În această seară ne întoarcem din nou la seria noastră despre Cer. Aceasta este partea a cincea [din seria], „Privind spre Cer”. Și nu examinăm nicio porțiune anume din Scriptură, așa că v-aș ruga să aveți Biblia la îndemână. Vom fi în mișcare prin ea în această seară. Trebuie să aveți o Biblie și poate o foaie pentru a vă nota câteva dintre textele asupra cărora vă voi atrage atenția pe măsură ce ne vom gândi împreună la acest subiect, Cerul. Mă gândeam mai devreme, în timp ce mă rugam împreună cu unii dintre prezbiteri, că ori de câte ori ajung în perioada Crăciunului, observ că pare să existe o mentalitate de „talmeș-balmeș” printre oameni. Întotdeauna spunem glumind într-un fel că oamenii, cu cât se apropie de Crăciun, cu atât sunt mai nefolositori la locul de muncă. Probabil că ați experimentat același lucru. Toată lumea devine foarte, foarte distrasă. Și cred că intrăm în sezonul care ne distrage. Dar unul dintre lucrurile care se întâmplă și care nu este deloc o distragere a atenției este privitor la copii, care încep să se concentreze asupra unei singure zile și a unui moment măreț. Şi anume momentul în care vor deschide toate cadourile pe care le-ați cumpărat pentru ei. Și îmi amintesc, când eram copil, exista anticiparea care creștea și creștea și creștea până în acea minunată dimineață de Crăciun, când ne trezeam și mărșăluiam pe hol cu toată nerăbdarea din inimă pentru a primi ceea ce fusese pregătit pentru noi. Și mă gândeam, de asemenea, că există ceva asemănător cu acest tip de anticipare, care ar trebui să fie în inimile noastre atunci când ne gândim la Cer, doar că mai mult de atât. Mă tem, însă, că există de fapt mai puțină nerăbdare, nu mai multă. Iar acest lucru ne poate spune puțin spre ce sunt îndreptate preocupările noastre.

Săptămâna aceasta am avut ocazia să citesc puțin dintr-o carte care cita câteva lucruri din Mark Twain. Și mi s-au părut interesante, ca un fel de început al gândurilor noastre din această seară. Mark Twain, care a fost marele umorist și autor popular american, a reflectat o viziune foarte tristă asupra realității veșnice. El a scris în autobiografia sa următoarele cuvinte: „Povara durerii, a grijii, a mizeriei devine mai grea de la an la an. În cele din urmă, ambiția este moartă. Mândria este moartă. Vanitatea este moartă. Dorul de eliberare le ia locul. Ea vine în cele din urmă, și este singurul dar neotrăvit pe care pământul l-a avut vreodată pentru ei, iar ei dispar dintr-o lume în care nu au avut nicio importanță, în care nu au realizat nimic, în care au fost o greșeală, un eșec și o prostie”. Am încheiat citatul. Iată o perspectivă destul de cinică asupra realității veșnice. Mark Twain, în cinismul său arogant, a mers chiar mai departe încât într-o împrejurare a catalogat totul în mod batjocoritor: „Voi luați-vă Cerul; eu aș prefera să merg în Bermude”.

Acest lucru arăta faptul că el credea că totul se rezuma la această viață: o tratare superficială și mioapă a eternității. Și acest lucru este cu adevărat împotriva inimii omului. În Eclesiastul 3:11 se spune: „Dumnezeu a pus în inima oamenilor chiar și gândul veșniciei”. Există o atracție, o atragere a atenţiei, o dorință și un dor după o viață de apoi. Iar oamenilor, în general, le este greu, dacă nu chiar imposibil, să creadă că această viață este tot ce există și că atunci când se termină nu mai există altceva decât ieșirea din existență. Așa arată cinicul care se uită la viață și nu vede în asta decât o greșeală, un eșec și o prostie. Dar atunci când nu ai speranță pentru viața viitoare, ajungi cinic, la fel ca Macbeth. Vă aduceți aminte că după moartea reginei a spus că viața este o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot și mânie, care nu înseamnă nimic. Acesta este cinismul oamenilor care nu au nicio nădejde în ce privește viața viitoare.

Dar noi, cei care Îl cunoaștem și Îl iubim pe Domnul Isus Cristos, avem acest tip de nădejde. Și cred că este vremea ca în biserica lui Isus Cristos să începem să ne concentrăm atenția asupra Cerului. A existat o vreme, cred că în secolul trecut, secolul al XIX-lea, când speranța vieții după moarte era o temă majoră în literatură și o temă majoră în predici. S-au scris multe poezii despre nemurire. Au existat multe predici pe această temă. Au fost multe predici, multe poezii și opere literare scrise chiar pe această temă legată de Cer, și nu puține au fost scrise chiar pe tema iadului etern. Dar noi nu mai vorbim prea mult despre Cer. Stilul nostru modern de viață auto-indulgent a generat o mare schimbare. Pe măsură ce societatea a făcut această viață mai confortabilă, s-a preocupat din ce în ce mai puțin de viața viitoare. Pe măsură ce această viață începe să ne ofere din ce în ce mai multe lucruri după care tânjim și pe care le dorim, avem din ce în ce mai puține dorințe pentru viața viitoare. Subiectul Cerului și, sincer, subiectul iadului au dispărut cu totul de la amvon și de pe paginile istoriei. Și nu trebuie decât să vă puneți întrebarea când a fost ultima dată când ați auzit o predică de referinţă despre oricare dintre aceste subiecte. Este pur și simplu o temă neobișnuită.

De fapt mi se pare că astăzi și chiar în ultimii 15 ani, singurii oameni care par a fi interesați de viața viitoare sunt cei ce fac parte din secte, sau din religia răsăriteană, din cercurile celor preocupați de fenomene paranormale sau din anumite forme de pseudoștiință care încearcă să studieze moartea, moartea și experiențele aproape de moarte. Au existat o multitudine de cărți despre moarte și pieire, despre întoarcerea din morți și despre revenirea din morți, care vorbesc despre lumini mistice, tuneluri, neliniște, imponderabilitate, senzații de plutire și așa mai departe. Dar se pare că preocuparea pentru aceste lucruri este legată mai mult de lumea ocultă și a clarvăzătorilor și decât de Biserica lui Isus Cristos.

Acum, îngăduiți-mi să vă șochez puțin, dacă se poate. Astăzi, pe Pământul nostru, peste 100.000 de oameni (care au decedat) au mers în aceste două locuri. Asta nu a fost pe prima pagină a ziarelor și nu va fi. Dar alți 100.000 de oameni vor merge mâine în aceste două locuri. Asta înseamnă cât un stadion Rose Bowl plin de oameni. Fiecare om care ocupă un loc coboară în iad sau urcă în Cer în fiecare zi din viața noastră. Și nu există nicio ştire despre asta. De fapt, în cea mai mare parte, nu părem deloc preocupați sau chiar interesați de o astfel de realitate. Și totuși, adânc, în inima fiecărui individ, există acest sentiment al realității iminente a morții. Nu voi uita niciodată când am citit un articol în urmă cu câțiva ani care spunea că un adolescent se gândește la moarte o dată la cinci minute. Există acea amenințare premonitorie a realității că cel mai trist, mai înfricoșător, mai devastator moment cu care se confruntă fiecare dintre noi, este momentul morții. Și, sincer, teama de moarte este bine întemeiată, de vreme ce majoritatea oamenilor vor ajunge în iadul cel veșnic. Marea majoritate a celor 100.000 de oameni care au murit astăzi au ajuns în iad.

Ce este iadul? Biblia spune că este acel loc rău undeva în acest univers, în univers și totuși în afara prezenței lui Dumnezeu, unde păcătoșii neîmpăcați care refuză mântuirea lui Dumnezeu în Isus Cristos se duc acolo pentru totdeauna pentru a experimenta durerea și chinul nemijlocit și nesfârșit atât al trupului, cât și al sufletului, în nenorocire și imperfecțiune veșnică, în afara prezenței lui Dumnezeu, în singurătate și hidoșenie totală și veșnică.

Acum, pe de altă parte, astăzi, din cei 100.000 de oameni, unii s-au dus în Cer. Și există un fel de bucurie în Cer pentru că au sosit unii oameni noi. Chiar și în acest moment în timp, undeva pe acest pământ, unii intră în Cer. Și noi, cei care Îl cunoaștem pe Domnul Isus Cristos, ne putem bucura că și noi ne îndreptăm într-acolo, spre acel loc al bucuriei, spre acel loc al dragostei, spre acel loc al păcii, spre acel loc al laudei, spre acel loc al perfecțiunii unde vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Și ceea ce încerc să fac în această serie este să entuziasmez inimile noastre cu privire la realitatea Cerului. Și, așa cum am remarcat data trecută, la încheierea studiului nostru, dacă vă găsiți bucuria și mulțumirea în această viață, acest lucru este irațional, este nespiritual și este nechibzuit. Dacă nu sunteți mai entuziasmați de Cer decât de această viață, atunci idolatrizați lumea blestemată care trece. Contraziceți scopul promis de Dumnezeu în mântuirea voastră. Căutați ceea ce nu poate fi găsit niciodată și vă mulțumiți cu mai puțin decât vrea Dumnezeu să vă dea. Iar voi vă agravați suferinţa pentru că nu veți găsi niciodată aici ceea ce urmăriți. Vreau să ne strângem comorile în Cer, nu pe pământ. De aceea, ne uităm îndeaproape la subiectul Cerului.

Acum, abordarea noastră a fost de a pune și de a răspunde la o serie de întrebări. Întrebarea numărul unu: ce este Cerul? Vă amintiți ce am spus? Am spus că este un loc în care Dumnezeu locuiește cu toți cei răscumpărați din toate timpurile pentru totdeauna. Și este, de asemenea, o condiție de existență căreia îi aparțin toți credincioșii de pe pământ prin mântuire. Noi ne îndreptăm spre Cer; noi trăim în cele cerești.

A doua întrebare a fost: unde este Cerul? Și noi am răspuns: că Cerul este, unde? Sus. În al treilea cer, dincolo de atmosferă, dincolo de stratosferă. Am spus că Cerul este locuința infinită a lui Dumnezeu care înconjoară universul în expansiune.

A treia întrebare pe care am pus-o: cum este Cerul? Și am spus că este un loc glorios, perfect, drept, pur, sfânt, curat, de nedescris, de bucurie infinită, de iubire infinită, de pace infinită și de satisfacție infinită, unde Dumnezeu locuiește într-o frumusețe radiantă, iar prezența Sa impregnează tot și toate.

A patra întrebare pe care am pus-o a fost data trecută și anume: cum vom fi în Cer? Vă mai amintiți răspunsul? Am spus că vom experimenta perfecțiunea trupului și a sufletului, prin care se va manifesta expresia deplină a neprihănirii și sfințeniei absolute. Iar în acea viață desăvârșită, credincioșii se vor putea bucura de toate dorințele și aspirațiile naturii răscumpărate, exprimate perfect printr-un trup perfect răscumpărat.

Acum, în această seară ajungem la întrebarea numărul cinci, în a cincea lecție. Și anume: cum vor fi relațiile noastre cu ceilalți în ceruri? Cum relaţionăm cu ceilalți în cer? Acum, vreau să vă prezint trei categorii de relații, bine? Ne vom uita prin Scriptură; vom face un mic studiu biblic. Imaginați-vă că stați undeva în jurul unei mese cu mine și că vorbim despre Scriptură, pentru că nu vreau să vă țin o predică, vreau doar să vă conduc prin Scriptură și să ne gândim împreună la ceea ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum, primul grup de ființe despre care vrem să aflăm sunt îngerii. Bine? Deci, vrem să aflăm care este relația noastră cu îngerii din Cer. Martin Luther a scris: „Un înger este o creatură spirituală fără trup, creată de Dumnezeu pentru slujirea creștinătății și a bisericii”. Știm că acest lucru este adevărat. Ei se mișcă fiind mereu în prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu locuiește cu oștile Sale cerești. Așadar, când vom merge în Cer, dacă Dumnezeu este acolo, vor fi și îngerii acolo. Scriptura ne indică în mod repetat faptul că îngerii se află în Cer. Nici măcar nu trebuie să urmărim o astfel de linie de gândire, deoarece Scriptura este plină de referiri la îngerii care se află în prezența lui Dumnezeu, a Dumnezeului care este cunoscut ca Domnul oștirilor, care este înconjurat de oștile sfinților Săi îngeri glorioși. Așadar, Dumnezeu are întotdeauna îngeri sfinți în prezența Sa. Și dacă vom fi vreodată cu Domnul, așa cum spune 1 Tesaloniceni 4, atunci vom fi și noi la un moment dat cu îngerii. Și vrem să știm cum vom reacționa și cum vom interacționa cu îngerii.

Ei bine, haideți să aflăm, bine? Primul lucru, primul lucru pe care îl vom face împreună cu îngerii este că vom avea părtășie cu ei. Să ne uităm la capitolul 12 din Evrei. Evrei capitolul 12 și acesta este un pasaj la care ne vom referi în numeroase ocazii în studierea Cerului. Versetul 22 spune: „Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc”, și acum urmează expresia „de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor”. „Miriade” este cel mai mare număr din limba greacă pentru care există un cuvânt și exprimă ideea de îngeri nenumărați. Așadar, când vom ajunge la Ierusalimul ceresc și, versetul 23, la adunarea în sărbătoare și la biserica celor întâi născuți înscriși în ceruri, și când vom ajunge în prezența lui Dumnezeu și a duhurilor oamenilor neprihăniți făcuți desăvârșiți, și când vom ajunge în prezența lui Isus, mijlocitorul unui nou legământ, vom ajunge în prezența zecilor de mii (miriadelor) de îngeri, în prezența îngerilor fără număr. În Daniel, și de asemenea în Apocalipsa, se spune că sunt mii și mii, pentru că nu există niciun cuvânt dincolo de acesta care să exprime un mare număr. „Mii și mii de mii, și de zece mii de ori zece mii” de îngeri sfinți vor fi în ceruri cu Dumnezeu și vom avea părtășie cu ei. Vom interacționa cu ei în părtășie. Toți îngerii aleși și toți sfinții aleși se vor uni pentru a forma compania aleasă a locuitorilor într-un cer nou și un pământ nou.

Poate vă veți întreba: „Bine, dar cum arată îngerii?” Îngerii sunt ființe spirituale. Ei nu au trupuri. Ei pot, și au făcut-o, și chiar iau forma unui trup uman, ocazional, atunci când Dumnezeu dorește acest lucru. Dar în sine, ei sunt ființe spirituale. Acuma veți zice: „Bine, dar cum vom interacționa noi, în trupurile noastre glorificate, cu ființele spirituale?” Cred că asta nu va fi deloc o problemă. Pot interacționa la telefon cu cineva pe care nu-l pot vedea. Iar noi vom avea ochi spirituali care pot percepe ceea ce pentru noi, în lumea fizică, este acum invizibil.

Așadar, în primul rând, vom avea părtășie cu ei ca adunare a celor aleși. Ei, îngerii aleși, iar noi, sfinții aleși. Și asta va fi extraordinar, știți asta? Și vă voi spune de ce. Pentru că poate că au existat în viața mea ocazii în care îngerii au fost în preajmă. Veți zice: „Bine, stai puțin, nu ești cumva mistic?” Nu, voi mă cunoașteți mai bine de atât. Dar știu că Evrei capitolul 13 versetul 2 spune: „Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit” ce? „fără să știe, pe îngeri” Și asta se referă, bineînțeles, la Geneza, unde, în cazul lui Avraam, el a găzduit doi îngeri și chiar prezența lui Dumnezeu. El și Sara au pregătit o masă în timp ce au venit să-i viziteze. Aveți grijă cum vă purtați cu oamenii, arătați ospitalitate, fiți iubitori unii cu alții, pentru că unii oameni au primit îngeri. Acum, se prea poate ca eu să fi primit vreun înger pe ici pe colo. S-ar putea foarte bine ca un înger să fi venit în ajutorul meu. Se poate foarte bine ca îngerii să mă fi înconjurat din când în când, respingând demonii iadului care voiau să mă distrugă. Și partea tristă a lucrurilor este că nu știam că sunt acolo. Dar când voi ajunge în ceruri, voi ști că sunt prin preajmă, voi ști cine sunt și voi avea părtășie cu ei ca îngeri aleși și sfinți ai lui Dumnezeu. Și nu mă pot gândi la ceva mult mai entuziasmant decât că voi avea o discuție foarte lungă cu îngerii, să aflu totul despre ei.

Și cred că primele mele alegeri ar fi, și probabil că toată lumea va trebui să stea la rând pentru Mihail și Gavril. Însă ei ar fi cei cu care aș vrea să vorbesc. Mai sunt și alții. Mi-ar plăcea să vorbesc cu cel care a omorât 185 de mii de asirieni și cu alții de felul acesta. Dar va fi un lucru minunat atunci când vom putea să avem în mod conștient părtășie cu ființe angelice cu care nu putem avea părtășie acum. Veți zice: „Bine, dar sunt ei cu adevărat prin preajmă?” Bineînțeles că sunt. Evrei 1:14 spune că ei sunt trimiși să slujească în biserică și pentru biserică. Ei sunt duhuri slujitoare trimise de Dumnezeu în interesul bisericii. În cartea lui Daniel a existat un înger care a venit să-l ajute pe Daniel, care avea nevoie de slujire din partea lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea sa. Acel înger era împiedicat de un demon și Dumnezeu a trebuit să-l trimită pe Mihail pentru a-l elibera pe acel înger, astfel încât să poată continua sarcina de a-i sluji lui Daniel. Îngerii lui Dumnezeu ne slujesc nouă, pentru noi și în numele nostru. În capitolul 18 din Matei se spune că acolo îngerii privesc întotdeauna fața Tatălui. Îngerii care se ocupă de biserică privesc întotdeauna fața Tatălui pentru a vedea reflectată grija Lui, astfel încât să poată fi trimiși în ajutorul celor răscumpărați care au nevoie. Așadar, în această viață, avem realitatea minunată a îngerilor slujitori, dar nu le putem mulțumi pentru că nu știm că sunt prin preajmă. Își fac treaba fără să fie apreciați. Și vom avea o adevărată părtășie cu ei în viața viitoare în ceruri.

În al doilea rând, vom gusta bucuria împreună cu ei. Uitați-vă la Luca capitolul 15, iar acest lucru ne spune ceva mai mult despre atitudinea lor față de noi. Poate veți zice: „Ei bine, acum poate că îngerii vor fi geloși pe noi. Știți, îngerii au avut monopolul asupra cerului. Ei au fost într-un fel cei care au asistat la lucrarea lui Dumnezeu. Ei sunt cei care sunt în starea lor deja desăvârșită. Noi nu suntem încă desăvârșiți. Când vom fi pe deplin desăvârșiți, vor fi îngerii geloși pe noi? Este posibil să existe un război între sfinții răscumpărați și îngerii răscumpărați?” Bineînțeles că nu poate fi, deoarece ambele tabere vor fi cu totul, absolut și veșnic sfinte. Dar, pentru a vă liniști, vreau să observați în Luca 15, aceste trei mari pilde a oii pierdute, a banului pierdut și a fiului risipitor. Acestea nu sunt în primul rând pilde despre monede pierdute, oi pierdute și fii pierduți; sunt în primul rând pilde pentru a ilustra inima lui Dumnezeu. Și vreau să vă arăt de ce. Când oaia a fost pierdută, în primul rând, versetele 4-7, și când oaia a fost găsită, se spune în versetul 6 că omul și-a chemat prietenii și a spus: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută”. Și aici vine ideea principală a acestei relatări. „Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu și sfinții Săi îngeri se vor bucura pentru pocăința unui păcătos.

A doua pildă din versetul 8. O femeie care a pierdut o monedă. Ea găsește moneda. Și cheamă prietenii, spunându-le, versetul 9: „Bucurați-vă împreună cu mine”, versetul 10: „Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește”. Și aici este pomenită nu numai bucuria lui Dumnezeu, ci și bucuria îngerilor. Ei nu sunt geloși pe biserica răscumpărată. Ei se bucură pentru biserica răscumpărată. Și același lucru este descris în minunata poveste a fiului risipitor care se încheie astfel: „Să mâncăm și să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit”. Avem imaginea tatălui care se bucură, și a tuturor slujitorilor săi chemați la ospăț care de asemenea se bucură. Nu sunt altceva decât imagini ale îngerilor care se bucură pentru mântuirea bărbaților și femeilor pierdute. Și ceea ce ne spun aceste trei pilde este, în primul rând, despre cât se bucură Dumnezeu și oștile sfinte din ceruri de convertirea oamenilor.

Acum, ascultați, gândiți-vă în felul următor: dacă Dumnezeu și sfinții îngeri s-au bucurat de convertirea noastră, cu cât mai mult se vor bucura de încoronarea noastră? Cu cât mai mult se vor bucura atunci când noi, exprimând pe deplin perfecțiunea trupului și a sufletului pentru totdeauna și în vecii vecilor, vom fi întruchiparea a ceea ce Dumnezeu și-a propus să facă în procesul de răscumpărare?

Așadar, care va fi relația noastră cu îngerii? Vom avea părtășie cu ei. Și, în al doilea rând, vom fi o sursă a bucuriei lor veșnice. O sursă a bucuriei lor veșnice. Ei ne vor iubi. Vor fi încântați de ceea ce s-a întâmplat în viețile noastre și de ceea ce s-a făcut pentru a ne desăvârși și a ne aduce în prezența sfântă a Dumnezeului pe care ei îl venerează și îl adoră.

În al treilea rând, relația noastră cu îngerii este exprimată, mergeți cu mine dacă vreți, la capitolul 4 din Apocalipsa și vom afla că ne vom alătura îngerilor în laudă și închinare. Vom spune mai multe despre acest lucru într-un studiu viitor, când vom vorbi despre ce vom face în Cer. Dar haideți să ne uităm aici, cel puțin pentru început. Versetul 4 din Apocalipsa 4: „Împrejurul scaunului de domnie”, în primele versete este descris scaunul de domnie al lui Dumnezeu, „erau douăzeci și patru de scaune de domnie și pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci și patru de bătrâni, îmbrăcați în haine albe; și pe capete aveau cununi de aur”. Aceștia sunt emblematici pentru sfinții răscumpărați. Unii cred că cei 24 de bătrâni se referă la biserică. Eu tind să cred asta. Unii ar spune că 12 dintre ei se referă la Vechiul Testament, câte unul din fiecare seminție, 12 la Noul Testament, câte unul dintre apostoli făcând 24. Dar oricum ar fi, ei reprezintă sfinții răscumpărați. Și îi vedeți acolo. Au hainele lor albe, iar coroanele de aur sunt pe capetele lor. Ce fac ei? Îl laudă pe Dumnezeu.

Dar în plus de asta, găsiți în versetul 6 că există o mare de sticlă, asemenea cu cristalul, iar în mijlocul scaunului de domnie și în jurul scaunului de domnie, patru făpturi vii pline de ochi pe dinainte și pe dinapoi. Iar ele sunt descrise foarte asemănător cu cele din Ezechiel capitolul 1 și cred că este clar că sunt îngeri. Și astfel, îi aveți pe cei 24 de bătrâni reprezentativi pentru oamenii răscumpărați şi aveți acele patru făpturi vii, reprezentative pentru îngerii sfinți. Și împreună strigă, fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu”, versetul 8, „,Cel Atotputernic, care era, care este, care vine’. Când aceste făpturi vii aduc slavă, cinste și mulțumiri Celui ce șade pe scaunul de domnie, și care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci și patru de bătrâni cad înaintea Celui ce șade pe scaunul de domnie, și se închină Celui ce este viu în vecii vecilor, își aruncă cununile înaintea scaunului de domnie, și zic: ,Vrednic ești Doamne’, și așa mai departe. Și iată-ne lăudându-L și închinându-ne lui Dumnezeu împreună cu sfinții Săi îngeri.

Capitolul 5 versetul 6 prezintă din nou o scenă similară. Bătrânii sunt acolo. Și cele patru ființe vii din versetul 8 sunt acolo, împreună cu cei 24 de bătrâni. Ei au harpe și potire de aur pline cu tămâie. Și cântă rugăciunile sfinților. Ei cântă o cântare nouă, „Vrednic ești Tu”, și așa mai departe, cântând pentru gloria lui Cristos. Apoi versetul 11. „M-am uitat, și în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri”. Acum, îngerii nu sunt ființe fizice, dar au glas; ei se pot exprima. Ei se adună în jurul tronului, în jurul făpturilor vii și al bătrânilor și „numărul lor este de zece mii de ori zece mii și mii de mii”. Și toți spun: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat”. Versetul 13: „Și pe toate făpturile, ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: ,A Celui ce șade pe scaunul de domnie, și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor’”. Așadar, știm că unul dintre lucrurile pe care le vom face împreună cu îngerii este să ne angajăm în laudă și închinare în vecii vecilor.

Acum, haideți să mergem la Evrei și să vă arăt un al patrulea aspect. Și cred că acest lucru ne va fi de ajutor. Am făcut deja aluzie la Evrei 1:14, dar îngăduiți-mi să vă extind puțin perspectiva. Referindu-se la îngeri, în versetul 13 apare cuvântul îngeri, versetul 14 spune: „Nu sunt ei toți”, urmăriți acest lucru, „duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?”. Îngerii sunt duhuri slujitoare a căror datorie este de a sluji moștenitorilor mântuirii. Acum, în capitolul 1, ei sunt puși în contrast cu Cristos. Destinul lui Isus este să domnească. Destinul îngerilor este să slujească. Ați înțeles asta? Ei au fost creați pentru a-i sluji pe cei răscumpărați. Rețineți asta. Nu cred că este ceva temporar, ci cred că este ceva etern. Și cred că atunci când vom merge în slavă, îngerii ne vor sluji acolo. Ne vor sluji acolo așa cum ne-au slujit aici. Noi vom domni cu Cristos și cei care îl slujesc pe Cristos ne vor sluji pe noi. Este o imagine extraordinară! Dar când vom ajunge în Cer, îngerii vor fi sfinții noștri slujitori de bunăvoie. Este ceva extraordinar să te gândești la destinul tău de a fi slujit de îngeri pentru totdeauna.

Acesta este destinul lui Isus: să domnească. Și va veni vremea când vom părăsi această lume și vom merge în Cer, iar apoi vom domni cu Isus Cristos. Vom domni cu Isus Cristos. Și când vom domni cu Isus Cristos, se spune că vom sta pe tronul Său. Vom sta pe tronul Său. Efeseni 1 spune că El a pus toate sub picioarele Lui, toate stăpânirile și puterile, toate ființele îngerești. El domnește în mod suprem peste toate, iar noi vom domni în Cristos într-o astfel de supremație. În Apocalipsa 3:21, El le spune celor care sunt credincioși adevărați, celor ce sunt biruitori: „Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. Preaiubiților, îngăduiți-mi să o spun simplu: ni s-a promis că vom ședea pe tronul lui Cristos la dreapta lui Dumnezeu. Niciun înger nu a primit vreodată această promisiune. Noi vom împărăți; ei vor sluji. Să ne întoarcem la Evrei 1: „Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: ‘șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale?’”. Niciunuia. Îngerii nu domnesc, ei slujesc. Cristos domnește. Noi, fiind în Cristos, domnim în El. Așa că vom avea părtășie cu îngerii, ne vom bucura cu îngerii. Ne vom închina și Îl vom lăuda pe Dumnezeu cu îngerii. Dar noi vom domni peste îngeri. Iar ei ne vor sluji în Cer.

Unu Corinteni, pasajul cheie, capitolul 6 versetul 1: „Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți și nu la sfinți?” Cu alte cuvinte, nu-i dați în judecată pe alți credincioși și nu-i târâți într-un tribunal de necredincioși. „Nu știți că sfinții vor judeca lumea?”. Cu alte cuvinte, dacă veți judeca lumea, cu siguranță ar trebui să fiți capabili să vă rezolvați propriile dispute. Și dacă lumea este judecată de voi, nu sunteți voi competenți să constituiți cele mai mici instanțe de judecată? Acuma vă veți întreba: „Ce înseamnă asta?”. Ascultați, preaiubiților, într-o zi, când Cristos Își va stabili împărăția Sa pământească, noi vom judeca lumea. Vom fi ambasadorii Săi, și conducătorii Săi, și împărații Săi, și prinții Săi, și conducătorii Săi. Vom sta la judecata lumii, executând și aplicând verdictele de judecată ale lui Cristos.

Dar, dincolo de asta, versetul 3 spune: „Nu știți că noi vom judeca”, iar cuvântul înseamnă guverna sau conduce, „pe îngeri?”. Nici că se putea să fie mai clar. De-a lungul veșniciei, noi vom guverna, vom conduce peste îngeri. Vom avea părtășie cu ei. Ne vom bucura cu ei. Ne vom închina și Îl vom lăuda pe Dumnezeu împreună cu ei. Ei ne vor sluji în timp ce noi vom domni cu Cristos peste ei. Și vor îndeplini ordinele noastre așa cum noi îndeplinim ordinele lui Cristos, rețineți vă rog, că va fi totul într-o armonie perfectă, sfântă, glorioasă, minunată. Aceasta va fi relația noastră cu îngerii. Și îi vom iubi în acest proces. Și îi vom cunoaște în acest proces, așa cum sunt cunoscuți de Dumnezeu și de Fiul, chiar și după nume îi vom cunoaște. Și ei, în cea mai deplină expresie plină de bucurie a capacității lor create, ca ființe sfinte, vor face lucrul pe care îl cerem de la ei, pentru că este lucrul pe care îl dorește Dumnezeu, iar ei există pentru slava Sa și dau slavă pentru tot ceea ce a făcut El în biserică.

În al doilea rând, să vorbim despre relațiile cu familia noastră, bine? Oamenii îmi pun mereu această întrebare: „Voi fi căsătorit cu aceeași femeie în Cer? Sau pot să fac o altă alegere?”. Sau unii spun: „Nu vreau să-mi pierd soția, nu-mi pot imagina să merg în Cer și să nu fiu căsătorit. Adică, nu-mi pot imagina să merg pe stradă și să spun: „Bună, Patricia, îmi amintesc de tine. Ai fost soția mea. Mă bucur atât de mult să te văd. Nu m-am mai întâlnit cu copiii în ultima vreme, sunt pe aici?”. Nu pot face față la așa ceva. Nu-mi pot imagina așa ceva. Nu-mi pot imagina să nu am intimitate cu propria mea familie, să nu am o comuniune profundă, adâncă și minunată. Și mi-ar plăcea să am familia mea, perfectă măcar o dată, și toți împreună perfecți ca să mă pot bucura de tot. Nu mi-ar plăcea ca ei să fie toți perfecți și împrăștiați în infinitatea aceea și să nu pot afla cum sunt atunci când sunt perfecți. Ne punem astfel de întrebări pentru că mințile noastre sunt atât de captive din punct de vedere dimensional. Vom avea dragoste față de familie? Vom avea afecțiune familială? Vom avea părtășie familială? Va fi la fel ca aici?

Ei bine, evident, dintr-un punct de vedere general, vom fi cu toții perfecți și astfel va fi dragoste perfectă, pace perfectă, bucurie perfectă, armonie perfectă, încredere perfectă, părtășie perfectă, relații perfecte în fiecare dimensiune a existenței. Relații perfecte. Vă puteți imagina o astfel de familie? Vă puteți imagina un loc în care există relații absolut perfecte? Toată lumea este perfectă, nu există niciodată tristețe, nu există niciodată supărare, nu există niciodată dezamăgire. Nu există niciodată nicio descurajare. Nimeni nu face niciodată ceva greșit, nu spune nimic greșit, nu gândește nimic greșit. Toată lumea acționează perfect, așa cum ar acționa Dumnezeu oricând și în fiecare situație dată. Vă puteți imagina toți oamenii din casa voastră comportându-se exact așa cum s-ar comporta Cristos în fiecare moment al existenței lor? Și ceea ce face totul și mai remarcabil, este că tu vei acționa la fel. Dragoste perfectă, armonie perfectă, bucurie perfectă, pace perfectă, mulțumire perfectă, satisfacție perfectă, armonie perfectă, fericire perfectă, binecuvântare perfectă, funcționare perfectă, relații perfecte.

Veți spune: „Bine, dar cum rămâne cu căsătoria și familia?”. Scriptura vorbește despre asta. Unu Corinteni, haideți să întoarcem la capitolul 7. Unu Corinteni, capitolul 7, versetul 29: „Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat”, adică timpul până la venirea Domnului, judecata acestei lumi, „spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca și cum n-ar avea”. Acum, vreau să explic asta pentru că cineva ar putea într-adevăr să ia asta ca pe versetul vieții sale și să se despartă. Și nu vreau să faceți asta, asta se face destul de mult. Nu asta vrea să ne învețe Scriptura. Urmăriți argumentul. Versetul 30: „cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul, forma sau structura acestei lumi ce face? Trece”. Ce trece aici? Vă voi spune eu ce trece. Întoarceți-vă şi uitaţi-vă direct la listă. Căsătoria, pentru că el spune că cei care au neveste ar trebui să fie ca și cum nu ar avea. Plânsul, bucuria pământească, cumpărarea și posesia, folosirea lumii, toată această schemă a lumii va trece. Căsătoria face parte din schema lumii. Ea este formatul lumii. Cuvântul înseamnă „modă”, înseamnă mod de viață, înseamnă un mod de a face lucrurile, dar care nu este permanent.

Ceea ce spune el este că: „trebuie să înveți să primești ceea ce îți dă viața, și căsătoria este o binecuvântare”. Petru o numește „harul vieții”. El spune să învățați să plângeți, să vă bucurați, să cumpărați și să posedați, dar să nu vă lăsați prea mult înghițiți de ele, pentru că toate acestea fac parte dintr-o schemă care trece. Totul face parte dintr-o formă care este temporară. Nu vă încurcați prea mult. Responsabilitățile căsătoriei, da, sunt minunate și sunt acolo, dar nu vă încurcați prea mult, astfel încât căsătoria voastră să devină o scuză pentru eșecul vostru de a-L sluji pe Dumnezeu, o scuză pentru eșecul vostru de a vă aduna comori în Cer, o scuză pentru eșecul vostru de a vă îndrepta afecțiunea asupra lucrurilor de sus și nu spre cele de pe pământ. Da, ar trebui să te emoționezi în tristețe și în bucurie și să cumperi lucrurile pe care trebuie să le cumperi, dar nu lăsa emoțiile și posesiunile tale să te controleze astfel încât să fii literalmente înghițit ca o victimă a lumii trecătoare a oamenilor. Nimic din toate acestea nu este etern.

El merge chiar atât de departe încât spune că dacă poți rămâne singur, rămâi singur, rămâi singur. În versetul 33 spune, de fapt începând cu versetul 32: „Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei” (și interesele lui sunt astfel împărțite). Așadar, dacă poți rămâne necăsătorit, rămâi necăsătorit și concentrează-te doar asupra lucrurilor Domnului, pentru că mariajul face parte dintr-o dispoziție temporară care trece. Acum, asta nu înseamnă să te faci indiferent față de căsnicia ta; ceea ce spune este că Dumnezeu ne-a dat un dar minunat în schema lucrurilor de aici și trebuie să ne bucurăm de el la maxim.

Este harul vieții, dar este trecător. Uitați-vă la capitolul 22 din Matei, o altă mare, mare confruntare a Domnului nostru cu saducheii și fariseii. Saducheii care negau învierea au vrut să-L împiedice. Versetul 23: „În aceeași zi, niște saduchei”. Paranteză: ei sunt cei care spuneau că nu există înviere, pentru că acceptau doar Pentateuhul, și spuneau că Pentateuhul nu susține învierea, „ei au venit la Isus și i-au pus următoarea întrebare”. Întrebarea lor a ricoșat în farisei, pentru că fariseii care credeau în înviere învățau acest lucru: învățau că în viața viitoare vei avea același statut relațional pe care îl ai aici. Că ai fi căsătorit cu aceeași femeie, ai avea aceeași familie și că totul ar continua la nesfârșit așa. Așadar, fariseii învățau că viața viitoare este la fel ca această viață. Saducheii nu credeau în înviere și au încercat să ia teologia fariseilor și să facă un tablou absolut absurd. Aici era o întrebare menită să arate cu adevărat prostia perspectivei fariseice asupra învierii, crezând că îl pot prinde pe Isus cu ea. „Învățătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, și să-i ridice urmaș”. Dacă un bărbat moare și nu lasă urmași soției sale și are un frate necăsătorit, este responsabilitatea lui să o preia din văduvie și să-i ridice un urmaș. Doar că acesta este un principiu mozaic. Această învățătură este prezentată în Deuteronomul capitolul 25.

Și astfel, iată imaginea lor ipotetică. Au fost șapte frați, primul s-a căsătorit și a murit. Și, neavând urmași, i-a lăsat soția fratelui său. De asemenea, al doilea, și urmarea este că a murit, apoi al treilea, și el a murit, patru, cinci, șase, au murit, al șaptelea, și el a murit. Și în cele din urmă moare femeia. Cineva ar trebui să verifice casa aia. Și să vă spun ceva, dacă aș fi fost numărul cinci, eu aș fi fugit în altă țară. Așadar, iată întrebarea, versetul 28: „La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă”. Ei de fapt vor să spună: E amuzant. Dacă vom intra cu toții acolo cu același statut pe care îl aveam aici, a cui soție va fi ea? Ascultați, nu este o întrebare atât de bizară. Ați putea pune aceeași întrebare și astăzi. Dacă ne vom duce căsnicia în Cer, va fi foarte confuz pentru unii oameni, chiar foarte confuz. Și din moment ce Dumnezeu nu tolerează nici măcar aici poligamia, cu siguranță nu o va tolera nici acolo. Și puteți fi siguri că, dacă ați avut trei sau patru soții aici, nu le veți primi pe toate înapoi pentru totdeauna în Cer. Dar aceasta este întrebarea pe care au pus-o, presupunând că îl pot pune în dificultate pe Isus cu prostia și nebunia asta.

În versetul 29, El a spus: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. Nu înțelegeți Scriptura care vorbește despre înviere și nu înțelegeți puterea lui Dumnezeu care permite învierea. „Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer”. Îngerii nu se căsătoresc. Știți că toți îngerii au fost creați la un moment dat? Îngerii nu procreează. Nu se întâmplă ca doi îngeri să se întâlnească și să producă îngerași. Toți au fost creați la un moment dat în economia lui Dumnezeu. Ei nu procreează. Ceea ce înseamnă că vei fi cine ești. Dacă ești bărbat aici, vei fi bărbat în veșnicie. Dacă ești femeie aici, vei fi femeie în veșnicie, într-o formă glorificată. Dar nu va fi nicio căsătorie și nicio dăruire în căsătorie, ci vom fi la fel ca îngerii din Cer.

De ce nu va fi nici căsătorie și nici dăruire în căsătorie? Pentru că motivul pentru care există căsătoria aici este că bărbatul are nevoie de un ajutor, femeia are nevoie de un protector, iar Dumnezeu i-a conceput pentru a produce copii. În ceruri, bărbatul nu are nevoie de un ajutor, el este perfect. Femeia nu are nevoie de un protector, ea este perfectă. Și nu va fi nimeni procreat în cer, pentru că acolo vor fi doar cei răscumpărați. Nu va exista nicio naștere, nicio procreare. Așadar, nu are rost să ne căsătorim. Veți zice: „Dar eu sunt fericit în căsnicie. Îmi iubesc soția. Este cea mai bună prietenă a mea, cea mai dragă tovarășă, cea mai aleasă tovarășă a mea în orice domeniu al vieții”. Bine, vei avea parte de asta cu ea în ceruri pentru totdeauna dar nu numai cu ea, ci și cu fiecare alt suflet din Cer. Și dacă este minunat să ai tot ce este mai bun din tot ceea ce aveți unul cu celălalt, imaginați-vă cât de minunat va fi să aveți tot ce este mai bun într-o relație umană glorificată până la punctul în care o veți avea în mod egal cu fiecare ființă existentă. Este incredibil! Va fi fericire, varietate, bucurie de nedescris!

Așadar, căsătoria este pentru aici și acum. Este pentru a completa bărbatul care are nevoie de un ajutor, pentru a completa femeia care are nevoie de un protector și de un asigurator. Căsătoria este concepută pentru ca intimitatea să împlinească dorința bărbatului și dorința femeii. Ea este pentru procreare. Acolo nu vom avea nicio dorință neîmplinită. Nu vom avea dorințe care să nu fie satisfăcute. Nu vom fi capabili să procreăm. Nu vom dori să procreăm. Nu vom fi incompleți. Nu vom avea nevoie de căsătorie. Iar ideea nu înseamnă că nu vom fi ceea ce suntem. Vom fi în continuare bărbați și femei glorificați, dar atât de perfecți încât nu vom avea nevoie de nimeni care să ne completeze, nimeni care să ne împlinească. Acuma veți zice: „Asta înseamnă că nu vom avea o relație bună?” Nu, ci mai degrabă înseamnă că veți avea o relație mai bună decât ați visat vreodată că este posibil, dar nu o veți avea doar cu soția voastră și cu prețioasa voastră familie, ci și cu orice altă ființă existentă. Este incredibil!

Acum, știu că asta vă dă peste cap. L-am auzit pe un tip spunând odată: „Vom fi cu toții bărbaţi de 33 de ani ca Isus Cristos”. Ascultați-mă, dacă ești femeie, vei fi femeie în Cer, o femeie glorificată. Dacă ești bărbat, vei fi un bărbat glorificat. Și cum nu există timp în Cer, nu vom avea nicio vârstă. Asta sună minunat pentru noi toți.

Dați-mi voie să vă prezint pe scurt o a treia categorie și voi încheia. Cum rămâne cu relația noastră cu ceilalți credincioși? Care va fi aceasta? Și am atins deja puţin acest lucru. Primul punct pe care vreau să îl înțelegeți este că vom fi ceea ce suntem acum. Eu voi fi pentru totdeauna John MacArthur. Nu vreau să mă gândesc la asta acum, dar asta va fi în regulă în Cer. Pentru că ne vom simți diferit în legătură cu asta. Dar vom fi pentru totdeauna ceea ce suntem. Îngăduiți-mi să vă prezint o scurtă perspectivă în acest sens. Acest lucru este extraordinar de puternic atunci când începi să înțelegi acest gând. Geneza, capitolul 25, versetul 8: „Avraam și-a dat duhul, și a murit, după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile; și a fost adăugat la poporul său”. Același lucru se spune în Geneza 35:29, Geneza 49:29. Spune același lucru în Numeri 20:24, același lucru în Judecători 2:10. Când oamenii mureau, erau adunați la poporul lor. Cu alte cuvinte, ei își păstrau identitatea. Se duceau la poporul lor. În 2 Samuel 12:23, copilul lui David a murit. Iar David a afirmat că el nu mai poate veni la mine, dar eu mă voi duce la el. El își va păstra identitatea, eu îmi voi păstra identitatea. El este tot el, iar eu voi fi tot eu. Toți oamenii își păstrează identitatea. Vom fi o comunitate diversă de oameni individuali.

Îngăduiți-mi să vă duc în Noul Testament și să vă arăt această idee mai departe. Luca 22:8 ca o afirmație minunată și o perspectivă glorioasă. Vom începe puțin de mai jos. Versetul 14: „Isus a șezut la masa cu cei 12 apostoli”. El a spus: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea”. Aici El le vorbește despre Paște și așa mai departe. Și apoi, El spune: „Luați paharul acesta, și împărțiți-l între voi”. Iar mai apoi versetul 18 „pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu”. Voi bea cu voi în Împărăția Mea. Cu alte cuvinte, vom fi din nou împreună. Tu vei fi tu, iar eu voi fi eu, și vom face asta din nou, păstrând părtășia noastră. Capitolul 8 din Matei ne oferă o altă perspectivă în acest sens, nu atât de voalată ca ultimele. Matei 8 spune: „dar vă spun”, versetul 11, „că vor veni mulți de la răsărit și de la apus”, vorbind despre Împărăție „și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor”.

Uitați-vă la capitolul 19 din Apocalipsa. Și mă grăbesc un pic; vreau să închei. Apocalipsa, capitolul 19, versetul 7: „Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor, și curat. -Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților. Apoi mi-a zis: ,Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului’”. Când vom merge în Cer, - ascultați cu atenție - vom fi la ospățul nunții. El este Mielul; noi suntem mireasa. Cine sunt invitații? Trebuie să fie sfinți din Vechiul Testament și din Necazul cel Mare. Vom fi cu toții acolo. Domnul va fi acolo. Biserica va fi acolo. Sfinții din Necazul cel Mare și cei din Vechiul Testament vor fi și ei acolo. Va fi petrecerea tuturor petrecerilor, oameni buni. Și va continua la nesfârșit, de la acea cină unică de nuntă a Mielului până la glorioasa comuniune și părtășie din veșnicie, unde toți cei care ne păstrăm identitatea vom merge să fim împreună cu toți ceilalți răscumpărați, care își păstrează identitatea, doar că într-o formă perfect glorificată pentru totdeauna și în vecii vecilor. Alege. Poți avea o părtășie cu Enoh, Noe, Avraam, Iacov, Samuel, Iosua, Estera, Ilie, Elisei, Isaia, Daniel, Ezechiel, David, Moise, Petru, Barnaba, Pavel, sau cu oricine vrei tu, și ei vor fi ei iar tu vei fi tu.

Vă aduceți aminte de Muntele Schimbării la față, când Petru, Iacov și Ioan au mers pe munte cu Domnul nostru și se spune că li s-au arătat Moise și Ilie? Moise și Ilie au apărut pe acel munte. Asta ne spune că acei doi bărbați care muriseră cu secole în urmă și-au păstrat încă identitatea. În al doilea rând, Petru, Iacov și Ioan se pare că i-au recunoscut, ceea ce ne spune că vom fi capabili să-i recunoaștem pe cei pe care nu i-am văzut niciodată. Așadar, evenimentul schimbării la față este o reafirmare a identității personale menținute în ceruri, precum și recunoașterea acestei identități de către cei care nu i-au văzut niciodată pe acei oameni. Îi vom cunoaște instantaneu pe toți, vom avea părtășie cu toți și vom continua să fim exact cine suntem și nu cineva diferit. Isus i-a spus tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine” unde? „În Rai”. Tu și cu Mine vom fi împreună. Nu vom fi sterilizați și spălați într-un glob mare. Vom rămâne ceea ce suntem. Rămânem cine suntem.

Așadar, avem de-a face cu o imagine extraordinară. Avraam va fi acolo, Isaac va fi acolo și Iacov va fi acolo. Și tu vei fi acolo și eu voi fi acolo și toți cei care Îl iubesc pe Domnul vor fi acolo. Și nu numai că vom fi acolo și vom fi ceea ce suntem doar într-o stare desăvârșită, dar vom putea să avem părtășie unii cu alții în toată veșnicia, pentru că ne vom recunoaște perfect unii pe alții. Iar în acel pasaj din Matei 22, în care saducheii au încercat să-L pună la încercare pe Isus, El spune în ultimul verset, versetul 32: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii”. Ce a vrut să spună? Avraam trăiește și Isaac trăiește și Iacov trăiește și Eu sunt Dumnezeul lor. Nu e vorba că am fost Dumnezeul lor. Eu sunt Dumnezeul lor și ei sunt poporul Meu.

Acum, cineva pune întrebarea: „Vor fi reuniuni în cer?”. Un alt lucru pe care ar trebui să îl menționez îmi vine în minte, este în Apocalipsa. Este atât de important, nu pot să-l las să treacă. Dați-mi voie să vi-l prezint pe scurt. Apocalipsa 2:17: „Celui ce va birui”, spune, „îi voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou”. Dragul meu, vei avea un nume nou pentru totdeauna, așa că vei fi cine ești, doar că numele tău va fi curățat și purificat. Apoi, în versetul 5 din capitolul 3: „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu”. Numele lui, acum desăvârșit, va fi întotdeauna numele lui și îl voi mărturisi înaintea lui Dumnezeu. Versetul 12: „Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, și nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou”, vei avea tot felul de nume. Voi fi un sfânt John perfect, în cazul meu. Unul cu toți cei răscumpărați și purtând numele lui Dumnezeu și purtând numele lui Cristos și nu într-un mod sectant, ci într-un mod autentic. Un gând minunat! Un gând extraordinar!

Ei bine, vom fi ceea ce suntem și vom avea părtășie. Acum, vine întrebarea: ne vom reuni cu alți oameni dragi? Bineînțeles că da. Asta se înțelege de la sine, pentru că ne vom păstra identitatea. De fapt, în 1 Tesaloniceni, dacă vă aduceți aminte, este promisiunea răpirii bisericii din capitolul 4. Și spune la sfârșitul acestui pasaj că îngerii vor veni și vor suna din trâmbiță prin glasul unui arhanghel, iar întâi vor învia cei morți în Cristos și apoi noi, cei vii, vom fi strânși împreună cu ei și vom fi înălțați la cer într-un nor, și așa mai departe. Și apoi, în versetul 18 spune: „Mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte”. De ce este menționată această mângâiere? Din cauza perspectivei unei reîntâlniri. Exista o teamă că unii dintre cei care muriseră ar putea pierde acea glorie veșnică, iar ei sunt încurajați să fie mângâiați de faptul că cei care au murit nu au pierdut venirea lui Cristos. El va veni și îi va aduna mai întâi din mormânt, apoi cei care sunt în viață vor fi adunați și ei, și vom fi din nou cu toții împreună, mângâindu-ne unii pe alții cu această mare, mare nădejde. Însăși perspectiva mângâierii vorbește atunci despre perspectiva reunirii. Și noi credem că vom avea acea reunire glorioasă cu cei răscumpărați atunci când vom merge la Domnul. Din moment ce îi cunoaștem pe toți, îi vom cunoaște pe cei pe care vrem să-i cunoaștem în mod special.

Ce fel de relații vom avea? Poate că am putea încheia acest subiect prin a ne uita la un ultim pasaj, Apocalipsa 21:5. Apocalipsa 21. Ei bine, de fapt ar trebui să parcurgem versetele de la 1 la 5: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, căci cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era”. Și Ioan se uită la cetatea sfântă, Noul Ierusalim care se coboară din cer de la Dumnezeu, pregătit ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. „Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: ,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei”. Iată aici câteva lucruri care ne ajută să ne înțelegem părtășia. „El va șterge orice lacrimă din ochii lor”. Va fi o părtășie fără lacrimi. Nu va mai exista moarte; va fi o părtășie fără despărţire. „Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere”. Va fi o părtășie fără durere, o părtășie fără moarte, o părtășie fără întristare, o părtășie fără anxietate. Ce face ca părtășia să fie dificilă aici? Lacrimile, plânsul, durerea, moartea, toate acestea vor fi eliminate. Vom avea o relație așa cum nu am experimentat niciodată, niciodată, niciodată. Va fi frumusețe în Cer. Cred că va exista umor perfect în Cer pentru că Dumnezeu ne-a dat chiar și asta.

AA Hodge a scris: „Cerul, ca locuință eternă a omului divin și a tuturor membrilor răscumpărați ai rasei umane, trebuie să fie în mod necesar complet uman în structura, condițiile și activitățile sale. Bucuriile și activitățile sale trebuie să fie toate raționale, morale, emoționale, voluntare și active. Trebuie să existe exercițiul tuturor facultăților, satisfacerea tuturor gusturilor, dezvoltarea tuturor capacităților legate de talent, realizarea tuturor idealurilor, rațiunea, curiozitatea intelectuală, imaginația, instinctele estetice, afecțiunile sfinte, afinitățile sociale, resursele inepuizabile de forță și putere native ale sufletului uman trebuie să găsească în ceruri exercițiu și satisfacție”! Am încheiat citatul. Ce declarație extraordinară! Este oare de mirare atunci că psalmistul a spus: „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El (a sfinților Săi)?”. O, ce speranță avem! Ne așteaptă relații glorioase. Haideți să ne plecăm în rugăciune.

Tată, ne aducem aminte de cuvintele vechiului imn: „Îți voi cânta o cântare despre acel tărâm frumos, despre casa îndepărtată a sufletului, unde nicio furtună nu bate vreodată pe ţărmul strălucitor, în timp ce veșnicia se derulează. O, cât de dulce va fi în acel tărâm frumos, atât de liber de orice tristețe și durere, cu cântece pe buze și cu harpe în mâini pentru a ne saluta din nou unii pe alții”. Tată, tânjim după asta și dorim mult să ne întâlnim acolo. Ne aducem aminte de cuvintele lui Longfellow, care spunea: „Nu există turmă oricât de bine păzită și îngrijită ar fi, fără să aibă un miel care a murit. Nu există niciun cămin oricât de apărat ar fi, care să nu aibă un scaun gol. O mamă, un tată, un frate, o soră, un membru al familiei, o persoană dragă, cu toții avem pe cineva acolo. Cu toții avem un scaun gol. Cu toții avem un miel mort în turma propriei noastre vieți. Și tânjim după reuniunea glorioasă pe care cerul ne-o oferă”. Noi vrem să spunem împreună cu Ioan: „Amin, vino, Doamne Isuse”. Tată, binecuvântează-ne în timp ce cântăm un imn de despărțire, îndreaptă-ne inima asupra lucrurilor de sus, de dragul Mântuitorului. Amin.

SFÂRȘIT