După cum știți, parcurgem împreună o serie despre studierea Bibliei, despre cum să beneficiem la maxim de Cuvântul lui Dumnezeu. Și mă bucur să vă spun că în luna august va fi lansată o carte intitulată How to Get the Most Out of God’s Word (Cum să beneficiem la maxim de Cuvântul lui Dumnezeu), care va conține o parte din ceea ce vă spun eu și multe altele. Va fi un fel de carte broșată de dimensiuni comerciale. Sunt foarte entuziasmat de ea pentru că, evident, am o mare pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Și de-a lungul anilor am scris o serie de cărți și articole și lucruri despre Biblie, iar această carte le adună pe cele mai bune dintre toate, le actualizează și le pune pe toate împreună. Din nou, titlul este „How to Get the Most Out of God’s Word (Cum să beneficiem la maxim de Cuvântul lui Dumnezeu). Și în timp ce… am citit-o și am editat-o, și probabil că eram… Patricia probabil că se întreba cum am putut experimenta o asemenea bucurie pentru ceva ce am scris eu însumi. Dar îi tot spuneam: „Materialul ăsta e foarte puternic, este foarte bun”.

Și problema este că am scris-o cu atât de mult timp în urmă încât am uitat că am spus toate aceste lucruri. Așa că acea carte va cuprinde multe dintre lucrurile pe care vi le împărtășim. Suntem atât de binecuvântați să avem atât de mulți oameni noi în biserica noastră, atât de mulți oameni noi în credință. Duminica trecută seara am avut 80 și ceva de persoane care au fost primite cu o strângere de mână în semn de părtășie în această lună, în familia bisericii, și multe persoane noi în Cristos. Și suntem atât de nerăbdători să punem o temelie a încrederii în Cuvântul lui Dumnezeu. Le-am spus predicatorilor de-a lungul lucrării mele că atunci când oamenii tăi se supun în mod conștient autorității Cuvântului lui Dumnezeu, atunci poți să-l deschizi oriunde și ei se vor supune adevărului său. Să înțelegi ce beneficiu ai în a avea Cuvântul lui Dumnezeu este fundamental.

Așadar, în această scurtă serie despre cum să studiați Biblia, am încercat să punem bazele a ceea ce este Scriptura, astfel încât să fiți constrânși să o studiați, iar apoi vom intra în detalii despre cum să faceți acest lucru, începând din această seară. Ca o introducere și așezând în mod continuu unele gânduri fundamentale la baza exprimării în practică a modului în care studiem Biblia, pe care, așa cum am spus, o vom începe în această seară, îngăduiți-mi să vă reamintesc faptul că Biblia este cartea cea mai puternică din câte există, e cea mai puternică lucrare literară scrisă vreodată.

Potrivit cu Evrei 4:12, este vie și lucrătoare, mai ascuțită decât orice sabie cu două tăișuri. Și are capacitatea de a pătrunde în sufletul omului, de a-l diseca pe om și de a-i dezvălui propria sa natură și propriul său caracter, propria sa păcătoșenie, propriile sale dorințe, fie că sunt pentru păcat sau pentru Dumnezeu. Te poate sfâșia literalmente în bucăți. Taie adânc. Este un instrument puternic și viu pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne expune inima și adevărul despre noi înșine.

Dar Biblia nu numai că taie în carne vie, ci te și întregește. Potrivit cu 1 Petru capitolul 1, apostolul Petru ne amintește că avem un Cuvânt al lui Dumnezeu care este viu și permanent, care este un adevăr nepieritor pe care Dumnezeu construiește o temelie de viață și slavă veșnică. Așadar, deși Cuvântul are puterea de a tăia, de a sfâșia și de a sfărâma lucrurile noastre ascunse și de a ne dezvălui adevărul despre adâncurile inimii noastre, are și puterea de a ne pune din nou la loc. Conform cu 1 Ioan 1:4, Ioan a spus: „Vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Biblia este, de asemenea, sursa bucuriei desăvârșite, clădită pe o pace și o speranță desăvârșită pentru timp și veșnicie. Aceasta este Cartea cea mai puternică din câte există. Și este așa fiindcă, pentru a realiza aceste lucruri vii, ea nu trebuie să fie cuvântul oamenilor, ci cuvântul Dumnezeului viu. Și exact asta este.

De aceea, în Psalmul 138:2 se spune că Dumnezeu a înălțat Cuvântul până la înălțimea numelui Său. Este imposibil să separăm gloria Cuvântului de Dumnezeu Însuși, pentru că acesta este într-adevăr propriul Său cuvânt. Biblia nu este cuvântul oamenilor; este cuvântul lui Dumnezeu. Și vreau să vorbesc puțin despre acest lucru în această dimineață, pentru că, dacă veți fi învățăcei ai Scripturii, acest lucru se va baza în mare măsură pe încrederea pe care o aveți în Scriptură și pe înțelegerea voastră legat de cu ce anume aveți de-a face. Biblia este adevărul revelat. În ea vorbește Dumnezeu.

Aș vrea să deschideți la câteva pasaje pentru a înțelege acest lucru. Mai întâi, Evrei capitolul 1, Evrei capitolul 1. Acest lucru va semăna mai mult cu o prelegere de la clasă decât cu un mesaj obișnuit pe care l-aș aduce de obicei în mod normal într-o duminică, dar cred că este foarte, foarte important. Îmi voi asuma rolul de profesor în această dimineață, dacă voi reuși. În Evrei, capitolul 1, versetele 1 și 2, avem o bună sinteză a ideii de revelație, care este adevărul revelat. „(Dumnezeu)” - spune textul - „după ce a vorbit” – literalmente – „în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul”. Și ne vom opri la acest punct. Aici ne întâlnim cu realitatea că Dumnezeu a vorbit. Această afirmație rezumă chestiunea revelației. Dumnezeu a vorbit. Adică S-a revelat pe Sine, S-a dezvăluit pe Sine. Dumnezeu a revelat adevărul pentru om.

Cum a făcut-o? A vorbit părinților, adică oamenilor care au fost conducătorii lui Israel. Și chiar înainte de ei, desigur, părinților cunoscuți sub numele de patriarhi în Pentateuh, în primul rând în cartea Genezei. Dumnezeu a vorbit cu mult timp în urmă acelor părinți ai națiunii Israel. A vorbit prin proroci. Acesta este doar un termen generic care înseamnă scriitorii Scripturii, sau cei care au vorbit în numele lui Dumnezeu, cei care au fost purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu. Este un termen care îi include pe proroci, termenul tehnic pentru cei care sunt numiți proroci în Vechiul Testament. De asemenea, include și împărați precum David și Solomon. Și ar include preoți precum Samuel și alții care au fost folosiți de Dumnezeu pentru a vorbi.

Cuvântul proroc este folosit aici într-un sens generic non-tehnic pentru cel care vorbește în numele lui Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit prin vorbitori și scriitori umani, adică, prin scriitorii Scripturii. El a vorbit, se spune, în multe rânduri, polumerōs. Este un cuvânt care înseamnă segmente. Are legătură cu faptul că Dumnezeu a vorbit… și se referă aici la Vechiul Testament… și a vorbit în mod clar folosind instrumente umane ca scriitori, și a făcut-o în multe rânduri. Există 39 de părți specifice în Vechiul Testament, dacă numim aceste porțiuni „cărți”, sunt 39 de cărți. Biblia are 66, Noul Testament are 27, iar Vechiul Testament are 39. Așadar, El a vorbit în multe rânduri.

În cadrul acestor cărți, aceste 39 de cărți pe care le-am putea numi porțiuni, există de asemenea şi porţiuni incluse în ele. Aceste cărți se împart la rândul lor în diverse și diverse porțiuni, și conțin secțiuni, paragrafe şi altele. El a făcut acest lucru de-a lungul unei perioade lungi de timp prin intermediul a numeroși proroci sau scriitori umani. Dar în toate acestea vorbea Dumnezeu. De asemenea, El a vorbit, se spune în versetul 1, în multe chipuri, în multe chipuri. Ce a folosit El pentru a transmite aceste cuvinte celor care aveau să le scrie? Ei bine, viziuni. Și bineînțeles, că au existat mai multe viziuni. Chiar și Moise a avut o viziune cu Dumnezeu într-un rug aprins în pustiu. Viziunea lui Isaia ne este bine cunoscută. Viziunile lui Ezechiel ne sunt bine-cunoscute. Există numeroase alte viziuni pe care le-au avut prorocii. De fapt, deseori prorocii scriu vorbind despre scrierile lor ca despre viziuni. Viziunea de la Domnul a venit la proroc și i-a fost descoperit cutare și cutare lucru, iar el a scris.

Și apoi au existat cuvinte directe de la Dumnezeu, prin intermediul folosirii minții umane și prin faptul că a dat adevărul scriitorului care a predicat mai întâi, astfel încât să poată spune că a vorbit profetic după care, mai târziu, l-a scris. Dumnezeu le-a vorbit scriitorilor Scripturii prin pilde, prin tipologii, prin simboluri, prin ceremonii, prin ceea ce noi numim teofanii sau apariții ale lui Dumnezeu ca înger al Domnului sau chiar apariții vizibile ale lui Dumnezeu, cum ar fi în rugul aprins. El a vorbit ocazional printr-o voce audibilă, tunând din cer într-un mod audibil, astfel încât să fie auzit clar, distinct și specific. Așadar, în multe rânduri, în multe chipuri, prin intermediul multor scriitori umani diferiți, Dumnezeu a vorbit. Asta spune acest verset.

Iar această revelație a lui Dumnezeu, este consemnată în Vechiul Testament. Pentru a scrie această revelație de la Dumnezeu, pe care Dumnezeu Însuși a revelat-o, au fost folosiți oameni care au fost apoi iluminați și energizați de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a fost Cel care i-a energizat, astfel că în Vechiul Testament nu avem o colecție a celei mai bune înțelepciuni umane. Acolo nu sunt cele mai bune cugetări ale oamenilor religioși din antichitate. Ci acolo este însăși vocea și însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a vorbit și el, spune versetul 2, în aceste zile din urmă. Și asta înseamnă vremea lui Mesia. Sfârșitul acestor zile se referă la vremea în care vine Mesia. Mesia a venit, s-a născut în Betleem, inițiind zilele de pe urmă. Iar la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul Său. Dumnezeu S-a revelat pe Sine în Isus Cristos. Iar consemnarea despre Isus Cristos a fost apoi scrisă.

Au fost aleși patru scriitori, Matei, Marcu, Luca și Ioan, pentru a redacta înregistrarea inspirată a revelației lui Dumnezeu în Isus Cristos, pe care o cunoaștem sub numele de cele patru evanghelii. Apoi, scriitorul Luca a fost inspirat de Duhul lui Dumnezeu să continue consemnarea, după viața lui Isus Cristos, în cartea Faptele Apostolilor și să prezinte primii ani ai bisericii. Și apoi au venit scriitorii epistolelor: Petru, Iacov, Ioan, Iuda, Pavel. Ei au scris aceste epistole care, în esență, sunt explicative și definesc sensul și semnificația venirii lui Dumnezeu în Cristos și a lucrării Sale răscumpărătoare. Iar mai apoi Scriptura se încheie cu Apocalipsa, care este promisiunea revenirii lui Cristos în slava viitoare.

În Noul Testament, sunt 27 de porţiuni, prin diferiți autori, care au scris revelația lui Dumnezeu, în special cea care a venit în persoana lui Isus Cristos și în jurul Său. Așadar, avem revelația lui Dumnezeu prin scriitori inspirați, în porţiuni numite Vechiul Testament; avem revelația lui Dumnezeu prin scriitori inspirați și porţiuni numite Noul Testament; 27 de cărți plus 39 egal cele 66 de cărți ale Scripturii. Aceasta este revelația lui Dumnezeu. Este rezultatul, singurul rezultat, al dezvăluirii de sine a lui Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit. Iar atunci când luați o Biblie în mână, ceea ce citiți este Cuvântul lui Dumnezeu.

Procesul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a pune pe hârtie această revelație se numește inspirație. Inspirația este un cuvânt care definește un proces. Definește un mijloc. Iar noi putem înțelege ceva din acest mijloc… și, apropo, este un mijloc supranatural. Nu este natural. Am putea spune: „Uite, cineva a scris un cântec frumos, și chiar a fost inspirat”. Sau ați scris o scrisoare frumoasă către cineva, a fost într-adevăr foarte inspirată, sau ați ținut un discurs și a fost foarte inspirat. Vorbim despre un nivel uman de excelență care este foarte diferit de cel la care ne referim aici. Când vorbim despre inspirație în sens biblic, vorbim despre un mod tehnic în care Dumnezeu folosește un proces miraculos supranatural pentru a revela propriul Său Cuvânt.

Întoarceți la 2 Petru pentru a vedea ce este acest proces. 2 Petru capitolul 1 și, prin bunătatea lui Dumnezeu, El ne-a dezvăluit acest… acest proces de inspirație în textul Noului Testament, astfel încât să-l putem înțelege. Versetele 20 și 21, 2 Petru 1:20 și 21. „Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt”. Acum, aceste două versete sunt pur și simplu încărcate de semnificație în ceea ce privește această chestiune a inspirației. Cuvântul cheie aici este cuvântul „mânat” din versetul 21. „Mânat” adică: dus, purtat de-a lungul timpului. Este un cuvânt care este folosit în sursele grecești seculare pentru a se referi la ceva care plutește în josul curentului, ca o frunză. Ei au fost purtați literalmente de Duhul Sfânt.

Scriitorii Scripturii, oamenii care au scris Scriptura… și, apropo, nu există scriitori de sex feminin în Scriptură. Toate cele 66 de cărți sunt scrise de bărbați. Așadar, Duhul lui Dumnezeu i-a mânat pe acești bărbați astfel încât ei au vorbit de fapt de la Dumnezeu purtați de Duhul Sfânt. Haideți să analizăm puțin mai mult acest text. Versetul 21: „Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului”. Înapoi la versetul 20: „Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură”. Acum există două dezmințiri imediate și ambele spun că Scriptura nu vine din nicio sursă umană. Este o carte miraculoasă, scrisă de Dumnezeu prin Duhul Sfânt care a mișcat scriitori umani pentru a scrie exact ceea ce Dumnezeu a vrut să spună.

Nicio profeție din Scriptură… asta se referă la toate… nu există vreun loc în Scriptură… și nu se vorbește despre profeție în sens predictiv. Profeție înseamnă a vorbi. Niciun mesaj de la Dumnezeu, nicio vorbire a lui Dumnezeu conținută în Scriptură, nimic din ceea ce este de la Dumnezeu conținut în Scriptură nu este o chestiune care… priviți expresia asta… o chestiune care „se tâlcuiește singură”. Acum, acest lucru are nevoie de o mică explicație. Chiar nu mi-a plăcut niciodată traducerea „tâlcuire”, interpretare aici, deoarece termenul grecesc este epilusis. Dacă știți ceva despre limba greacă, luō este cuvântul pentru a dezlega, iar acesta este un compus de dezlegare. Este ideea de a dezlănțui ceva. Este ideea de a dezlega ceva. Niciun text nu vorbește despre vreo dezlegare omenească, ci mai degrabă vorbește despre origine. Vorbește de sursă.

În cazul genitiv, utilizarea indică sursa. Așadar, Petru spune de fapt: „Scriptura nu provine din nicio sursă umană”. Nu este vorba de faptul că unii oameni au intimitate cu Dumnezeu și că unii oameni Îl cunosc pe Dumnezeu și Îl privesc pe Dumnezeu lucrând și au o cunoaștere istorică a modului de lucru al lui Dumnezeu, și totodată au un nivel ridicat de geniu uman și un nivel ridicat de sensibilitate religioasă, scriind ce înțeleg cel mai bine despre Dumnezeu. Nu este asta. Nu sunt nici cei mai răi dintre oameni, nici cei mai buni dintre oameni care scriu meditațiile lor despre Dumnezeu. Nicio profeție din Scriptură, niciun mesaj de niciunde din Scriptură nu este în ce privește sursa sa uman, niciunul.

Și apoi, în versetul 21, se întărește și mai mult ideea prin repetarea ei. „Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului”. Aceasta este o afirmație de-a dreptul remarcabilă. Nimeni nu a spus vreodată, indiferent cât de nobil ar fi fost sau cât de evlavios ar fi fost: „Cred că voi scrie Scriptura”. Nimeni nu a spus asta și nu a făcut asta. Poate că unii au spus-o, dar nu au făcut-o pentru că este ceva imposibil. Nicio prorocie nu a fost făcută vreodată printr-un act de voință umană. Nu poți produce Scriptura din voința umană. Nu poți produce Scriptura având vreo origine privată. Mai degrabă, oamenii mânați de Duhul Sfânt au vorbit din partea lui Dumnezeu. Nu este ceva ce vine de la om. Nicio proorocie nu a fost purtată de voința umană… același verb. Ci a fost mânată, purtată… același verb… de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a ales autorul și Duhul Sfânt i-a dat mesajul autorului, astfel încât ceea ce a scris el să fie exact Cuvântul lui Dumnezeu, inerant și infailibil. Ei au vorbit de la Dumnezeu, scriind exact ceea ce Dumnezeu a vrut să fie spus. Așa arată inspirația.

Acum, întoarceți la un alt pasaj din Scriptură, la 2 Timotei. Am putea petrece mult timp cu acest text, și am făcut-o și în trecut. Dar deocamdată, doar pentru a vă pune în contact cu aceste afirmații de-a dreptul extraordinare, astfel încât să înțelegeți caracterul inspirației, 2 Timotei 3:16 și 17. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”. De aici vine cuvântul „inspirație”. Această expresie este pasa graphē theopneustos. Cuvântul theopneustos înseamnă suflat de Dumnezeu. Este tradus (în lb. engleză) „inspirat”. Înseamnă că Dumnezeu a suflat.

Dacă nu ai avea aer, nu ai putea vorbi. Dacă nu ai putea scoate aer, nu ar putea vibra corzile vocale, nu ai putea scoate niciun sunet, nu ai putea forma cuvinte. Ceea ce spune asta este că Dumnezeu a insuflat Scriptura. Dumnezeu a rostit-o. Este însăși suflarea lui Dumnezeu. Și nu doar în sensul de respirație, ci și în sensul de a sufla aerul într-un mod care trece de corzile vocale, face să vibreze corzile vocale, și trece de gura care formează enunțul. Și Dumnezeu a produs exact ceea ce El a vrut să fie spus. Dumnezeu a vorbit-o.

În Psalmul 33 avem un text comparativ foarte bun pentru această temă, Psalmul 33:6. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, și toată oștirea lor prin suflarea gurii lui”. Iar aici este expresia sinonimă: „toată oștirea lor prin suflarea gurii lui”. Aici avem o afirmație, cuvântul Domnului, și o afirmație paralelă, suflarea gurii Lui. Suflarea gurii Lui este cuvântul Domnului. Prin suflarea gurii Sale, care este cuvântul Domnului, a fost creat totul. Dumnezeu a vorbit și așa a fost. Așadar, Dumnezeu a suflat înseamnă Dumnezeu a vorbit, Dumnezeu a spus, Dumnezeu a afirmat. Așadar, Scriptura este Dumnezeul care vorbește. De aceea, Romani 3:2 numește Scriptura cuvintele lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu este autorul a ceea ce spune Biblia.

Tot ce este în Biblie vine de la Dumnezeu; nu este o carte umană. Toată Scriptura și fiecare text este insuflat de Dumnezeu. Ea trece prin corzile Sale vocale, în sens supranatural, și ne transmite exact ceea ce a vrut să ne spună. Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat, spune Scriptura. Scriptura nu poate fi desființată, Ioan 10:35. Și deși cerul și pământul vor trece, Scriptura se va împlini, pentru că este cuvântul viu, permanent și veșnic ieșit chiar din gura lui Dumnezeu.

Biserica a recunoscut acest lucru foarte devreme. Ei știau ce cărți erau insuflate de Dumnezeu, așa cum sfinții din Vechiul Testament știau ce cărți erau insuflate de Dumnezeu. În antichitate au fost scrise multe cărți religioase. În perioada în care se scria Vechiul Testament, se scriau și alte cărți. Au fost scrise cărți care, după cum știți, apar în apocrife, nu-i așa, și în secțiunea de cărți intertestamentală a unei Biblii catolice, de exemplu. Aceste cărți nu sunt incluse în canonul biblic.

De unde știau ei diferența? Existau moduri foarte, foarte distincte prin care știau ce este biblic. În primul rând, știau că trebuie să fie scrisă de unul dintre adevărații purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu, un proroc al lui Dumnezeu în cazul Vechiului Testament, un apostol al lui Dumnezeu sau un asociat al apostolilor în cazul Noului Testament. Ei știau că textul trebuia să aibă, prin urmare, paternitate apostolică sau confirmare apostolică. În Vechiul Testament erau proroci ai lui Dumnezeu, purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu care au scris acele cărți. Toată lumea știa cine erau. Erau afirmate și prin conținutul lor intern. Era clar că erau în concordanță cu tot ce era în Scriptură. Aveau un element supranatural în ele. Aveau elementul miraculos în ele. Ele înălțau măreția lui Dumnezeu și condamnau păcătoșenia omului, vorbeau despre ceea ce Dumnezeu tinde să facă, nu scriitori și învățători falși.

Era foarte clar pentru ei care sunt cărțile canonice… se numesc canonice de la cuvântul canon, care era cuvântul pentru un standard. Ele sunt cărțile standard ale revelației. Conciliile bisericești au recunoscut în secolul al patrulea, în mod oficial, canonul Noului Testament. Dar, neoficial, biserica a știut întotdeauna ce aparținea textului și ce nu. Era ușor de recunoscut. Era ceva scris de un apostol, în cazul Noului Testament, sau de un asociat al unui apostol? Avea acel aer de caracter supranatural? Avea acea cinstire a lui Dumnezeu și a lui Cristos? Avea acea… acea condamnare a nelegiuirii? Era în concordanță cu toate celelalte scrieri ale Noului Testament? Și era confirmată de apostoli?

Biserica… să o spunem sub formă de ilustrație… biserica nu ne-a dat canonul Noului Testament, așa cum nici Isaac Newton nu ne-a dat legea gravitației. Legea gravitației a existat înainte ca Isaac Newton să o identifice. Canonul a existat înainte ca biserica să îl identifice. Dumnezeu a fost cel care ne-a dat gravitația. Dumnezeu a fost cel care ne-a dat Scriptura. Noi am recunoscut-o. Biserica a recunoscut-o. Și atunci Dumnezeu este autorul a tot ceea ce spune Scriptura. Nu există nimic în Scriptură pe care Dumnezeu Însuși să nu-l fi scris. Iar biserica a afirmat acest lucru în mod universal. Așa cum Vechiul Testament, format din 39 de cărți, a fost universal afirmat de-a lungul veacurilor, la fel a fost și Noul Testament. Nu există cu adevărat niciun echivoc în această privință. Avem cuvântul viu și permanent al lui Dumnezeu.

Acum, alte câteva lucruri pe care trebuie să le înțelegeți despre inspirația Scripturii. Pavel nu spune în 2 Timotei… și este foarte important să observăm asta… că scriitorii au fost inspirați. El spune că toată Scriptura este inspirată. Iar voi trebuie să înțelegeți asta. Scriitorii nu au fost inspirați. Scripturile au fost. Vorbim astăzi despre o persoană inspirată, inspirată la o mare realizare; putem vorbi de o mare realizare literară, oricare ar fi, sau despre o mare realizare științifică. Însă nu despre asta vorbim. Biblia nu știe nimic despre oameni inspirați. Știe doar despre cuvinte inspirate. Înțelegeți asta? Este foarte important.

Poate spui: „Bine, ce vrei să spui cu asta?” Vreau să spun că Pavel a scris unele lucruri care nu erau inspirate. Nu Pavel a fost inspirat, ci Scriptura a fost inspirată. Și când Pavel a scris Scriptura, Scriptura a fost inspirată. Când Pavel a scris altceva, nu a fost inspirat. Amintiți-vă acum că am studiat 2 Corinteni înainte de a lua mica noastră pauză; vom reveni la ea în august. Și în 2 Corinteni v-am spus în repetate rânduri că Pavel le-a scris corintenilor, 1 Corinteni și 2 Corinteni, cele două cărți inspirate din Noul Testament. Dar există o scrisoare pe care le-a scris-o înainte de 1 Corinteni și o scrisoare între 1 și 2 Corinteni, care nu apar în Scriptură pentru că nu au fost inspirate.

Pavel nu este în general pur și simplu inspirat. Niciun scriitor biblic nu este. Niciun scriitor biblic nu este. Isaia nu a fost un scriitor inspirat ca atare; nici David, nici Pavel, nici Ioan sau oricine altcineva. Doar atunci când au scris Scriptura au fost inspirați sau au fost la propriu instrumentul prin care Dumnezeu a suflat Cuvântul Său. Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este cuvântul unor oameni inspirați. Scriitorii au scris cuvântul inspirat. Așadar, Dumnezeu a suflat în ei chiar cuvintele pe care a vrut ca ei să le scrie. Și, printr-un miracol supranatural și indescriptibil, ei au scris exact ceea ce Dumnezeu a vrut să spună, ceea ce nu este dificil de făcut dacă ești Dumnezeu. El poate realiza cu siguranță acest lucru. Procesul propriu-zis nu poate fi descris, este miraculos. Nu poate fi definit, este supranatural.

Unii au sugerat că a fost o realizare umană la un nivel înalt. Nu este așa. Unii au spus: „Ei bine, ei au fost… au fost scriitori precum Shakespeare și aveau acest geniu religios extraordinar. Și astfel, la nivelul înalt al geniului uman religios, au realizat mari scrieri literare, deoarece erau atât de marcați în geniul special al scrisului”. Nu este adevărat, absolut deloc adevărat. Scriptura nu ar putea fi niciodată rezultatul unui nivel înalt de realizare umană din mai multe motive.

În primul rând, au existat aproximativ doar doi scriitori ai Scripturii care s-au remarcat ca scriitori în afara Scripturii. Singurele persoane despre care știm, care au avut contribuții în mod regulat ca scriitori, ar fi David și Solomon. Restul au fost un sortiment de păstori și pescari și păstori de vite și cine știe ce; conducători de ici și colo, un fel de apostoli încăpățânați și orgolioși, care, trecând prin toată perioada vieții lui Isus Cristos, au înțeles foarte puțin din ea și apoi au trebuit să scrie totul despre ea. Ei nu erau cunoscuți ca oameni de litere. Nu erau mari scriitori. Nu erau educați. Absolut deloc.

Mai mult, geniul uman nu l-a putut produce pe Isus Cristos. Nu se putea inventa o personalitate ca Isus Cristos. Personalitatea, caracterul, persoana lui Isus depășește puritatea, dragostea, neprihănirea, puterea, perfecțiunea, înțelepciunea, adevărul, orice s-a găsit vreodată în gândirea umană. Unde oare în lumea aceasta ar putea oamenii de litere să găsească un model pentru o astfel de persoană? Și de ce ar scrie o carte care să condamne oamenii? Nu puteau să inventeze un Isus. Când omul aflat la cel mai înalt nivel al realizărilor sale scrie, scrie despre el însuși și tinde să se înalțe, nu să se condamne. Ei nu puteau produce Scripturile. Și de aceea ei pretind că Dumnezeu le-a scris. Ei pretind că Dumnezeu le-a vorbit. Ei pretind că au scris Cuvântul lui Dumnezeu.

Și este uimitor faptul că nu numai că ei pretind acest lucru în mod direct… și voi menționa asta imediat… dar de patru mii de ori în Biblie se afirmă că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, de patru mii de ori. Și asta înseamnă că de patru mii de ori scriitorii afirmă că au scris cuvântul lui Dumnezeu. Dar, în afară de aceste detalii, m-a fascinat întotdeauna faptul că există în Biblie un anumit aer de infailibilitate cu care oamenii obișnuiți ar putea să trăiască foarte greu.

De exemplu, dacă te-ai hotărât să faci să treacă ceva ce ai scris ca fiind o revelație divină și ai fi doar un nimeni obișnuit, ai putea fi presat să încerci să convingi oamenii că ar trebui să accepte ceea ce spui ca fiind direct de la Dumnezeu. Așa că ai putea dori să spui undeva în scrierea ta: „Recunosc, știu că este greu de crezut pentru voi, deoarece nu am nicio educație și nu sunt o persoană foarte proeminentă, dar scriu revelația lui Dumnezeu și voi trebuie să știți asta”. Nu există nimic din toate acestea. Nu există: „Da, știu că pare imposibil pentru voi să acceptați acest lucru, deoarece știți cine sunt și sunt un om smerit, așa că nu vă puteți da seama cum ar putea să vină așa ceva din partea mea. Dar vreau să vă spun, prieteni, asta chiar vine de la mine și este cuvântul lui Dumnezeu”. Nu există nimic din toate astea, absolut nimic.

Nu există nicio încercare de a justifica acest proces de inspirație. Nu există nicio încercare de a-i face pe oameni să creadă că acest lucru se întâmplă cu adevărat. Nu există conștiință de sine. Scriitorii sunt complet inconștienți de ei înșiși. Nu există niciun fel de apărare a lor ca surse de revelație. Singura dată când un scriitor se apără, așa cum face Pavel, este pentru a apăra viabilitatea slujbei sale. De aproape patru mii de ori ei spun că scriu cuvântul lui Dumnezeu și totuși nimeni nu chicotește și spune: „Știu că vă este greu să acceptați asta”. Nu există conștiință de sine.

Chiar dacă cei mai mulți dintre ei nu au avut o educație formală, nu au avut o pregătire aprofundată și nu au avut nicio poziţie pământească ca să scrie astfel de lucruri, nu au fost deosebit de profunzi și nu sunt cunoscuți pentru că au scris şi altceva, cu excepția lui Solomon, care a scris atât de multe proverbe, încât nu sunt toate în Biblie, nici pe departe, și a lui David, care a fost un scriitor de cântări și trebuie să fi scris multe, multe, multe cântări. Și totuși, avem pe cineva ca Moise, care nu este cunoscut ca scriitor a altceva, însă în Pentateuh de șase sute optzeci de ori susține că scrie Cuvântul lui Dumnezeu și nu este niciodată conștient de sine în legătură cu asta.

Cărțile profetice au o mie trei sute șapte astfel de afirmații, cărțile istorice patru sute optsprezece, cărțile poetice aproape două sute de astfel de afirmații, și totuși nu există nicio conștiinţă de sine în această privință. Ei doar scriau cuvântul lui Dumnezeu așa cum Dumnezeu li l-a dat. Scriitorii Noului Testament afirmă că Vechiul Testament este Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, de trei sute douăzeci de ori scriitorii Noului Testament citează Vechiul Testament ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. De o mie de ori fac aluzie la el ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu într-o referire clară și precisă la un pasaj din Vechiul Testament. Așadar, de o mie trei sute de ori scriitorii Noului Testament afirmă Vechiul Testament, și o fac în Lege, în Pentateuh. O fac în cărțile de istorie. O fac în profeții mici, în profeții mari și în scrierile sfinte, în Psalmi, Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, ei afirmă fiecare secțiune a Scripturii Vechiului Testament ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu în moduri de care nu sunt conștienți de sine. Și apoi, în Noul Testament, ei continuă să scrie ceea ce scriu cu aceeași absență totală de a unei conștientizări de sine. Pavel, citind Legea lui Dumnezeu, Vechiul Testament, a spus că Legea este sfântă, bună și dreaptă. El afirmă sfințenia și perfecțiunea Legii lui Dumnezeu și a Vechiului Testament. Iuda îl citează pe Petru ca fiind parte din Scriptură. Petru îl citează pe Pavel ca fiind parte din Scriptură. Iar Ioan se citează pe sine însuși ca fiind parte din Scriptură. Ioan tocmai a terminat de scris scrisorile către biserici; el spune să lase bisericile să audă ce spune Duhul Sfânt. Ioan știa că scrie ceea ce spune Duhul, nu ceea ce spune el. Biblia nu este vreun nivel înalt de geniu uman.

Acum, alții au sugerat că ceea ce înseamnă cu adevărat inspirația este că Dumnezeu dezvăluie concepte. Nu știu de ce oamenii trebuie inventeze astfel de lucruri, dar o fac. Și Dumnezeu dezvăluie concepte, iar scriitorii puteau să aleagă orice cuvinte doreau. Biblia nu susține acest lucru. În plus, cum poți transmite concepte fără cuvinte? Nu sunt sigur că știu cum să fac asta. Dar ideea este că Dumnezeu a transmis niște idei spirituale și nu inspirație verbală, nu ineranță și nici infailibilitate. Nu așa stau lucrurile.

Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise la rugul aprins, Moise a fost bâlbâit și nu credea că are elocvența necesară pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a spus: „Vreau să fii purtătorul Meu de cuvânt, vreau să vorbești pentru Mine”, Exodul, capitolul 4, iar Moise a spus: „Dar eu, eu, eu, eu, eu am un impediment de vorbire”. Și iată ce i-a spus Dumnezeu. „Du-te și Eu voi fi cu mintea ta și te voi învăța ce să gândești”. Asta este ceea ce a spus El? Nu, nu asta a spus El. El a spus: „Du-te și Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui”.

Samuel… cuvântul Domnului era rar în acele zile. Nu existau descoperiri frecvente. Cu alte cuvinte, era rar să-L auzi pe Dumnezeu vorbind. Exista o raritate a Scripturii în acele vremuri. Samuel nu-l cunoștea încă pe Iehova și nici cuvântul Domnului nu-i fusese descoperit. Așadar, a existat o perioadă de tăcere. Acest lucru este consemnat în 1 Samuel 3. Apoi, dintr-o dată, Dumnezeu a rupt tăcerea și l-a chemat pe Samuel. Vă amintiți că l-a chemat de trei ori și Samuel a spus următoarele: „Vorbește, căci robul Tău ascultă”. Vorbește Doamne căci robul Tău ascultă.

Isaia spune: „Am auzit glasul Domnului care zicea: ‘Pe cine să trimit și cine va merge pentru noi?’. Eu am răspuns: ‘Iată-mă, trimite-mă’. Și imediat se spune în Isaia 6: „Și Dumnezeu a zis: ‘Du-te și spune acestui popor’ – asta, asta, asta, asta, asta și Dumnezeu a subliniat exact ceea ce voia să spună textual. Ieremia a scris: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam”. Cu alte cuvinte, declarația Sa explicită.

Cuvântul Domnului a venit la el și l-a citat întocmai. Și mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem proroc al neamurilor. Apoi Domnul Și-a întins mâna, și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a zis: ,Iată, pun cuvintele Mele în gura ta’”. Ieremia 1:4-9. Capitolul 5, versetul 14: „Iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta și poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta”. Capitolul 15: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit, cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele”. De fapt, în capitolul 15, versetul 19, Ieremia a spus: „Domnul este ca gura mea” (În versiunea din limba engleză).

În Ezechiel, El i-a spus lui Ezechiel în capitolul 2: „Te trimit la copiii lui Israel; toate cuvintele Mele pe care ți le voi spune, primește-le în inima ta și ascultă-le cu urechile tale, apoi du-te și spune-le”. Așa a fost. Dumnezeu a vorbit și ei au vorbit și au vorbit ceea ce Dumnezeu le-a spus să vorbească. Acolo a fost Amos. Nici măcar nu era profet. El spune în capitolul 7 al profeției sale: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt păstor, și strângător de smochine de Egipt”. A fost un fermier. „Dar Domnul m-a luat de la oi, și Domnul mi-a zis: ,Du-te și prorocește poporului Meu Israel’”. Nu avea pregătire, nu știa ce avea să spună, nu era pregătit. Pur și simplu te duci și le spui exact ce-ți spun eu să le spui.

Apostolului Pavel i s-a spus de către Anania… după ce a fost orbit pe drumul spre Damasc și a fost chemat în lucrare, i s-a spus că va fi un martor pentru Dumnezeu. Ca răspuns la asta, el le spune galatenilor în capitolul 1: „Evanghelia propovăduită de mine” - a spus el – „nu este de obârșie omenească”. A venit direct de la Domnul. „Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri”. A fost învățat de Dumnezeu.

Ioan, „În ziua Domnului, eram în Duhul” - în Apocalipsa 1 – „Și am auzit înapoia mea un glas puternic care zicea: „Scrie într-o carte”. Dumnezeu i-a spus exact ce să scrie. Chiar și Isus Cristos, Cuvântul făcut trup… acest lucru este minunat… și-a primit mesajul de la Dumnezeu. Isaia a spus despre El: „Domnul mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită”. „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici”.

Iată-l pe Mesia vorbind în profeție, spunând că voi vorbi doar ceea ce vorbește Dumnezeu prin Mine. Și Isus a spus asta. „ Eu le-am dat Cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu” – Ioan 17:8. Exact asta a făcut Isus. El a repetat doar ceea ce a vorbit Dumnezeu. Așa că, atunci când vorbești despre Biblie, nu vorbești despre niște idei generale venite de la Dumnezeu. Vorbești despre faptul că fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este curat. Nu doar idei plutitoare. Nu poți transmite idei fără cuvinte. Ai putea la fel de bine să vorbești despre o melodie fără note, sau despre un soare fără lumină, sau despre o sumă fără cifre, sau despre geologie fără roci, sau despre antropologie fără oameni, sau despre melodie fără muzică, ca să vorbești despre gânduri fără cuvinte.

Acum, pentru a vă arăta cât de profundă a fost această minune, întoarceți puțin la 1 Petru capitolul 1, 1 Petru capitolul 1. Trebuie să ne grăbim. Uau. 1 Petru capitolul 1 versetele 10 și 11: „Ei au făcut din mântuirea aceasta” - Acum, mântuirea este tema Bibliei de la început până la sfârșit și, cu siguranță, tema Vechiului Testament. În timp ce Dumnezeu promite venirea Mântuitorului, cel care va zdrobi capul șarpelui, conducătorul care va veni între picioarele lui Iacov, cel care va fi numit Șilo, prințul care va veni, Mesia, Mielul final ilustrat de toate jertfele. Răscumpărarea în Mesia care va veni este tema Vechiului Testament, deci mântuirea este subiectul principal. Așadar, în ceea ce privește această mântuire, versetul 10 din 1 Petru spune astfel: „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Cristos și slava de care aveau să fie urmate”.

Avem aici o afirmație fascinantă. Știți ce spune? Spune că scriitorii Vechiului Testament au studiat ceea ce au scris pentru a-și da seama ce înseamnă. Acum, dacă ești un autor și nu știi ce vrei să spui prin ceea ce scrii, ai probleme. Ori de câte ori scrii, scrii până când înțelegi clar ceea ce încerci să transmiți și crezi că este suficient de clar pentru ca toți ceilalți să înțeleagă. Lucrezi foarte mult. Nu există nicio virtute în a fi greu de înțeles. Nu există nicio virtute în a scrie lucruri care nu sunt clare. Nu există virtute în a predica lucruri care nu sunt clare. De fapt, întotdeauna le spun tinerilor predicatori că este foarte ușor să fii greu de înțeles. Așa este, este foarte ușor să fii greu de înțeles.

Uneori auziți oameni spunând: „Știi, a fost prea profund pentru mine”. Ei bine, asta este foarte posibil. Cel mai probabil, motivul pentru care nu ați înțeles a fost pentru că nici vorbitorul nu a înțeles. Este foarte ușor să fii greu de înțeles; tot ce este nevoie este să nu știi despre ce vorbești. Și vă promit un lucru cu siguranță. Dacă nu știi despre ce vorbești, nici altcineva nu va ști. Este foarte greu să fii foarte clar, pentru că, pentru a fi foarte clar, trebuie să fii foarte clar în ceea ce spui. Și aceasta este provocarea.

Ei bine, aici erau oameni care, sub inspirația cuvântului lui Dumnezeu, au scris lucruri pe care nici măcar nu le înțelegeau. Acest lucru vă arată caracterul supranatural și miraculos al inspirației. Și le scriau și apoi le studiau pentru a încerca să-și dea seama ce înseamnă. Și a existat o distanțare față de ei și față de scrierile lor, deoarece Dumnezeu îi folosea ca instrumente. Acum, alți critici spun: „Ei bine, Biblia… Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu în domeniul spiritual, dar nu și în acele alte domenii, cum ar fi geologia, istoria, știința și alte lucruri de acest gen. Acolo chiar nu se descurcă”.

Criticii adoră chestiile astea. Pur și simplu le place. Le place să ia locuri din Biblie, iar în noua Biblie de studiu, în fiecare loc în care au făcut acest lucru, în fiecare loc în care există o aparentă contradicție, am scris o secțiune pentru a răspunde la asta. Și există răspunsuri lucide la toate aceste probleme. Dar iată una tipică. Ei spun: „Ei bine, Biblia este corectă doar din punct de vedere spiritual, nu este corectă din punct de vedere istoric și alte lucruri de genul acesta”. Și se folosesc… unul dintre ei folosește o ilustrație din Numeri 11:31 și 32, nu am timp să mă întorc la ea; o să vă spun întâmplarea.

În Numeri 11:31 și 32, copiii lui Israel în pustiul Sinai… ei nu au mâncare, așa că Dumnezeu le oferă hrană, vă aduceți aminte? Și într-o zi bate un vânt și pur și simplu aduce prepelițele acolo, pur și simplu aduce aceste prepelițe. Iar ei au început să adune prepelițe. Și prepelițele sunt… sunt pretutindeni. Adică, sunt peste tot. De fapt, persoana care adună cel mai puțin primește vreo 11 omeri de prepelițe. Iar prepelița e o pasăre micuță. Le avem în curtea noastră în fiecare dimineață. Sunt niște păsărele mici. Sunt peste tot și sunt foarte ascultătoare, pur și simplu zboară acolo și asta a fost tot. Și le-au adunat pe toate acolo. Dumnezeu le oferă această hrană minunată.

Ei bine, în Numeri 11:31 și 32 se spune că aveau o înălțime de doi coți (de la fața pământului). Și astfel, criticul a râs de acest lucru și a spus: „Știți, este ridicol. Ei bine, să considerăm că doi coți s-ar putea să fie aproximativ un metru. Un metru înălțime în prepelițe?”. Și vorbește despre o zi de călătorie într-o parte a taberei și o zi de călătorie în cealaltă parte a taberei, și astfel ai kilometri și kilometri de prepelițe pe o înălțime de 1 m. Și acest critic a spus că, a calculat el, ar fi vorba de nouăsprezece trilioane, cinci sute treizeci și opt de miliarde, patru sute șaizeci și opt de milioane, trei sute șase mii, șase sute șaptezeci și două de prepelițe. [au urmat o mulțime de râsete] El spune: „Vedeți nebunia Bibliei. Adică, este o absurditate absolută”.

Dar ceea ce nu a înțeles el a fost cuvântul ebraic, atunci când vorbește despre ele ca fiind pe o înălțime de 1 metru, nu înseamnă că aveau o înălțime de 1m. Înseamnă că zburau la acea înălțime, care ar fi fost înălțimea perfectă pentru a le, știți” - [râsete] – „pur și simplu, să le culeagă din aer. Dumnezeu le-a adus din Valea Nilului și le-a făcut să zboare la altitudinea potrivită. Nici măcar nu a trebuit să se aplece sau să sară”. Biblia este… ascultați… scrisă de un Dumnezeu care este omniscient și care știe la fel de multe despre prepelițe ca despre lucrurile spirituale, nu-i așa? Nu e nicio diferență. Așadar Cuvântul Domnului, Cuvântul lui Dumnezeu este exact așa. Trebuie să avem această perspectivă pentru a avea compasiune și pasiune pentru adevăr, pentru a dori să îl cunoaștem, pentru a dori să îl facem parte din viața noastră.

Acum, lăsați asta deoparte pentru un moment și vreau să închei în următoarele câteva minute cu o scurtă trecere în revistă a ceea ce am făcut duminica trecută, pentru cei care nu au fost acolo duminică seara, pentru că primiți chestii intermitente aici, atunci când pierdeți din mesaje. Duminica trecută în serviciul de seară… vreau doar să închei prin a vă spune asta… am vorbit despre cerințele necesare pentru a studia Biblia. Am încercat să vă ofer o bază pentru a înțelege cu ce aveți de-a face, duminica trecută și în această dimineață, cu această carte vie și imens de puternică a adevărului. Acum că ați înțeles ce este Biblia, ce trebuie să faceți pentru a fi învățăcei eficienți? Îngăduiți-mi să vă prezint pe scurt o listă pe care am început-o duminica trecută în serviciul de seară; Am să v-o prezint pe scurt.

În primul rând, trebuie să fii creștin. Trebuie să fii creștin. Trebuie să fii născut din nou, pentru că 1 Corinteni 2:14 spune că omul firesc nu înțelege lucrurile lui Dumnezeu. Ele sunt o nebunie pentru el, pentru că sunt percepute spiritual, iar el este mort din punct de vedere spiritual. Versetul 16, el nu are gândul lui Cristos. Poți să iei toți cei mai buni savanți în teologie și toate cele mai mari minți din domeniul religiei și poți să-i pui împreună și să le pui o Biblie în fața lor, iar ei o vor denatura. Nu-mi pasă cât de deștepți sunt, nu-mi pasă câte diplome au, nu-mi pasă cât de multă teologie au studiat, puteți vedea ce fac ei cu Biblia.

Mergeți la orice departament de teologie seculară din orice universitate sau seminar care este plin de necredincioși și veți vedea lucruri anti-Dumnezeu, anti-Cristos, anti-Biblie. Uneori le aduc la televizor. Au avut o chestie la PBS în care au vrut să discute cartea Geneza, așa că au adus o grămadă de liberali necredincioși să discute Geneza, și toți au greșit. Toți au greșit. De ce? Pentru că sunt oameni firești, nu pot înțelege lucrurile lui Dumnezeu, pentru că nu au discernământ spiritual și sunt morți din punct de vedere spiritual.

Și… îi deranjează profund faptul că nu mulți de neam ales și nu mulți oameni puternici, ci oameni de rând înțeleg Biblia, pentru că noi avem ungerea lui Dumnezeu, și anume Duhul Sfânt care ne învață toate lucrurile, nu-i așa? Iar Duhul este cel care discerne. „Cine cunoaște lucrurile unui om, dacă nu duhul care este în om?”, spune Pavel în același capitol. „Și cine cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, dacă nu Duhul lui Dumnezeu”. Biblia este derutantă pentru orice minte omenească, indiferent cât de grozavă ar fi acea minte. Și este cât se poate de clară pentru orice credincios care vrea să o studieze. Începe din acest punct, iar noi am abordat acest aspect duminica trecută.

Al doilea punct pe care l-am menționat este că nu poți fi un învățăcel al Scripturii dacă nu ai o dorință puternică. Trebuie să existe undeva o pasiune pentru ea. Nu vei ajunge niciodată în bogățiile profunde ale adevărului lui Dumnezeu dacă nu există o motivație pentru asta. Și aș îndrăzni să spun că motivul pentru care majoritatea creștinilor nu studiază niciodată lucrurile lui Dumnezeu în profunzime este că pur și simplu nu sunt motivați pentru asta; sunt motivați să facă altceva. Trebuie să vă rugați ca Dumnezeu să ne dea acea dorință care este consemnată în 1 Petru 2:2: „și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat (al Cuvântului)”. Ar trebui să doriți Cuvântul așa cum un bebeluș dorește laptele.

Înțelegeți că un copil dorește lapte nu pentru că… nu pentru că îi place gustul? Eu cred că le place gustul. Dar au un mecanism încorporat care declanșează realitatea că au această nevoie. Sunt dependenți de el pentru tot ce are viața mai bun de oferit, pentru sănătate și bunăstare. Același lucru este valabil și pentru credincioși. Dacă vreți adevărata bunăstare spirituală și adevărata împlinire, adevărata bucurie și împlinire în fiecare domeniu al vieții voastre de creștini, aceasta vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fiți motivați să tânjiți după acel Cuvânt așa cum un copil tânjește după lapte. Undeva, de-a lungul timpului, acest lucru s-a întâmplat în viața mea și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat acel impuls extraordinar, acel dor extraordinar de a cunoaște Scripturile, de a urmări adevărul Scripturii, o dragoste pentru Cuvânt, de a-l proclama, de a-l personaliza, de a-l onora, de a lupta pentru el. Aceasta este o binecuvântare extraordinară!

Nimeni nu va ajunge vreodată la cunoașterea Cuvântului fără dorința de a o face. Totul începe cu acea pasiune a inimii. Dacă nu o ai, trebuie să te rogi ca Dumnezeu să ți-o dea. Citește Proverbe 2. Dacă vrei înțelepciune, strigă după ea. Vrei discernământ, strigă în stradă după el, urmărește-l ca pe aur. Urmărește-l așa cum oamenii caută lucrurile din pământ, cum ar fi aurul, diamantele și bijuteriile prețioase.

Iov 28 spune același lucru. El spune: „Omul pune capăt întunerecului, cercetează, până în ținuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura și în umbra morții”. Și fac toate acestea pentru bogății umane. Și apoi pune întrebarea în versetul 20: „De unde vine atunci înțelepciunea?”. Și vine răspunsul: „Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința”. Oamenii din lumea noastră sunt foarte capabili să dezgroape tot felul de lucruri prețioase din punct de vedere material. Dar când vine vorba de adevărata înțelepciune, ei sunt lipsiți de ea, nu-i așa? Ea aparține doar celor care o caută, doar celor care îl cunosc pe Dumnezeu și care, în puterea Lui, caută să cunoască adevărul.

Acest lucru mă duce la un al treilea punct. Dacă vreți să fiți buni învățăcei ai Bibliei, trebuie să fiți sârguincioși. Este nevoie de sârguință. Când eram copil, când creșteam, ni se spunea, știți, citiți Biblia cincisprezece minute pe zi și stabiliți-vă un timp de rugăciune zilnică. Devoționalele zilnice mă înnebuneau, în principiu pentru că nu-mi plăcea să citesc Biblia, să nu o înțeleg și apoi să o las jos. Și apoi, a doua zi, să citesc altceva ce nu înțelegeam și apoi să-l las la o parte. Întotdeauna am vrut să știu ce înseamnă. Undeva, pe parcurs, trebuie să existe o sârguință, trebuie să existe o foame de a cerceta Scripturile. Am folosit textul din Faptele Apostolilor 17. Faptele Apostolilor 17 vorbește despre bereenii care aveau o inimă mai aleasă decât oricine altcineva pentru că cercetau zilnic Scripturile pentru a vedea dacă aceste lucruri erau așa. De asta este nevoie.

Fiți sârguincioși să fiți considerați oameni încercați de Dumnezeu, care nu au de ce să se rușineze, și care împart drept Cuvântul. Fiți ca acei prezbiteri din 1 Timotei 5:17 care lucrau din greu la Cuvânt și la doctrină, să se străduiască până la sudoare și epuizare. Tinerii care vin la seminar pun adesea întrebări destul de amuzante. Îmi amintesc că un tânăr seminarist m-a întrebat odată, prima dată când m-a întâlnit m-a întrebat: „Știți, voiam să vă întreb din ce carte vă luați toate aceste informații atât de bune?”. Ei bine, aceasta este o întrebare tipică a unui om care nu… nu există o astfel de carte. Dar, oricum.

O altă întâmplare pe care mi-am amintit-o mereu a fost aceea în care un tânăr m-a întrebat: „Care este…” și era un pic cam mirat și sunt sigur că se aștepta la un răspuns ezoteric și spiritual. El a întrebat: „Care este adevărata cheie pentru o predicare extraordinară?”. I-am spus: „Ei bine, este abilitatea de a-ți ține fundul pe scaun până când înțelegi textul”. Omule, a fost șocat. Da, asta e adevărata cheie. Ceea ce separă predicarea grozavă de o predicare săracă este dacă știi sau nu știi despre ce vorbești. Lăsând la o parte darurile oratorice, este atunci când îl înțelegi. Așa cum am spus mai devreme, atunci când înțelegi cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, este suficient de clar pentru a-l face clar pentru altcineva, asta este… asta este o predicare grozavă. Și ceea ce îl separă pe marele învățăcel al Cuvântului lui Dumnezeu de cel mediocru este efortul, efortul, pur și simplu efortul. Nicio magie, doar efort.

Îngăduiți-mi să vă prezint o a patra condiție prealabilă, dacă vreți să fiți un învățăcel al Bibliei, și anume sfințenia. Observați din nou 1 Petru 2:1, 1 Petru 2:1, „Lepădați dar orice răutate”, – acesta este cuvântul pentru rău, cuvântul kakia – „orice vicleșug”, -sau înșelăciune – „orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire”. Scăpați de păcat. Scăpați de păcat. Una dintre marile realități în studiul Bibliei este că veți fi învățați de Duhul Sfânt, dar Duhul Sfânt nu va putea să vă umple și să vă învețe dacă există păcat în viața voastră. Dați-mi voie să vă spun că păcatul astupă toată conducta.

De aceea este atât de crucial să înțelegem Iacov 1:21. Iacov 1:21, asociat în esență cu 1 Petru 2:1, spune următoarele: „ De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate”. Trebuie să scăpați de toată răutatea care a rămas în voi după mântuire, „și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi”. Acel Cuvânt nu poate funcționa în viața voastră până când nu v-ați ocupat de păcat, așa că primul lucru pe care trebuie să-l faceți când vă apropiați de Cuvântul lui Dumnezeu este să vă mărturisiți păcatul.

Păcatul este o barieră. De ce? Pentru că îți întunecă mintea. Întrerupe lucrarea liberă a Duhului lui Dumnezeu. Vă voi spune altceva… creează presupoziții pentru studiul vostru asupra Scripturii. Pentru că dacă adăpostiți păcatul în viața voastră, atunci este cel mai probabil să răstălmăciți Scriptura, astfel încât ea să nu vă confrunte.

Ajungeți în situația în care vă împotmoliți cu adevărul și cu interpretarea Scripturii pentru a vă ascunde. Sau dacă nu sunteți dispuși să fiți cinstiți cu privire la propria voastră viață și cinstiți cu privire la propria voastră inimă și dacă nu sunteți dispuși să vă deschideți Domnului într-o mărturisire deschisă și cinstită a păcatului, atunci cu siguranță veți întâlni pasaje din Scripturi care atunci când vor începe să vă străpungă inima, veți găsi o altă modalitate de a o interpreta. Iar atunci când mergeți la amvon pentru a predica, când mergeți într-o clasă pentru a preda, când ajungeți într-un loc în care să ucenicizați pe cineva sau să fiți în situația în care să vă conduceți soțul sau copiii voștri, vă veți ascunde de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vă proteja propriul păcat.

Nu puteți fi învățăcei eficienți ai Cuvântului lui Dumnezeu, nu puteți fi învățăcei cinstiți și eficienți ai Cuvântului lui Dumnezeu câtă vreme este păcat în viața voastră. De aceea spunem atât de des, când oamenii se îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu, se îndepărtează de interesul pentru Cuvântul lui Dumnezeu, nu mai vor să vină la biserică, nu le mai pasă să audă predicarea și învățătura obișnuită a Cuvântului lui Dumnezeu, nu mai există dorință după adevăr în viața lor, iar asta este un indiciu al păcatului.

Nu este doar acel păcat; păcatul este cel care provoacă acel păcat de indiferență față de adevăr. Și, de obicei, este o dezvăluire că adevărul pătrunde și scoate la iveală ceva ce nu vor să fie expus. Deci unul dintre lucrurile care trebuie să se întâmple, dacă vei avea de-a face cu adevărat cu Cuvântul lui Dumnezeu și vei primi Cuvântul scris în plinătatea sa și puritatea lui în puterea Duhului și în claritate, este că ești dispus să renunți la tot sau la orice lucru din viața ta pe care îl scoate în evidenţă.

Apoi în al cincilea rând este ascultarea. Pentru că în versetul 22 din Iacov 1, el spune: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri”. Nu puteți crede cu adevărat ceea ce spune Biblia decât dacă o trăiți. Nu este adevărat? Este suficient de corect? Deci un bun învățăcel al Bibliei o învață și o aplică imediat, o pune în practică. Nu este ceva eteric, nu este ceva teoretic, este o chestiune de viață.

Ei bine, timpul a trecut, așa că vă voi prezenta doar ultimul aspect, în al șaselea rând este rugăciunea, rugăciunea. Efeseni 1 este un text foarte puternic. Efeseni 1:17, Pavel s-a rugat „ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui”. Și el spune în versetul 18: „și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”, Pavel spune că mă rog pentru voi, mă rog pentru voi ca Dumnezeu să vă dea un duh de înțelepciune, de descoperire și de cunoaștere, de înțelegere. Rugați-vă!

Oamenii mă întreabă despre rugăciune. Întotdeauna spun că momentele de cea mai intensă rugăciune pentru mine sunt momentele în care studiez Scriptura și îi cer Domnului claritate. Îi cer Domnului înțelepciune, perspicacitate, înțelegere, iluminare, să pot înțelege adevărul Lui și cum se aplică el atât în propria mea viață cât și în biserică. Vreți să fiți învățăcei ai acestei cărți miraculoase supranaturale? Este nevoie să fiți născuți din nou, să aveți o dorință puternică, să fiți harnici, sfinți, ascultători și rugativi. Toate aceste lucruri sunt lucrarea Duhului, nu-i așa? Așa că trebuie să ajungem în locul în care umblăm în Duhul, locul în care ne supunem Lui, și-L rugăm să producă aceste lucrări în viața noastră. În seara asta vom începe să aprofundăm modul în care să studiem efectiv Scriptura, felul în care să o deschidem și să o înțelegem. Să ne rugăm.

Din nou, Tatăl nostru, în această dimineață inimile noastre au fost atât de umplute, umplute de timpul de închinare, umplute de minunea adevărului Tău și suntem atât de recunoscători. Ne rugăm acum ca Tu să confirmi inimilor noastre toate aceste lucruri. Dă-ne o dragoste mare pentru adevărul Tău, care să ne schimbe viața care să producă bucurie și care să-Ți aducă Ție slavă, iar noi să-l cunoaștem și să-l trăim pentru slava Ta și pentru slava Numelui Tău. Amin.

SFÂRȘIT