Mă bucur că în această seară avem mai mult timp la dispoziție, pentru că am pe inimă mai multe lucruri pe care vreau să le spun în cadrul seriei noastre despre origini. Duminica trecută am început să vă vorbesc despre problema originilor, iar în această seară vreau să continui în partea a doua despre problema creației și a Evangheliei.

După cum am spus data trecută, subiectul originilor este absolut critic pentru gândirea umană, pentru comportamentul și viața umană. Este fundamentul existenței noastre. Este fundamentul scopului nostru pentru care am fost creați. Este temelia destinului nostru. Fără o înțelegere corectă a originilor nu există nicio modalitate de a ne înțelege pe noi înșine. Nu există nicio modalitate de a înțelege planeta noastră, universul nostru sau semnificația supremă a oricărui lucru.

Și există doar două opțiuni când vine vorba de origini. Cele două opțiuni sunt: ​​există un Dumnezeu Creator sau nu există unul. Acestea sunt singurele două opțiuni. Ori există un Dumnezeu Creator, ori nu există. Dacă nu există, atunci totul este un imposibil, neplauzibil, irațional rezultat al întâmplării. Și ecuația pe care v-am dat-o săptămâna trecută este „nimeni înmulțit cu nimicul este egal cu totul”. Însă, pe de altă parte, dacă există o inteligență creatoare, dacă există un Dumnezeu Creator, atunci creația poate fi înțeleasă. Este posibilă, este plauzibilă, este rațională. Și chiar și oamenii de știință care și-au pus amprenta în lumea științifică, cei care gândesc cinstit și fac mărturisiri sincere despre origini, vă vor spune că trebuie să existe o inteligență creativă. Chiar și Einstein a spus asta.

Recent, cunoscutul om de știință care predă la Universitatea Lehigh din Pennsylvania a scris o carte numită Cutia neagră a lui Darwin. El e un om de știință, și nu-i creștin. Însă el spune: oameni buni, de fapt, jocul s-a terminat. Șmecheria a luat sfârșit. Nu există nicio explicație pentru acest univers în afară de un Creator inteligent. Este singurul lucru care are sens. Darwin a explicat universul doar pe baza aspectului exterior. Dar cu cât știința merge mai profund, cu atât este mai forțată să ajungă la concluzia unui Dumnezeu Creator. În spatele acestui univers complex se află o ființă atotputernică și eternă pe care mintea noastră n-o poate cuprinde, o ființă care a creat tot ce există. Aceasta este singura perspectivă care are logică. De fapt, evoluția sub orice formă nu are nicio logică.

Acum întrebarea este, dacă acest univers este produsul unui Dumnezeu Creator cu o cantitate infinită de inteligență și putere, cum putem ajunge să cunoaștem ceva despre acest Dumnezeu? Cum putem cunoaște cine este El și cum a creat El? Ei bine, există un singur răspuns și acesta este că noi putem să-L cunoaștem şi să cunoaștem cum a creat El [toate lucrurile] doar dacă El alege să ne spună. Doar așa putem ajunge să cunoaștem vreodată. Așadar, ne-a descoperit ceva? Absolut. De fapt, El ne-a oferit 66 de cărți de descoperire de Sine personală. Și incluse în acea revelație, în care Dumnezeu S-a descoperit, există informații foarte clare despre modul în care El a creat universul.

De exemplu, în Psalmul 19 psalmistul scrie următoarele cuvinte foarte bine cunoscute: „Cerurile spune slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru și o noapte dă de știre alteia despre El”. Cu alte cuvinte, ziua și noaptea, și tot ce este în univers spun despre un Dumnezeu Creator. „Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit”. În altă ordine de idei, este o revelație tăcută, dar este o revelație inconfundabilă. Doar uitați-vă la creație, doar priviți universul, priviți cerurile și întinderea lor, și tot ceea ce El a creat, ziua și noaptea, și totul devine limpede. El spune: „Răsunetul lor străbate tot pământul și glasul lor merge până la marginile lumii”. Toată lumea de pe acest pământ poate privi și poate vedea dovezile despre creaţie ale unui Dumnezeu Creator.

Psalmistul continuă să vorbească despre faptul că El a făcut din universul creat: „un cort soarelui, și soarele ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz. Răsare la un capăt al cerului și își isprăvește drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui”. El alege acel corp unic, acel corp ceresc unic din marea întindere a universului, acel corp ceresc unic care ne domină cel mai mult viața, cel care este steaua cea mai apropiată de noi, cel care are cel mai mare impact asupra noastră, cel care ne afectează cel mai mult, și anume soarele, care este inconfundabil. Și spune despre soare, că soarele își urmează drumul de la un capăt al cerurilor la celălalt, astfel încât nimic din universul creat să nu se ascundă de căldura lui. Acesta este unul dintre lucrurile pe care știința le-a descoperit în timpurile moderne și anume că soarele se află pe orbită. Vorbim despre soare ca centru al sistemului nostru solar și despre tot ce orbitează în jurul lui, dar trebuie să știți faptul că știința a descoperit că soarele însuși are o orbită și această orbită merge de la un capăt la celălalt al spațiului infinit. Soarele se mișcă și trage cu el întregul nostru sistem solar. El nu este așezat într-un punct fix așa cum nu sunt fixate nici lucrurile care se învârtesc în jurul lui. Așa că psalmistul spune că poți privi în sus, poți privi universul și poți privi creația care oferă o mărturie extraordinară despre slava lui Dumnezeu, despre măreția inteligenței Sale, despre caracterul măreț al puterii Sale de a crea toate aceste lucruri.

În Evrei, capitolul 1, mergând în cealaltă parte a Scripturii, citim că Dumnezeu care „a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci în multe rânduri şi în multe feluri, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și lumea (veacurile)”. Evrei 1 spune că Dumnezeu a făcut lumea. Psalmul 19 spune că El a făcut universul. Evrei 1 spune că El a făcut lumea. Singurul mod în care vom ști asta este dacă Dumnezeu ne spune asta. Noi suntem naturali. Dumnezeu este supranatural. Naturalul nu poate înțelege supranaturalul. Deci singuri nu-L putem găsi pe Dumnezeu, nu-L putem descoperi pe Dumnezeu. Suntem blocați într-o lume încadrată în timp și spațiu. Nu putem să ieșim în afara ei în veșnicie și să înțelegem ceea ce este de neînțeles. Singurele lucruri pe care le știm despre Dumnezeu sunt acele lucruri pe care El ni le-a spus, de aceea El ne-a dat Biblia.

Unu Timotei 3, pardon, 2 Timotei 3, ne spune următoarele cuvinte foarte bine cunoscute. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”, 2 Timotei 3:16. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”. Dumnezeu a suflat-o, astfel încât să fie Cuvântul Său. Doi Petru 1, „Fiindcă mai întâi de toate să știți că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură, căci nicio proorocie nu a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt”. Singura sursă de cunoaștere pe care o avem despre Dumnezeu este Biblia și dovezile exterioare ale lui Dumnezeu în creație. Putem cunoaște anumite lucruri despre Dumnezeu prin creație; nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu decât prin Scriptură. Putem ști că El este creatorul, în timp ce ne uităm la creația din jurul nostru. Este rezonabil să presupunem că a existat un Creator. Dar nu putem ști cum a creat totul dacă El nu ne descoperă acest lucru. Deci putem cunoaște unele lucruri prin ceea ce teologii numesc revelația naturală. Dar pentru a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu și felul în care a creat totul, felul în care acționează El și felul în care lucrează mântuirea, trebuie să avem o revelație specială, care este Scriptura și numai Scriptura.

Acum, având în vedere asta, întoarceți vă rog la Geneza, capitolul 1. Când Dumnezeu a început Biblia ca fiind revelația Sa despre Sine, El a început cu începutul. A început cu o relatare a originilor. El a început prin a spune cum a creat universul. Versetul 1 din Geneza 1 spune: „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”. Și apoi El continuă în capitolul 2 cu versetul 4 printr-o descriere a modului în care El a creat universul. Acum, aici începe Geneza. Dar nu se termină aici. Geneza este o carte a originilor. Pentru a vă arăta cât de importantă este Geneza, dați-mi voie să vă prezint multitudinea de origini care se găsesc în revelația acestei cărți.

Acum, cuvântul geneză, de altfel, înseamnă origini, începuturi. Iar în cartea Genezei găsim multe începuturi, multe origini. În primul rând, și tocmai am observat că aici găsim originea universului. Geneza 1:1 este unică în toată literatura, în toată știința și în toată filozofia. Orice alt sistem de cosmogonie explică universul, fie în mituri religioase antice, fie în modele științifice moderne, și începe cu materia eternă sau cu energia eternă într-o anumită formă. Numai cartea Genezei începe cu Dumnezeul veșnic. Astfel că Geneza este cartea originii universului.

În al doilea rând, în Geneza găsim originea ordinii și complexității. Observația universală a omului asupra lumii sale este că aceasta este, este o lume ordonată. Funcționează după reguli fixe și este foarte complexă. Ordinea și complexitatea nu apar niciodată spontan. Ele sunt întotdeauna generate de o cauză anterioară programată să producă ordine și complexitate simultan. Iar în cartea Geneza îl întâlnim pe Dumnezeu, care a programat ordinea și complexitatea în universul Său. De asemenea, în Geneza găsim originea sistemului solar. În mijlocul acestui univers vast și nelimitat, Dumnezeu a creat un sistem solar. Pământul, soarele, luna, planetele, și toate stelele cerului, au fost aduse în existență de către Creator și ni se spune că El le-a creat pe toate.

În al patrulea rând, cartea Geneza ne vorbește despre originea atmosferei și a hidrosferei. Pământul este echipat într-un mod unic cu un corp imens de apă sub formă lichidă și o pătură extinsă de amestec gazos oxigen-azot, ambele fiind necesare vieții. Acestea nu au apărut niciodată pe niciun alt corp ceresc sau pe orice altă planetă și sunt explicate doar prin creația specială a lui Dumnezeu pentru a oferi un mediu potrivit pentru viața umană.

De asemenea, în Geneza găsim și originea vieții, minunile procesului de reproducere. Complexitatea aproape infinită programată în sistemul genetic al plantelor și animalelor sunt inexplicabile fără creația specială de către o inteligență superioară, supranaturală și puternică.

În al șaselea rând, într-un mod cât se poate de clar și de categoric, Geneza ne vorbește despre originea omului. Omul este cea mai înalt organizată și complexă entitate din univers. Omul este ilustrația supremă a ordinii și complexității. El posedă nu doar nenumărate, complexe, structuri fizice și chimice în capacitățile extraordinare de viață și reproducere, dar dincolo de această parte fizică a omului, există o natură care poate contempla entități abstracte de frumusețe, iubire și închinare, care este capabilă să înțeleagă și să se gândească la propriul sens. Conștiința de sine este cea care identifică și separă în mod singular omul de restul creației. Adevărata relatare a creației omului este prezentată doar în Geneza.

De asemenea în cartea Geneza găsim și originea căsătoriei. Aici căsătoria este prezentată ca fiind o instituție universală unică și stabilă în ce privește căminul, iar cultura socială monogamă, și patriarhală, este definită și descrisă în Geneza ca fiind rânduită de Creator. Iar poligamia, pruncuciderea, matriarhatul, promiscuitatea, divorțul, avortul, homosexualitatea și toate perversiunile s-au dezvoltat mai târziu, după cădere, corupând ordinea inițială a lui Dumnezeu.

În cartea Geneza descoperim și originea răului. Originea răului fizic și moral din univers este explicată în Geneza ca un fel de pătrundere temporară în lumea perfectă a lui Dumnezeu, fiind permisă de Dumnezeu ca o concesie la principiul libertății și responsabilității umane și totodată pentru ca El să se poată manifesta atât ca Răscumpărător al păcătoșilor cât și ca Cel ce ne-a Creat. În al nouălea rând, în cartea Geneza descoperim și originea judecății asupra răului. Toate formele mâniei lui Dumnezeu sunt puse în mișcare și ilustrate în Geneza.

De asemenea, în al zecelea rând, în cartea Geneza găsim originea mântuirii prin har prin mila lui Dumnezeu și printr-un înlocuitor. Descoperim această îndurare a lui Dumnezeu în cartea Geneza, îndurare care începe să se manifeste prin faptul că Dumnezeu nu-i omoară pe Adam și Eva, deși meritau să moară pentru păcatul lor. Apoi Dumnezeu dezvoltă un sistem de jertfe a animalelor care ilustrează imaginea unui înlocuitor care va lua locul păcătoșilor, ceea ce este un act de milă și har din partea lui Dumnezeu. Se face referire chiar la planul mântuirii care duce la Cristos atunci când cartea Geneza vorbește despre sămânța femeii, fiind acea sămânța sădită de Dumnezeu în Maria; Mesia, Mântuitorul.

În cartea Genezei găsim originea limbajului. Știți, unul dintre lucrurile pe care evoluționiștii le improvizează într-un mod comic tot timpul, și l-am citit în Newsweek săptămâna aceasta, este modul în care trec de la maimuțe la om, nu doar făcând o tranziție fizică, ci și dezvoltând limbajul. Cum trec de la mormăit și zgomote de neînțeles la vorbirea umană. Newsweek încerca să prezinte un articol pentru a răspunde la asta și a fost pur și simplu bizar, inutil și incredibil. Prăpastia dintre exprimarea onomatopeică, instinctivă a animalelor şi comunicarea inteligentă, abstractă, simbolică a omului este într-un mod cât se poate de categoric de netrecut de orice proces evolutiv. Iar cartea Genezei nu doar că explică originea limbajului în general - adică Dumnezeu este un Dumnezeu care comunică și El a creat pe cineva după chipul Său, care prin aceasta ar putea comunica - dar cartea Geneza ne spune nu doar felul în care omului i-a fost dată de Dumnezeu capacitatea de a comunica, ci și cât de multe limbi au apărut de la judecata lui Dumnezeu de la Turnul Babel. Și acest lucru este descris în cartea Geneza.

În al doisprezecelea rând, în Geneza găsim originea guvernării, dezvoltarea sistemelor organizate de guvernare umană pentru menținerea structurilor sociale ordonate prin sisteme de lege și pedeapsă. În Geneza găsim originea culturii. Aici găsim lucruri precum urbanizarea, dezvoltarea metalurgiei, muzica, agricultura, creșterea animalelor, scrisul, educația, navigația, textilele și ceramica. Toate acestea pornesc din cartea Geneza. În Geneza găsim originea națiunilor și aceasta este legată, bineînțeles, din nou de Turnul Babel, deoarece Dumnezeu ia o rasă și o împrăștie în toată lumea. Aceasta este singura sursă pe care o veți găsi vreodată despre cum avem atât de multe popoare diferite împrăștiate pe tot pământul, cu limbi și culturi diferite.

În cartea Geneza găsim originea religiei. Atât religia adevărată, cât și religiile false apar, mai întâi, în cartea Geneza; sisteme organizate de închinare și conduită. Originea caracteristicii unice a omului, a propriei conștiințe a omului și a capacității sale de a înțelege un Dumnezeu și de a structura un sistem prin care să-I răspundă unui Dumnezeu despre care crede că există. Toate acestea apar în Geneza.

De asemenea, ceva vrednic de menționat, în lista mea e punctul cu numărul 16, și anume originea poporului ales, Israel, care a fost canalul pentru revelația lui Dumnezeu către întreaga lume. Israelul a fost poporul lui Dumnezeu, prin care El și-a descoperit revelația și prin care a venit legământul Său mântuitor, în Geneza 12, la Avraam.

Așadar, când vorbim despre origini, suntem nevoiți să ne întoarcem la Geneza. Aceasta este o carte a originilor. Și dați-mi voie să pun lucrurile din nou pe linia în care le-am pus data trecută. Fie credeți Geneza, fie nu. Este atât de simplu. Fie credeți ceea ce spune Geneza despre toate aceste începuturi, fie nu credeți. Iar asta înseamnă că sau credeți în relatarea creației din Geneza 1 și 2 sau nu credeți. Și dacă nu credeți relatarea din Geneza, atunci eu trebuie să vă spun, că nu aveți nicio speranță pentru a ajunge la adevăr. Nu aveți cum să-l descoperiți. Oamenii de știință neconvertiți nu-l vor descoperi. Fie crezi Geneza, fie nu.

Iar ceea ce este într-adevăr inacceptabil este să spui că tu crezi Biblia, numai că nu crezi relatarea creației din Geneza. Crezi Geneza, crezi lucrurile despre originea păcatului, crezi în ceea ce scrie în capitolul 3. Sau poate că nu ești sigur de asta pentru că nu crezi cu adevărat că au existat un Adam și o Eva reali. Atunci ai o mică problemă, pentru că Isus a spus: „După cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Cristos”, și dacă a existat un Cristos real, poți fi sigur că a existat și un Adam real. Dar în cazul în care nu crezi într-un Adam real, poate că nu accepți nimic până la capitolul 6, poate crezi doar în potop. Sau, poate că nu crezi asta, poate crezi doar evenimentul de la Turnul Babel care este descris mai târziu în capitolul 11, sau poate că nu crezi nici asta. Poate că nu crezi nimic până când se pomenește despre Avraam în capitolul 12. Nu prea are nicio logică, nu-i așa? Cine ești tu ca să stabilești o astfel de judecată asupra Scripturii?

Știți, nu voi fi niciodată prins în capcana de a încerca să vă demonstrez că Geneza este adevărată prin știință. O să vă prezint ce spune Geneza și am să las știința să-și plece genunchiul în fața acestei explicații. Și după cum veți vedea, asta va face. Tot ce puteți cunoaște despre felul în care a creat Dumnezeu toate lucrurile este prin ceea ce a spus El. Asta e tot ce puteți cunoaște. Și dacă nu credeți ce a spus El despre creație, ce fel de precedent stabiliți pentru restul Scripturii?

Și cum stau lucrurile în ce privește finalul? Știți cum se termină toată istoria răscumpărătoare? Știți cum se termină întreaga poveste a omenirii? În conformitate cu 2 Petru totul se termină, atunci când Domnul necreează adică dizolvă universul; Îmi place să folosesc acest cuvânt. Elementele se topesc de căldura fierbinte. Și literalmente, va fi un fel de implozie, deoarece structura nucleară, structura atomică a universului, va fi literalmente întoarsă total împotriva existenței sale și va fi scoasă din existență, atunci când El va distruge totul, când elementele se vor topi ca într-un foc fierbinte, printr-o căldură de genul unui holocaust nuclear care va pune capăt istoriei omenirii.

Și imediat după aceea, în Apocalipsa se spune că El va crea un — ce? Un cer nou și un pământ nou. Dați-mi voie să vă întreb următorul lucru, credeți că El poate face asta? Sau credeți că va fi nevoie de un alt miliard de ani de proces evolutiv pentru a vedea un cer nou și un pământ nou? Va dura miliarde de ani pentru ca cerul nou și pământul nou să evolueze, sau chiar credeți că Dumnezeu are capacitatea de a face asta doar prin decret, doar rostind o declarație și chemând lucrurile în existență? Dacă credeți asta, atunci care este problema dumneavoastră cu cartea Geneza? Dacă Dumnezeu poate șterge întregul univers într-o fracțiune de secundă, dacă El poate dizolva toate lucrurile, dacă El poate să aducă peste pământ vremea necazului și să-l restaureze în timpul împărăției și apoi să-l necreeze complet la sfârșitul celor o mie de ani, dacă El poate face toate acestea, atunci nu știu de ce aveți o problemă cu faptul că El a creat totul în șase zile. Vedeți, implicațiile respingerii relatării din cartea Geneza sunt profunde.

Și ascultați-mă, pentru că ceea ce o să spun este foarte important. Nu este necesar să respingem creația în șase zile. Nu este necesar. Am cedat un teritoriu evoluției fără motiv. Știința nu știe nimic. Știința nu dovedește nimic care să contrazică o creație în șase zile, nimic. De fapt, știința, pe măsură ce continuă să avanseze, își face propriile pretenții despre evoluție ca fiind fără nicio logică, mai tot timpul. Știți - și a avea o perspectivă asupra acestui lucru este foarte important - am cedat prea mult timp în fața oamenilor de știință și este timpul să ne oprim. Dacă doriți să citiți ceva despre asta, obțineți cartea lui Philip Johnson Darwin on Trial (Analizarea lui Darwin); pentru că distruge perspectivele științifice. Creștinii acceptă literalmente descrierile științifice ale originilor și ceea ce vine din influența evolutivă ca și cum aceste lucruri ar fi fost demonstrate și cumva Biblia va trebui să ofere ceva la acest punct, pentru că o creație de șase zile nu este posibilă din punct de vedere științific; asta pur și simplu nu este adevărat. Însă rezultatele sunt uluitoare.

Master's College, de exemplu, este membru al Christian College Coalition (Coaliția Colegiilor Ceștine). Este o coaliție de colegii creștine din toată America, din care fac parte aproximativ 110 colegii. Din cele 110 colegii creștine care fac parte din coaliție, șase despre care știm cred în relatarea creației din Geneza; șase din 110 colegii creștine. Acesta este un procentaj mic, foarte mic. Iar majoritatea liderilor creștini și majoritatea învățătorilor creștini au permis ca învățăturile evoluției într-o măsură sau alta să fie adăugate în Biblie; au introdus un fel de evoluție între versetele din Geneza. Majoritatea liderilor creștini au acceptat faptul că universul are miliarde de ani.

Cu toate acestea, în mod clar, din cuvintele Scripturii, Dumnezeu a creat universul literalmente în șase zile. Și liderii creștini nu pot nega că asta spune, pentru că asta spune. Poți să traduci cum vrei, tot va ieși la iveală. Cuvântul yom înseamnă zi și sunt prezentate acolo șase zile. Însă ei cred că oamenii de știință au dovedit într-un fel că vârsta pământului trebuie să fie de miliarde și miliarde de ani. Așa că ei consideră că trebuie să te întorci în cartea Geneza și să rezolvi problema. Și, făcând astfel, au permis ca autoritatea Bibliei să fie subminată, nu? Sunt lucruri serioase. Când cuvintele Bibliei se referă la șase zile, și este cât se poate de clar, dar așa-zisa știință spune că nu este adevărat, atunci știința are dreptate și Biblia greșește. Acum, dacă nu poți avea încredere în cuvintele din Geneza, când începi să ai încredere în Biblie? Este o acuzație tristă la adresa bisericii, nu-i așa? Iar umaniștii folosesc chiar compromisul liderilor creștini pentru a-și promova cauza de a submina creștinismul. Iar ceea ce rezultă este un fel de creștinism al zilelor noastre care își pierde absoluturile chiar din Geneza 1. Iar asta este foarte trist.

Bineînțeles, liderii creștini s-ar putea să nu fie de acord, cu evoluția umanistă. Ei ar putea spune: „Da, există un Dumnezeu și într-un fel Dumnezeu este implicat în procesul evolutiv”. Asta se numește evoluție teistă, uneori numită creaționism progresiv, un termen dezvoltat de Russell Mixter în cadrul departamentului de știință al Colegiului Wheaton cu câțiva ani în urmă. Însă ei ar putea spune: „Nu. Există un Dumnezeu, însă într-un fel, Dumnezeu intervine în anumite momente ale evoluției teiste”. Ei susțin că: „Dumnezeu a dat startul și așa a început”. Creaționismul progresist susține că: „El apare pe parcurs, însă tot a avut nevoie de milioane și miliarde de ani pentru ca asta să se întâmple”. Acești oameni se numesc oameni care cred în Dumnezeu. Probabil ar spune că ei cred în Scriptură. Însă nu vor să accepte o creație în șase zile. Acest aspect aduce probleme imense, consecințe imense.

Iată una dintre ele, nu am de gând să le prezint pe toate, dar iată una, care mi se pare a fi o problemă serioasă. Dacă omul este creat la sfârșitul procesului evolutiv, fie că este un proces evolutiv naturalist, fie că este un proces evolutiv teist generat de Dumnezeu pe care unii creștini cred că trebuie să-l afirme pentru a aduce un omagiu științei, fie că este un proces progresist, adică perspectiva creaționistă în care Dumnezeu intervine pe parcurs, problema pe care o ai este că evoluția este un proces -- ascultați cu atenție -- evoluția este un proces bazat pe natura morții. Este un proces cunoscut sub numele de supraviețuire a – cui? – celui mai puternic. Este un proces al violenței. Este un proces al vărsării de sânge. Este un proces al suferinței. Este un proces al bolii. Este un proces al morții pe măsură ce ordinea înaintează din ce în ce mai sus și mai sus până ajunge la om.

Acum, aici avem o problemă serioasă. Omul nu există decât după miliarde de ani și atunci când apare omul, el este perfect și fără păcat, iar moartea nu există. Moartea nici măcar nu intră în discuție până când omul nu săvârșește – ce? – păcate. Cum putem vorbi despre moarte înainte de cădere? Pământul încă nu fusese blestemat. Întreaga relatare a Genezei este răsturnată. Dacă au existat mai multe feluri de moarte în aceste miliarde de ani de procesare evolutivă, atunci cum a putut păcatul să aducă moartea în lume de vreme ce el încă nu fusese săvârșit? Și cum a putut Dumnezeu, care a privit toată această dezvoltare evoluționistă, care a ajuns în cele din urmă la desăvârșire în om, să privească la creație și să spună că toate sunt bune? Cum a putut Dumnezeu să spună asta? Vedeți, atunci, păcatul lui Adam și blestemul morții sunt fără sens, pentru că a existat moarte de milenii și de miliarde de ani; nu fac altceva decât să răstălmăcească toate relatările biblice. Pentru că ceea ce se prezintă în Geneza este o lume perfectă până când omul este confruntat cu șarpele și cade în păcat, iar Dumnezeu rostește blestemul asupra universului, după care vine moartea, boala, suferința, violența și vărsarea de sânge, toate acestea nu vin înainte, ci după. Evoluția nu are nicio logică în această perspectivă.

Știți, creștinii o să iasă în față, și o să spună: „Păi, noi suntem împotriva avortului, suntem împotriva homosexualității, suntem împotriva lui Jack Kevorkian pentru că el ucide oameni, noi suntem împotriva eutanasiei, suntem împotriva genocidului și, știți, suntem împotriva relelor morale ale societății noastre etc., etc., etc”. De ce suntem împotriva acestor lucruri? Îmi puteți spune de ce? De ce suntem împotriva acestor lucruri? Dați-mi un motiv. Știți de ce? pentru că sunt interzise în Scriptură. Nu-i așa? Singurul motiv pentru care suntem împotriva avortului este pentru că Dumnezeu este împotriva lui. De unde știm asta? Pentru că este revelat în Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care suntem împotriva homosexualității, adulterului, etc., etc., este din cauza Bibliei. Vedeți, fundamentul nostru este Scriptura. Dar problema este că nu vrem să acceptăm Scriptura când este vorba de Geneza. Așa că suntem nesiguri dacă Biblia este sau nu o autoritate. Ce credeți că spun cei din jur despre credincioșia noastră față de Scriptură? Că suntem selectivi, nu-i așa? Și o spun încă o dată, că o astfel de capitulare în fața evoluției este complet inutilă. Nimic nu necesită această perspectivă a evoluției. De fapt, evoluția nu poate avea loc. Nu poate avea loc.

Dați-mi voie să vă spun de ce. Și vreau să subliniez încă o dată. Nu sunt om de știință și trebuie să vă spun că muncesc din greu pentru a încerca să înțeleg aceste lucruri. Voi face tot posibilul ca să le fac ușor de înțeles pentru voi. Am citit câteva cărți ale unui om pe nume Dr. A. E. Wilder-Smith, care are o listă lungă de lucrări după numele său. El este un om de știință. Acum, doar pentru a vă spune cât de departe am mers în această lectură, i-am citit cartea din scoarță în scoarță, o carte intitulată, Alternativa științifică la teoria evoluționistă neo-darwiniană. Acum, asta este o carte foarte tehnică și nu vă recomand să încercați să o căutați pentru că nu vă va face plăcere să o citiți. Trebuie să faceți doar un simplu exercițiu pe care sunteți forțați să-l faceți dacă vreți să faceți ceea ce o să fac eu. Dar dați-mi voie să vă prezint teza cărții. A. E. Wilder-Smith demonstrează în această carte absurditatea evoluției pe baza unei mari realități, iar acea mare realitate este informația codificată în ADN-ul organismelor vii. Ați înțeles? Fiecare organism viu are în el ADN. ADN-ul este un material genetic și pe acel material genetic din fiecare ființă vie există un cod iar acesta este un cod operativ. Și acel organism viu, fie că vorbești despre o celulă, fie că vorbești despre un om mare sau de orice se află între ele, toată acea funcționare a oricărei ființe vii depinde de acea informație codificată. Și acum ascultați următoarea afirmație, fiecare ființă vie are un cod complet diferit.

Darwin habar n-avea despre asta. Nu a existat niciun studiu genetic când a scris Originea speciilor. Nu știa nimic despre ADN. Nu știa nimic despre cromozomi. Nu știa nimic despre genetică. Pentru că toate acestea nu au existat ca știință. El doar descria ceea ce credea că vede. Totul a fost judecat după aparență și nimic mai mult. Dacă Darwin ar fi fost în viață astăzi și ar fi încercat să-și promoveze perspectiva, nu ar fi fost acceptată niciodată; nici măcar el n-ar fi putut crede așa ceva. Abia și-a crezut propria părere. Cu siguranță nu ar mai fi crezut așa ceva în zilele noastre când avem această abilitate extraordinară de a pătrunde cu microscopul electronic în ADN și de a vedea informațiile codificate în organismele vii. Întregul tărâm al geneticii, subliniază Wilder-Smith, este doar despre informații, stocare și recuperare; toate acestea îi erau total necunoscute lui Darwin. Fiecare ființă vie, dacă de exemplu vorbiți despre flori, înainte ca ele să fie tăiate, erau lucruri vii, una este albastră, alta este roz iar alta este portocalie etc., pentru că există informații, există informații în ADN, în genetică care face să se întâmple asta. Acesta este un cod de informații în fiecare lucru viu.

În ultimii ani s-a descoperit, că programele genetice, de exemplu, organismele biologice superioare, constau în aproximativ o mie de milioane de biți de informații. O mie de milioane de biți de informații într-un singur organism viu; iar acea informație care este codificată în acel organism viu determină natura, creșterea, dezvoltarea și moartea a miliarde de celule din acel organism viu. Acum, sincer, ce om sănătos la minte ar putea vreodată să creadă că astfel de mașini extrem de complexe, cum sunt organismele vii, stochează și recuperează informații precise pentru a deservi o mie de milioane de celule, pentru a diagnostica defecte, pentru a le repara și a le reproduce, toate gata dezvoltate într-un mod întâmplător din nimic? Este o prostie.

Problema cea mai mare, problema care doboară evoluția, este studiul originii informației; se numește teoria informației. De unde a venit informația? De unde a venit codul? O maimuță are un cod de maimuță, iar ADN-ul, cromozomii și genetica o fac pe maimuță să se comporte ca o maimuță. Acolo nu există niciun cod care să transforme maimuța într-un bărbat. Nu există ceva care să determine o schimbare de specie.

Acum, toți s-au entuziasmat de știință. Wilder-Smith vorbește despre asta, în același fel în care vorbesc și alți scriitori pe care i-am citit, când s-au apucat să studieze polimerii și au analizat unele lucruri, spunând: „Bine, poate că acei polimeri sunt doar tranzitorii, arată puțin neobișnuit, și arată puțin anormal. Poate că au fost doar de tranziție”. Și cu cât au studiat mai mult, cu atât mai mult și-au dat seama că acestea nu erau altceva decât elemente ale informațiilor codificate care făceau lucrări de regenerare, deoarece exista un motiv pentru regenerare. De aceea a fost puțin neobișnuit, deoarece daunele aduse în acel organism viu erau regenerate. Și la urma urmei, polimerii nu erau deloc forme de tranziție; erau doar informații codificate în ADN pe care nu le vedeai până când nu era nevoie de a regenera ceva. Este incredibil.

Dar de unde avem această informație genetică? De unde a venit? Nu a putut evolua din senin. Este ceva prea precis. Wilder-Smith spune următorul lucru: „Așa-numitul gradualism al lui Darwin a postulat, în ultimă analiză, toate formele de biologie care au fost derivate dintr-o singură celulă simplă, și care printr-o serie neîntreruptă de mici schimbări graduale, au dat naștere unui lanț neîntrerupt de pași, de la celula originală până la omul însuși, iar biologia a fost strict continuă”. Acest lucru este pur și simplu incredibil. Și numai un om din vremea lui Darwin care nu cunoștea genetica ar putea veni vreodată cu o astfel de afirmație, pentru că dacă un lucru unicelular, - ascultați cu atenție - s-a dezvoltat într-un om, atunci toate informațiile codificate necesare pentru a face să funcționeze entitatea trebuiau să fie acolo, și pentru ca totul să funcționeze de jos până sus, inclusiv omul, trebuiau să fie în celula originală. Și dacă omul nu a fost în celula originală, atunci de unde a venit? Asta e întrebarea. Este absolut ridicol. Ei știu că toate informațiile codificate necesare pentru ca fiecare ființă vie din univers să poată funcționa, nu sunt conținute într-o amibă unicelulară. Ceea ce este conținut într-o amibă unicelulară este codul pentru o amibă unicelulară.

Wilder-Smith continuă și spune: „A existat într-adevăr un aspect extraordinar al realității despre care Darwin și toată lumea din epopeea sa, nu știau absolut nimic. Mă refer la știința modernă a teoriei informațiilor; deoarece dacă un tip primordial de amibă are rolul de a se dezvolta până la o primată, acea celulă primitivă va trebui să adune tot felul de informații noi despre cum să producă rinichi, ficați, inimi cu patru camere, creierul mic și creierul mare”. Va trebui, pe măsură ce acest organism unicelular va merge mai departe, va trebui pur și simplu să colecteze informații; de unde?

Dacă legea entropiei este adevărată - și asta înseamnă că materia se strică și lucrurile se înrăutățesc - cum pot lucrurile să devină mai complexe și mai ordonate în același timp? Wilder-Smith spune: „Pentru sinteza unor astfel de sisteme de entropie redusă, cum ar fi, de exemplu, un creier de primată, este nevoie de tot felul de informații solide, reale, pe care nu le conținea nici materia din care a constat amiba primitivă, nici celula intactă de amibă. În mod similar, materia anorganică va trebui să adune un număr imens de biți de informații holistice înainte de a putea sintetiza o amibă”.

Așa că el spune că orice a fost entitatea care a început prima amibă, orice lucru neînsuflețit care a început prima amibă, ar fi trebuit să colecteze informații pentru ca un astfel de lucru să se întâmple. O să vă prezint o ilustrație; poate o sa vă ajute puțin. Ați citit despre faptul că au clonat iepuri și apoi au clonat oi? Și acum veți întreba: „Asta este un triumf evolutiv?” Nu, știți ce demonstrează asta? Asta demonstrează că este nevoie de o inteligență exterioară pentru a face acest lucru. Poți sa ai o oaie, s-o pui într-un țarc și să spui: „Hm...clonează-te!” Poți pune, ştii, poți pune oaia acolo și să-i zici: „Te rog, clonează-te!” Numai că acea oaie nu va face o oaie clonată decât dacă o inteligență, o inteligență superioară, în acest caz un creier uman, care înțelege genetica, acționează din exterior pentru a produce asta. Aceasta este o ilustrare clasică a motivului pentru care evoluția nu poate avea loc. Este clasic. Ori de câte ori dorim să creăm ceva care face parte în cel mai mic sens din ordinea naturală, este nevoie de un creier uman inteligent pentru a invada acel nivel al vieții. Este ceva care trebuie să vină din exterior pentru că informația nu se află în sistemul de coduri.

În felul acesta acționează Dumnezeu. Evoluția nu se poate realiza. Unu Corinteni 15 spune că trupurile sunt diferite: „unul este trupul animalelor și... altul este al păsărilor” și „altul este trupul oamenilor”, și așa este. Totul este determinat de codul genetic și toate aceste limite nu pot fi depășite sau încălcate.

Wilder-Smith mai scrie: „Presupunând că forma primitivă de viață originală a fost un fel de amibă, un fel de amibă, de unde a obținut un număr aproape infinit de biți de informații necesare pentru a fi înregistrate în sistemul său de stocare și recuperare a ADN-ului? Pentru a transforma celula de tip amibă într-un mamifer, o primată, o caracatiță sau o albină, sunt necesare noi fragmente de informații holistice. Nici celula primitivă de tip amibă și nici materia anorganică din care este construită nu conține astfel de informații, informații holistice extrem de specializate, care sunt necesare pentru a realiza spre exemplu o transformare dintr-o presupusă amibă într-o maimuță antropoidă. [Este legitim să presupunem că au apărut așa incredibile cantități de informații.] Este legitim să presupunem că asemenea cantități extraordinare de informații au apărut spontan, din aer, din pură întâmplare?” Este absolut ridicol.

Am menționat azi dimineață că am călătorit în ​​deșertul Sonora săptămâna aceasta ca să petrec puțin timp cu tatăl meu și cu sora mea, așa că am hotărât să ne ducem acolo în deșert împreună cu câțiva naturaliști pentru a ne uita pe sub stânci, pentru a admira cactușii și alte lucruri de genul acesta. Eu sunt întotdeauna oarecum fascinat de creația lui Dumnezeu deși am admirat deșertul de multe ori în viața mea pentru că am trăit toată viața în zona de Vest, adică cea mai mare parte din viață. Așa că mi-au fost prezentate de către acești naturaliști, câteva lucruri care au fost de-a dreptul extraordinare. Au răsturnat o stâncă și a ieșit o mică șopârlă gecko, așa că mi-au prezentat întreaga ecologie a modului în care funcționează ele. Și dintr-o altă stâncă, cu o pensetă mică, au scos un scorpion, așa că am învățat mai multe lucruri despre un scorpion decât mi-aș fi dorit vreodată să cunosc sau să pot înțelege în aproximativ cinci minute. Dar am învățat un lucru: că supraviețuiesc canibalizând alți scorpioni și în felul acesta reușesc să supraviețuiască. Și au vorbit despre cum funcționează înțepătura lor și au prezentat toate aceste detalii. Apoi ne-am dus să vedem un cactus saguaro. Iar în ce privește cactusul saguaro, există o întreagă ecologie în dreptul lor care este absolut incredibilă. Se presupune că trăiesc 800 de ani. Botaniștii nu sunt siguri, pentru că niciun botanist nu trăiește suficient de mult încât să-l vadă viu și apoi mort. Deci, știi, este un fel de presupunere. Însă ei vizitează aceste locuri incredibile, pentru că toate acestea sunt de-a dreptul extraordinare. Țepii cactusului se încrucișează într-un anumit fel pentru că sunt vânturi puternice în acel deșert, de fapt singurul loc din lume în care crește acest cactus este deșertul Sonora. Iar țepii care cresc din acei cactuși, se încrucișează și în felul acesta dezamorsează vântul, ca să nu sufle peste ei, și să nu-i rupă. Este o ecologie minunată. Există și o legendă, de fapt una dintre legende. Ați văzut vreodată un cactus saguaro? Unele dintre brațe se ridică în sus. Și se spune că tulpina principală a unui cactus saguaro este reprezentativă pentru bărbat, iar celelalte ramuri sunt reprezentative pentru soțiile sale. Și dacă cresc în sus, va avea o viață foarte ordonată și soții liniștite, dar dacă merg în toate direcțiile, atunci înseamnă că săracul om, a avut o viață foarte grea. Ei bine, vreau să spun că asta e doar o legendă. Însă în afară de faptul că e o legendă, pe măsură ce au început să definească ecologia acestui cactus, complexitatea lui, felul în care reține apa și felul în care creează acele nervuri, felul în care produce o floare extraordinar de frumoasă la vârful fiecărei ramuri o dată pe an, și felul în care moare ars de soare. Ne-au dus la un copac palo verde, copacul cu cele mai mici frunze dintre toți copacii de pe fața pământului. Un copac care are nevoie disperată de apă, iar ei au descoperit că acest copac are o rădăcină principală la 91 de metri sub suprafața pământului, deși copacul are doar 1,82 m înălțime. Este o ecologie extraordinară, o complexitate extraordinară în toate aceste forme de viață.

Și în timp ce treceau prin toate acestea, am intervenit și am zis: „Îmi dați voie să vă spun ceva?” Și le-am prezentat acest discurs, practic același pe care vi-l prezint și vouă, știți, că fiecare dintre aceste organisme vii din univers are propriul cod. Cum a obținut acel cod? De unde a venit? Trebuia să vină dintr-o minte divină care a făcut totul. Și acum ascultați cu atenție, când Dumnezeu a creat (universul), El a creat totul și a codificat totul. Uitați-vă cu băgare de seamă la vastitatea inteligenței Sale, și tremurați, tremurați! Toate demonstrează amprenta lui Dumnezeu.

Și apoi lui Wilder-Smith, în cărțile sale, în cartea sa, îi place să vorbească despre un om pe nume Von Neumann, De fapt Von Neumann, este un om de știință german. Von Neumann a definit aceste mașinării vii (prin mașinărie se înțelege un organism care este în viață) și a afirmat un lucru șocant despre organismele vii. Ascultați vă rog, ceea ce el susține este că mașinăriile se auto produc, se auto-susțin și se auto-regenerează. Aceasta idee este cunoscută sub numele de mașinăria Von Neumann, auto-producătoare, sau auto-reproducătoare, auto-susținătoare și auto-regeneratoare. El subliniază în cartea sa că nu am reușit niciodată să construim o astfel de mașinărie.

Cunoașteți vreo mașinărie de genul acesta? Cunoașteți vreun computer care are computere mai mici? Cunoașteți un computer care își susține propria viață și se repară singur? Dar ce ziceți de o mașină? Știți o mașină care să facă asta? Von Neumann a subliniat că dacă am putea face o mașină suficient de complexă pentru a se reproduce și a se susține, ar fi întotdeauna în paragină din cauza complexității sale. Deci nu ar putea să țină pasul cu responsabilitatea de auto-reparare. Nu am creat niciodată o astfel de mașină, totuși fiecare organism viu este pur și simplu auto-reproducător, auto-susținător și auto-regenerator. Nu-i ceva uimitor? Aceasta este mintea lui Dumnezeu. Nu-mi spuneți că asta e șansa! Devotamentul orb față de întâmplare este un act de sfidare împotriva rațiunii și, mai important, împotriva revelației, și mai important, împotriva lui Dumnezeu Însuși.

Douglas Kelley spune că: “Cel puțin se poate observa că întregul edificiu al teoriei evoluționiste este văzut din ce în ce mai mult ca o credință, mai degrabă decât ca un obiectiv, știința empirică și fundamentele ei sunt șocante”, am încheiat citatul.

Potrivit lui Michael Denton – el a scris o carte numită A Theory in Crisis (O teorie în criză) – în care afirmă următoarele: „Nu poate exista nicio îndoială că, după un secol de eforturi intense, biologii nu au reușit să valideze teoria în vreun sens semnificativ. Rămâne faptul că natura nu a fost redusă la continuum-ul cerut de modelul darwinian și nici nu a fost asigurată credibilitatea hazardului ca agent creator al vieții”. De fapt – aici am încheiat citatul - de fapt, este exact opusul. Cu cât știința învață mai mult despre o complexitate uimitoare, cu atât știința învață mai mult despre armonie, cu cât știința învață mai mult despre design, cu cât știința învață mai mult despre inteligența universului, cu atât știința trebuie să mărturisească mai mult că trebuie să existe un creator inteligent.

Douglas Kelley continuă și spune: „Acum, în acest caz avem de-a face aici cu o situație unică, cu apariția universului spațiu-timp dintr-o sursă transcendentă care, conform Scripturilor [și acum ascultați următoarea afirmație], a rostit-o în existență din nimic altceva decât din cuvântul propriei Sale puteri”. Hmm, ce putere, ce complexitate, ce ordine, ce inteligență! Știți, știința logică, știința care mai gândește ceva, ar trebui să sugereze că un creator supranatural inteligent și puternic trebuie să fie acolo și încă mai este. Dar deși știința ar trebui să recunoască asta, pentru că este singura explicație rezonabilă, pentru a ști cine este El și pentru a ști cum a creat El, știința trebuie să-și plece genunchiul în fața Scripturii și a Dumnezeului Scripturii.

Singura noastră sursă de cunoaștere este Biblia, Biblia. Evoluția este un act de credință, de credință irațională. Creația este un act de credință, credință revelațională. Nu știu despre voi, dar eu cred în Biblie și cred în Cuvântul lui Dumnezeu. Evoluția este o sectă religioasă din secolul al XX-lea care neagă rațiunea și revelația. Creația este închinarea înaintea adevăratului Dumnezeu în perfect acord cu rațiunea și revelația. Așa că mă întorc de unde am început. Fie crezi într-un Dumnezeu veșnic, fie crezi în materie veșnică, fie în energie veșnică, fie în amiba veșnică; nu există cale de mijloc, nu există cale de mijloc. Fie ești un materialist care crede în eternitatea materiei, fie ești un supranaturalist care crede în eternitatea lui Dumnezeu. Sunt singurele două opțiuni care există.

Ce se întâmplă cu o lume care respinge Creatorul și Îl înlocuiește cu materia? Ce se întâmplă cu o lume care Îl înlocuiește pe Dumnezeul Creator cu timpul, cu întâmplarea, cu materia, cu energia fără chip? Ce se întâmplă? William Provine de la Universitatea Cornell a afirmat asta într-un mod cât se poate de clar, citez: „Implicațiile științei moderne sunt în mod clar incompatibile cu majoritatea tradițiilor religioase. Nu există legi morale sau etice inerente [și acum ascultați următoarea afirmație] și nici principii directoare absolute pentru societatea umană. Universului nu-i pasă de noi și nu avem niciun scop ultim al vieții”, am încheiat citatul. Are dreptate. Dacă suntem doar rezultatul întâmplării, nimic nu contează. Nu există niciun standard moral, nu există niciun standard etic; tot ce rămâne este tragedie și disperare. Dacă acest univers este rezultatul forțelor impersonale, dacă acest univers este fără chip, dacă în acest univers este întuneric beznă pentru că nu este nimeni acolo, toate aceste lucruri au o anumită importanță în viața mea. Dar dacă există un Creator și dacă acel Creator și-a arătat fața în formă umană în Isus și dacă El este un Dumnezeu care ne iubește, ne mântuiește și ne binecuvântează, un Dumnezeu care a creat toate lucrurile, pentru mine asta înseamnă totul.

Și știți, Biblia, sunt atât de bucuros că Biblia nu începe așa: „Știu că vouă vă va fi greu să credeți asta, dar la început Dumnezeu”. Nu face asta. Pur și simplu spune: „La început Dumnezeu...” Trebuie să fie ceva la început. Evoluționistul ar spune: „La început amiba, la început materia, la început energia”. Biblia spune: „La început Dumnezeu...” Și în Ioan 1, „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu... Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El [nimic fără El, aceasta e ceea ce spune Biblia]”. Acesta este un alt mod de a spune că nimic nu a evoluat. Evrei 11:3, „Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu”, nu prin evoluție. „Lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Și toate astea se repetă: în Geneza, în Ioan, în Evrei. Și așa cum am spus la început, fie crezi ce scrie, fie nu.

Putem concluziona atunci că evoluția este o religie falsă. Și de ce am vrea să o încadrăm în Biblie? De ce am dori să împrumutăm din religia falsă a evoluției și să o impunem în relatarea directă a Genezei? Pentru ce? Acesta este un atac asupra revelației lui Dumnezeu. Biblia ne spune cum a ajuns energia aici, a venit de la Dumnezeu. Ne spune cum a ajuns materia aici, a venit de la Dumnezeu. Ne spune cum s-au format cerurile și pământul, Dumnezeu le-a făcut. Asta e tot ce trebuie să știm. Nimic nu poate fi mai logic decât atât. Un Creator inteligent, Dumnezeu, a făcut totul. Și iată că vin evoluționiștii cu toate minciunile lor, și cu disprețul lor față de relatarea din Geneza, și mă întreb de ce oare acceptăm așa ceva și încercăm să impunem toate acestea Scripturii?

Evoluția este o religie falsă. Iată principiile pe care se bazează, doar pentru a vă oferi o altă perspectivă:

Unu, evoluția este știință pură. Asta ar dori evoluționiștii sa credeți. Este o știință pură, este un sistem închis bazat pe realitate, nu pe iluzia că există un Dumnezeu.

În al doilea rând, evoluționiștii ar spune că evoluția este egală cu raționalitatea deoarece exclude minunile și supranaturalul. Dar, prieteni, urmează un punct în care supranaturalul este singurul lucru rațional.

În al treilea rând – ideea aceasta a fost adaptată din extraordinara carte a lui Philip Johnson, Reason in the Balance (Rațiunea în echilibru) – în al treilea rând, evoluția este eliberatoare pentru că îl elimină pe Dumnezeu și poruncile Sale, care restricționează comportamentul sexual fără bariere.

În al patrulea rând, evoluționistul spune că religia lui este democratică pentru că fiecare om este propria sa sursă de judecată morală, deoarece nu există Dumnezeu, nu există un judecător moral, și nu există lege.

În al cincilea rând, evoluția este largă pentru că permite o credință în Dumnezeu, numai nu în Dumnezeul biblic.

Asta e religia. Vreți să știți care sunt principiile acestei religii a evoluției?

În primul rând, acești oameni susțin că evoluția este știință pură, este un sistem închis bazat pe realitate, nu pe iluzia unui Dumnezeu.

În al doilea rând, este egală cu rațiunea, deoarece exclude minunile iraționale și interferențele supranaturale.

În al treilea rând, evoluția este eliberatoare pentru că îl elimină pe Dumnezeu și poruncile Sale care restricționează comportamentul sexual liber. Și, oameni buni, vreau să vă spun, asta este ceea ce conduce totul. Pentru că ei își iubesc păcatul.

În al patrulea rând, evoluția, spun ei, este democratică, deoarece fiecare om poate fi propria sa sursă de judecată morală.

Și în al cincilea rând, evoluția este încăpătoare pentru că permite credința în Dumnezeu, în orice fel de Dumnezeu îți dorești, cu excepția Dumnezeului prezentat în Biblie.

Uimitor, nu-i așa? Oameni care luptă cu rațiunea, și care îmbrățișează absurdul, pentru a evita să mai dea socoteală în fața judecătorului etern.

Dați-mi voie să închei, în seara asta, ducându-vă la Romani 1. Și aceasta este doar o declarație pertinentă a lui Dumnezeu care se adresează celor care Îl resping. Romani 1 versetul 18:

„Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor [și acum ascultați următoarea afirmație.] care înăbușe adevărul... fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei; căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot [Ce?] dezvinovăți. Fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gânduri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare”.

Și totul începe în versetul 18. Mânia lui Dumnezeu se dezlănțuie asupra acestor oameni care înlocuiesc supranaturalul cu naturalul, care l-au înlocuit pe Dumnezeu cu creaturile. Aceasta este judecata lui Dumnezeu asupra lor. De azi în două săptămâni, săptămâna viitoare este un botez în duminica Paștelui, dar de azi în două săptămâni, vreau să mă întorc și să încep în Romani 1 pentru că vreau să vă dezvălui puțin acest pasaj. Apoi vom merge la o serie de pasaje din Noul Testament care vă arată de ce trebuie să aveți o perspectivă creaționistă pentru că altfel asta va avea un impact negativ asupra Evangheliei, bun? Așadar, ne vom uita la asta peste două săptămâni. Să ne rugăm.

Tatăl nostru, este atât de important pentru noi să fim din nou încurajați în credință. Nu trebuie să cedăm presupusei înțelepciuni a lumii, în fața celor care nu Te cunosc. Dă-ne o încredere fermă, puternică şi hotărâtă că este adevărat Cuvântul Tău, că orice Cuvânt al lui Dumnezeu este curat, așa cum spune Scriptura, că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu, că nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt. Ajută-ne să ne aducem aminte că Tu ai creat lumea în felul în care ai spus, că nu este nimic creat în acest univers pe care să nu-l fi creat Tu. Prin Tine a fost creată lumea. Tată, ajută-ne să Te cunoaștem drept Creator, să știm că lumea a fost făcută prin Cuvântul Tău și Tu ai făcut-o atât de minunat și de măreț în șase zile, așa cum este subliniat în cartea Genezei. Întărește-ne credința în Dumnezeul care a creat, în Dumnezeul care îi mântuiește pe păcătoși. Suntem copleșiți de măreția Ta, de imensitatea inteligenței Tale, de puterea Ta și de dulceața milei Tale față de noi și Îți mulțumim pentru aceasta în numele Mântuitorului nostru. Și tot poporul să spună, amin.