Haideți să deschidem Bibliile la 1 Timotei capitolul 6, 1 Timotei capitolul 6. Ne întoarcem în această dimineață la textul de săptămâna trecută, pe care aș dori să-l aprofundez. Nu am apucat să spun tot ce voiam să spun duminica trecută, ceea ce nu este un fenomen neobișnuit pentru mine. Am parcurs versetele 6 la 10, referitoare la pericolul iubirii de bani. Ulterior, mai multe persoane m-au întrebat, unii chiar mi-au scris scrisori, despre cum să evite acest lucru.

Cum te poziționezi spiritual pentru a nu cădea pradă iubirii de bani? Să ne uităm la versetul 10, doar pentru a stabili un punct de plecare. Apostolul Pavel spune: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri”.

Data trecută am vorbit despre pericolul iubirii de bani. Ce aș dori să fac în această dimineață este să aprofundez puțin acest subiect și să vă vorbesc despre cum să evitați iubirea de bani, cum să evitați iubirea de bani. Iar cel mai potrivit text pentru aceasta este să lăsăm 1 Timotei și să trecem la capitolul al șaselea din Matei. Vreau să ne întoarcem la această minunată porțiune din Predica de pe Munte, la învățătura Domnului nostru Isus, și să privim la versetele de la 19 până la 34, până la sfârșitul capitolului, și, făcând acest lucru, să înțelegem învățătura fundamentală, elementară a Domnului nostru despre cum să trăim o viață care nu este preocupată de afecțiunea față de bunurile materiale.

Acum, analizând Matei 6:19-34, avem un pasaj foarte practic din Scriptură pe care Domnul nostru ni-l prezintă. El ne oferă principii pentru a elimina iubirea de bani, principii care să ne îndepărteze afecțiunea dinspre acea direcție. O să prezint patru dintre ele. Îngăduiți-mi să vi le prezint de la început, iar apoi le vom analiza pe rând. În primul rând, Domnul spune că, pentru a evita iubirea de bani, trebuie să aveți trezoreria potrivită; în al doilea rând, trebuie să aveți perspectiva potrivită; în al treilea rând, trebuie să aveți loialitatea potrivită; și, în al patrulea rând, încrederea potrivită.

Haideți să ne uităm mai întâi la trezoreria potrivită, începând cu versetul 19 și citind până la versetul 21: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”. Domnul nostru ne spune că perspectiva voastră trebuie să includă trezoreria potrivită. Cu alte cuvinte: „Unde vă depozitați banii? Unde investiți? Unde vă puneți banii?”

Principiul enunțat simplu în versetul 19 este: „Nu vă adunați comori pentru voi înșivă” Este verbul grecesc de la care provine cuvântul englezesc „thesaurus”, care se referă la cuvinte legate de trezorerie. Cuvântul înseamnă „a pune deoparte”, „a depozita”, „a acumula”, „a păstra”, „a stivui efectiv”. De fapt, dacă consultați unele dicționare, veți observa că se referă mai degrabă la o stivuire verticală decât la una orizontală.

Este un cuvânt interesant. Iar ceea ce spune Domnul este următorul lucru: El nu ne interzice să câștigăm bani, nu ne interzice să păstrăm bani pentru scopuri bune, ci ne interzice să strângem bani pentru a-i risipi pe plăceri personale. Aceasta este esența problemei: atunci când percepi viața ca implicând în principal câștigarea de bani pentru a-i strânge și apoi a-i folosi pentru propria ta satisfacție, ai o perspectivă greșită. Cuvintele-cheie de aici (în lb. engleză) sunt „pentru voi înșivă”. Ați putea sublinia asta sau să o rețineți în minte, pentru că aceasta este esența. El nu spune: „Nu adunați comori pe pământ”, ci spune: „Nu vă adunați pentru voi înșivă comori pe pământ”.

John Wesley însuși a spus: „Am trei principii mari când vine vorba de bani. Principiul numărul unu: câștigați cât de mult puteți; principiul numărul doi: economisiți cât de mult puteți; principiul numărul trei: pentru ca să-I dați lui Dumnezeu cât de mult puteți”. Nu este niciodată o chestiune de cât de mult aveți, ci este întotdeauna o chestiune de ce veți face cu acești bani, iar cheia aici este „pentru voi înșivă”.

Cineva a spus că nu există pachet mai mic decât un om înfășurat în sine însuși. Foarte adevărat. Păcatul aici nu este câștigarea banilor, păcatul nu este nici măcar economisirea banilor. Cartea Proverbelor ne spune să economisim bani, iar Isus, într-o pildă, a spus: „Ar fi fost mai bine să pui banii la zarafi (bancă) și să câștigi dobândă din ei”. Problema aici este acumularea de bogăție pentru satisfacerea propriilor plăceri, aceasta este problema; luxul extravagant însoțit de insensibilitate față de cauza lui Dumnezeu, materialism, într-un cuvânt; un obicei păcătos foarte greu de abandonat și foarte răspândit în societatea noastră.

Domnul nu condamnă niciodată banii în sine. Domnul nu condamnă niciodată posesia banilor. De fapt, „Dumnezeu este Cel care îți dă puterea să dobândești bogăție”, se spune în Deuteronomul 8. Și Dumnezeu este Cel care i-a făcut pe unii oameni bogați și pe alții săraci. „Dumnezeu” – se spune în 1 Timotei 6:17 – „Cel care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele”. Tocmai pe bogatul Avraam l-a numit, în Iacov 2:23 și în Vechiul Testament, prietenul lui Dumnezeu. Iov a fost cel pe care Dumnezeu l-a făcut mai bogat decât fusese vreodată. Noul Testament chiar laudă sârguința în afaceri, în Romani 12:11. El laudă asigurarea bunăstării pentru familiile noastre, în 1 Timotei 5:8. Așadar, nu există nicio îndoială că Dumnezeu permite și chiar asigură oamenilor o anumită bogăție.

Păcatul apare în modul în care folosești acea avere. Dacă o investești în Împărăția cerurilor, ai făcut alegerea corectă. Dacă o investești în tine însuți, ai făcut-o pe cea greșită. Așadar, în versetul 20, El spune: „Strângeți-vă comori în cer”. Și, din nou, cheia este „pentru voi înșivă”.

Ce înseamnă asta? Cum pot să-I dau bani lui Dumnezeu, să investesc în veșnicie și să culeg dividende pentru mine? Ei bine, tocmai asta este ideea, exact asta se întâmplă. Exact asta se întâmplă. Și vă voi arăta asta pe măsură ce vom avansa. Dacă vă strângeți comori pe pământ, ele vor rămâne aici. Dacă vă strângeți comori în ceruri, ele vor fi acolo să vă întâmpine când veți ajunge.

Dar avem tendința, nu-i așa, să acumulăm lucruri pentru noi înșine, ca fermierul care a spus: „Am doi viței. Pe unul îl voi crește pentru mine, ca să-mi hrănesc familia; pe celălalt îl voi crește și îl voi vinde, iar banii îi voi da Domnului”. Și, câteva luni mai târziu, a venit să o anunțe pe soția sa că s-a întâmplat ceva îngrozitor: vițelul Domnului a murit. Ei bine, asta e o alegere destul de arbitrară, nu-i așa? Dar este destul de tipic pentru o mare parte din modul nostru de a gândi.

Fă-ți averea, dar păstreaz-o în trezoreria potrivită. Aceasta este problema: un tezaur adecvat, unde va aduce dividende veșnice. Toate eforturile noastre și toate darurile noastre pentru lucrarea Domnului, pentru a promova Împărăția Sa și a-I slăvi Numele, constituie trezoreria cerească.

Haideți să ne uităm împreună pentru un moment la Luca 16, versetul 9; aici, în Luca 16:9, se face o afirmație destul de interesantă. Și am putea discuta pur și simplu întregul pasaj, pentru că este foarte potrivit pentru subiect. Dar, deocamdată, versetul 9: „Și Eu vă zic”, – zice Domnul – „faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice”.

Acesta este un verset foarte neobișnuit, foarte neobișnuit. Este chiar greu de înțeles la prima vedere. Banii sunt nedrepți în sensul că nu sunt drepți, nu au nicio proprietate a dreptății inerentă în ei. El spune: „Luați-vă banii” – care sunt, în esență, nedrepți, sau poate o modalitate mai bună de a o spune ar fi „non-drepți” – „și folosiți-i pentru a vă face prieteni”.

Și poate veți zice: „Cred că glumești. Vrei să spui că Biblia ne îndeamnă să ne luăm banii și să cumpărăm prietenii?” Exact așa. „Ce fel de prietenii?” Prietenii care, atunci când banii voștri se vor epuiza, vă vor primi în locuințele veșnice.

Cea mai bună înțelegere a acestui verset este pur și simplu aceasta: investiți-vă banii în sufletele bărbaților și femeilor care, într-o zi, vă vor întâmpina în cer cu recunoștință când veți ajunge acolo. Ce gând! Ce gând incredibil, să vă luați banii și să cumpărați prietenii veșnice investind în Împărăție. Ceea ce păstrați, pierdeți. Ceea ce dați lui Dumnezeu păstrați pentru totdeauna. Și de aceea Pavel le scrie colosenilor și spune: „Gândiți-vă” – la ce? – „la lucrurile de sus și nu la cele de pe pământ”.

Și El spune mai departe – să ne întoarcem la Matei 6 – pentru că, dacă îți aduni comori pe pământ, vei avea probleme. Dați-mi voie să vă explic foarte simplu. În Palestina antică, comorile se prezentau, în esență, în trei forme. Una era îmbrăcămintea, hainele tale; a doua era grâul, recolta ta; a treia era aurul. Cam asta e – îmbrăcămintea, hainele tale; grâul, recoltele tale; și aurul, averea ta monetară.

El spune, referitor la hainele voastre: „Moliile le mănâncă”. Referitor la grânele voastre, cuvântul „rugină” este, de fapt, o traducere greșită a cuvântului brōsis. Cuvântul înseamnă literalmente „a mânca”. Nu se folosește niciodată pentru a descrie rugina, ci se referă la șobolani sau alte animale care mănâncă cerealele depozitate. Așadar, El spune, în primul rând: „Moliile vă vor mânca hainele, apoi șobolanii vă vor mânca cerealele, iar hoții vă vor fura aurul”. Majoritatea caselor erau construite din lut, așa că un hoț era cineva care săpa o gaură într-un perete de lut. Intrau prin efracție și furau.

Așadar, dacă îți pui averea în lucruri lumești, ea este supusă corupției lumești. Și poate vei zice: „Ah, dar eu sunt protejat. Am naftalină împotriva moliilor, otravă pentru șobolani și alarme antiefracție; și nu au cum să ajungă la mine”. Da, ei bine, așa cum am spus săptămâna trecută, n-ai văzut niciodată o mașină mortuară trăgând un container de depozitare. Va veni un moment când totul se va sfârși și nu vei lua nimic cu tine.

Lucrul principal pe care El vrea să-l luăm în considerare se află în versetul 21. El spune în versetul 20 că în cer nu este nevoie de naftalină, nu există nimic care să mănânce și să strice ceea ce ați pus deoparte și nu există hoți. Dar adevărata problemă din versetul 21 este: „Pentru că acolo unde este comoara voastră” – ce înseamnă asta? – „acolo va fi și inima voastră”.

Arată-mi carnetul de cecuri al unui om și îți voi spune unde îi este inima. Lasă-mă doar să văd lista cu destinațiile cecurilor pe care le scrie și îți voi spune unde îi este inima. E destul de simplu, pentru că oriunde este comoara lui, acolo este și inima lui. Și, în loc să cheltuiți ceea ce aveți pe consum fără rost și pe plăceri trupești în această lume, Isus spune să dați Domnului, ca să vă puneți inima acolo unde este averea voastră, și anume în lucrurile care țin de Împărăția Lui.

Unde este trezoreria ta? Aceasta este întrebarea. Dacă iubești banii, este aici. Dacă îl iubești pe Dumnezeu mai mult decât iubești banii, Este acolo. Foarte simplu.

În al doilea rând, pentru a evita iubirea de bani, nu trebuie doar să ai trezoreria potrivită, ci și perspectiva potrivită. Și ele merg mână în mână, versetul 22: „Ochiul este lumina trupului” – adică, este acel organ al trupului care lasă lumina să intre – „dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta”.

Ce vrea să spună El aici? Îngăduiți-mi să prezint o explicație ușor de înțeles. La fel cum ochiul tău influențează percepția ta fizică, tot așa locul spre care îți îndrepți inima determină percepția ta spirituală. Cu alte cuvinte, un ochi care vede inundă trupul cu lumină. Când privești, ești plin de lumină, lumina este pretutindeni, iar ochii tăi o pot surprinde. La fel se întâmplă și cu un ochi clar din punct de vedere spiritual, care își concentrează atenția asupra Împărăției cerurilor; acesta are o perspectivă cerească asupra comorii și, prin urmare, este luminat spiritual. Inima care este îndreptată spre lucrurile divine este luminată, este iluminată de vederea spirituală. Ochii orbi aduc doar întuneric. O perspectivă pământească, o optică pământească egoistă și indulgentă te aruncă în întunericul spiritual.

Ideea este următoarea: dacă atenția ta se concentrează în permanență asupra banilor, asupra acumulării, asupra materialismului și asupra satisfacerii propriilor plăceri, vei fi orb față de realitatea spirituală. Ochii tăi spirituali sunt întunecați, vederea ta este încețoșată, și este o întunecime profundă, se spune la sfârșitul versetului 23, una profundă. Oamenii lacomi devin orbi față de realitatea spirituală. Ei nu pot vedea realitatea spirituală. Ei nu pot vedea nevoia spirituală. Ei nu pot vedea bucuria investiției spirituale. Atenția lor este îndreptată, de fapt, spre ceea ce nu trebuie, și, prin urmare, devin orbi.

Cuvântul „sănătos”, ca o notă, din versetul 22, în traducerea englezească Autorizată se spune: „Dacă ochiul tău este sănătos”, este de fapt cuvântul care, după cum am constatat, este tradus în cel puțin trei locuri din Noul Testament prin cuvântul „generos, generos”. Astfel, acest lucru ne arată cu adevărat ce vrea să spună aici. Cuvântul pentru „rău” din versetul 23, ponēros, este folosit în Septuaginta, în Deuteronomul 15:9, și tradus acolo cu sensul de zgârcit sau negeneros.

Așadar, ceea ce spune El este că, dacă ești generos în mod caracteristic în a-ți pregăti comoara în cer, vei vedea clar din punct de vedere spiritual. Dacă ești, în mod caracteristic, zgârcit și îți cheltui banii pe plăcerile tale personale în această lume, vei fi, în mod caracteristic, orb. Generozitatea formează o înțelegere clară a vieții, iar egoismul zgârcit distorsionează totul, și mai ales dimensiunea spirituală. Așadar, chemarea de aici este către o perspectivă cerească, iar o perspectivă cerească este o consecință firească a unei inimi generoase.

Așadar, în primul rând, dacă vrem să ne eliberăm de iubirea de bani, trebuie să ne asigurăm că am ales locul potrivit în care să investim; iar în al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că avem o percepție a realității spirituale și că punctul nostru de vedere este cel care ține de Împărăția lui Dumnezeu, nu de noi înșine. Cel care este consumat de propria sa mărire devine orb față de lucrurile lui Dumnezeu. Și dacă ne putem concentra atenția asupra Domnului și asupra Împărăției Sale, atunci putem vedea cu adevărat din punct de vedere spiritual.

Așadar, pentru a evita iubirea de bani este nevoie să avem trezoreria potrivită și perspectiva potrivită. În al treilea rând, și acest lucru este foarte important, loialitatea potrivită, loialitatea potrivită. Iar acestea merg, de fapt, în paralel. Versetul 24: „Nimeni” – și aceasta este o afirmație generală – „nimeni nu poate sluji” – cum? – „la doi stăpâni”. Este imposibil. Este un adevăr axiomatic, este imposibil. „Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt”.

Așadar, concluzia este: „Nu poți sluji lui Dumnezeu și, în același timp, să slujești banilor”. Așadar, iubirea de bani este exclusivă și, prin urmare, o elimină pe cea pentru Dumnezeu. Pe de altă parte, a-L iubi pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima, sufletul, mintea și puterea înseamnă a renunța la iubirea de bani. Trebuie să ai loialitatea potrivită. Pune-ți întrebarea: „Îl iubesc pe Dumnezeu sau iubesc banii?”

Jean Calvin a spus: „Acolo unde bogățiile stăpânesc inima, Dumnezeu și-a pierdut autoritatea”. Este adevărat. Pentru că acolo unde bogățiile stăpânesc inima, atunci când Duhul lui Dumnezeu îndeamnă pe cineva să dea bani pentru Împărăție, ca să investească în Împărăție, persoana respectivă se opune acestui lucru, din dorința de a-și proteja propriile investiții, din mândrie și egoism; și, prin urmare, autoritatea lui Dumnezeu în acea viață este atenuată și ignorată.

Pe de altă parte, M. E. Byrne a scris în acel imn minunat: „Nu dau importanță bogățiilor, nici laudelor goale ale oamenilor; Tu ești moștenirea mea acum și pentru totdeauna”. „Isus pe primul loc în inima mea”, a spus el.

Vedeți voi, poruncile pe care le primiți de la Dumnezeu și poruncile pe care le primiți de la iubirea egoistă de bani sunt diametral opuse. Una vă poruncește să umblați prin credință, cealaltă să umblați prin vedere. Una vă cheamă să fiți smeriți, cealaltă să fiți mândri. Una îți cere să-ți îndrepți afecțiunea spre lucrurile de sus, cealaltă să-ți îndrepți afecțiunea spre lucrurile de pe pământ. Una îți cere să privești lucrurile nevăzute și veșnice, cealaltă să privești lucrurile văzute și trecătoare. Una îți cere să ai gândurile în ceruri, cealaltă să te lipești de țărână. Una îți cere să nu-ți faci griji pentru nimic, cealaltă să fii plin de neliniște. Una îți cere să te mulțumești cu ceea ce ai, cealaltă să-ți mărești dorințele până la dimensiunile iadului. Una te face să fii gata să împarți, cealaltă să reții. Una te face să te uiți la lucrurile altora, cealaltă să te uiți la lucrurile tale. Una te face să cauți fericirea în Creator, cealaltă să o cauți în creatură. Ele se exclud reciproc, așa că trebuie să-ți stabilești loialitatea. Iubirea de bani este indisolubil legată de locul unde se află comoara ta, de perspectiva ta și de cel căruia îi ești loial.

Apropo, cred că cel mai sigur loc pentru banii mei este în mâinile lui Dumnezeu. Simțiți la fel? El este cel mai sigur administrator dintre toți. Și, din păcate, trăim într-o lume care a înnebunit în privința acumulării în scopuri egoiste, răsfățându-se cu iluzia că asta aduce fericire, bucurie, pace și împlinire. Nu este așa. Împlinirea vine din a fi atașat de stăpânul potrivit, de stăpânul potrivit.

La urma urmei, v-ați gândit la asta: „Cui îi aparține totul?” Ce ziceți? Lui Dumnezeu. Mulțumesc. Cui îi aparține totul? Lui Dumnezeu îi aparține totul. Asta e bine. „Pământul” – spune Psalmul 24:1 – „aparține lui Dumnezeu”. Tot ce este în lume este al Lui. 1 Cronici 29:11 spune: „Tot ce este în ceruri și pe pământ este al Tău, Doamne”. Totul Îi aparține.

Citeam despre John Wesley acum câțiva ani. Casa lui a ars, iar el a spus pur și simplu: „Casa Domnului a ars; asta înseamnă o responsabilitate în minus pentru mine”. Așa trebuie să fie atitudinea noastră.

Vă dați seama că, de fapt, a existat o singură națiune în istoria lumii care a înțeles relația corectă față de bunuri, și aceea a fost națiunea Israelului; pentru că ei au înțeles că Dumnezeu deținea totul, că Dumnezeu deținea totul. Ei erau o teocrație, și Dumnezeu deținea totul. Ei doar administrau totul ca pe o sarcină de administrare prin care puteau fi evaluați din punct de vedere spiritual. Dar Dumnezeu deținea totul. Noi nu suntem victime ale unei moșteniri a culturii Vechiului Testament, ci ale egiptenilor, grecilor și romanilor, care credeau că ei dețin totul; iar această mentalitate ne domină.

Nu numai că Dumnezeu deține totul, ci El controlează totul. El controlează totul. 1 Cronici 29, din nou, versetele 11 și 12 spun, de fapt, că Dumnezeu controlează totul. Prin urmare, dacă Dumnezeu deține totul și Dumnezeu controlează totul, atunci Dumnezeu asigură totul. Nu-i așa? Tot ce avem, absolut tot ce avem, ne este dat de Dumnezeu. Nu există nimic din ce deținem, nici măcar cele mai banale lucruri ale vieții, pe care Dumnezeu să nu ne fi permis să le deținem.

În special pentru credincioși, Luca 12:31 spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția. Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră”. Practic, sunt aceleași idei, cu gândul suplimentar că puteți renunța la tot, deoarece Dumnezeu se ocupă să vă asigure ceea ce aveți nevoie.

Preaiubiților, ideea este că, nu trebuie să ne controlăm destinul. Nu trebuie să controlăm totul. Nu putem spune: „oh, nu îndrăznesc să-i dau asta lui Dumnezeu, pentru că nu știu ce o să se întâmple cu mine în viitor” și așa mai departe. Dacă Duhul lui Dumnezeu îți îndeamnă inima, răspunde Duhului lui Dumnezeu cu încrederea că Dumnezeu deține totul, Dumnezeu controlează totul și Dumnezeu promite să asigure tot ce este necesar celor ce sunt ai Săi. Dacă Dumnezeu ți-a dat viața, Dumnezeu va susține acea viață, nu-i așa? Așadar, suntem ancorați în această încredere.

Pe măsură ce cel de-al Doilea Război Mondial se apropia de sfârșit, armatele aliate au adunat mulți dintre orfanii înfometați care rămăseseră în urma războiului. Aceștia au fost plasați în tabere și au fost bine hrăniți. În ciuda îngrijirii excelente, s-a constatat că acești copii nu puteau dormi. Păreau nervoși și speriați și stăteau treji toată noaptea, suferind de insomnie și privind fix tavanul. În cele din urmă, cineva a venit să încerce să-și dea seama ce se întâmplă. Au găsit o soluție. În fiecare seară, înainte ca acei copii să fie puși în pat, li se dădea o bucățică de pâine pe care să o țină în mână, iar ei adormeau strângând această bucățică de pâine.

Și poate veți întreba: „Care a fost ideea?” Ideea a fost că ei trăiseră atât de mult timp fără mâncare, înfometați, încât nu puteau dormi de teamă că nu vor avea ce mânca a doua zi. Dar, odată ce li s-a pus o bucățică de pâine în mână și au știut că ziua următoare era asigurată, au putut să doarmă. Este ca și cum, atunci când Dumnezeu ne face promisiunea: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția”. El ne pune o bucățică de pâine în mâini și ne spune: „Duceți-vă la somn. De ce vă îngrijorați? De ce vă îngrijorați?”

Și asta ne aduce la al patrulea și ultimul punct pentru evitarea iubirii de bani, iar acesta se întinde pe tot restul textului: el cere să aveți o încredere adecvată. Nu doar trezoreria, perspectiva și loialitatea potrivite, ci și încrederea potrivită, clădită pe cine este Dumnezeul vostru.

Versetul 25: „De aceea” – și știți de ce se află acest „de aceea” acolo, este o tranziție – „din cauza a ceea ce tocmai ați auzit, având trezoreria potrivită, perspectiva potrivită și loialitatea potrivită, de aceea, având aceste lucruri la îndemână, vă spun: nu vă mai îngrijorați, nu fiți anxioși, nu fiți anxioși”.

Versetul 31: „Nu vă îngrijorați.” Versetul 34: „Nu vă îngrijorați”. El spune asta de trei ori. Aveți impresia că ei erau cum? Anxioși. Foarte bine. Erau excesiv de îngrijorați de lucruri de care nu ar fi trebuit să se îngrijoreze deloc.

Acum, ce spune El? „Vă spun, apropo”, – spune El – „nu mai fiți anxioși”, – în acest verset, forma din greacă – „nu începeți să fiți anxioși”, în versetul 31. Așadar, El abordează problema din ambele unghiuri. Dar El spune: „Nu fiți anxioși pentru viața voastră”, psuchē, viața voastră fizică, pământească. Nu vă îngrijorați pentru viața voastră fizică. Nu vă faceți griji pentru asta, pentru că, vedeți voi, oamenii vor spune: „Ei bine, mi-ar plăcea să dau pentru Împărăție, și mi-ar plăcea să-mi deschid ochii spirituali și să am acea perspectivă, și mi-ar plăcea să am această loialitate care investește în slava Dumnezeului meu, care este Domnul meu; vreau asta. Dar îmi fac griji cu privire la asigurarea traiului meu”, și așa mai departe.

Acum, nu este vorba de a da ceea ce ai nevoie pentru a trăi, ci de acea mentalitate de acumulare care spune: „Îmi adun averea ca să-mi acopăr toate nevoile”. Și când Duhul lui Dumnezeu îți îndeamnă inima să dai, tu nu o faci și ești neascultător față de acea autoritate, pentru că simți că trebuie să ai acei bani ca să te răsfeți în orice mod ai decis tu.

Dar ceea ce spune Domnul nostru este că, întrucât comoara cerească împlinește pe deplin și așază inima în locul potrivit, întrucât dăruirea generoasă aduce claritate mentală, morală și spirituală, și întrucât loialitatea față de Domnul ne pune sub autoritatea și grija Sa iubitoare, prin urmare putem avea încredere și nu trebuie să ne facem griji pentru viața noastră fizică. Nu vă preocupați de asta. Chiar și nevoile de bază ale vieții sunt sub controlul lui Dumnezeu.

Vă puteți aduce aminte că în Timotei textul spunea, în esență, că omul trebuia să-și întrețină familia; dacă nu făcea asta, era mai rău decât un necredincios. Și vă puteți aduce aminte, de asemenea, că trebuie să ne mulțumim cu nevoile de bază ale vieții. „Mulțumiți-vă”, spune Scriptura, „cu ceea ce aveți”. Aceasta este ideea. Iar orice depășește acest lucru, Dumnezeu ar putea dori să economisim pentru o folosire viitoare în Împărăția Sa. Poate că Dumnezeu dorește ca noi să dăm cuiva care are nevoie. Poate că Dumnezeu dorește ca noi să investim în Împărăție. Poate că Dumnezeu dorește ca noi să facem tot felul de lucruri. Vrem să fim receptivi la orice ne cere El, fără teamă, pentru că avem încrederea că suntem sub îngrijirea Lui. Asta înseamnă a trăi prin credință.

Acum, la ce lucruri se referă El aici? La nevoile de bază: mâncare, apă și haine. Dacă ați fi trăit în Palestina în acea vreme, v-ați fi dat seama că, practic, asta ocupa viața majorității oamenilor – căutarea hranei, a apei și a îmbrăcămintei. Ei se preocupau de nevoile de bază ale vieții. El spune că nu ar trebui să vă faceți griji pentru acestea, și lăsați-mă să vă arăt de ce.

Mai întâi: Primul motiv pentru care nu trebuie să vă faceți griji pentru acestea este că aveți încredere în Tatăl vostru. Acest tip de anxietate este inutilă având în vedere cine este Tatăl vostru. Și El promite să aibă grijă de aceste nevoi. În primul rând, hrana. El spune în versetul 25: „Nu vă îngrijorați pentru viața voastră” – adică partea fizică – „gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” Cu alte cuvinte, nu vă lăsați preocupați de lucruri banale, de lucruri materiale. Oh, asta ni se pare atât de obscur și atât de greu de interpretat și de înțeles, pentru că suntem atât de prinși în acest gen de preocupări.

Dar, în primul rând, în versetul 26, iată de ce nu trebuie să vă faceți griji pentru mâncare. Iată de ce nu trebuie să vă faceți griji pentru asta. El spune: „Uitați-vă la păsările cerului”. Este foarte probabil ca acestea să fi zburat pe acolo chiar în acel moment. Este evident, pentru oricine cunoaște istoria Israelului, că păsărilor li se acordă un loc foarte, foarte important. De fapt, o evaluare antică arăta că Galileea era un punct de intersecție al migrației păsărilor. Semănatul pe câmp atrăgea păsările să mănânce semințele. Așa că poate zburau câteva păsări pe acolo.

Și El spune: „Uitați-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește”. Și apoi există un argument a fortiori care pornește de la ceea ce este mai mic spre ceea ce este mai mare: „Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? De ce vă faceți griji? Ați văzut vreodată o pasăre întinsă pe spate spunând: ‘Vai de mine, mor de foame‘? Dumnezeu are grijă de ele”.

Scriptura subliniază acest lucru. Iov 38:41: „Cine pregătește corbului hrana?” Psalmul 104: „Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari. Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme”. Dumnezeu hrănește întreaga lume creată. „Și nu vă va hrăni El pe voi? Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?”

Acum, aceasta nu este o scuză pentru lene. Nu vedeți păsările aliniate la vreun punct de distribuție centrat pe Dumnezeu; ele își fac treaba. Nu stau pe ramură așteptând ca hrana să le cadă în cioc, ci o caută. Adună insecte și viermi, își pregătesc cuibul, au grijă de puii lor, îi învață să zboare și să-și caute singuri hrana. La fel este și cu omul; noi ne facem treaba. De fapt, Scriptura spune în 2 Tesaloniceni: „Cine nu lucrează nici să nu” – ce? – „mănânce”. Așadar, avem de lucru, dar proviziile sunt asigurate de Dumnezeu. Iar a spune că Dumnezeu îți va asigura hrana înseamnă, de asemenea, că Dumnezeu îți va oferi mijloacele necesare pentru a-ți câștiga hrana. Și aceasta este promisiunea, argumentul Domnului nostru, de la mai mic la mai mare.

Păsările nu exagerează cu un lucru bun, așa cum face bogatul nebun; ele nu construiesc hambare și nu păstrează mai mult decât au nevoie. Ele nu adună, nu fac provizii și nu adaugă la ceea ce au deja în mod inutil. Pur și simplu adună cât le trebuie și sunt mulțumite – fără stocuri, fără să se îndoape, fără să acumuleze. Și asta spune Domnul: „Păsările nu pot face planuri pentru viitor. Ele nu au niciun motiv să-și facă griji. Nici voi nu aveți niciun motiv să vă îngrijorați, sunteți mai importanți decât ele. Nu sunteți oare cu mult mai de preț decât ele?” Ce gând frumos.

Așa că asta mă eliberează. Vă eliberează și pe voi? Nu îmi fac griji pentru viitorul meu. Oamenii îmi spun tot timpul: „Ce faci pentru pensie?” Primul meu răspuns la asta este: „Ce pensie? Te referi la momentul când nu voi mai predica? Asta se va întâmpla când nu voi mai avea voce. Ce vrei să spui cu ‘Ce fac pentru pensie? ‘ Te referi la momentul când voi ajunge în punctul în care nu voi mai avea nimic de făcut decât să stau și să mă răsfăț cu tot ce am acumulat?

„Nu voi ajunge niciodată în acel punct. Tot ce vreau să fac este să iau ceea ce mi-a dat Dumnezeu, să reinvestesc în Împărăția Lui într-un mod înțelept, o parte să fie dată astăzi, o parte să fie păstrată pentru folos viitor, spre slava Lui, când El îmi va pune înainte lucruri la care vrea să iau parte în zilele ce vor veni; dar perspectiva trebuie să fie întotdeauna aceasta. Și nu am nicio anxietate cu privire la viitor, pentru că, dacă Dumnezeu hrănește păsările, cred că mă va hrăni și pe mine. Aceasta este promisiunea Lui. Iar când va înceta să mă hrănească, va fi pentru că vrea să mă întorc acasă. Dar atâta timp cât îmi dă viață și suflare aici, El se va asigura că voi fi susținut”.

Veți zice: „Da, dar vreau să fiu susținut în modul de viață cu care sunt obișnuit”. Ei bine, asta e cu totul altă poveste, oameni buni. Eu vreau doar să fiu susținut în viață în felul în care Dumnezeu hotărăște că trebuie să fiu susținut. Viața este un dar de la Dumnezeu. Și dacă El o dă, El o va susține. Nu o să-mi fac griji pentru asta. Dacă El îmi dă darul vieții, El îmi va da și darul hranei, ca viața să poată fi susținută.

Așadar, în primul rând, este destul de prostesc să nu ai încredere în Dumnezeu, având în vedere cine este cu adevărat Tatăl nostru; El este Cel care ne asigură hrana. Uitați-vă la versetul 27, și acest lucru este destul de interesant. El este Cel care ne asigură durata vieții, versetul 27: „Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?”

Oamenii au înțeles greșit acest lucru. Un cot măsoară, practic, patruzeci și cinci de centrimetri, patruzeci și cinci de centrimetri. Asta nu ar avea prea mult sens. Care dintre voi, îngrijorându-vă, poate adăuga patruzeci și cinci de centrimetri la înălțimea sa? Asta m-ar face să am aproximativ 2 metri și 38 centimetri. Asta este, în cel mai bun caz, o exagerare la acel moment. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că cuvântul hēlikia nu se referă atât la statura voastră, cât la durata vieții voastre. Iar ideea este oarecum metaforică.

El spune: „Cine dintre voi poate să-și prelungească viața prin îngrijorare?” Este valabil și invers: dacă vă îngrijorați, ce veți obține probabil? O viață mai scurtă. Îngrijorarea nu vă va aduce niciun beneficiu. Nu vă puteți prelungi durata de viață prin anxietate. De fapt, ceea ce veți face este să vă scurtați durata de viață prin anxietate.

Așadar, nu ne vom dedica unui lucru care ne scurtează durata de viață. „Îngrijorarea” – spune Charles Mayo, de la Clinica Mayo – „afectează circulația, ritmul cardiac, glandele și sistemul nervos”. El a spus: „Nu am auzit niciodată de cineva care să fi murit de suprasolicitare, dar mulți mor de îngrijorare”. Așa este. Te poți îngrijora până la moarte, dar niciodată nu vei trăi mai mult din cauza îngrijorării.

Un astfel de păcat de neîncredere în Dumnezeu este atât de nesăbuit. Dumnezeu ne-a dat viața și ne-a dat hrană, iar Dumnezeu ne va da întreaga durată a vieții pe care El vrea să o avem, planul Său de viață conceput în suveranitatea Sa. Eu nu o pot prelungi. Aș putea să o scurtez prin păcatul meu, conform cu 1 Corinteni și 1 Ioan 5. El ar putea chiar să mă ia din cauza păcatului. Dar voi trăi acea durată completă pe care Dumnezeu a conceput-o în suveranitatea Sa. Și de ce să nu o trăiesc spre slava Lui?

Înțelegeți ce spun? Nu trebuie să vă controlați destinul. Trebuie să investiți în Împărăția lui Dumnezeu, așa cum vă îndrumă Duhul, și să-L lăsați pe El să se ocupe de rezultate. Și vă spun, acesta este singurul mod minunat de a trăi. Și veți vedea că Dumnezeu va continua să vă ofere mai mult decât puteți folosi vreodată, pentru că El este un Dumnezeu al harului.

Apoi El oferă o a treia ilustrație: „Dar cum rămâne cu hainele mele? Oh, trebuie să continui să lucrez, pentru că intru în disperare dacă ajung la sfârșitul unei săptămâni întregi și nu am fost la mall în ultimele șapte zile”. Așa cum a spus cineva recent: „Locul unei femei este la mall”. Și: „Simt o durere dacă nu ajung acolo și nu-mi cumpăr o rochie nouă sau un costum nou”, sau orice altceva pentru care oamenii merg acolo. „Trebuie să am grijă de mine. Trebuie să fim îmbrăcați cum se cuvine.”

Așadar, în versetul 28, El spune: „ Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?”

Este atât de practic: „De ce vă faceți griji pentru hainele voastre?” Unii oameni sunt foarte preocupați de hainele lor. Nu vor să iasă din casă dacă poartă ceva ce au purtat cu o zi înainte. Sunt foarte, foarte preocupați de ceea ce poartă.

De asemenea, pot fi îngrijorați de ceea ce s-ar putea să nu poată purta, și astfel există multe soții care lucrează și își abandonează copiii doar pentru a-și susține anumite obiceiuri legate de modă. Să poftești după haine scumpe este un păcat. De fapt, vă amintiți ce spune în Timotei că „O femeie trebuie să se împodobească nu atât la exterior, cât” – unde? – „la interior”, omul ascuns al inimii, acel spirit dulce, blând și liniștit, care o caracteriza pe Sara, care își numea soțul Avraam „domn”, așa cum ne spune 1 Petru 3.

Așadar, Domnul spune: „Uite, nu-ți face griji pentru hainele tale. Eu voi avea grijă nu doar să fii îmbrăcată, ci voi avea grijă să fii îmbrăcată frumos. Vrei un exemplu? Crinii de pe câmp, crinii de pe câmp. Uită-te la ei, cum cresc. Cresc aparent fără efort, liber, splendid, fără efort. Mă uit la aceste flori și spun: ’Nu văd pe nimeni aici care să fie îmbrăcat atât de delicat și de frumos ca ei.’ Ce acuzație”, spune El. „Cele mai bune veșminte ale omului” – versetul 29 – „nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei”.

Acea mică floare, acea floare minunată, mică și delicată, acea floare fragilă era mai frumoasă decât orice veșmânt – era splendidă și fragilă în frumusețea ei. Dacă o pui lângă orice veșmânt pe care l-a avut vreodată Solomon, acesta pălește în fața măreției acelei flori. Cea mai fină țesătură pe care a purtat-o vreodată un om nu poate arăta, sub microscop, altfel decât ca un sac de pânză. Luați acea floare, puneți-o sub microscop și priviți frumusețea delicată și vie a glorioasei creații a lui Dumnezeu. Nu există comparație.

El nu se lasă pradă hiperbolei, ci afirmă o realitate. Nicio haină țesută din cea mai fină și mai moale țesătură nu este altceva decât pânză de sac atunci când este așezată lângă petala unei flori. Crinii stacojii care înfloreau într-o zi pe dealurile Palestinei erau îmbrăcați într-o frumusețe care depășea veșmintele regale, iar o zi mai târziu ardeau și dispăreau, fiind înlocuiți de alții noi, depășesc în frumusețe orice am putea crea noi vreodată.

Așa că El spune în versetul 30: „Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” Și din nou, argumentul Său pornește de la ceea ce este mai mic spre ceea ce este mai mare. Să se îngrijoreze oamenii lumii. Să se îngrijoreze oamenii lumii. Eu nu o să-mi fac griji pentru asta. Nu o să spun: „Nu pot să dau lui Dumnezeu, s-ar putea să nu am destul pentru costumul meu nou”. Nu vreau să spun asta. Vreau să-I dau lui Dumnezeu tot ce am și să-L las pe Dumnezeu să mă îmbrace într-un mod minunat.

Și vă pot spune că Domnul face asta, oameni buni. Vreau doar să știți că Domnul știe cum să facă asta, și Îi binecuvântez Numele pentru asta. Așadar, Dumnezeu este bun. De fapt, costumul pe care îl port acum a fost un cadou de la Institutul Biblic Moody, când m-au rugat să fac un film. Voiau să am un costum gri, așa că mi-au spus: „Poftim, ia banii ăștia și du-te să-ți cumperi un costum gri”. Domnul voia să am acest costum prin acest mijloc. Domnul este bun.

Nu demult, un domn mi-a spus: „Vreau să ai o mașină”. Biserica mi-a pus la dispoziție o mașină în trecut, dar nu mai este nevoie să facă asta, pentru că un om mi-a dăruit o mașină. Și, vedeți, nu-mi fac niciodată griji în privința asta. De fapt, un bărbat m-a sunat acum câteva zile și mi-a spus: „Nu știu dacă soția ta are o mașină.” „Păi”, – am spus eu – „în prezent, noi folosim împreună o mașină”. Iar el a spus: „Păi, vino luni, și vreau să-ți dau o mașină pentru soția ta”.

Acum nu știu, spun doar: „Bine, Doamne, dacă vrei să am asta, mă descurc”. Nu o să mă cert pe tema asta. Dar am acest simț al administrării, știți. Dar nu o să-mi fac griji pentru asta. Nu strâng bani ca să economisesc pentru viitorul meu; Dumnezeu Mi-a dovedit că este de încredere. Și sunt pur și simplu recunoscător; nu vreau să fiu egoist în privința acestor lucruri și nu vreau să fiu indulgent. Dar am învățat că Dumnezeul meu dă, și dă din belșug, și ne dă pentru a ne bucura de darurile Lui.

Vedeți, esența este foarte clară. Dumnezeu are grijă de toate nevoile vieții într-un mod măreț și glorios, așa că de ce vă faceți griji? Și astfel, El spune: „Adevărata voastră problemă” – la sfârșitul versetului 30 – „este că aveți puțină credință”. Și vă amintiți cum îi numeam pe ucenici, „asociația celor cu puțină credință”? Inevitabil, El le-a ținut acest discurs la un moment dat: „Nu vă faceți griji pentru aceste lucruri, doar aveți încredere în Mine”.

Doamne, este cu adevărat minunat să trăiești prin credință. Asta nu înseamnă neapărat că trăiești în sărăcie, ci înseamnă doar că trăiești prin credință, că accepți ceea ce îți dă Dumnezeu și că investești în Împărăția Lui. Așa că știi unde ți-e trezoreria, știi care este perspectiva ta, știi cui îi ești loial și, prin urmare, știi în ce îți pui încrederea. Și nu am de gând să mă îndoiesc de Dumnezeu, pentru că știu cine este Tatăl meu și știu care sunt resursele Lui.

„De aceea – versetul 31, El subliniază din nou – nu numai că am încredere datorită celui care este Tatăl Meu, ci am încredere datorită credinței Mele în El. „Nu vă îngrijorați, dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută’”. 

Vedeți voi, așa este lumea. Ei sunt acolo, croindu-și drum prin junglă pentru a se asigura că își primesc partea, făcându-și loc cu forța. Dar noi nu. „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele”. Nu este minunat? El știe exact de ce aveți nevoie. Așadar, sarcina voastră este să „căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da” – cum? – „pe deasupra”.

Nu-mi fac griji pentru ce mănânc, ce beau, cu ce mă îmbrac. De ce? Pentru că asta este tipic pentru necredincioși. Ei își fac griji pentru asta. Pentru mine este inutil, datorită generozității lui Dumnezeu. Este fără sens, datorită promisiunii lui Dumnezeu. Este inutil, datorită neputinței omului. Și este lipsit de credință. Nu este caracteristic credinței creștine să-ți faci griji pentru asta.

Vreau doar să-L văd pe Dumnezeu lucrând. Și, așa cum v-am spus în anii trecuți, pentru ce lucru credeți voi în Dumnezeu, ceva ce numai El poate face, astfel încât, atunci când îl va face, să-I dați Lui tot meritul? Oh, unii dintre noi suntem atât de izolați față posibilitatea ca Dumnezeu să facă orice, pentru că ne-am asigurat de toate. Unde este vulnerabilitatea voastră în care Dumnezeu poate lucra? Dumnezeu lucrează.

Vă spun, oameni buni, există un Dumnezeu care îi iubește și are grijă de ai Săi și care Se arată credincios în ceea ce vrea să facă. Și dacă El nu are mulți oameni care să facă asta, cum este la Biserica Grace, El va găsi pe altcineva să o facă, iar noi vedem prin credință mâna lui Dumnezeu. Așa stau lucrurile în viață, și asta face ca trăirea prin credință să fie atât de captivantă.

Necredincioșii? Ei bine, ei se află în întuneric total. Ei nu au nicio legătură cu Dumnezeu, așa că își adună bogățiile pentru ei înșiși. Nu noi. Nu noi.

Unii oameni consideră că materialismul este un păcat neînsemnat. Nu. Materialismul este unul dintre cele mai grave și mai urâte păcate. Să vă spun de ce: pentru că lovește în caracterul și promisiunea lui Dumnezeu. Înțelegeți asta? Este un păcat devastator împotriva caracterului lui Dumnezeu ca purtător de grijă și împotriva promisiunii lui Dumnezeu, care a spus că va avea grijă de ai Săi. „Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută”. Este o frază emfatică în versetul 32. Ei caută cu adevărat, consumați de satisfacția materială. Nu noi. Nu noi.

Ce căutăm noi? Ei bine, în primul rând, știm că Tatăl nostru știe că avem nevoie de toate aceste lucruri. El știe că avem nevoie de hrană, știe că avem nevoie de îmbrăcăminte, știe că trebuie să avem grijă de familiile noastre; El știe toate acestea. Dar noi căutăm mai întâi Împărăția și toate celelalte, le adaugă El. Acesta este modul în care trebuie să trăim. Așadar, nu iubiți banii, ci iubiți-L pe Dumnezeu. Nu căutați banii, ci căutați-L pe Dumnezeu. Nu căutați să fiți bogați, ci căutați să dați tot ce aveți mai bun. Și El știe că aveți nevoie de aceste lucruri.

Și apoi, în cele din urmă, în versetul 34 – vom reveni la versetul 33 într-un minut și vom încheia – dar în versetul 34 El spune: „Am încredere în Dumnezeu datorită celui care este Tatăl meu, datorită credinței mele în El” – și apoi, în final, El spune, într-un fel – „datorită viitorului meu”. „Nu vă îngrijorați, dar, pentru ziua de mâine” – nu vă faceți griji pentru ziua de mâine – „căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei”.

Nu vă faceți griji pentru ziua de mâine. De ce? Dumnezeu este Dumnezeul zilei de mâine. Ziua de mâine va fi ceea ce va fi, dar Dumnezeu va fi cine este El și mâine, la fel cum este astăzi. Dumnezeu este Dumnezeul zilei de mâine, la fel cum este Dumnezeul zilei de astăzi. Grijile zilei de mâine vor fi acolo mâine, la fel și Dumnezeu; iar eu vreau să trăiesc pentru ziua de azi. Ce abordare minunată a vieții!

Îngrijorarea pentru viitor îi slăbește constant pe oameni. De obicei, ei își fac griji pentru ceea ce nu s-a întâmplat încă. Nu-i așa? De obicei, își fac griji pentru ceea ce nu se va întâmpla niciodată și, astfel, renunță la bucuria a ceea ce s-ar putea întâmpla astăzi, pentru că s-au condamnat singuri la anxietate cu privire la un viitor inexistent.

Domnul spune: „Nu faceți asta. Ziua de mâine se va descurca singură. Ziua de mâine își va face singură griji. Fiecare zi are destule necazuri de una singură. Nu aveți nevoie ca necazurile de mâine să se adauge la cele de astăzi”. Înțelegeți asta?

Dar unii oameni nu se mulțumesc cu necazurile de astăzi, ci vor ca ani întregi de necazuri să fie înghesuiți în ziua de azi. Nu știu de ce. Dumnezeu îți dă putere doar pentru ce? Pentru ziua de azi. Milostivirea Lui se înnoiește în fiecare dimineață; și credincioșia Ta este atât de mare. Am cântat asta, nu-i așa, din Ieremia. Nu are sens să-ți faci griji pentru viitor. Frica este mincinoasă. Frica te minte în legătură cu viitorul. Nu-ți spune adevărul. Nu-ți paraliza prezentul cu îngrijorări legate de viitor.

Așadar, al patrulea lucru este că trebuie să ai încrederea potrivită. Ai încredere în Dumnezeu, care este Tatăl tău, îți pui credința în El, Îl lași pe El să se ocupe de viitor și trăiești pentru ziua de azi. Dragul mei, tu nu ești un orfan spiritual. Ești copilul lui Dumnezeu. El nu te-a abandonat, El este acolo. Și El îți va împlini fiecare nevoie.

Așadar, întoarceți la versetul 33 și să ne concentrăm, în cele din urmă, asupra a ceea ce ne definește. „Căutați mai întâi” – aceasta este prioritatea – „Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”. Ce vrea El să spună prin asta? Ei bine, în tot ceea ce faceți, aceasta este țelul vostru. Eu caut Împărăția lui Dumnezeu.

Ce este Împărăția? Ce reprezintă ea? Ei bine, într-un anumit sens, Împărăția reprezintă convertirea. Intrarea în Împărăție se face prin har, prin credință. Așadar, ceea ce spune El, în primul rând, este să căutați să intrați în Împărăție. Dacă voi nu sunteți acolo, presupunem că cei cărora li se adresează El sunt. Așadar, El spune: „Căutați convertirea altora. Căutați extinderea Împărăției. Căutați extinderea Împărăției prin convertire”.

În al doilea rând, când spune să căutați Împărăția, El spune să căutați să împliniți poruncile, cerințele și caracterul Împărăției prin propriul vostru angajament spiritual. Așa cum spune Romani 14:17: „Împărăția nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Cu alte cuvinte, avem aici principii spirituale, binecuvântări spirituale, și trăsături spirituale. Așadar, căutăm Împărăția urmărind mântuirea celor pierduți, urmărind extinderea puterii Duhului, a bucuriei Duhului, a tuturor acestor principii spirituale.

Și apoi, în al treilea rând, a căuta Împărăția înseamnă a aștepta cu nerăbdare venirea lui Cristos în acea mare glorie milenară care va cuprinde lumea și va inaugura ceea ce, în cele din urmă, va deveni Împărăția veșnică a lui Cristos. Căutați Împărăția în toate sensurile. Lăsați ca viața voastră, energia voastră, talentul vostru, timpul vostru și banii voștri să se îndrepte împreună spre înaintarea Împărăției, aceasta este esența. Și apoi, dacă Dumnezeu răspunde dându-vă mult sau puțin, fiți mulțumiți, pentru că știți că nevoile voastre vor fi împlinite. El spune: „Dacă voi căutați Împărăția, toate aceste lucruri vi se vor” – ce zice? – „da pe deasupra”.

Când cineva vine la mine și-mi spune: „Nu știu dacă am destui bani să mă descurc”. De multe ori le spun: „Ei bine, poate că este pentru că nu ai dat destul”. Uneori oamenii se opresc și spun: „Ce? Nu-mi pot permite să mai dau”. Poate că motivul pentru care nu-ți poți permite să mai dai este tocmai faptul că nu ai dat destul. Nu ți-ai acordat niciodată privilegiul de a trăi sub promisiunile lui Dumnezeu.

Ei bine, doresc ca Duhul Sfânt să aplice acest lucru în inimile fiecăruia dintre noi, pe măsură ce ne gândim la el și medităm asupra lui. Haideți să ne plecăm capetele împreună în rugăciune.

Îți mulțumim, Tată, pentru cuvântul bun care ne vine de la scumpul apostol Pavel, care spune că trebuie să evităm iubirea de bani, pentru că aceasta este rădăcina tuturor relelor. Îți mulțumim pentru această înțelepciune, acea înțelepciune inspirată de Duhul Sfânt care ne amintește că oamenii care urmăresc asta ca mod de viață sunt copleșiți de tot felul de suferințe, se abat de la credință, se străpung singuri asemenea cărnii pe o frigăruie, cu sufletul lor literalmente sfâșiat.

Tată, ajută-ne să nu urmărim niciodată acele lucruri care nu ne aduc împlinire, ci ajută-ne să Te iubim atât de mult încât tot ce vom căuta vreodată să fie pentru înaintarea Împărăției Tale, ca resursele noastre să fie consacrate acestui scop. Și dacă ești destul de îndurător să ne dai o casă confortabilă, ajută-ne să o folosim pentru slava Ta și să o împărtășim cu ceilalți. Și dacă ești atât de milostiv încât să ne oferi haine, o mașină și câteva dintre bucuriile vieții, posibilitatea de a călători și de a ne bucura de lucruri deosebite, de a ne decora casele cu obiecte frumoase, opere de artă și tablouri, ajută-ne să înțelegem că sursa frumuseții și a designului provine de la Tine, să-Ți aducem slavă pentru aceasta și să împărtășim totul cu ceilalți, pentru ca și ei, bucurându-se de frumusețea lor, să vadă minunea minții creatoare a marelui nostru Dumnezeu. Doamne, dă-ne această orientare în toate lucrurile.

Și, Doamne, ajută-ne să ne folosim resursele și, sub îndemnul Duhului Tău, să nu ne opunem autorității Tale atunci când ne chemi să investim în eternitate, pentru ca Împărăția să fie zidită. Pentru ce altceva am mai trăi? Și apoi să cunoaștem mâna Ta bună și milostivă, care revarsă neîncetat asupra noastră binefacerile harului Tău dulce.

Binecuvântează fiecare persoană de aici, Doamne. Unii se luptă cu acest lucru, unii au mult și se luptă cu egoismul, alții au foarte puțin și se luptă să-și împlinească chiar și nevoile de bază. Ajută-ne pe toți, Doamne, personal și individual, în acea relație intimă de care ne bucurăm cu Tine, să căutăm voia Ta, să așteptăm providența Ta și să fim mulțumiți cu orice avem, fie mult, fie puțin, știind că este ceea ce Tu ne-ai dat pentru slava Ta, în numele lui Cristos. Amin.

Sfârșit