatoriu care a generat spontan celule și gaze care s-au unit, într-o complexitate din ce în ce mai mare de-a lungul miliardelor de ani pentru a crea universul. După cum am spus tot timpul, și așa cum trebuie să recunoască și știința, evoluția nu este posibilă. Este imposibilă. Orice fel de generare spontană este imposibilă. Orice fel de complexitate ascendentă din ceva inferior prin întâmplare sau șansă, este imposibilă. Evoluția nu a fost niciodată observată. Evoluția nu a fost niciodată dovedită, pentru că este imposibilă. Și există o cantitate vastă de dovezi convingătoare, concludente, incontestabile în fiecare domeniu al științei pentru a dovedi imposibilitatea totală și categorică a evoluției, făcând orice credință în evoluție irațională și eronată. Am parcurs, în acest studiu special, mult mai mult decât vă spun. Mă trezesc că citesc și citesc și citesc și apoi extrag doar porțiuni mici pe care vi le aduc. Dar am întâlnit ceva din fiecare domeniu al științei, care în trecut nu a fost neapărat prezentat și cu cât citesc din ce în ce mai mult, cu atât devine mai vastă bogăția de informații care demonstrează dincolo de orice argument cât de imposibilă este evoluția și cât de evident este că ce există trebuie să fie produsul unei minți supranaturale și al unui act supranatural de creație.

Pentru o clipă, de exemplu, haideți să aducem asta la nivelul microscopic. Trecem de la vastitatea acestui univers imens şi uimitor la cea mai minusculă complexitate a vieții. Acidul dezoxiribonucleic, ADN. Acesta este materialul despre care am mai vorbit, care poartă codul vieţii pentru funcția fiecărui organism, ADN-ul. Acum dați-mi voie să vă spun puțin despre ADN. ADN-ul există în fiecare celulă. Ați înțeles asta, ADN-ul e în fiecare celulă. Acum, doar pentru ca să aducem asta la nivelul nostru, aruncă o privire asupra corpului tău. Ai aproximativ 100 de trilioane de celule. Fiecare dintre acele celule are o mică panglică, un material real, o bandă fizică de ADN. Este o copie a informațiilor codificate și este răsucită, este în formă de spirală în fiecare celulă din fiecare organism viu, inclusiv în cazul tău. Acum, ai 46 de segmente în acea spirală mică. Douăzeci și trei dintre acestea au venit de la tatăl tău și 23 dintre acestea au venit de la mama ta, pentru a face 46. Apoi, combinația dintre ADN-ul tatălui tău și al mamei tale, cu câte 23 de segmente oferite de fiecare, a făcut ca cele 46 să fie formate unic pentru a determina cum vei arăta, cum va fi personalitatea ta, abilitățile tale și într-un mod precis și explicit acea spirală determină exact modul în care fiecare celulă din corpul tău va funcționa pe parcursul întregii tale vieți.

Acea mică celulă funcționează după codul existent pe acea spirală mică. Acum, o să facem aici ceva puțin ciudat. Să luăm cele 46 de segmente de ADN dintr-una din celulele voastre, și fiecare din celulele voastre au aceleași 46 de componente mici de ADN, şi să le derulăm. Dacă am lua doar o mică celulă și am obține mica bandă de ADN răsucit din ea, aceasta ar avea puţin peste 2 metri lungime. Ar fi foarte subțire. Ar fi atât de subțire încât mi s-a spus că nu ar putea fi observată la un microscop electronic, dar dacă ar fi întinsă, ar avea puţin peste 2 metri lungime. Așadar în fiecare dintre voi se află 100 de trilioane de celule. Ne putem doar imagina aceste lucruri pentru că ele nu pot fi văzute în detaliu.

Acum, ascultă următorul lucru: dacă tot ADN-ul din corpul tău, dacă l-am lua pe tot și l-am întinde și l-am lega unul de altul, s-ar întinde cât înseamnă de o jumătate de milion de ori distanța de aici până la Lună. ?Destul de incredibil, nu-i așa? Dacă toate aceste informații codificate, foarte dense ar fi plasate sub formă de scris tipărit, dacă ar fi doar cele scrise în tine, doar cele pentru tine ar umple Marele Canion de 50 de ori. Acesta este felul în care ai fost creat o făptură atât de minunată, după cum spune Psalmul 139:4. Deci, dacă vreți numere, vă ofer numere.

Puteți merge la cea mai îndepărtată şi vastă complexitate a universului sau puteți privi minuscula complexitate a celulelor din corpul uman. Și tot ce veți vedea este mâna unui Creator inteligent și puternic. Acum să luăm ceva între cele două. Am fost la foarte mare și la foarte mic. Să luăm acum ceva nu atât de mare și nici atât de mic, de exemplu creierul tău.

Nu mă voi ocupa de dimensiunea pe care ar putea să o aibă, dar hai să vorbim despre creierul tău. Sunt atât de multe lucruri pe care le-aș putea spune despre creier. Studiul creierului este un studiu uimitor, e extraordinar. Creierul tău are aproximativ 100.000 de miliarde de conexiuni electrice. Ai înțeles? 100.000 de miliarde, 10 la puterea 14. De fapt, creierul tău are mai multe conexiuni electrice decât toate aparatele electrice de pe suprafața pământului, totuși creierul tău, cu cele 100.000 de miliarde de conexiuni electrice ale sale, încape într-un borcan de un litru și funcționează timp de 70 de ani cu o putere de 10 wați, alimentat în mare parte cu cheeseburgeri și cartofi prăjiți. A fi evoluționist este culmea prostiei, nu-i așa? Cred că am spus suficient de multe despre creierul tău ca nu cumva să devenim prea personali. Deci singura concepție rezonabilă este că universul a fost creat de Dumnezeu. Mai puternic, mai complex și mai inteligent decât ne-am putea imagina vreodată. Dar nu trebuie să ne imaginăm. Nu trebuie să ne întrebăm cum a făcut-o, pentru că ne-a spus cum a făcut-o. Avem relatarea.

Am citit sursă după sursă după sursă scrise de oameni de știință evoluționiști care încearcă să explice cum a apărut universul. Este inutil și fără speranță. Nu avem nevoie de această explicație. În șase zile, Dumnezeu l-a făcut și într-o singură zi a umplut universul cu toate stelele, cu sori și cu luni. Acum să ne întoarcem la text.

Creația este prezentată chiar din versetul 1 cu o declarație generală: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”. Aceasta este declarația rezumată și, așa cum v-am spus cu săptămâni în urmă, în acea declarație aveți tot ce este demn de reţinut şi catalogat. Herbert Spencer a murit în 1903. El a spus că tot ceea ce este cunoscut în univers poate fi rezumat în cinci categorii, timp, forță, acțiune, spațiu și materie.

Tot ceea ce există se poate încadra în asta. Este exact ceea ce scrie în primul verset al Bibliei. La început - este timpul, Dumnezeu - este forța, a făcut - asta este acțiunea, cerurile, - asta este spațiul, pământul - asta este materia. Toate acestea sunt prezentate în acel verset. Ceea ce se spune în versetul 1 este pur și simplu o privire de ansamblu, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, așa cum le cunoaștem acum. Apoi, începând din versetul 2, începe să descrie cum a făcut asta. A făcut asta într-un proces de șase zile. Acest proces este descris din capitolul 1 cu versetul 2 până în capitolul 2 cu versetul 3 și aceasta este secțiunea din Geneza la care ne uităm. Aceasta este istorisirea cerurilor și a pământului. Crearea cerurilor și a pământului, istorisirea cerurilor și a pământului când au fost făcute. Dacă ne uităm la prima zi, în prima zi Dumnezeu a făcut materialul. În prima zi, am putea spune că a fost creat spațiul, timpul și materia, în prima zi El a creat un univers care era neformat și nelocuibil, după care a creat lumina, așa cum ne indică în versetele 2-5. „Peste fața adâncului de ape era întuneric. Și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină. Și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric”. Așa că în prima zi, El a creat materialul din care avea să fie făcută forma finală a cerului și a pământului. Și a creat lumina.

În ziua a doua, El a separat apele care acopereau suprafața pământului, a luat o cantitate de ape deasupra și a lăsat unele dedesubt pe pământ, versetele 6 la 8 vorbesc despre asta iar la mijloc a creat întinderea pe care o cunoaștem ca fiind cerul. El a numit - versetul 8 - întinderea, cer. El a lăsat o cantitate de apă pe pământ, a trimis o cantitate de apă deasupra, nu știm exact unde, dar în orice punct ar fi mers acea apă, știm că în mijloc este cerul cerurilor, care este locul tuturor aștrilor, luminile pe care le-a creat în ziua a patra. Apoi, în ziua a treia, am observat în versetele de la 9 la 13, El a separat uscatul de apa de pe pământ, creând apoi mările și pământul. Iar apoi, două soiuri de lucruri create care cresc, copaci care produc fructe care au semințe și plante care au sămânța lor în ele.

Așadar, în prima zi, El a creat materialul pentru a-și modela universul în forma și lumina sa finală. În ziua a doua, El a creat întinderea cerului între apele de sus și apele de dedesubt. În ziua a treia El separă uscatul de apă, pe care o adună în mări și creează copacii și plantele. Asta ne aduce în ziua a patra. Acum ne întoarcem de pe pământ în cer și El populează această vastă întindere a cerului cu lumini.

Asta are legătură cu prima zi. În prima zi a creat lumina, în ziua a patra a creat luminile care devin mijlocul prin care lumina este transmisă. El atașează lumina aștrilor. În ziua a doua, a creat apa de dedesubt și, într-un fel, se potrivește cu cea din ziua a cincea, când a creat peștii pentru acea apă. În ziua a doua, El a creat și cerurile de sus, iar în ziua a cincea, a creat păsările pentru a zbura pe cer. În ziua a treia, El a creat pământul, plantele și copacii, iar în ziua a șasea, în paralel cu ziua a treia, a creat omul și animalele terestre care să trăiască pe acele plante și pe uscat. Deci există o paralelă extraordinară. Lumina în ziua întâi și apoi în ziua a patra, ziua paralelă, au fost sursele de lumină. În ziua a doua, apa din ceruri și în ziua a cincea, peștii din apă și păsările cerului. În ziua a treia, uscatul și plantele, și în paralel, în ziua a șasea, omul și animalele.

Așadar, avem șase zile ale creației care sunt echilibrate extraordinar. Există un paralelism acolo, așa cum am observat. Și astfel ajungem la ziua a patra. În ziua a patra, așa cum spune versetul 14, Dumnezeu a creat luminătorii. Uitați-vă la versetul 3 și veți citi următoarele: „Dumnezeu a zis, să fie lumină”. Apoi, uitați-vă la versetul 14: „Dumnezeu a zis: Să fie niște luminători în întinderea cerurilor”. Acum vreau să vă reamintesc din nou ceea ce este atât de important să continuați să afirmați. Tot acest flux al creației este introdus cu această scurtă propoziție: Dumnezeu a zis. Versetul 3, versetul 6, versetul 11, versetul 14, versetul 20, versetul 24, versetul 26 și versetul 29, acesta a fost întotdeauna modul prin care au fost create toate, mijlocul prin care s-a desfășurat creația: Dumnezeu a zis.

Adică nu există niciun proces. Nu există timp. Timpul nu adaugă nimic la asta, milioane de ani, miliarde de ani, mii de ani, nu adaugă nimic la asta. Nu se vorbește aici nimic despre un proces pe care Dumnezeu l-a inițiat, ci se vorbește aici despre o lucrare finalizată de Dumnezeu. Dumnezeu a zis și pur și simplu a apărut. Am spus cu mult timp în urmă în studiul nostru că nu există nimic în text, nu există nimic exegetic care să ducă la orice altă concluzie decât ceea ce am numit întotdeauna creație divină prin decret. El zice și literalmente totul vine în existență. V-am citit în această dimineață, Psalmul 33, l-am citit din nou, versetele de la 6 la 9, „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui”, adică toate stelele, luna, soarele, cometele și tot ce este acolo. Totul a fost făcut pentru că Dumnezeu a zis și ele au venit în existență. Versetul 9, căci El zice și se face. El poruncește și ce poruncește ia ființă. Cu alte cuvinte, nu s-a schimbat. Nu s-a modificat. Nu s-a dezvoltat. Nu a scăzut. El a zis și s-a făcut. Și așa a rămas, exact așa cum a zis și totul a luat ființă. Luna, soarele, stelele, galaxiile, miliardele și miliardele de galaxii, tot ce este în spațiu, tot materialul care este acolo, toate gazele care sunt acolo, toți atomii care sunt acolo. Tot ceea ce este acolo este acolo exact așa cum era când Dumnezeu l-a făcut.

Iar complexitatea mă uluiește literalmente. Te uiți în sus și crezi că stelele sunt tot timpul în același loc. Ele însă se deplasează, dar atât de lent faţă de pământ încât par să fie în același loc tot timpul. De fapt, ne putem stabili rutele după ele, pentru că nu par să se miște, dar adevărul este că se mișcă. Soarele nostru ia întregul sistem solar și îl trage de la un capăt la altul al universului pe o orbită uriașă. De fapt, întreaga galaxie Calea Lactee se află pe o orbită pe care oamenii de știință au calculat-o. Durează 225 de milioane de ani pentru a fi finalizată. Și totul se află pe orbite corespunzătoare. Totul este incredibil. Și totul funcționează acum exact cum Dumnezeu a făcut să funcționeze și toate au fost create printr-un simplu cuvânt.

„Dumnezeu a zis, să fie… și a fost.” Doar atât. Să fie luminători, versetul 14. Să fie lumini, numite adesea luminători. Iar luminătorii trebuiau să despartă și dacă ne uităm înapoi în versetul 4, citim la fel că lumina trebuia să despartă. Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seară, și apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua întâi. Așa că la început, când a creat lumina, înainte de a fi luna, înainte de a fi stelele, înainte de a fi soare, a fost lumină. Lumina nu depindea de niciunul dintre acele corpuri cerești, însă lumina exista. Dumnezeu a creat lumina, lumina nu este creată de stele. Lumina nu este creată de soare. Lumina este pur și simplu creată de Dumnezeu și atașată acelor luminători.

Dumnezeu a zis, să fie luminători. Iar luminătorii, astrele, corpurile cerești, trebuiau să lumineze spune versetul 18 pentru a despărți lumina de întuneric, exact același scop pe care crearea originală a luminii intenționase să-l împlinească, așa că avem crearea luminii în versetul 1. Care identifică ziua și noaptea, seara și dimineața, și prima zi solară, ziua de 24 de ore. Este aceeași lumină pentru același scop, atașată acestor corpuri cerești, soarele, luna și stelele care sunt identificate în versetul 16.

Acum, observați din nou, în continuare în versetul 14, să fie niște luminători în întinderea cerurilor. Așa că știm că atunci când Dumnezeu a creat luminile, ele urmau să fie plasate în această întindere care este între apele de dedesubt și apele de sus, oriunde se găseau acele ape, știm că cerul cerurilor este între ele.

Acum, crearea luminătorilor în ziua a patra produce o problemă importantă, deoarece lumina strălucea deja și vreau să mă asigur că vă este totul clar. Oamenii spun mereu, ei bine, nu poți avea lumină să strălucească peste tot fără stele, fără soare, fără lună, pentru că lumina pe care o știm vine din acele surse. Și ei spun, dacă nu exista soare, nu putea să existe nicio plantă în ziua a treia, cum a putut Dumnezeu să creeze plante în ziua a treia și soarele în ziua a patra? Deoarece fotosinteza, care este esențială pentru viața plantelor, nu poate exista dacă nu există soare și, prin urmare, acest lucru nu are niciun sens, iar criticii desconsideră textul Scripturii datorită acestui argument.

Numai că acest argument nu are nicio logică. Pur și simplu e ceva banal. Era lumină deja în prima zi. Și acolo unde este lumină este căldură. Și acolo unde este lumină și căldură există fotosinteză. Condițiile necesare pentru ca viața plantelor să supraviețuiască în ziua a treia existau deja, deoarece lumina era deja acolo, făcând ceea ce face întotdeauna lumina.

Doar că lumina nu fusese atașată în mod specific acestor corpuri stelare. Este evident pentru noi toți, ar trebui să fie evident că stelele și soarele nu sunt creatorii luminii. Dumnezeu este Creatorul luminii. Se întâmplă să-i folosească drept purtători radianți de lumină, care era deja acolo înaintea lor când ei nu erau. Așadar, Dumnezeu a luat lumina pe care a creat-o deja și a atașat-o de luminile pe care le-a făcut în ziua a patra.

Apropo, ceva mi s-a părut interesant. Jean Calvin, marele reformator, a scris în comentariul său la Geneza această scurtă declarație: Singura diferență este că lumina era înainte împrăștiată , dar acum provine din corpuri luminoase, care slujind acestui scop, au ascultat de porunca lui Dumnezeu. Cu mult înainte de orice călătorie în spațiu, Jean Calvin cunoștea textul Scripturii și avea dreptate, lumina exista și era în acest moment pur și simplu conectată la aceste corpuri.

Acum, urmăriți cu atenție, deoarece acest lucru este foarte important când ne uităm la text. Această relatare a creării luminilor, definește scopul lor pe trei funcții, trei funcții. Sunt foarte clare. Funcția numărul unu, versetul 14, pentru a despărți ziua de noapte. Să fie niște luminători în întinderea cerului ca să despartă ziua de noapte. Și fiecare dintre aceste trei funcții este introdusă de sintagma să fie. Prima funcție: de a despărți ziua de noapte, așa că putem spune, dacă faci o mică schiță, că prima funcție a acestora a fost de a despărți, de a separa.

Acum, pentru a separa un lucru de altul, pentru a marca o face distincție între două lucruri, acele două lucruri trebuie să fie deja în existență. Întunericul exista deja, știm asta încă din versetul 1. Lumina a apărut tot în prima zi, așa că era deja în existență. Aceasta înseamnă că ziua a existat fără soare, iar noaptea a existat fără lună și fără stele. Din nou, nu soarele este cauza luminii zilei, deoarece au existat deja trei perioade de lumină și trei perioade de întuneric înainte de ziua a patra.

Dar Dumnezeu a creat acești purtători de lumină și le-a dat sarcina despărțirii zilei de noapte și acum, din punctul nostru de vedere, soarele este cel care ne aduce lumina. Ziua, soarele este cel care ne aduce lumina, noaptea, fac la fel stelele. Primul scop al acestor luminători a fost de a despărți ziua de noapte, sau de a crea o zi așa cum o știm noi, o zi de 24 de ore. Al doilea lucru a fost să stăpânească, mai întâi să despartă, în al doilea rând să stăpânească.

Urmăriți textul, iar în versetul 14 se spune: „Să fie”, există acea expresie să fie, indicând o a doua categorie. „Ei să fie niște semne”. Ce fel de semne? „Care să arate vremile, zilele și anii”. Acum, verbul să fie, aici înseamnă să slujească. Dumnezeu a făcut aceste corpuri luminoase pentru a sluji. Să fie semne, folosite cu semnificația lor normală, ca semne pentru locuitorii pământului. Și ca ce fel de semne au slujit? Ei bine, se menționează în text, ca semne care arată vremile, zilele și anii. Adică, aceste corpuri cerești au rolul de a împărți anul în anotimpuri, au rolul de a împărți anul și de a împărți timpul, ar fi corect să spunem, în vremuri (anotimpuri), în zile și ani. Astfel că avem intervale de timp sezoniere, precum și intervale de timp calendaristice.

Și asta este realitatea, acesta este adevărul. După cum bine știți, Luna este cea care determină luna calendaristică și, în cursul mișcării lunii pe orbita ei oarecum ciudată, generează și anotimpurile, iar soarele face același lucru. Deoarece axa pământului este înclinată, asta face ca soarele să se afle la distanțe diferite de suprafața sa în diferite puncte ale globului în diferite momente ale anului, ceea ce produce anotimpuri care sunt esențiale pentru revenirea la viață, creșterea recoltelor, înflorirea pământului și binecuvântarea omenirii. Dumnezeu a proiectat soarele și luna să funcționeze în determinarea anotimpurilor. De asemenea, Dumnezeu a conceput, în special soarele şi luna să slujească în ce privește zilele. Pentru că o zi de 24 de ore este pur și simplu determinată de faptul că acesta este ciclul de la apus la apus sau de la răsărit la răsărit, dimineața și seara. O perioadă de timp în care soarele strălucește și o perioadă de timp în care noaptea este luminată de lună și stele.

Deci, Dumnezeu a stabilit o zi şi a determinat orbita soarelui sau a pământului în jurul soarelui și a determinat orbita lunii în jurul pământului. Apoi, o zi este determinată de rotația pământului în jurul axei sale, o perioadă de 24 de ore este timpul de rotație a pământului. Dar totodată este adevărat și faptul că soarele este un determinant al anilor. Deoarece este nevoie de un an întreg pentru ca Pământul să aibă o rotație completă. Există rotația de o zi pentru a-și continua orbita în jurul Soarelui, însă vorbim de o perioadă de 365 de zile pentru o rotație completă. Deci Dumnezeu a creat soarele și el stăpânește în sensul că stăpânește viața de pe pământ.

El este agentul prin care este determinat timpul nostru în lumină și întuneric. Împreună cu luna, ei sunt agenții prin care sunt determinate anotimpurile. Soarele este agentul prin care este determinat anul calendaristic. Prin urmare, corpurile cerești sunt cele care ne stăpânesc viața. Ele ne dictează când muncim și când ne odihnim. Când suntem treji și când dormim. Când mâncăm și când nu. Apropo, o notă de subsol interesantă, rotația pământului pe axa sa a determinat ziua de 24 de ore. Rotația pământului sau orbita lunii în jurul pământului este cea care determină luna calendaristică. Și rotația Pământului în jurul Soarelui este cea care determină anul.

V-ați întrebat vreodată ce determină o săptămână? Nu există nimic în corpurile cerești care să determine o săptămână, dar, în mod universal, pe suprafața pământului, omenirea trăiește în săptămâni. De unde crezi că a luat omul asta? Din Geneza, capitolul 1. Aceasta a fost perioada de timp în care Dumnezeu a creat universul. Așadar, zilele și anii sunt, respectiv, cele mai scurte și, respectiv, cele mai lungi măsuri de timp fixate cu siguranță de mișcarea soarelui și care implică, de asemenea, luna și mișcările sale și, bineînțeles, în cadrul acestor zile și ani, luna și soarele de asemenea afectează anotimpurile.

Așadar, în primul rând, aceste corpuri luminoase au fost oferite ca să separe și în al doilea rând să stăpânească. Ele ne stăpânesc literalmente viețile. Acum, unii au sugerat că atunci când aici se menționează semne care arată vremile, ar putea să spună altceva, ei bine, mă bucur că ați sugerat asta, pentru că pur și simplu nu se menționează așa ceva în Biblie și aș prefera să rămân cu ceea ce a scris Dumnezeu aici. Oamenii spun, ei bine, știi, asta s-ar putea referi la pământ și la călăuzirea după stele. Cum spre exemplu aliniem instrumentele cu Steaua Nordului și așa mai departe, iar unii chiar au sugerat că aceasta ar putea fi o referire voalată la steaua din Betleem, care le-a fost arătată înțelepților.

Unii chiar se lasă duși de nas și văd în stele niște semne astrologice. Uau, cultura noastră trece din lac în puț și sugerează că există un fel de zodiac acolo și aceste stele sunt de fapt zeități, forțe sau puteri care transmit mesaje care au un mare impact asupra vieții oamenilor. Asta este păgânism, este ceva neevlavios, nu are nicio legătură cu Biblia. Este pseudoștiință. În cel mai bun caz, este ridicol, iar în cel mai rău caz, este ceva demonic. Și chiar niște profesori creștini au venit şi au spus că sunt pentru semne.

Şi ei spun că acolo sus este predicată Evanghelia în constelații. Acesta este un amestec artificial și inacceptabil din punct de vedere biblic. Geneza ne spune care au fost semnele. Erau semne pentru a indica vremurile, zilele și anii. Și în acest fel, ele ne stăpânesc viața. Ele controlează viața umană. Ele controlează tot ceea ce omul întreprinde.

În al treilea rând, deci mai întâi pentru a despărți, în al doilea rând pentru a stăpâni, în al treilea rând pentru a elucida sau a lumina. Pentru a ilumina ar putea fi o expresie mai potrivită acolo. Din nou, în versetul 15, se menționează introducând a treia categorie cu aceeași frază: ca să slujească de luminători, în întinderea cerului, ca să lumineze pământul. Lumina a fost creată ca să lumineze, să separe, să stăpânească și să ilumineze. Și îmi place expresia aceasta și așa a fost. Oameni buni, asta este o afirmație modestă.

Am menționat în urmă cu câteva săptămâni Big Bang-ul, care, bineînțeles, este o teorie absurdă a evoluționiștilor, și am spus pe față, că a existat imediat un Big Bang. Nu a fost genul de explozie big bang, gazoasă, celulară despre care vorbesc evoluționiștii, dar ei trebuie să admită că pare să fi existat un exploziv rapid care aproape că a propulsat universul spre vastitatea sa la un moment dat. Și în timp ce respingem teoria Big Bang, cu siguranță a existat ceva mare, adică big, când Dumnezeu pur și simplu a zis să fie un univers de corpuri stelare în existență și instantaneu, ele au apărut. Și așa a fost.

Acum, aduceți-vă aminte de acea propoziție scurtă care este folosită în versetul 7: și așa a fost. Versetul 9, și așa a fost, versetul 11, și așa a fost. Se pare că este o expresie tehnică care a fost folosită permanent. Creația, înseamnă că a existat într-o stare fermă, fixă ​​și stabilită. Aceasta este descrierea, pe care am menționat-o de câteva ori, - o scriere de Umberto Cassuto, care nu este creștin, este un scriitor evreu – o descriere dintr-o perspectivă evreiască asupra cărții Geneza care este foarte folositoare. Am găsit comentariul lui mai folositor decât oricare altul pe care l-am citit. Și chiar ajunge la înțelegerea ebraică a textului așa că pur și simplu spune în mod repetat că această scurtă frază indică faptul că așa a fost și așa rămâne de-a lungul întregii vieți a universului. Este un mod de a spune că ceva a fost rezolvat. Și din nou, militează împotriva acestei idei de creaționism progresiv. Că Dumnezeu a făcut ceva care a început un proces evolutiv. A făcut-o, a stabilit-o. Și totul era sigur. Totul a fost stabilit. Exact ceea ce am citit mai devreme din Psalmul 33 cu versetul 9.

Acum, la fel ca în cealaltă descriere a zilelor creației, lucrarea este repetată și definită în continuare. Uitați-vă la versetul 16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători. El definește acum acești luminători, cei doi luminători extraordinari. Luminătorul cel mai mare care să stăpânească ziua și luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea. A făcut și stelele. Din nou, preaiubiților, vă reamintesc afirmația aceasta: Dumnezeu a făcut. Aceasta este o afirmare inconfundabilă a creației divine, nu un proces prelungit. El a făcut cei doi mai luminători. Cei doi mari luminători extraordinari. Acești doi mari luminători, sunt acele lumini, care ne stăpânesc viața, soarele și luna.

În Psalmul 8:3, psalmistul spune: „Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor Tale, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: ce este omul ca să te gândești la el?” Dumnezeu este Creatorul. Dumnezeu este Făcătorul. Psalmul 136, versetele 5-9, Îl laudă pe Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere. Pe Cel ce a întins pământul pe ape, adică Cel care a despărțit pământul de mare. Pe Cel care a făcut luminătorii mari, aceiași termeni folosiți în Psalmul 136, soarele ca să stăpânească ziua, luna și stelele ca să stăpânească noaptea”. Acolo Psalmul 136 versetele 5 la 9 afirmă crearea de către Dumnezeu a celor doi mari luminători. Luminătorul cel mare să stăpânească ziua și luminătorul cel mic să stăpânească noaptea, împreună cu stelele.

Acum să ne uităm la luminătorul cel mare care stăpânește ziua, acesta este soarele, acesta este soarele, care a fost creat literalmente, pentru a conduce ziua. Și asta face soarele. Jos, în versetul 18, să stăpânească ziua, aceasta este funcția soarelui. Și apropo, când spune asta, vrem să ne oprim aici. Nu vorbim despre o persoană aici, pentru că știm că triburile antice s-au închinat zeului soarelui, egiptenii îl venerează pe Ra, zeul soare și se închină zeului și zeiței lunii.

Sunt câteva idei idolatre păgâne bizare cum că într-un fel soarele, luna și stelele sunt literalmente conducători. Sunt zeități care guvernează viața oamenilor. Nu asta se intenționează aici. Povestirile antice babiloniene transformă soarele, luna și stelele în zei, înzestrându-le cu personalitate, intelect și voință. Și, în mod ciudat, unii dintre rabini chiar s-au apucat de unele dintre aceste lucruri. Există mituri rabinice influențate de un astfel de păgânism, care transformă luminătorii în persoane, care comunică cumva cu Creatorul lor, astfel încât unii dintre evrei chiar s-au implicat în închinare înaintea soarelui și lunii și dacă citiți Ezechiel capitolul 8 veți găsi acolo o astfel de scenă. Israeliți, în templul lui Dumnezeu închinându-se soarelui. Toată aceste idolatrii, toate aceste mituri sunt excluse de Vechiul Testament. Sunt pur și simplu materie creată.

Sunt luminători creați în ceruri care stăpânesc doar în sensul că sunt situați deasupra pământului și îi controlează nopțile, îi controlează zilele și astfel îi controlează tiparele de viață. După cum am spus mai devreme, acești luminători stăpânesc. Soarele fiind cel mai dominant care guvernează ziua. Lumina mai mică, versetul 16, ar fi luna și ea stăpânește noaptea în același mod în care soarele stăpânește ziua. Funcția sa este de a-și arunca lumina peste noapte. Prin urmare, ne dictează viața în întuneric. El a făcut și stelele.

Și asta este de-a dreptul uluitor. El a făcut și stelele. Pur și simplu, ce se mai poate spune, economia de cuvinte aici este uluitoare. Douăzeci, nu cred că vreți să știți asta, s-au cheltuit 20 de miliarde de dolari pentru explorarea lunii, 20 de miliarde de dolari. Și unul dintre lucrurile pe care au încercat să îl descopere este cum a evoluat luna. Vorbesc foarte serios. Aceasta a fost una dintre întreprinderile majore în explorarea lunii. Până acum, s-au cheltuit 20 de miliarde de dolari pentru explorarea lunii, însă nu au găsit informații despre cum a evoluat luna, deoarece luna nu a evoluat. Evoluția nu are niciun fundament. Nici măcar nu poate oferi o explicație despre cum a evoluat luna. Cum va explica cum a evoluat sistemul solar și cum se va explica cum a evoluat Galaxia Calea Lactee împreună cu toate celelalte ?. O teorie spune că planetele s-au format atunci când o stea, de unde a venit acea stea, apropo? A trecut pe lângă soare, prin câmpul său magnetic, steaua trecea doar pe lângă soare. De unde a venit soarele, nu se spune, de unde a venit steaua, nu se spune și cum și-au dezvoltat orbitele, ei nu mai spun asta, însă steaua a trecut pe lângă soare și câmpul ei magnetic a smuls materia de pe soare.

Și acea materie a început să facă orice face materia pentru a se transforma într-un sistem solar. Teoria mai populară este că sistemul nostru solar s-a format dintr-un nor de gaz, praf și particule învolburate. Ei nu spun de unde provine gazul, praful și particulele. Și dacă este adevărat. Dacă totul s-ar fi reunit, planetele și cele 63 de luni cunoscute ale acestora. În sistemul nostru solar, planetele noastre au un total de 63 de luni despre care știm. Atunci planetele din sistemul nostru solar și cele 63 de luni trebuie să fi evoluat din același material, așa că putem presupune că ar avea material comun și asemănări, nu? Dacă toate provin din același material. Ei bine, nu, pentru că ele arată amprenta unui Creator. Deoarece, ascultați cu atenție, aproximativ 98% din soare este hidrogen sau heliu, dacă de fapt sistemul nostru solar a fost creat cumva de materia care a fost smulsă din Soare, Pământul, Marte, Venus și Mercur ar trebui să aibă o compoziție similară.

În schimb, 98% din Soare este hidrogen și heliu, dar mai puțin de 1% din aceste planete sunt hidrogen și heliu. Nu există procese naturale care ar putea forma stele, care ard combustibil de sute de mii de ori mai repede decât îl arde soarele nostru. Nu există explicații despre cum ar putea apărea galaxiile cu miliarde ori miliarde de stele ale lor.

Și de aceea este atât de convingător să vezi în versetul 16 că Dumnezeu a făcut totul. El a făcut totul. În maniera Sa inimitabilă proaspătă și perspicace, C.S. Lewis a dus discuția despre sistemul solar și evoluție până la capătul său logic. Citez din C.S. Lewis: „Dacă sistemul solar a fost provocat de o coliziune accidentală, atunci și apariția vieții organice pe această planetă a fost un accident și întreaga evoluție a omului a fost, de asemenea, un accident. Dacă da, atunci toate gândurile noastre prezente sunt accidente. Produsul secundar accidental al mișcării atomilor. Acest lucru este valabil pentru gândurile materialiștilor și astronomilor, precum și pentru toți ceilalți. Dar dacă gândurile lor sunt doar accidente, de ce să credem vreunul dintre ele?

Nu văd niciun motiv”, spune C.S. Lewis, „ca un accident să-mi poată oferi o descriere corectă a tuturor celorlalte accidente”. Lewis continuă să scrie despre acest subiect în cartea sa Despre Minuni. Acest citat a fost din cartea God in the Dock, Dumnezeu în boxa acuzaţilor. Acum citez din cartea Despre Minuni. El spune: „Fiecare gând anume este lipsit de valoare dacă este rezultatul unor cauze iraționale. Evident, atunci, întregul proces al gândirii umane, ceea ce numim rațiune, este la fel de lipsit de valoare dacă este rezultatul unor cauze iraționale, de aceea orice teorie a universului care face din mintea umană un rezultat al unor cauze iraționale este inadmisibilă, pentru că ar fi dovada că nu există lucruri precum dovezi, ceea ce este un nonsens. Dar evoluția este o teorie larg acceptată și este tocmai o teorie de felul acesta”.

Oameni buni, chiar ar putea să-i dovedească, nu-i așa? Când privești universul din punct de vedere științific, ceea ce descoperi nu este ceva care a evoluat de-a lungul miliardelor de ani, ci ceva foarte tânăr. Nu există dovezi că Soarele și celelalte stele, de exemplu, și-au obținut energia din fuziunea nucleară. Evoluționiștii spun că este un fel de evoluție a fuziunii nucleare.

Reacțiile de fuziune în soare ar trebui să producă particule subatomice cunoscute sub numele de neutrini. În anii 1960, Raymond Davis a condus un experiment menit să îi detecteze. Au fost detectați atât de puțini neutrini, încât Davis a spus că, în urma a ceea ce a fost găsit, nu se poate considera acest rezultat ca o măsurare a fluxului de neutrini solari, din cauza valorilor incerte care apar, legate de diferite efecte din exterior. În concluzie, ei au spus că dacă fuziunea nucleară creează soarele și stelele, atunci vom găsi neutrini. Au căutat dar n-au găsit niciunul.

S-a descoperit recent că Soarele oscilează. Studiind natura acestor oscilații, oamenii de știință dobândesc cunoștințe despre interiorul soarelui, așa cum studiul undelor seismice ne spune despre interiorul pământului. Aceste studii arată că temperatura centrală a soarelui este prea scăzută pentru a produce fuziunea nucleară. Calculele au arătat, de asemenea, că dacă Soarele s-ar forma prin contracția unui nor de gaz, așa cum postulează evoluția stelară, temperatura sa centrală nu ar atinge niciodată punctul în care ar putea să înceapă arderea nucleară.

Pur și simplu nu pot explica. De unde își ia Soarele energia? Habar n-au. Dar observând, acest lucru este interesant, că soarele se contractă sau se micșorează, ei propun acum o vârstă foarte fragedă pentru soare, spune un scriitor, cel mult câteva mii de ani. Dar nu numai Soarele demonstrează un univers tânăr, ci și Luna. Viteza cu care Luna se depărtează de pământ şi dispare, o știm. Știm cât de repede dispare. Dacă pământul și luna au o vechime de 4,5 miliarde de ani, luna ar trebui să nu mai fie vizibilă de mult timp. Și tot aşa.

Singura explicație pentru sistemul solar, haideți să ne întoarcem la versetul 16. Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari. Luminătorul cel mare ca să stăpânească ziua și luminătorul cel mic ca să stăpânească noaptea. A făcut și stelele. Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul și aici trece prin aceleași trei scopuri de a separa și de a stăpâni și de a ilumina doar că în ordine inversă.

A da lumină pământului, adică a elucida, sau a ilumina, a stăpâni pământul, ziua și noaptea, adică a domina, și în al treilea rând, a despărți, a separa lumina de întuneric. Singura explicație este că Dumnezeu a făcut totul. Psalmistul a avut dreptate, cerurile spun ce, slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. Nu există altă explicație. Deloc. După care se menționează: „Dumnezeu”, versetul 18, „a văzut că lucrul acesta era bun”. Ce vrea să spună prin asta?

V-am spus ce înseamnă această expresie, este folosită în versetul 10, după ce uscatul și marea au fost separate. E folosită în versetul 12, după ce au fost creați pomii și plantele. E folosită din nou aici. Înseamnă că pământul era gata de locuit. A fost bun. Era gata de locuit. În sfârșit am ajuns la acel punct, gata de locuire. De aceea, în ziua a cincea, începe să creeze soiuri de viețuitoare, păsări și viețuitoare ale mării, după care a doua zi, animalele și omul.

Gata de locuit. Totul a fost bine, moartea nu exista, așa că nu puteau exista mutații. Nu putea exista nicio selecție naturală pentru că nimic nu murea. Nu exista moarte, nu exista defect, nu exista mutație, așa ca evoluția nu era posibilă. Moartea nici măcar nu este pomenită până la Geneza 3. A fost totul bine, așa cum a făcut-o. Acum șase sau șapte mii de ani. Și îmi place cum se semnează întotdeauna ca în versetul 19: „Astfel a fost seară și apoi a fost dimineață, aceasta a fost ziua a patra”. În cazul în care cineva ar putea să nu înțeleagă, totul s-a întâmplat într-o perioadă de 24 de ore. Versetul 5, prima zi, a fost seară, apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua întâi. Versetul 8, astfel a fost seară, apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a doua. Versetul 13, astfel a fost o seară, și apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a treia. Tocmai am citit versetul 19 cu ziua a patra, versetul 23, același lucru, astfel a fost seară, a fost dimineață aceasta a fost ziua a cincea. Versetul 31, astfel a fost o seară, apoi a fost o dimineață, aceasta a fost ziua a șasea. Și apoi capitolul 2 versetul 1, astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea și S-a odihnit de toată lucrarea Lui.

Hmm, așa a creat Dumnezeu. Vreau să închei și să vă duc înapoi la Psalmul 8. Întoarceți la Psalmul 8 și vom încheia aici. Psalmul 8: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul. Slava Ta se înalță mai presus de ceruri”. Psalmistul se uită la microcosmos, se uită în jur și vede slava lui Dumnezeu și imensitatea creației cerești, după care se uită în jos la cei mai mici, „din gura copiilor și a celor ce sunt alăptați, Ți-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor Tăi, ca să astupi gura vrășmașului și omului cu dor de răzbunare. Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor Tale, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: ce este omul?” Și poți fi sigur că în zilele psalmistului probabil că ei nu știau atât de multe cât știm noi despre ceea ce este acolo. Și totuși a fost copleșit de faptul că lui Dumnezeu, care a creat universul, îi pasă de el.

„Ce este omul ca să te gândești la el și fiul omului ca să-l bagi în seamă?” El se referă la umanitate acolo. „L-ai făcut cu puțin mai pe jos decât Dumnezeu. Și l-ai încununat cu slavă și cu cinste”. Suntem punctul culminant al creației divine. „I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale. Toate le-ai pus sub picioarele Lui. Oile și boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!”

Vedeți asta a fost într-adevăr ceea ce a căutat Dumnezeu în creație. Dumnezeu ne-a oferit relatarea creației ca să-L lăudăm așa cum se face în Psalmul 8, nu? Și ce face evoluționistul? Evoluționistul Îi fură lui Dumnezeu ce? gloria Lui. Îl jefuiește, Îl dezbracă pe Dumnezeu de măreția Sa. El ar trebui să cadă cu fața la pământ și să spună: Doamne, Dumnezeul nostru cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul. Și minunea minunilor, îți pasă de noi. Îți pasă suficient de mult încât să ne iubești, să trimiți un Mântuitor care să ne ierte păcatele și să ne aducă la slava veșnică. Doamne, Dumnezeul nostru. El începe la fel cum termină, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul. Acesta este răspunsul corect la Geneza 1.

Asta nu este ceva ce trebuie pus la îndoială, nu este ceva ce trebuie argumentat sau dezbătut. Știința nu trebuie transformată într-un instrument hermeneutic pentru a încerca o explicație. Ci trebuie pur și simplu să cazi cu fața la pământ și să exclami împreună cu psalmistul cât de minunat este Numele Tău, o, Doamne, Dumnezeul nostru și ce lucru extraordinar și minunat este că Dumnezeului acestui univers îi pasă de mine! Îi pasă de mine, oameni buni, El ne cunoaște. Suntem făpturi atât de minunate. El înțelege cele 500.000 de distanțe până la pe Lună pe care le-ar acoperi ADN-ul tău pus cap la cap. El înțelege toate codurile spiralelor din fiecare dintre multiplele trilioane de celule din corpul tău.

El cunoaște totul cu privire la tine. Există la fel de multă glorie în imensitatea și complexitatea creației corpului tău, precum este în complexitatea și crearea universului. Oriunde te uiți, vezi măreția Sa expusă, iar orice altceva decât o viață de adorare este un afront la adresa lui Dumnezeu, care aduce cu sine pedeapsa veșnică în iad, nu-i așa?

Tată, îți mulțumim pentru claritatea acestei relatări, pentru puterea ei, pentru înțelegerea ei. Suntem din nou copleșiți, în timp ce ne uităm la creație și vedem ce a făcut mâna Ta. Și nu suntem doar uimiți de puterea Ta creatoare, fie că ne uităm la cea mai mică parte a organismelor vii sau la imensitatea spațiului nesfârșit, ci suntem copleșiți de faptul că Îți pasă de noi și de veșnicia noastră, pentru că atunci când Te-am urât și ne-am răzvrătit, atunci când am păcătuit și am fost neascultători, Tu totuși ne-ai iubit și ne-ai iertat și L-ai trimis pe fiul Tău să moară pentru noi. Te binecuvântăm și Te lăudăm.

Într-adevăr, spunem și noi împreună cu psalmistul: Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău. Îți mulțumim că ne-ai creat după chipul Tău și ne-ai creat ca să avem părtășie veșnică cu Tine și ai făcut lucrul acesta posibil prin Isus Cristos, căruia I se cuvine lauda și slava, în numele Lui ne rugăm, și tot poporul să zică: Amin.

Pentru cei care nu L-au cunoscut încă pe Cristos, ne rugăm ca în aceste momente Duhul Tău să le dea viață și Tatăl să-I atragă la Sine. Toate aceste lucruri le cerem pentru slava Ta. Amin.

SFÂRȘIT