Astăzi vreau să mă întorc la studiul nostru despre anatomia bisericii și vreau să vorbesc despre o altă atitudine. O mulțime de oameni insistau să continui să predic despre iertare. Unii oameni mi-au spus că mesajul de data trecută despre iertare a fost atât de puternic încât au crezut că le știu povestea și că știu ce se întâmplă în viața lor. De fapt, mai mulți oameni mi-au spus - nu doar unul, ci mai mulți - au spus: „Știi, asta a fost pentru mine și a început să scoată la iveală lucruri din viața mea pe care trebuie să le rezolv și nu știu dacă astea sunt toate, așa că ai putea să continui să predici și să continui să mă confrunți până le rezolv pe toate?” Acesta a fost un răspuns minunat, minunat.

Știți că oamenii iubesc adevărul și Îl iubesc pe Domnul atunci când iubesc mustrarea și corecția pe care Scriptura le aduce în viața lor? Foarte încurajator. Dar cred că Domnul ne va binecuvânta în timp ce mergem mai departe după această chestiune a iertării. Evident, o vom atinge din nou. Dar vreau să trecem la următoarea atitudine în toată această chestiune a sistemelor interne care trebuie să existe în biserică. Am vorbit despre modul în care viața bisericii curge prin anumite atitudini, atitudini spirituale, precum credința, ascultarea, dragostea, smerenia, unitatea și, desigur, iertarea. Și vreau să vorbesc despre încă una dintre acestea - de fapt, două dintre ele astăzi - ambele provin din același pasaj din Scriptură.

Așadar, întoarceți la 1 Tesaloniceni, capitolul 5. Ar exista mai multe pasaje în Scriptură unde am putea merge pentru a prelua următoarea atitudine spirituală care ar trebui să caracterizeze biserica. Ar putea fi o mulțime de texte. De fapt, mai ales cartea Filipeni ar fi un loc unde să ne oprim, pentru că accentuează această idee în repetate rânduri. Dar vreau să mergem la 1 Tesaloniceni, pentru că este atât de concis, și este imposibil de evitat, este atât de direct. În 1 Tesaloniceni, capitolul 5, cu versetul 16, citim acest verset foarte scurt. „Bucurați-vă întotdeauna”. Asta este tot. De fapt, în limba originală, adverbul vine primul, așa că spune așa: „Întotdeauna” - iar porunca este la timpul prezent, pentru ca ultima parte să fie – „continuați mereu să vă bucurați - bucurați-vă mereu”.

Acum, aceasta este porunca din versetul 16, iar atitudinea despre care vreau să vorbesc astăzi este bucuria - bucuria. Există o mulțime de motive în lumea în care trăim ca să fim triști, necăjiți, tulburați, supărați, preocupați, anxioși, stresați, plini de teamă, de îndoială - dar nu și pentru creștini. Ni se poruncește să ne bucurăm mereu. Și aceasta nu este o poruncă izolată; de șaptesprezece ori în scrisoarea lui Pavel către Filipeni, el vorbește despre bucurie. Îmi vin în minte doar câteva dintre acestea - Filipeni, capitolul 2: „Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur, și mă bucur cu voi toți. Tot așa și voi, bucurați-vă, și bucurați-vă împreună cu mine”. Indiferent de ceea ce se întâmplă - chiar dacă sunt prizonier și chiar dacă s-ar putea să-mi pierd viața și să ajung să fiu adus ca jertfă pentru a vă duce Evanghelia, mă bucur. Îmi împărtășesc bucuria cu voi, mă aștept să vă bucurați și să vă împărtășiți bucuria cu mine.

În capitolul 3, versetul 1, din Filipeni: „Încolo, frații mei, bucurați-vă în Domnul”. În capitolul 4, versetul 4: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul, iarăși zic: bucurați-vă”. Ni se poruncește să ne bucurăm. Ni se poruncește să avem bucurie. Voi face acum o afirmație care ar putea părea puțin cam greu, dacă nu chiar imposibil de crezut, dar eu vorbesc serios și voi încerca să vă arăt de ce. Iată declarația: Niciun eveniment și nicio circumstanță în viață nu ar trebui să diminueze bucuria creștinului. Dați-mi voie să repet. Nu există niciun eveniment și nicio circumstanță în viață care ar trebui să diminueze bucuria creștinului.

De fapt, permiteți-mi să merg mai departe de atât. Dacă există circumstanțe sau evenimente care vă diminuează bucuria, ați păcătuit - ați păcătuit. Sună ridicol având în vedere necazurile vieții? Sună ca un lucru imposibil de crezut? Dar Biblia poruncește: „Bucurați-vă” - cât de des? – „întotdeauna”. În caz că nu ați înțeles, „iarăși zic: bucurați-vă”. Acum, să ne uităm aici la această poruncă și să vedem de ce ceea ce tocmai am spus este adevărat, de ce nu există niciun eveniment sau nicio circumstanță care apar în viața unui creștin care ar trebui să diminueze bucuria acelui creștin. Să ne uităm la poruncă, mai întâi de toate. „Bucurați-vă întotdeauna” și, așa cum am spus, nu este izolată; o astfel de poruncă este repetată, cu siguranță în Filipeni și în alte locuri.

Mă gândesc la 1 Petru 4:13. Spune: „dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Cristos”. Pavel a spus: „Chiar dacă sufăr, mă bucur”. Petru spune: „În măsura în care participați la patimile lui Cristos, în aceeași măsură continuați să vă bucurați”. Este ca și cum, pe măsură ce suferința ta crește, ar trebui să continui să te bucuri și tu. Scriptura are multe de spus despre asta - multe de spus despre asta. Vă amintiți de discursul pe care Domnul nostru l-a avut când era cu ucenicii în camera de sus în noaptea trădării Sale? Ioan capitolul 13 îl arată pe Isus stând la masă cu ucenicii, iar de atunci curgând până în capitolul 17, El are acest dialog uimitor în care le lasă o moștenire.

Eu numesc această secțiune moștenirea lui Isus, chiar am scris o carte despre ea. Și unul dintre lucrurile pe care Isus le lasă moștenire este bucuria - și de opt ori în acea secțiune, El se referă la bucurie sau la bucuria deplină. El chiar spune: „Tot ceea ce vă spun este pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Eu plec, voi muri, voi fi răstignit, nu voi mai fi aici, nu voi mai fi cu voi. Veți avea o mulțime de probleme. În această lume, veți avea necazuri. Ei vă vor urmări. Cei care conduc sinagoga vor veni după voi; vă vor lua viața. Dacă M-au prigonit pe Mine, vă vor prigoni și pe voi - și așa mai departe. Dar vă spun toate aceste lucruri pentru că vreau ca voi să aveți bucurie deplină.

Uau! În mijlocul unor circumstanțe înspăimântătoare, moartea Domnului, pierderea Celui care era viața lor, care urma să îi părăsească, în mijlocul anticipării unor suferințe teribile, a persecuției și chiar a morții, în toate acestea, El a spus: „Trebuie să aveți bucurie deplină”. Acest lucru este subliniat în mod continuu. Iar adversitatea nu schimbă acest lucru. Să ne întoarcem la Matei, capitolul 5, pentru o clipă. Nu contează cât de severă este dificultatea; ea nu schimbă cerința. Versetul 10, din Matei 5: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă”.

Oameni buni, nu este întotdeauna ușor să faci asta atunci când ai fost insultat, prigonit și au fost spuse pe nedrept împotriva ta tot felul de lucruri rele și neadevărate. Bucurați-vă și veseliți-vă! Există un pasaj foarte asemănător în Evanghelia după Luca. În Luca 6:22 și 23 spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî”, iar cuvântul „ferice” înseamnă fiți fericiți. „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, pentru că sunteți asociați cu Cristos”. Ascultați asta: „Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie”. Săltați de bucurie? Să sari în sus de bucurie? Asta e ca atunci când vii acasă după o zi de muncă și fredonezi o melodie și cânți un cântec și zâmbești cu gura până la urechi.

Și mergi aproape țopăind, într-o stare de bucurie și entuziasm, poate chiar faci câțiva pași de dans, iar soția te întreabă: „Ce s-a întâmplat cu tine?” „Oh, astăzi am fost persecutat, insultat, exclus de ceilalți și s-au spus tot felul de lucruri rele despre mine.”. Am avut o conversație nu cu mult timp în urmă cu un prieten, iar el îmi povestea despre cât de groaznic era tratat, despre cum se spuneau lucruri groaznice despre el, și cum erau aduse insulte groaznice și denigrări împotriva lui. Și se săturase de asta, și se săturase de asta, și nu-i plăcea asta, și nu era corect. Iar eu îl ascultam, încercând să fiu empatic, până la un punct. Și în cele din urmă am spus: „Pot să îți pun o întrebare?”

I-am spus: „În afară de faptul că nu pari prea bucuros, te-ai gândit vreodată ce încearcă Dumnezeu să realizeze în viața ta prin toate acestea?” „Ei bine”, a spus el, „probabil că încearcă să-mi arate că ar trebui să fiu atent cui îi spun tot felul de lucruri”. „Oh? N-aș crede că acesta ar fi scopul. Nu vorbesc despre asta - ce crezi că încearcă El să-ți facă? Ce crezi că încearcă Domnul să realizeze în tine? Crezi că poate ar vrea să te facă mai mult asemenea Fiului Său?” Oh, acesta este un lucru convingător de spus cuiva care doar se tăvălește în mizeria sa și se simte justificat. „Ce zici să țopăi de bucurie, nu ți se pare un lucru pe care ar trebui să îl faci?” „Glumești?”

Dar dacă vă supuneți acestei porunci, cât de des trebuie să vă bucurați? Întotdeauna. Chiar și atunci când suferiți, chiar și atunci când sunteți persecutați, înstrăinați, batjocoriți, se vorbesc tot felul de lucruri rele împotriva voastră, chiar și atunci când sunteți tratați rău, neînțeleși și prezentați greșit, voi trebuie să răspundeți bucurându-vă. Cum se poate face asta? Ei bine, cu siguranță apostolul Pavel a fost bun la asta. Trebuia să fie, pentru că întreaga sa viață a fost una plină de durere. Iacov a fost foarte instructiv atunci când a spus, în capitolul 1, versetul 2: „Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări”. Ar trebui să vă bucurați mai mult de încercările voastre decât de momentele bune, pentru că încercările te șlefuiesc mai mult, nu-i așa? Sunt mult mai productive din punct de vedere spiritual, nu-i așa?

Ele sunt mult mai susceptibile de a vă dezbrăca de egocentrism. Este mult mai probabil să vă convingă că nu controlați totul și să vă frângă mândria. Sunt mult mai susceptibile să vă umilească. Sunt mult mai susceptibile să vă facă dependenți. Sunt mult mai susceptibile pentru a vă îmbunătăți viața de rugăciune. Este mult mai probabil să vă facă să empatizați cu durerea lui Cristos și cu durerea tuturor celorlalți. Oh, ele au o lucrare atât de bună! Iacov spune: „Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, pentru că încercările credinței voastre” - sau încercarea credinței voastre – „aduce răbdare, iar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea”.

Vă bucurați de încercările voastre? Vă bucurați de suferința voastră? Vă bucurați de durerea voastră, de dificultățile voastre? Ei bine, asta este ceea ce Biblia vă îndeamnă să faceți. Acum, veți zice: „Ei bine, stai puțin, scrie în Romani 12:15: „Bucurați-vă cu cei ce se bucură și plângeți cu cei ce plâng”. Adică este asta o contradicție? Adică nu există un moment în care să nu te mai bucuri?” Ei bine, într-un sens exterior există. Ieri am fost la această conferință din Chicago, am predicat toată ziua și am predicat despre marea autoritate și putere a Scripturii. Ne-am bucurat foarte tare. Dar mai vorbeau și alți vorbitori, iar eu stăteam în afara sălii în timp ce altcineva încheia. Și unul dintre prietenii mei dragi, a ieșit și a venit la mine, și era pur și simplu frustrat. Puteai vedea asta.

„Oh”, a spus el, „oh”, a spus el, „Pur și simplu nu pot să cred”. I-am spus: „Ei bine, hai să vorbim despre asta”. Așa că a venit și a început să plângă. Și, bineînțeles, asta mă afectează, știți, când prietenul meu plânge. Iar eu mi-am pus brațul în jurul lui și, pentru o clipă, am înțeles ce înseamnă să plângi cu cel care plânge. Asta nu mi-a afectat bucuria. El a fost traumatizat de ceva ce s-a întâmplat și care i-a frânt inima. Dar nu mi-a afectat bucuria și, într-adevăr, nu i-a afectat-o nici pe a lui. Prin compasiunea și empatia mea, i-am zâmbit și i-am sugerat că poate Domnul era încă pe tron și că poate avea un scop de dezvăluit.

Există ceva în identificarea noastră exterioară cu emoțiile umane normale; bineînțeles că împărtășim asta. Există ceva în legătură cu o îmbrățișare caldă pentru cineva care suferă și este îndurerat. Este ceva în a împărtăși lacrimile. Este ceva aparte în a înțelege cu empatie durerea cuiva și a-i arăta compasiune. Dar asta nu atinge bucuria profundă. Nu ar trebui. Cred că echilibrul este exprimat în 2 Corinteni 6:10. Apostolul Pavel spune: „Ca niște întristați, și totdeauna suntem veseli”. Acesta este echilibrul despre care vorbește - ca un întristat, dar mereu bucuros. Sigur, există un loc pentru empatia umană normală, dar întotdeauna ne bucurăm. Sub aceste lacrimi și sub această compasiune este această bucurie nesfârșită, în orice moment bucurați-vă.

Apropo, acest lucru este atât de mult o parte a bisericii primare, încât salutul lor - și aș vrea să putem începe cu acest lucru - salutul lor era chairōte. Știți ce înseamnă asta? Înseamnă să te bucuri - înseamnă să te bucuri. Și știți cine a inițiat asta? Isus. În dimineața de după învierea Sa, vă amintiți că El a ieșit din mormânt și apoi S-a întâlnit cu ucenicii Săi. Primul lucru pe care l-a spus în întâmpinarea lor a fost: „Bucurați-vă”. Cuvântul este chairōte, bucură-te; asta a spus El, și acesta a fost lucrul corect de spus, nu-i așa?

După înviere, El vine la acești oameni, iar ei se tânguiau și plângeau pentru că El plecase, iar El apare și le spune: „Bucurați-vă”, iar acesta a devenit salutul. Cu siguranță e mult mai bine decât să spui doar „Bună!”. Nu putem începe cu asta? Bucurați-vă - bună dimineața, bucurați-vă. Acesta este salutul obișnuit pe care îl foloseau - bucurați-vă. Pentru că existau motive constante pentru a o face și era o poruncă. Și trebuie să ți se amintească de această poruncă de multe ori. În Faptele 15:23, ei au trimis o scrisoare, vă amintiți că acea Adunare de la Ierusalim a trimis o scrisoare: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune” Plecăciune? Ei au spus de fapt „bucurați-vă - bucurați-vă - bucurați-vă”.

Și cu siguranță avem toate motivele să ne bucurăm. Ni se poruncește să ne bucurăm. Scriptura spune că bucuria noastră trebuie să fie mare, să fie abundentă, să fie nespus de mare, să fie animată, să fie negrăită, să fie plină de slavă și uimire. Toate acestea sunt afirmații pe care le găsim în Scriptură. Și nu este bucuria pe care o are lumea. Bucuria lumii este cu totul altceva. Adică atunci când te gândești la bucuria lumii, presupun că dacă ai vrea să o definești biblic, iată cum ar fi descrisă biblic bucuria lumii. În primul rând, ea provine din plăcerile pământești. Bucuria lumii provine din plăcerile pământești. De exemplu, în Eclesiastul, capitolul 2, versetul 10, capitolul 11, versetul 9, în ambele locuri, se vorbește despre bucuria pământească și se spune că oamenii se bucură urmând impulsurile inimii lor.

Cu alte cuvinte, atunci când ai o pasiune, sau un dor, sau o dorință, sau o poftă pentru ceva, și ți se îndeplinește, ai bucurie - aceasta este bucuria pământească, complet legată de îndeplinirea dorințelor pământești. Dar Proverbe 14 spune că acest lucru este înșelător, deoarece spune că sfârșitul bucuriei poate fi durerea. Oamenii vor, vor, vor și se grăbesc spre acea dorință, conduși de impulsurile lor; își împlinesc acea dorință și, de foarte multe ori, nu la mult timp după ce și-au împlinit acea poftă, asta se transformă în durere. Această plăcere este de scurtă durată; bucuria pe care o simți durează doar atât cât durează plăcerea însăși. Bucuria nu durează mai mult decât plăcerea. Acesta este motivul pentru care Iov, capitolul 20, versetul 5, spune: „bucuria nelegiuitului este numai de o clipă”. Este complet legată de o anumită plăcere. Când plăcerea se termină, bucuria dispare și adesea se transformă în durere.

De fapt, Eclesiastul 7:6 spune că bucuria lumească este ca lemnul aprins, pur și simplu se arde. Iacov a spus că adesea s-a transformat în jale; bucuria voastră să se transforme în jale. Și asta înseamnă că are implicații de judecată. Este foarte posibil ca, după ce ți-ai împlinit plăcerile de scurtă durată, acele plăceri ale păcatului pentru o vreme, când ți le-ai împlinit și s-au transformat în jale, iar în urma lor rămâne mahmureala goliciunii, și ceea ce trebuie să aștepți cu nerăbdare este judecata lui Dumnezeu pentru o astfel de indulgență. Acesta este motivul pentru care Isaia 16:10 spune: „Bucuria celor fără de Dumnezeu va fi luată”. S-a dus bucuria și veselia. Asta este judecată. Deci nu vorbim despre acel tip de bucurie.

Nu vorbim despre un fel de împlinire a plăcerii. Nici măcar nu vorbim despre ceva care este un fel de trăsătură de personalitate. Unii oameni sunt în mod natural mai plini de viață și mai plini de energie decât alții, iar unii oameni au un fel de abordare naturală a vieții în care pot pune lucrurile într-o lumină pozitivă mai bine decât alții. Unii oameni - pe care îi numim „temperamentali”, nu-i așa - par să se scufunde în orice. Ei pur și simplu tind să fie așa, ca și cum tipul lor de constituție psihologică ar fi o scuză pentru eșecul lor de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vorbim despre un fel de caracteristică naturală, un fel de abilitate de a sări deasupra lucrurilor.

Nu vorbim despre un fel de abordare a gândirii pozitive a lui Norman Vincent Peale sau a lui Robert Schuller, în care să încercați să vă recreați propria lume fantastică a lucrurilor pozitive în mijlocul unei realități negative. Nu vorbim despre jocuri mentale. Nu vorbim aici despre un lucru natural. Vorbim despre ceva care trebuie să transcendă acest lucru, pentru că este bun doar pentru o perioadă limitată și în anumite circumstanțe destul de superficiale. Vorbim aici despre o bucurie supranaturală. Vorbim despre ceva care aparține doar creștinilor, ceva care este profund. Aceasta este, în ceea ce privește sursa sa, identificată în Galateni 5:22 ca fiind un rod al Duhului. „Roada Duhului este bucuria”.

De fapt, în Romani 14:17, se spune că Împărăția lui Dumnezeu este alcătuită din „neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Vorbim despre o bucurie spirituală care vine de la Duhul Sfânt, ca pacea spirituală, și dreptatea, și dragostea. Avem o dragoste care nu este dragoste pământească. Avem o neprihănire care nu este îndreptățirea de sine. Avem o pace care nu este pacea pe care o dă lumea. Și avem o bucurie care este diferită. Este o bucurie profundă. Nu este genul de bucurie pe care o cunoaște lumea. Ea vine de la Dumnezeu prin Cristos, și este distribuită de Duhul Sfânt. Și nicio circumstanță - o spun din nou - nicio circumstanță, niciun eveniment nu ar trebui să provoace absența acestei bucurii.

Există un singur lucru - un singur lucru - care ar trebui în mod legitim să vă fure bucuria. Care este acesta? Păcatul, și nu ar trebui să vi-o fure pentru foarte mult timp, pentru că imediat ar trebui ce? Să mărturisiți acel păcat și să vă bucurați de iertarea lui Dumnezeu. Acum, îngăduiți-mi să vă prezint o definiție a acestei bucurii, ca să știți ce este. Nu este o bucurie naturală, nu este această bucurie lumească, nu este ceva ce unii oameni au pentru că privesc pozitiv asupra vieții. Iată ce este: Este experiența bunăstării - este experiența bunăstării care izvorăște din încrederea profundă că Dumnezeu controlează totul perfect, pentru binele meu și gloria Sa. Înțelegeți? Este experiența bunăstării, și este o experiență a bunăstării.

Înseamnă să te simți bine, în regulă, în top, pozitiv, triumfător, victorios, nu din cauza circumstanțelor, ci din cauza încrederii profunde că Dumnezeu este responsabil de toate și că totul se îndreaptă spre binele meu și spre gloria Sa. Cu toții putem răspunde cu bucurie la tot ceea ce se întâmplă în viață, dacă credem că Dumnezeu se ocupă de gloria Sa și de binele nostru. De aceea i-am spus prietenului meu: „Ce crezi că încearcă Domnul să facă prin asta? Crezi că El încearcă să te facă mai mult asemenea lui Cristos? Tu ar trebui să fii fericit. Ar trebui să spui: ‘Îți mulțumesc, Doamne, pentru această încercare, Îți mulțumesc, Îți mulțumesc’”. Cu toții ar trebui să avem obiceiul de a ne exprima constant uimirea plină de bucurie atunci când ne gândim doar la ceea ce face Dumnezeu în viața noastră.

Acum, aceasta este porunca - bucurați-vă întotdeauna. Și îngăduiți-mi să vă dau motivele pentru a vă însuși această bucurie, bine? Și o să vă dau o mică listă aici - foarte simplă și directă. Iată motivele pentru care trebuie să fiți recunoscători. Mai întâi: pentru că bucuria este un act de răspuns adecvat la caracterul lui Dumnezeu - răspuns adecvat la caracterul lui Dumnezeu. Și încep exact de unde tocmai am rămas. Bucuria începe pentru că știu că Dumnezeul meu este suveran, plin de har, iubitor, milostiv, bun, atotputernic, omniscient, omniprezent și are în vedere bunăstarea mea. Nu-i așa? Aceasta este încrederea profundă - Îl cunosc pe Dumnezeul meu. Și Dumnezeul meu spune: „Poate că ei au intenții rele, dar Eu am intenții bune”. Dumnezeul meu spune: „Eu fac toate lucrurile împreună spre binele celor ce Mă iubesc”.

Uau! Uau! Îl cunosc pe Dumnezeul meu și mă pot bucura de Dumnezeul meu. Nu mă pot bucura întotdeauna de circumstanțele prin care trec, dar mă pot bucura de Dumnezeul care îmi controlează circumstanțele. Mă pot bucura de caracterul Dumnezeului meu. Nu vă bucurați că Dumnezeul vostru este neschimbător? Dacă Dumnezeu și-ar schimba modul de operare din când în când? Ooo! - ce lucru înfricoșător ar fi acesta. Dacă harul Său ar fi capricios și ar fi distribuit doar în anumite ocazii, când ar avea chef? Dacă dreptatea Sa a venit și a plecat? Dacă ar avea scăpări mentale? Dacă Dumnezeu ar avea scăpări în abilitățile Sale ca la meciurile de baseball? De cele mai multe ori, El este destul de bun, știi tu, șapte din opt reprize, este grozav, dar în una din opt nu este. Ce lucru înspăimântător ar fi acesta!

Consecvența caracterului Dumnezeului nostru, imuabilitatea absolută, neschimbabilitatea, înțelepciunea, suveranitatea, puterea, harul, mila - îmi aduce bucuria în inimă. Îmi provoacă bucurie să știu că ceea ce spune Dumnezeul meu, El face. Ceea ce El promite, El împlinește. În primul rând, nu te poți atinge de bucuria creștinului, pentru că nu te poți atinge de Dumnezeul creștinului, pentru că El este neschimbător și adevărat. În al doilea rând, bucuria este un act adecvat de apreciere pentru lucrarea lui Cristos. Bucuria este un răspuns adecvat, un act adecvat de apreciere pentru lucrarea lui Cristos. Când îmi dau seama că Isus Cristos mi-a purtat păcatele în trupul Său pe lemn. Că Isus Cristos, care nu cunoștea păcatul, a devenit păcat pentru mine. Când îmi dau seama că Dumnezeu a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Când îmi dau seama că am fost răscumpărat, nu cu lucruri pieritoare ca argintul și aurul, ci cu sângele scump al lui Isus Cristos. Când îmi dau seama că atunci când eram un vrăjmaș, când eram urât, când îl uram pe Dumnezeu, când eram dușmanul Lui, când eram împotriva Lui, un blasfemator și un batjocoritor, în bunătatea și în dragostea Sa, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să mă răscumpere. Când înțeleg că crucea îmi ia tot păcatul. Când înțeleg că ispășirea Sa substitutivă perfectă mă acoperă cu neprihănirea lui Cristos. Când înțeleg că, prin urmare, raiul este al meu pentru totdeauna. Când înțeleg tot ceea ce a realizat Cristos, asta îmi dă o bucurie permanentă pe care nu ar trebui să o afecteze nicio circumstanță banală și trecătoare a vieții.

În al treilea rând, ar trebui să am o bucurie neîncetată ca un act de încredere în lucrarea Duhului Sfânt - un act de încredere în lucrarea Duhului Sfânt. Când vă gândiți la asta, care este lucrarea Duhului Sfânt? Ei bine, v-am spus că Romani 14:17 spune că El aduce neprihănire, pace și bucurie. În Galateni 5, El produce dragoste, bucurie, pace, blândețe, bunătate, credință, înfrânarea poftelor. Doi Corinteni 3:18, vă amintiți acest verset minunat care spune că Duhul Sfânt ne mută de la un nivel de slavă la altul, din ce în ce mai mult ca Isus Cristos, și El face asta tot timpul. Duhul Sfânt ne arată lucrurile lui Cristos. Nimeni nu cunoaște gândul lui Dumnezeu și gândul lui Cristos, decât Duhul lui Cristos.

Duhul lui Cristos trăiește în noi și El ni-L arată pe Cristos, El ne conduce în tot adevărul, El ne aduce aminte de toate lucrurile și El ne învață toate lucrurile. El este ungerea pe care o primim de la Dumnezeu. Și El este arrabōn-ul, avansul, inelul de logodnă, prima rată a moștenirii noastre veșnice - toate acestea sunt lucrurile pe care Duhul lui Dumnezeu le face în noi. El ne protejează de păcat. El ne pecetluiește pentru ziua răscumpărării. El ne umple gurile cu laude. Și asta se întâmplă tot timpul. Așadar, bucuria ta ar trebui să înceapă în realitatea Dumnezeului trinitar, în caracterul neschimbător și măreția Dumnezeului tău, în lucrarea glorioasă încheiată a lui Cristos, Mântuitorul tău, și în puterea sfințitoare continuă a Duhului Sfânt, care locuiește în tine. Aceasta este încrederea profundă că totul este bine.

Dar îngăduiți-mi să vă mai dau câteva motive. Trecem de la lucrători la lucrare. Ne bucurăm pentru Dumnezeu, Cristos și Duhul Sfânt, dar haideți să vedem care este lucrarea pe care o fac ei. În al patrulea rând, trebuie să ne bucurăm ca un act de răspuns rezonabil la binecuvântările spirituale date continuu. Nu se opresc niciodată. Nu se opresc niciodată. De exemplu, Efeseni 1 spune: „Am fost binecuvântați cu toate binecuvântările duhovnicești în locurile cerești”, și asta continuă, și continuă, și continuă. Dumnezeu continuă să reverse binecuvântări duhovnicești. Și poate veți întreba: „Bine, dar ce vrei să spui cu asta? Nu simt că viața mea este prea binecuvântată acum”. Dați-mi voie să vă spun ceva. De fiecare dată când păcătuiești și ți se iartă instantaneu, aceasta este o binecuvântare monumentală, a cărei lipsă te-ar catapulta în iad.

De fiecare dată când Dumnezeu te face să faci un pas în plus spre asemănarea cu Isus Cristos, aceasta este o binecuvântare monumentală. De fiecare dată când Dumnezeu te rafinează prin încercările vieții, aceasta este o mare binecuvântare. Dumnezeu revarsă iertare, revarsă resurse. Dumnezeu te-a făcut să treci printr-o altă zi și te-a scutit de o agonie de genul celei pe care tu, poate, nu ai fi putut să o cunoști niciodată și nu ai putea să o cunoști, pentru că nu ai experimentat-o niciodată datorită milei Sale. Binecuvântările sunt revărsate peste voi în mod constant. Chiar și acum - și mă gândesc la asta atât de des - ne pregătește un loc. Unele lucruri se întâmplă în ceruri doar pentru a se pregăti pentru noi binecuvântări pe care urmează să le trăim.

Dumnezeu Își revarsă binecuvântarea asupra noastră, Își revarsă iertarea, Își revarsă călăuzirea, Își revarsă înțelepciunea, Își revarsă puterea. Toate binecuvântările duhovnicești se revarsă neîncetat peste noi. Fiecare bucurie minunată și bogată din această viață vine de la El, iar binecuvântările sunt văzute și nevăzute. Te-ai gândit vreodată că Duhul Sfânt mijlocește pentru tine, tot timpul, cu suspine care nu pot fi rostite? Acest lucru se întâmplă tot timpul, Duhul Sfânt mijlocește pentru tine, chemându-L constant pe Dumnezeu să facă ceea ce îți aduce binecuvântare și bucurie, iar Lui Îi aduce slavă. Iar Duhul Sfânt se roagă întotdeauna după voia lui Dumnezeu, spune Romani 8, așa că rugăciunile Sale pentru tine sunt întotdeauna ascultate.

Și nici mijlocirea lui Isus Cristos pentru tine nu se oprește niciodată. El este în permanență înaintea tronului lui Dumnezeu, mijlocind pentru tine. Există binecuvântări nesfârșite - binecuvântări fără sfârșit. În al cincilea rând: bucuria este un act de răspuns adecvat la providența divină. Și am vorbit puțin despre acest lucru, dar îngăduiți-mi să fac un punct specific din asta. Bucuria este un act de răspuns adecvat la providența divină. Prin providență divină mă refer pur și simplu la faptul că Dumnezeu orchestrează toate circumstanțele pentru a-ți aduce binele. Providența divină, am spus întotdeauna, este pentru mine un miracol mai mare decât o minune. Dacă aș fi Dumnezeu, mi-ar fi mult mai ușor, dacă aș vrea să fac ceva anume, dacă aș vrea să ating un anumit scop, ca și cum aș avea un obiectiv, un plan, un scop și un rost, și aș vrea să ating acel scop, să intervin și să fac să se întâmple.

Oricum, asta e firea mea. Oamenii care mă cunosc și lucrează cu mine știu că, dacă am un obiectiv în minte, l-aș face cât mai repede. Alți oameni vor să spună: „Ei bine, acum, John, nu te grăbi prea tare aici. Știi, ar trebui să avem un comitet, și ar trebui să vorbim cu acești oameni, și ar trebui să-i implicăm, și ar trebui să-i motivăm pe acești oameni, și există acest proces aici” Și, știi, eu fac un fel de pas înapoi și spun, „Da, dar vreau să spun că știți că acest lucru este corect”. „Da, sigur, așa este”. Vedeți, dacă aș fi Dumnezeu - și desigur, este un lucru de neconceput - dar dacă aș fi Dumnezeu, aș spune pur și simplu: „Uitați de treaba cu providența, fac o minune acum” - bang, s-a făcut!

Dar Dumnezeu spune: „Nu, vom lăsa toate aceste lucruri să se întâmple, iar Eu voi controla toate aceste lucruri - aceste miliarde de situații neprevăzute - și toate vor ajunge la finalul pe care îl doresc”. Ce geniu este acesta! Și Dumnezeu controlează tot ceea ce se întâmplă în viața ta pentru scopul Său, care este să te facă asemenea lui Isus Cristos. Imaginează-ți dacă Dumnezeu ar fi acolo sus și ar spune: „Oh, nu mă așteptam să se întâmple asta. Oh, cum o să rezolv asta?” Dar ce încredere profundă să știi că El controlează totul. E uimitor. În al șaselea rând: bucuria este un act de răspuns adecvat la promisiunea slavei viitoare. Motivul pentru care am scris cartea despre rai a fost deoarece, când creștinii nu au această viziune, devin atât de confuzi doar fiind blocați aici jos.

Dacă vă puteți pierde în gloria a ceea ce va urma, toate acestea de jos dispar dintr-odată, nu-i așa? Adică, știți, atunci când apostolul Pavel le-a spus colosenilor: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”, el nu încerca să le spună ceva care urma să fie extrem de dureros – „Faceți asta chiar dacă doare”. El le spunea ceva care îi va elibera de toată preocuparea debilitantă cu lucruri care oricum nu contează. Adică, bucuria ta nu ar trebui să fie niciodată atinsă. Am sunat-o pe sora mea, care are cancer în fază terminală, și am vorbit la telefon, așa cum facem de multe ori. De fapt, o să mă duc acolo să o văd săptămâna asta. Și i-am spus: „Ei bine, Julie”, i-am spus, „uite”, i-am spus, „cel mai rău lucru care ți s-ar putea întâmpla este cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla oricui”.

Ea a spus: „Știu asta, nu m-am îndoit niciodată de asta”. I-am spus: „Știi, cel mai rău lucru este că vei fi în prezența Domnului, în slava cerului”. Ea a spus: „Și asta e încrederea mea”. Și a spus: „Au trimis astăzi un psihiatru aici, în spital, cu cineva, și au spus: ‘O să te punem în terapie de grup și o să te punem sub terapie specială, pentru că vrem să intri în contact cu copilul tău interior’. Iar ea a spus: ‘Nu, mulțumesc’. Ea a spus: ‘Nu am nevoie să intru în contact cu copilul meu interior, mulțumesc. Sunt în contact cu Domnul meu Isus Cristos, și totul este bine - totul este bine’”. Puteți înfrunta orice fel de situație cu acest tip de speranță în inimă.

Aceasta este o parte esențială a menținerii bucuriei tale. Nu mă deranjează niciodată ceea ce se întâmplă aici, pentru că este atât de temporar și, oricum, nu pot repara totul tot timpul. Și asta face raiul cu atât mai minunat și mai atrăgător. Ei bine, în al șaptelea rând în mica mea listă: bucuria, bucuria profundă ar trebui să fie întotdeauna acolo ca un act de apreciere pentru rugăciunea ascultată. „Cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”, Ioan 16:24. Ce am cerut eu vreodată și Domnul nu a făcut, dacă a fost în concordanță cu caracterul și scopul Său? Domnul a răspuns rugăciunilor mele de nenumărate ori. Și ca un act de apreciere pentru toate rugăciunile la care a răspuns și pentru acele rugăciuni încă fără răspuns pe care știu că El le va auzi și le va răspunde, bucuria mea poate fi de neatins.

În al optulea rând: bucuria mea trebuie să fie un act de apreciere pentru Scripturi - trebuie să fie un act de apreciere pentru Scripturi. Psalmul 19, versetul 8 - știți că este unul dintre psalmii mei preferați. Aș predica despre el tot timpul dacă aș putea. Aș apela la el iar și iar. „Orânduirile Domnului sunt fără prihană și înveselesc inima”. Scripturile îmi aduc bucurie. Ieremia spune: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele”. Psalmistul, Psalmul 119, doar citiți Psalmul 119, de câte ori spune David că îi aduce bucurie Cuvântul, că este desfătarea lui? Ar trebui să aveți acea apreciere profundă pentru Cuvântul lui Dumnezeu care vă aduce bucurie, mulțumindu-I pentru tot ceea ce v-a dat. Ascultați ce a spus Ioan: „Vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină – deplină”.

În al nouălea rând: trebuie să vă bucurați întotdeauna ca un act de apreciere pentru părtășia creștină - pentru părtășia creștină. Ce binecuvântare dulce este părtășia creștină! Pavel spune, în 1 Tesaloniceni 3:9: „Cum putem noi oare să mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?” Pavel spune: „Eu doar mă bucur din cauza voastră”. Și eu pot spune asta. Am atât de multe motive de bucurie în viața mea datorită vouă, și modului în care Dumnezeu vă folosește și vă binecuvântează, și modului în care primiți Cuvântul și Îl slujiți pe Domnul. Și cum merg în locuri din lume și din țară, iar oamenii vin și îmi spun ce înseamnă Domnul și ce înseamnă Cuvântul.

Când m-am întors la Chicago, eram la cină și cineva mi-a zis: „Trebuie să-ți spun o întâmplare”. Mi-a spus: „Am fost într-un loc numit Hundred Mile Post”. Am întrebat, „Ce fel de loc e ăsta?” Este un oraș în Canada. Când părăsești civilizația, mergând spre nordul Canadei, spre Cercul Polar Arctic, urci în zona de exploatare a lemnului, ei au pus un post la fiecare 80 de kilometri. Iar el a spus: „Am ajuns într-un loc numit Hundred Mile Post pentru a vorbi, și am întâlnit pe cineva care mergea la o biserică acolo”. Și cred că a spus că era o biserică de 150 sau 200 de oameni, în acest loc în care populația abia dacă avea atât de mulți oameni.

Și el a spus: „Mi-a spus cum a început povestea asta. Un misionar a zburat acolo. Erau o grămadă de tăietori de lemne. Acest misionar venise acolo și le dăduse niște casete Grace To You, acum 15 ani. Ei nu aveau niciun fel de lucrare acolo, iar tipul ăsta a început să asculte casetele și a fost mântuit, iar apoi a început să primească mai multe casete, și mai multe casete, și mai multe casete. Și acum există o biserică de două sute de oameni într-un loc numit Hundred Mile Post. Iar acest tip se bucura de părtășie și de faptul că existau atâtea lucruri în comun, pentru că erau un fel de extensie a Grace Community Church, datorită învățăturii. Există ceva mai dulce decât asta? Părtășia creștină atunci când ai nevoie de ea, un prieten, cineva care să se roage cu tine și să fie puterea ta la nevoie.

În final, în al zecelea rând: ar trebui să avem o bucurie constantă ca un act de apreciere pentru privilegiul de a mărturisi - privilegiul de a predica Evanghelia. Ce privilegiu să-L proclamăm pe Cristos - ce privilegiu, ce onoare! Vă amintiți de apostolii din prima parte a cărții Faptele Apostolilor, și i-au biciuit, și i-au biciuit, și i-au bătut. Și apoi i-au trimis de acolo, și ei ce au făcut? Ei și-au continuat drumul cum? Bucurându-se, pentru că au fost socotiți vrednici să sufere pentru numele lui Cristos; a fost atât de emoționant pentru ei să poată predica Evanghelia, indiferent de costuri. Ei bine, acestea sunt motivele. Știți, există lucruri care vă vor împiedica.

Dacă nu ai bucurie în viața ta, pot să-ți sugerez ce ar putea fi? Și apoi vom încheia. În primul rând, ar putea fi vorba de faptul că nu ești mântuit. Este adevărat. Ar putea fi o mântuire falsă. Amintiți-vă de Matei 13, sămânța a intrat în pământ, dar pământul era pietros. Și a răsărit și a fost bucurie, iar soarele a ieșit și a ars-o, iar ea a murit și nu mai era viață acolo. Poate exista un fel de imbold psihologic inițial de moment, un impuls sau o bucurie emoțională, iar apoi dispare. Dacă te zbați și pur și simplu nu ai bucurie în viața ta și nu reușești să treci peste asta, poate că nu-L cunoști cu adevărat pe Cristos și ar trebui să te cercetezi pentru a vedea dacă ești credincios.

În al doilea rând, poate că sunteți ispitiți. Poate că sunteți sub o ispită foarte puternică, pentru că dacă există ceva ce Satan ar vrea să facă, este să vă fure bucuria. „Umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită”, spune Petru. Așa că Petru spune că aici este soluția: „aruncă-ți toate îngrijorările asupra Lui”. Poate că porți prea multă povară asupra ta. Asta se va transforma rapid într-o ispită, pentru că nu o descarci, ci o arunci pe El - o arunci pe El. Poate că este vorba de așteptări false. Poate credeți că meritați mai mult decât primiți, când de fapt meritați mai puțin. Nu este adevărat? Ce merită un om neregenerat? Ce merită un păcătos rău? Iadul.

În mila Sa, Dumnezeu le dă viață, soare, ploaie, mâncare, familie și dragoste, mult mai mult decât merită. Dumnezeu face asta chiar și pentru cei care nu sunt ai Săi, și uite ce ne dă nouă, celor care nu merităm nimic – ne dă atât de mult. De ce așteaptă oamenii totul? O femeie a părăsit biserica și s-a dus la o biserică carismatică care propovăduia Evanghelia prosperității. Apoi ea s-a întors spunând: „Nu vreau să mai merg acolo. Nu te lasă să fii sărac sau bolnav”. Hei, în viață unii oameni sunt săraci și bolnavi, unii oameni sunt doar săraci, iar unii oameni sunt doar bolnavi. Oricum, ce aștepți de la viață? O viață fericită, bogată, de succes, mereu cu sănătate și plină de minuni? Îți creezi singur o problemă serioasă.

Așa că, uneori, când nu aveți bucurie, e poate pentru că nu sunteți creștini. Ar putea fi din cauză că sunteți bombardați de ispite. Ar putea fi din cauză că v-ați creat așteptări false, iar asta are legătură cu mândria, oameni buni. Ar putea fi mândria. Ar putea fi păcatul mândriei, păcatul urât, urât care spune: „Nu am destul. Vreau mai mult din asta, sau din aia, sau din aia”. Și, știți, întreaga cultură vinde nemulțumire, nu? Adică, ei pun femei pe ecranul televizorului pentru a te face să fii nemulțumit de cea pe care o ai. Pun bărbații pe ecran ca să te facă nefericită cu cel pe care îl ai. Pun mașini pe ecran pentru a te face nefericit cu mașina pe care o ai.

Ei pun toate aceste lucruri în fața ta pentru a te face nemulțumit. Premisa întregului marketing este „fă-i nemulțumiți”, astfel cultura te bombardează cu asta. Și tu, te duci acasă la soția ta, la soțul tău, la mașina ta, la viața ta și la slujba ta, și ceea ce încearcă să-ți vândă nu este o fantezie, ci este exact nemulțumirea care te determină să cumperi sau să renunți la ceea ce ai pentru înșelăciune. Mândria te va face să alergi după acele lucruri. Nemulțumirea îți va ucide bucuria. Vom vorbi mai mult despre asta. Un alt lucru este lipsa rugăciunii. Lipsa de rugăciune vă va lua bucuria, iar asta se întoarce la ceea ce am spus mai devreme, pentru că veți purta singuri sarcina.

Veți căra singuri toată situația. Nu trebuie să faceți asta. Renunțați la ea, puneți-o înaintea Domnului, predați-o Lui, lăsați-L pe El să o poarte pentru voi. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările. Filipeni 4, implicați-vă în rugăciune. „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri”. Și ca rezultat, pacea lui Dumnezeu va pune stăpânire pe voi. Și un alt lucru pe care l-aș putea comenta este cel al sentimentelor. Dacă vă ghidați după sentimente și acționați după sentimente, vă va fi greu să vă mențineți bucuria. Oamenii spun: „Ei bine, eu pur și simplu nu simt că sunt fericit. Nu simt nevoia să mă bucur. Și cum pot să mă bucur dacă nu am chef? Și cum pot să-mi controlez sentimentele?” Lasă-mă să-ți spun, ai face bine să le controlezi.

Adică, dacă toată lumea ar face ceea ce are chef să facă, ce fel de lume am mai avea? Cu toții ne controlăm sentimentele într-o anumită măsură. Este o prostie să spui: „Ei bine, pur și simplu nu am chef”. Așadar, voi trebuie să vă controlați sentimentele tot timpul. Trebuie să faceți asta. Iar modul de a controla sentimentele care vă fură bucuria este ca mintea voastră să fie plină de adevăr. Și acum ajung aici la chestiunea principală, iar chestiunea principală este aceasta: contribuabilul numărul unu la lipsa bucuriei este ignoranța. Nu cunoașteți adevărul despre Dumnezeu, Cristos, Duhul Sfânt, nu aveți gândul lui Cristos, nu știți despre suveranitatea lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu, providența lui Dumnezeu, toate aceste lucruri despre care am vorbit.

Când mintea ta este plină de doctrina sănătoasă și o crezi din toată inima, aceasta preia controlul asupra emoțiilor tale. Și atunci nu te mai învârți în jurul tău, pur și simplu, zburând emoțional. Ești o ființă rațională, iar sentimentele tale trebuie să fie controlate de rațiunea ta, de mintea ta. Iar mintea ta, atunci când este plină de adevărul lui Dumnezeu, îți va controla emoțiile. Vreau să spun că ar putea fi la fel de simplu ca atunci când zbori cu avionul, iar când ceva nu merge bine, de exemplu pierde un motor, iar tu începi să te lovești, să sari în sus și în jos și să plutești când avionul o ia în jos – atunci emoțiile preiau controlul, inițial. Apoi îți spui: „Aceasta ar putea fi cea mai inedită experiență din viața mea. Ar putea fi - acesta ar putea fi zborul 841 spre rai. L-aș putea vedea - L-aș putea vedea pe Domnul în curând. Lucrarea lui Dumnezeu va continua. Nu are asta un potențial minunat?”

Vedeți, rațiunea trebuie să preia controlul, iar ceea ce este în mintea ta să îți controleze emoțiile. Unii oameni ar spune: „Nu am de gând să cedez, nu am de gând să mă panichez, controlează-te, nu vrei să te faci de râs”. Știi, mintea preia controlul în acel moment într-un mod superficial, iar acea persoană strânge din dinți și se agață de viață. Asta mi s-a întâmplat când am decolat odată. Un motor s-a oprit chiar la decolare, iar femeia asta și-a înfipt unghiile în brațul meu, știți – au! Și eu doar - doar am zâmbit. Sigur, ai o reacție emoțională, dar - dintr-odată, mă gândesc la tot ceea ce se poate întâmpla în realitate.

Vedeți voi, emoțiile pot fi controlate de mintea voastră, deci dacă mintea voastră este controlată de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, așa vor răspunde emoțiile voastre, nu? Și astfel vor avea răspunsuri adevărate la realitatea care este cea mai importantă, și aceasta este realitatea spirituală. Ei bine, cred că ați înțeles mesajul până acum. Bucurați-vă întotdeauna, veți face asta?

Haideți să ne rugăm. Tată, îți mulțumim pentru acest timp minunat. Îți mulțumim pentru bucuria de a fi împreună. Știm că bucuria Domnului este tăria noastră și ne dă puterea să trecem prin toate problemele vieții. Îți mulțumim pentru că ne dai motive să ne bucurăm fără încetare.

SFÂRȘIT