Așa după cum bine știți, modelul de lucrare de aici de la Grace Church de-a lungul anilor a fost să studiem Biblia pe cărți, și acum ar fi trebuit să fim în Evanghelia după Luca, și cred că vom reveni la ea săptămâna viitoare în ziua Domnului. Însă din când în când sunt chestiuni pe care este foarte important să le înțelegem, să le tratăm într-o manieră biblică, iar noi ne-am uitat la una duminica trecută și astăzi. Iar subiectul pe care-l tratăm este - Pot păgânii pot să fie mântuiți fără Evanghelie? Am încercat să prezint această chestiune săptămânile trecute ca fiind foarte importantă astăzi. Am prezentat-o duminica trecută în Ziua Domnului și am început un studiu în două părți, astăzi doresc să îl continui, cu scuzele de rigoare pentru cei care nu au fost aici săptămâna trecută. Aș dori să vă încurajez să obțineți caseta, care este disponibilă în dimineața aceasta, pentru că este o chestiune atât de critică, atât de critică. De asemenea, aceasta nu va fi chiar ca o predică, ci vor fi mai mult niște gânduri pe care doresc să vi le dau din versete reprezentative din Scriptură, așa ca să puteți înțelege problema de față în ce privește Evanghelia.

Poate că ar fi bine să fac un comentariu înainte să încep ceea ce am pregătit să vă spun astăzi. Dacă Satan vrea să producă cele mai mari stricăciuni bisericii, atunci va trebui să producă confuzie în biserică cu privire la Evanghelie, pentru că dacă nu știm ce este Evanghelia, nu mai suntem eficienți în lume și astfel şi-a făcut lucrare foarte bine în acest sens de-a lungul anilor. Confuzia cu privire la Evanghelie este prezentă nu predomină doar în creștinismul liberal și în formele false ale creștinismului, ci confuzia cu privire la Evanghelie există azi în lumea numită „evanghelică”. De fapt, mișcarea evanghelică a făcut un salt uriaș dincolo de granițele ei tradiționale și a devenit așa de confuză, încât ea are nevoie de o nouă definiție. Însă în cadrul acestui termen fără formă de „evanghelică”, există o confuzie foarte mare cu privire la Evanghelie.

Și dacă lucrul acesta nu ar fi suficient de rău, Satan a mai adăugat un nivel de confuzie. Nu doar că nu înțelegem ce este Evanghelia, însă nu mai suntem siguri dacă avem nevoie să predicăm Evanghelia, pentru că ni se spune azi că oamenii pot fi mântuiți și fără Evanghelie, fără cunoașterea lui Isus Cristos, fără Biblie. Nu doar că s-a creat confuzie cu privire la Evanghelie, dar acum fiind confuză cu privire la marea trimitere, bisericii îi este eliminată marea sa putere. Prin urmare am vorbit despre ce este Evanghelia într-o serie de predici despre izbăvire. Vă amintiți – cred că au fost șase mesaje, în care am definit ce înseamnă cu adevărat să fii creștin. Am dorit să vă dau aceste două mesaje despre - pot păgânii să fie mântuiți fără Evanghelie? În ultima ediție a publicației „Christianity Today” care a apărut săptămâna asta și pe care am citit-o ieri, este un paragraf într-un anumit articol care sugerează să nu ne certăm, să ne frământăm şi să argumentăm dacă Dumnezeu va salva sau nu oamenii fără Evanghelie, ci pur și simplu să trecem la alte lucruri.

Ei bine, nu există nimic mai important decât predicarea Evangheliei. Nu este ceva banal. Nu este ceva care poate fi redus la nivelul de dezbatere. Dacă predicăm sau nu Evanghelia este o chestiune foarte critică, și dacă Satan poate să trivializeze o înțelegere clară a teologiei Evangheliei, și să trivializeze înțelegerea noastră cu privire la predicarea Evangheliei, atunci a realizat o victorie imensă. Așadar, noi vom lupta în această serie și vom arăta foarte clar din Scriptură dacă păgânii pot sau nu să fie mântuiți fără Evanghelie. Însuși Isus a spus că poarta spre Împărăție este îngustă – îngustă, Matei 7 – și puțini sunt cei ce intră pe ea. Celor care susțin acest gen de mântuire universală prin mai multe mijloace și mai multe religii sunt foarte presați să potrivească asta în Matei 7, unde Isus spune clar că poarta este foarte, foarte strâmtă; este greu de găsit și este foarte strâmtă că puțini o găsesc și puțini intră pe ea.

Bineînțeles, Noul Testament continuă și spune că singurii oameni care intră pe ea o fac pentru că ei cred și primesc Evanghelia lui Isus Cristos. Ei trebuie să știe despre Dumnezeu. Ei trebuie să știe despre Cristos. Trebuie să cunoască ce a făcut El. Ei trebuie să creadă și să accepte asta. Din moment ce acest lucru este adevărat clar în Scriptură şi Domnul Însuși ne-a poruncit în Marea Trimitere să ducem Evanghelia la orice făptură, să ducem Evanghelia la fiecare persoană de pe pământ, în fiecare generație. Și acea Mare Trimitere a fost mandatul bisericii, datoria Bisericii și pasiunea Bisericii, încă de la Cincizecime. Însă este un nou val teologic astăzi – sau mai bine zis este reînvierea unui vechi val din teologie – care vrea să înlăture această datorie, să înlăture necesitatea Marii Trimiteri prin afirmația că oamenii nu au nevoie de Biblie și se prea poate să nu aibă nevoie să cunoască despre Isus Cristos sau despre Evanghelie ca să fie mântuiți. Am numit săptămâna trecută această ideologie, așa cum au numit-o și alții, ca fiind teologia naturală; că omul prin mijloace naturale – și anume prin intuiție umană, rațiune umană – poate să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu. El nu are nevoie de o revelație supranaturală care să coboare la el; rațiunea naturală îi este suficientă și îl va ridica. Și el poate cu rațiunea sa naturală și cu înclinațiile sale religioase naturale să ajungă la o cunoaștere mântuitoare a lui Dumnezeu, chiar și fără Biblie și fără Evanghelie și fără cunoașterea lui Isus Cristos. El va experimenta un anume fel de credință și un anume fel de comportament pe care Dumnezeu îl va accepta ca fiind un efort suficient de bun, chiar dacă el nu cunoaște Evanghelia.

V-am arătat că nu doar Biserica Romano-catolică a afirmat asta, ci acum este de asemenea afirmată și între liderii din mișcarea evanghelică. Ei spun că oamenii pot fi mântuiți în multe contexte religioase sau chiar fără religie, dacă își vor da silința, cu informația pe care o au și cu înclinația lor naturală. Aceasta este de asemenea numită de unii lideri evanghelici ca perspectiva milei extinse care spune că mila Lui este mai largă decât credem noi. Noi ne gândim că mila lui Dumnezeu este limitată la cei care cred în Domnul Isus Cristos, dar este o milă mai extinsă care îi include pe cei care nu cunosc nimic cu privire la Biblie sau la Isus Cristos. Dacă ei își dau silința cu ceea ce au, atunci ei vor fi în ordine. Acum, asta nu doar atacă unicitatea Dumnezeului Triunic – că numai în Biblie Îl vei găsi pe Dumnezeu ca Trinitate – asta nu atacă doar nașterea din fecioară, întruparea, viața fără de păcat a lui Cristos, moartea Lui înlocuitoare și ispășirea, învierea, înălțarea, mijlocirea și a doua venire ca și cum ar fi una din mai multe căi către Dumnezeu; dar de asemenea nimicește și unicitatea Scripturii. Face Biblia să fie una între multe altele.

Dar permite Biblia asta? Aceasta este întrebarea. Poți să ajungi acolo prin rațiune. Poți să ajungi acolo filosofic. Poți să ajungi acolo emoțional simțind că nu este corect. Și întotdeauna apare întrebarea: „Ei bine, ce se întâmplă cu oamenii care nu au mesajul, ce se întâmplă cu oamenii care nu au auzit niciodată Evanghelia?” Primul răspuns este, ar fi bine să te grăbești să ajungi la ei cu ea, pentru că ni s-a poruncit să facem lucrul acesta. Al doilea, dacă Dumnezeu în scopul Său suveran, veșnic, electiv a hotărât să aducă oamenii la mântuire, atunci Se va asigura că ei vor primi Evanghelia, iar noi suntem instrumentele prin care acea Evanghelie este propovăduită.

De asemenea, concluzionăm din capitolul 1 din Romani, că dacă oamenii înțeleg lumina care vine din creație, lumina cunoașterii lui Dumnezeu din creație, dacă ei înțeleg ceea ce le-a fost dat așa cum este indicat în Romani 1 și Fapte 17, că Dumnezeu este aproape de ei, și Dumnezeu Se manifestă în creație, și dacă ei recunosc asta, și dacă ei Îl recunosc că sunt păcătoși prin conștiința pe care le-a dat-o Dumnezeu și prin legea scrisă în inima lor, și dacă ei au o dorință sinceră de a-L cunoaște pe Dumnezeul adevărat și El să le rezolve păcatele, promisiunea Scripturii este că Dumnezeu va aduce lumina în acea inimă căutătoare. Profetul din Vechiul Testament a spus: „Dacă Mă veți căuta cu toată inima, Mă veți” – ce? – „găsi”. Isus a spus-o și în predica de pe munte: „Căutați și veți găsi”. Însă sunt oameni care promovează această erezie între granițele neclare ale mișcării evanghelice; că deși Isus este singurul Mântuitor – ei vor spune asta – și El este singura jertfă pentru păcat, oamenii vor fi mântuiți fără să știe despre El, sau fără să știe despre jertfa Lui sau fără să cunoască măcar că El a existat. Și am vorbit despre asta data trecută.

Unde să te duci să primești un răspuns la asta? Nu la emoțiile tale sau la teologia ta pe care ai inventat-o, nu la filosofia ta, și nici la rațiunea ta. Este un singur loc la care să te duci ca să primești răspuns la întrebarea: pot oamenii să fie mântuiți fără Evanghelie, iar locul acesta este Biblia, nu-i așa? Să ascultăm ce are Dumnezeu de spus. Noi nu știm nimic în domeniul spiritual în ce privește mântuirea decât dacă mergem la revelația supranaturală a lui Dumnezeu din Scriptură. Ea nu ne este disponibilă prin intuiția noastră sau prin rațiunea noastră. Noi putem ști unele lucruri despre Dumnezeu. Noi putem ști suficient ca să fim condamnați, însă nu suficient ca să fim mântuiți. Noi putem cunoaște suficient ca să nu avem nicio scuză, noi putem ști suficient cât să bâjbâim, dar nu putem ști suficient ca să cunoaștem adevărul, care trebuie să vină prin Scriptură; și vom vedea acest lucru imediat.

Acum, să privim la Scriptură – săptămâna trecută ne-am uitat la Geneza 3, la Romani 1:18 în jos, la 1 Corinteni 1:18 la 21. Ce am văzut a fost că omul, fără ajutorul revelației, fără ajutorul revelației supranaturale a lui Dumnezeu, nu poate cunoaște voia lui Dumnezeu, nu poate ajunge la Dumnezeu. De fapt, în Romani 1, cu toate că omul cunoaște ceva despre Dumnezeu cu ajutorul rațiunii, el știe că există un Creator, că există o cauză a efectului în care întreg universul există, el poate să raționeze toate acestea, el poate raționa ceva cu privire la puterea lui Dumnezeu, ceva despre dumnezeirea Lui, ceva despre moralitatea Lui datorită conștiinței sale, așa cum spune Romani 2, dar nu poate ajunge la Dumnezeu. El poate cunoaște suficient cât să nu se poată dezvinovăți, el nu cunoaște suficient ca să fie mântuit, pentru că dacă vrei să cunoști calea mântuirii, asta necesită revelația cu privire la mântuirea în Isus Cristos. Așadar, am văzut că ceea ce face omul în Romani 1 este că el are cunoștință despre Dumnezeu, dar o respinge, devine un nebun și transformă adevărul despre Dumnezeu într-un idol sau o imagine. Așadar, îl pervertește, și ajunge în cele din urmă un idolatru care va avea parte de mânia și de urgia lui Dumnezeu.

1 Corinteni ne spune același lucru. Cei mai erudiți oameni, cei mai educați, cei mai învățați, elita, cei mai înțelepți dintre cei înțelepți, când au ajuns la apogeul rațiunii lor umane, la rațiunea umană, la religia umană, sfârșesc drept nebuni. 1 Corinteni 1 spune „Înțelepciunea omului este” – ce? „nebunie pentru Dumnezeu.” Ei nu ajung la Dumnezeu. Este nebunie, este goliciune, este fără folos și 1 Corinteni 1 spune: „omul prin înțelepciunea lui nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu.” Nu poți să ajungi la Dumnezeu prin teologia naturală. Nu poți ajunge prin niciun proces uman rațional, prin intuiție sau religie – și am tratat aceste pasaje. Acum, aș dori să vă arăt și alte texte în această dimineață. Să deschidem la 1 Corinteni capitolul 2, din nou, și vom avea mai mult un studiu biblic, decât o predică, și încerc doar să menționez aceste pasaje și să prezint elementele care sunt importante. Nu pot să intru în detaliu, pentru că nu avem timp, însă puteți să citiți comentariile care le-am scris legate de 1 Corinteni, de Romani, de cartea Faptele Apostolilor, și când vom ajunge acolo veți primi mai multe detalii. Dar acum doresc să ne uităm la 1 Corinteni capitolul 2 textul este destul de explicit ca să răspundă întrebării noastre – păgânii pot fi mântuiți fără Evanghelie?

Finalul versetului 10, din 1 Corinteni 2 spune: „Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” Aici avem un principiu simplu. Dacă dorim să cunoaștem ce gândește Dumnezeu, dacă vrem să cunoaștem lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, dacă vrem să cunoaștem lucrurile care nu ne sunt accesibile nouă – noi putem cunoaște doar unele lucruri despre Dumnezeu. El este puternic, El este un Dumnezeu al ordinii, este complex, este un Dumnezeu al frumuseții, este un Dumnezeu al vieții. Putem vedea multe în creație, și putem concluziona multe. Dar dacă dorim să cunoaștem ceea ce nu este de suprafață, ceea ce nu este vizibil empiric, dacă vrem să cunoaștem partea spirituală a lui Dumnezeu, dacă vrem să cunoaștem legea lui Dumnezeu sau să cunoaștem mântuirea de la Dumnezeu, dacă vrem să cunoaștem despre neprihănirea dată de Dumnezeu, despre răscumpărarea făcută de Dumnezeu, lucruri care sunt în profunzime şi Duhul cercetează aceste lucruri. Trebuie să știm că Duhul lui Dumnezeu cunoaște lucrurile profunde. De ce? Pentru că Duhul este Dumnezeu, nu-i așa? Duhul lui Dumnezeu este Dumnezeu, e una cu Dumnezeu. Așadar, noi nu avem acces la lucrurile ascunse, noi avem acces doar la cele care sunt vizibile, cele care sunt empirice, cele care sunt de suprafață, cele care sunt percepute de simțurile umane. Noi nu cunoaștem lucrurile spirituale ale lui Dumnezeu, nu cunoaștem natura lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu, mântuirea lui Dumnezeu. Acele lucruri, noi nu le cunoaștem. Doar Duhul le cunoaște.

În versetul 11, este o oarecare analogie – „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el?” Eu nu îți cunosc gândurile. Tu nu-mi cunoști gândurile. Nu ne știm gândurile unul altuia. Noi putem fi aproape unii de alții, noi putem fi căsătoriți, putem fi în aceeași familie, putem fi angajați în aceeași firmă; și totuși să nu avem acces unul la gândurile celuilalt. Tot ce știm este ceea ce vedem manifestându-se. Singurul care cunoaște gândul omului este duhul omului care este în omul care are gândul respectiv. Aceasta este doar o analogie, tot așa este și în legătură cu Dumnezeu; suntem cu Dumnezeu așa cum suntem unii cu alții, putem cunoaște ceea ce se vede, putem vedea un anumit comportament, putem trage anumite concluzii, dar nu putem cunoaște lucrurile ascunse. Noi nu putem cunoaște gândul, ceea ce are loc în mintea și în inima unui individ. La fel este adevărat și cu privire la Dumnezeu. Noi putem vedea ceea ce se manifestă prin ce a creat, dar noi nu cunoaștem lucrurile profunde ale lui Dumnezeu, la fel de bine cum nu știu ce este în mintea ta. Duhul omului știe ce este în om și Duhul lui Dumnezeu cunoaște lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu.

Așadar, dacă vrem să cunoaștem adevărurile mântuitoare, dacă vrem să cunoaștem adevărurile profunde ale lui Dumnezeu, adevărurile spirituale, atunci vom avea nevoie ca acestea să ne fie revelate. Astfel, versetul 11 spune: „nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.” El continuă și spune: „Şi noi” – cu privire la apostoli, la Pavel și la ceilalți apostoli care au scris Scriptura – „n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”. Și ce ne este dat gratuit din partea lui Dumnezeu? Iertarea de păcat, mântuirea, speranța vieții veșnice, toate binecuvântările justificării, sfințirea, glorificarea – nu le poți cunoaște prin rațiune umană. Nu le poți găsi printr-un experiment ştiinţific. Nu le poți cunoaște prin procesele rațiunii. Acestea sunt cunoscute doar prin revelația Duhului Sfânt. Nu poți cunoaște despre cer decât dacă Biblia ți-l descoperă, corect? Nu poți ajunge acolo și să nu știi de el. Nu poți ști despre mântuire dacă nu-ți spune Biblia. Nu poți cunoaște mijloacele iertării, planul lui Dumnezeu în răscumpărare. De aceea Pavel spune că am primit această descoperire.

Pavel, bineînțeles – care a scris cel puțin 13 epistole în Noul Testament doar el – și alții care au scris Scriptura sunt incluși în pronumele „noi”. „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”. Și apoi spune în versetul 13: „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt”. Să combini gândurile spirituale cu cuvinte spirituale – este o afirmație măreață. El nu ne-a dat doar gândurile, Duhul Sfânt nu ne-a dat doar gândurile, dar ne-a dat – ce? – cuvintele, și noi am scris aceste cuvinte. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”, așa-i? Și 1 Petru spune: „Au scris mânați de Duhul Sfânt.” Aceasta este singura cale prin care putem cunoaște despre răscumpărare. Aceasta este singura cale prin care putem cunoaște despre mântuire. Aceasta este singura cale prin care putem cunoaște lucrurile care sunt mai adânci decât ce este la suprafață, lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu. Cobori în fântâna spirituală și ea este singura sursă disponibilă nouă pentru că a fost dată de Duhul Sfânt apostolilor care au scris și ei au primit gândurile spirituale și le-au transformat în cuvinte spirituale.

Acum, să ne uităm la versetul 14, am putea să luăm acest verset și să îl prezentăm oricărui om care susține teologia naturală. Ascultați: „Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește” sau evaluate, examinate. Iată care este problema. Omul natural fără ajutorul supranatural al revelației, fără ajutorul Scripturii, omul natural nu poate cunoaște lucrurile pe care doar Duhul lui Dumnezeu le cunoaște. El nu poate cunoaște lucrurile ascunse. Pentru el acestea sunt o nebunie; sunt totalmente un nonsens – așa spune el. Nu le poate pricepe. Nu le poate înțelege. Nu le poate cuprinde pentru că ele sunt evaluate spiritual, nu evaluate rațional. Ele nu pot fi examinate de o minte rațională. Ele nu pot fi examinate prin orice studiu empiric. Ele nu pot fi obținute prin intuiție umană. Nu se poate.

Așadar, unde te va duce teologia naturală? Iată versetul teologului natural. Teologia naturală nu te va duce nicăieri. Nu poți primi lucrurile Duhului lui Dumnezeu, ele sunt o nebunie absolută, sunt un nonsens. Nu poți să le înțelegi pentru că ele pot fi evaluate doar prin puterea și descoperirea Duhului Sfânt – este un verset foarte important. Însă pentru aceia dintre noi care cunoaștem Scriptura, care am fost învățați de Duhul Sfânt prin Scriptură, finalul versetului 16 spune: „noi însă avem gândul lui Cristos”. Acest lucru este crucial, pentru că acest lucru completează Trinitatea. Tatăl este Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu cunoaște exact lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, lucrurile care nu sunt percepute nici de cele cinci simțuri și nici de rațiunea umană. El, Duhul, cunoaște deplina adâncime a adevărurilor spirituale care constituie gândul lui Cristos. Care este gândul lui Cristos? Este modul în care gândește. Noi știm cum gândește Cristos. Poate spui: „Cum putem ști cum gândește Cristos?” Pentru că este revelat aici, așa-i? Noi știm cum gândește. Noi știm gândurile lui Cristos în ce privește mântuirea. Noi știm gândurile lui Cristos în ce privește mântuirea pentru că Duhul Sfânt ni le-a descoperit aici în Scriptură. Omul natural, fără ajutorul gândului lui Cristos descoperit de Duhul, nu ajunge nicăieri. El ajunge să nu înțeleagă nimic. El ajunge ca un nebun, exact cum a spus la Romani 1, exact cum a spus 1a Corinteni 1; repetă din nou și din nou același lucru – fie că ești în Romani 1, 1 Corinteni 1, 1 Corinteni 2, efectul va fi același. Omul lăsat de unul singur sfârșește ca un nebun în judecata sa.

Singura cale prin care poți cunoaște gândul lui Dumnezeu în ce privește lucrurile ascunse, lucrurile cu privire la mântuire, este prin revelația Scripturii. De aceea Matei 4:4 spune că noi trăim cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. De aceea a spus Isus ucenicilor în Ioan 14:26: „Dar mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Vă va învăța așa ca să puteți să scrieți lucrurile ascunse care nu sunt perceptibile simțurilor umane sau intuiției umane. Dacă vreți să cunoașteți lucrurile ascunse, lucrurile despre mântuirea noastră, cele care constituie gândul lui Cristos, trebuie să aveți parte de o revelație divină. Noi, spune apostolul Pavel, avem gândul lui Cristos; noi știm exact cum gândește Cristos, noi știm exact cum gândește Dumnezeu cu privire la aceste chestiuni, pentru că ne-au fost descoperite de Duhul Sfânt. Nu poți ajunge la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu fără Biblie. Nu poți ajunge la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu fără Evanghelia lui Isus Cristos caz în care opusul este adevărat, vei sfârși ca un nebun. Vei sfârși fără să înțelegi. Vei sfârși în ignoranță. Înțelepciunea umană poate produce în cel mai bun caz o ignoranță sofisticată, o nebunie sofisticată.

Acum, să mergem la capitolul șaptesprezece din Fapte, pentru că mai sunt multe de spus, dar trebuie să mergem mai departe ca să ajungem și la textele care au rămas din Fapte 17. Am avut privilegiul de două ori să predic în Areopag, pe dealul lui Marte din Atena. Aceia dintre voi care ați fost acolo vizitând Atena poate că ați trecut prin acest loc; este chiar mai jos de Partenon, care este, bineînțeles, acropola faimoasă unde se închinau religiile false ale Imperiului Grec. Și cumva între acel loc înalt și cel de jos, Agora, piața, este acest deal care este numit Dealul lui Marte din Areopag. Întotdeauna acolo se adunau filosofii și, în acele vremuri nu aveai televizor, nu aveai radio, nu aveai nimic tipărit cum avem noi astăzi, așadar totul era verbal. Mergeai la școală, așa cum era acolo, iar diversele elite, învățații, filosofii, oratorii erau toți acolo, și își aveau grupurile lor în care își predau filosofiile. Astfel, Pavel s-a dus acolo și a făcut un lucru care era foarte normal, spune în versetul 22. Cu asta se ocupau. Versetul 21 spune că le plăcea să meargă acolo și să audă lucruri noi.

Așadar, Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a spus: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși.” Ei bine, pentru unii din ziua de azi asta ar fi suficient, înțelegeți, să fii foarte religios în toate privințele. Aceasta este tot ceea ce se cere. Și dacă ești foarte religios în toate privințele, unii cred că atunci Dumnezeu va considera că este suficient pentru tine și te va lăsa în cer, chiar dacă nu ai știut nimic altceva. Dar Pavel le spune: „În toate privințele vă găsesc foarte religioși. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!”” Ce interesant! Aveau o mulțime de altare și o mulțime de zei, și aveau acest simțământ că s-ar putea să-l fi omis pe vreunul și nu au vrut să îl ofenseze. Ei nu știau cine este, însă ca să înlăture o ofensă nenecesară, ei au făcut o concesie și au ridicat un altar unui dumnezeu necunoscut.

Și Pavel le spune: „Acest lucru pe care l-ați făcut este religios și este un lucru nobil. Nu Îl cunoașteți pe Dumnezeu, nu aveți revelația Lui, nu aveți Vechiul Testament, nu cunoașteți despre Dumnezeul care este creatorul, Dumnezeul care este susținătorul universului, Dumnezeul care este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul viu și adevărat, singurul Dumnezeu adevărat. Nu știți despre acest Dumnezeu, dar sunteți foarte religioși și ați făcut un efort notabil, prieteni, chiar ați făcut. Ați făcut atât cât ați putut fără să aveți o revelație supranaturală și ați ridicat acest altar unui Dumnezeu necunoscut.” El le spune în versetul 23: „Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu”. Aș vrea să vă spun oameni ignoranți cine este Acesta cu adevărat. Iată-i pe ei, au ajuns la perfecțiunea lor religioasă și erau cât se poate de ignoranți. El le spune: „Vreau să vă spun cine este acest Dumnezeu pe care nu-L cunoașteți.”

Ei nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu și Dumnezeu știa că ei nu Îl cunoșteau. Pavel a știut că ei nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu și Pavel vrea ca ei să Îl cunoască pe Dumnezeul pe care nu Îl cunoșteau. El le spune: „Aș vrea să vi-L prezint. El este Dumnezeul care a făcut lumea și toate lucrurile din ea. Din moment ce El este Domnul cerului și al pământului sau Stăpânitorul, El nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, nici nu este slujit de mâini omenești.” Nu poți să mergi să te închini la El cu o farfurie plină cu tot felul de lucruri. Nu poți pune o ghirlandă de flori la gâtul Său. Nu poți să-I aduci un dar. El nu este așa. Nu are nevoie de nimic. Nu trebuie să Îl hrănești. Nu trebuie să-L împodobești cu flori. Nu are nevoie de nimic. „El dă tuturor viață, suflarea şi toate lucrurile.” Versetul 26: „El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinței lor”.

Ce Dumnezeu deosebit! Este Dumnezeul dumnezeilor. Este Creatorul. Este Cel care a făcut totul pe pământ și totul în ceruri. Este o Ființă spirituală care nu poate fi închisă în niciun templu, și ei aveau toate aceste temple pentru toate zeitățile inventate de ei. El nu este un Dumnezeu care are nevoie de aceste lucruri mărunte să Îi fie oferite. El Însuși este Cel ce dă viața și suflarea tuturor lucrurilor. El a creat toate lucrurile, El susține totul, El perpetuează totul, prin puterea pe care o are de a da viață. El este Dumnezeul care hotărăște care națiuni să existe, unde să existe și când să existe, momentul începutului lor și momentul sfârșitului lor. El este în controlul istoriei. El este Dumnezeul pe care voi nu Îl cunoașteți. Pe acest Dumnezeu voi nu-L știți. Nu puteți să vă închinați unei zeități și să spuneți: „Oh, bine, ei numai atâta pot, cu siguranță se închină Dumnezeului adevărat”. Nu, nu I se închină. Pavel spune că nu I se închină. Ei nu I se închină Lui. Acum, el recunoaște în versetul 27, că s-ar putea ca oamenii să Îl caute pe Dumnezeu, s-ar putea să aveți un fel de căutare, poate chiar Îl caută bâjbâind – asta făceau ei. Ei bâjbâie cu ideea sau cu gândul – „Dacă bâjbâim suficient și cumva rătăcim suficient în meditațiile și intuițiile și experiențele noastre religioase, s-ar putea să Îl găsim pe acest Dumnezeu.”

Apoi adaugă în versetul 27: „cu toate că nu este departe de fiecare din noi”. Știi cât de aproape este de tine? Versetul 28: „în El avem viaţa, mișcarea şi ființa”. Știi cât de aproape este Dumnezeu de un păgân? Este atât de aproape încât este chiar acolo. Este omniprezent. Este sursa vieții. Ei nu ar putea să mai respire dacă nu ar fi Dumnezeu acolo. Atât de aproape este și totuși nu-L cunosc, ei încă Îl caută bâjbâind, ei încă Îl caută, sunt în ignoranță, nu-L pot găsi, cu toate că este acolo. Ei nu-L pot găsi. Asta vrea să spună. Unul dintre poeții lor chiar a recunoscut, spune în versetul 28: „după cum au zis şi unii din poeții voștri: „Suntem din neamul lui...”” Înainte de teoria evoluției nu a avut nimeni această idee stupidă că nimic înmulțit cu nimic este egal totul. Înainte de teoria evoluției, nu a venit nimeni cu ceva așa de ridicol ca faptul că totul a venit din nimic. Toți au înțeles că există o cauză pentru fiecare efect, că trebuie să fie un creator, trebuie să fie un creator personal, trebuie să fie un creator moral, pentru că noi suntem persoane care înțeleg legea morală. Așadar, trebuie să existe, și ei au știu asta. Până și un poet a spus: „Știm că există un creator și știm că suntem creația lui, știm asta și îl căutăm bâjbâind.” Pavel spune: „Știți ceva? El este foarte, foarte aproape, pentru că voi trăiți și vă mișcați cu ajutorul Lui. Este foarte, foarte aproape și voi bâjbâiți chiar dacă este așa de aproape, și oricât ați bâjbâi nu puteți să intrați în legătură cu El – nu puteți. De fapt, știți ce ați făcut? Ați făcut un lucru teribil.”

Versetul 29: „Astfel, deci, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea şi iscusința omului.” Știți ce fac ei? Exact asta, exact ce spune Romani 1. Ei bâjbâie, Dumnezeu este foarte aproape, simțurile lor le spun că trebuie să fie un creator, rațiunea le spune că acesta este inteligent, este complex, că iubește frumusețea, că are o putere imensă, et cetera, et cetera. Simțurile lor le spun multe despre Dumnezeu și El este foarte aproape, pentru că suflarea lor este însăși esența puterii vieții lui Dumnezeu prin care ei supraviețuiesc. Este foarte aproape. Ei bâjbâie. Dumnezeu este aproape, însă știți ce se întâmplă? În loc să vină la Dumnezeu, ei își fac un idol. Exact asta fac și este exact ce spune în Romani 1. Așa cum am văzut în 1 Corinteni 2, deoarece prin teologia lor naturală, nu pot înțelege calea lui Dumnezeu, ei nu pot înțelege nici mijloacele de mântuire, nici ce înseamnă o relație cu Dumnezeu. Așadar, ei ajung la idoli – la idoli. Așadar, nu I-ai făcut nicio favoare adevăratului Dumnezeu, doar L-ai transformat într-un lucru de piatră numit aici: „Dumnezeul necunoscut”. Acela nu este Dumnezeu. Să nu te gândești că Dumnezeu este o piatră sau că Dumnezeu este o bucată de aur sau o grămadă mare de argint.

Și știți ceva? În versetul 30: „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință” – înțelegi, Dumnezeu a fost răbdător cu tine până acum – „şi poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni” – ce să facă? – „să se pocăiască” – de ce? De religia ta, să te pocăiești de religia ta, să te pocăiești de idolatria ta, să te pocăiești de dumnezeii falși, să te pocăiești de înțelegerea greșită cu privire la Dumnezeu, să te pocăiești. El nu vorbește despre pocăința acelor păcate împărțite pe categorii, la care noi ne gândim când vorbim despre pocăință. El spune: Ar fi bine să vă întoarceți – pocăință înseamnă să te întorci 180 de grade și să mergi în direcția opusă – ar fi bine să vă întoarceți de la religia aceasta falsă și ar fi bine să vă îndreptați în direcția corectă. De ce? Pentru că în versetul 31 spune: „pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate” – vorbește despre ziua judecății. Ziua judecății vine și va judeca lumea după dreptate și va judeca lumea printr-un judecător pe care deja L-a și identificat. Ioan 5:22 la 27 spune: „Tatăl a dat toată judecata Fiului”. Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta este Isus. Dumnezeu va judeca lumea, va judeca lumea drept, adică, după un standard drept, adevărat, corect și echitabil, un standard drept, prin Cristos. L-a rânduit pe Cristos să fie judecătorul și a dovedit tuturor oamenilor că Cristos este judecătorul prin faptul că L-a înviat din morți.

Hopa! Pavel acum predică Evanghelia, și cu siguranță că a spus mai multe, pentru că versetul 32 spune: „Când au auzit ei de învierea morților”, cu siguranță că a explicat învierea și cu siguranță că a explicat moartea lui Cristos. Cum poți să explici învierea, dacă nu explici moartea, așa-i? Trebuie să presupui că a predicat crucea, pentru că era hotărât să nu știe între ei altceva decât crucea, așadar, cu siguranță că a predicat crucea și învierea și a spus: „Ascultați, trebuie să vă pocăiți de religia voastră falsă, chiar dacă voi sunteți foarte religioși în toate privințele”, așa cum spune versetul 22. Nu contează dacă ați ajuns la concluzia că sunteți sămânța lui Dumnezeu; este un sentiment plăcut. Problema este că nu poți să-L cunoști pe Dumnezeu astfel. El este foarte aproape, chiar dacă bâjbâi, nu poți intra în legătură cu El; este o singură cale de a intra în legătură și aceea este prin Evanghelia lui Isus Cristos, Cel care a murit ca și substitut al păcatului, a plătit prețul păcatului și a înviat din morți. Tatăl Și-a confirmat împlinirea față de acea moarte și L-a înviat din morți și L-a făcut Domn și Judecător. Și aceasta este calea mântuirii prin credința în Cristos și El însuși îi va judeca pe cei care-L resping.

Și ce au făcut? Au început – ce să facă? – să-și bată joc, nu-i aşa? Chiar atunci când au auzit Evanghelia, predicarea crucii pentru ei a fost – ce? – o nebunie, 1 Corinteni 1. Ei nu pot – nu o pot înțelege. Sunt pierduți fără ea, și când o aud își bat joc. Este o nebunie. Însă unii din ei au spus: „Despre asta vă vom asculta altă dată. Vrem să auzim mai mult. Așadar, Pavel s-a dus în mijlocul lor, însă unii s-au alăturat și au crezut, printre ei a fost Dionisie, areopagitul, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.” Au fost unii care au primit mesajul, și au crezut. Vedeți, Domnul ne dă un text aici care spune despre un om care s-a dus la păgâni și le-a spus: „Sunteți foarte religioși, și știți că există un Dumnezeu. Nu aveți o Biblie și nu aveți Evanghelia.” El nu spune: „Să nu vă îngrijorați, dragilor.” El le spune „Ar fi bine să vă pocăiți, să vă pocăiți, să vă întoarceți și să mergeți în cealaltă direcție, și ar fi bine să înțelegeți că cealaltă direcție este singura cale prin care puteți să Îl cunoașteți pe Dumnezeu, mântuirea Sa și iertarea Sa, și să înțelegeți că Dumnezeu a rânduit un judecător. Iar acel judecător, care îi va judeca pe toți păcătoșii, acel judecător nu este altul decât Omul, iar Omul este Isus Cristos, care a murit la cruce ca o jertfă pentru păcat și a fost înviat de Dumnezeu din morți ca să afirme că a adus o jertfă suficientă și completă. Și atunci când „crezi”, așa cum spune Romani 10: „că Isus este Domnul, când mărturisești cu gura ta că Isus este Domnul și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.”

Omul natural este ignorant. Omul natural este idolatru. Acolo este el. Asta vedem în Romani 1, este ignorant și idolatru. Așa îl vedem în 1 Corinteni 1 și ce este el? Este un nebun și totuși crede că este înțelept, însă înțelepciunea lui este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Aici din nou, cei mai înțelepți dintre cei înțelepți, cei învățați, elita, cu mințile cele mai luminate din Atena, cei mai religioși, cei mai raționali, cei mai erudiți, bâjbâind încercând să-L găsească pe Dumnezeu, sfârșesc prin a fi idolatri. Idolatri care mai bine s-ar pocăi sau vor fi judecați veșnic de Cel care le-a oferit mântuirea prin moartea și învierea Lui. Omul natural este ignorant. Omul natural este idolatru. Omul natural nu poate, în ciuda efortului său să îl cunoască pe Dumnezeu. El nu e abandonat sau e într-o poziție neutră. Deschideți la 1 Corinteni, capitolul 10 – aici găsim ceva care zdrobește această erezie – 1 Corinteni, capitolul 10.

Aș dori să vă ofer puțin din context. Ești creștin și trăiești în Corint. Ai fost convertit de la o religie falsă și te-ai căsătorit; și să spunem că soția ta este creștină. Amândoi ați venit la Cristos și sunteți în biserică. Însă soacra ta încă se închină lui Dionisie sau unui alt dumnezeu fals. Iar soacra ta spune: „Știți, au o mare sărbătoare la templu și este foarte important să veniți, pentru că îl vor onora pe socrul tău, toată familia va fi acolo și este foarte important să veniți.” De asemenea și soția ta, pe cât de bine intenționată este, creștină fiind, simte presiunea mamei. Tu îi răspunzi: „Ei bine, nu știu, nu aș vrea să merg, dar de asemenea nu vreau nici să stric relația cu mama soacră. Ce să fac?” Așa că mergi cu greu la templul lui Dionisie, intri înăuntru, iar acolo are loc o orgie pentru un zeu fals. Este o mare masă și mănânci o parte din mâncare, iar o parte este oferită ca jertfă zeului fals. Te simți realmente prost în această privință, însă, după toate acestea, , te gândești că este multă presiune din partea soacrei, care îngreunează lucrurile. Pentru că soția ta simte asta, știi că dacă ea nu este fericită, nici tu nu ești fericit, așa că faci asta. Înțelegeți presiunea. Acest scenariu este posibil. Ar mai putea fi și altele. Vii duminica următoare la Masa Domnului; stai și iei pâinea și paharul și Îl cinstești pe Domnul, însă tocmai ai venit dintr-un loc unde ai participat la un ospăț în cinstea unui zeu fals.

Acum, cineva poate spune: „Bine, numai că acești oameni nu știu mai mult. Este o încercare bună să Îl găsești pe adevăratul Dumnezeu. Este un efort benefic şi dacă ei vor încerca să trăiască puțin mai sus decât restul comunității lor, poate că Dumnezeu va accepta asta.” Aș dori să înțelegeți imaginea de ansamblu. În versetul 20 – exact acesta este scenariul aici în Corint, versetul 20. Nu, spune Pavel, un idol nu este chiar nimic, un idol în sine, un idol de piatră nu e un nimic. „Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor” și nu lui Dumnezeu. Ați înțeles? Aceea nu este o jertfă adusă lui Dumnezeu. Apropo, neamurile – ce sunt neamurile? Oricine nu este evreu – națiunile, ethnos, națiunile, oricine, păgânii, toți păgânii – întreaga lume, toți – tot ceea ce ei au jertfit așa-zișilor idoli de piatră, de argint și de aur, de lemn, nu a fost închinat lui Dumnezeu, ei nu se închinau lui Dumnezeu, ci intrau în legătură cu forțele iadului. Erau în legătură cu Satan și cu demonii. Niciodată să nu înțelegeți greșit acest lucru.

Poate spui: „Bine, dar acești păgâni sărmani și bine intenționați, au încercat ei să își croiască drumul lor spre Dumnezeu cum au putut mai bine.” De fapt, ei își croiau drumul lor către iad. Ei erau în legătură cu forțele demonice care imitau niște idoli care nu existau. Nu există alți zei decât Dumnezeul adevărat, așa-i? Oamenii cred că există, pentru că demonii imitau zeii la care ei se închinau și făceau suficiente lucruri ca să îi țină pe oameni ocupați cu acele zeități – zeități care sunt false. Nu există poziție neutră. Nu există „ce păcat că sunt ignoranți.” Nu există „ce rău că sunt abandonați” – nu sunt. Rațiunea naturală încearcă să-L găsească pe Dumnezeu și sfârșește prin a fi idolatră. Rațiunea naturală încearcă să-L găsească pe Dumnezeu și sfârșește în domeniul demonicului. Demonii sunt în spatele tuturor religiilor false. Ei sunt în spatele tuturor sistemelor filosofice și religioase. Ei sunt în spatele – uimitor este pasajul 2 Corinteni 10:3 la 5 - ei sunt în spatele oricărei „înălțimi, care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu”. Orice idee împotriva lui Dumnezeu este demonică – este demonică. Orice – orice nu este adevărat cu privire la Dumnezeu, orice nu este biblic, este demonic.

Satan se preface, împreună cu demonii lui, în îngeri sau slujitori ai luminii. Zeul budiștilor este un demon. Zeul musulmanilor este un demon. Zeii hindușilor sunt demoni. Zeul mormonilor este un demon, dumnezeul martorilor lui Iehova este un demon – și orice altă religie care Îl respinge pe Cristos. Toate sunt demonice. Asta merge înapoi la Deuteronom, la Pentateuh, la vechea lege. Deuteronom 32:17 Moise scrie că: „au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei”. Mai este și Psalmul 106:37. Ei nu vor ajunge la Dumnezeu, ei vor ajunge la Satan și la demoni. Știți, o bună cale prin care poți ilustra asta este în 2 Ioan, versetele 9, 10 și 11. Și în 2 Ioan 9, 10 și 11, Ioan scrie că dacă ai deviat de la învățătura Bibliei despre Cristos, dacă ai deviat de la ce învață Biblia despre Cristos – nu spunem că L-ai respins pe Cristos, negând că El a trăit, negând că a murit, ci dacă te-ai abătut de la ce învață Biblia cu privire la Cristos – spune asta: „nu-L are pe Dumnezeu.” Ideea este că poți să crezi în Trinitate, poți să crezi în nașterea lui Cristos, poți să crezi în viața lui Cristos, poți să crezi în moartea lui Cristos, dar dacă spui că El nu este Dumnezeu – acest detaliu – dacă spui că nu a trăit o viață fără de păcat, dacă spui că nu a murit o moarte înlocuitoare, dacă spui că nu a înviat literalmente din morți – dacă negi ceva ce este revelat biblic cu privire la Cristos, nu Îl ai pe Dumnezeu. Așadar, ascultați asta, dacă te înșeli cu privire la Cristos nu Îl cunoști pe Dumnezeu – să nu spui nimic dacă nici măcar nu știi despre Isus. Eşti în legătură cu demonii.

Oamenii m-au întrebat: „Este multă religie satanistă în societatea noastră?” Da, peste tot, cu excepția adevărului. Totul este satanic, în afară de creștinism, la un nivel mai mic sau mai mare, într-o manifestare sau alta. Nu toți, cum sunt unii, se închină lui Satan; dar sunt unii care chiar se închină lui Satan. Însă oricine nu se închină Dumnezeului adevărat și viu, prin Isus Cristos, implicit se închină lui Satan. Cred că nu vrei să faci asta, pentru că Dumnezeu este foarte gelos; versetul 22: „Să nu-L provocăm pe Dumnezeu la gelozie”. „Nu puteți sta la masa demonilor și la masa Domnului” spune în versetul 21. Versetul 22: „vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie?” Deuteronom 32:21 Dumnezeu spune: „Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți”. Dumnezeu nu Se uită la un idol și spune: „Oh, ce bună încercare, cred că este suficient ca să te las în Cer”. Dumnezeu Se uită la un idol și spune: „Acela Mă face gelos, Îmi provoacă mânia” și nu dorești să Îl provoci pe Dumnezeu la mânie. De ce? Pentru că nu ești mai tare decât El. Nu cred că vrei să te lupți cu Dumnezeu, nu-i așa? Singura cale prin care poți să te lupți cu Dumnezeu este să fii mai tare decât El , însă nu ești – situația este destul de serioasă. Așadar, cel mai bun lucru pe care îl face un om, cea mai bună religie, cea mai bună rațiune, sfârșește în nebunie, ignoranță, idolatrie și intră în legătură cu forțele iadului, pe care le cheamă în viața sa.

Mai este un pasaj de mare importanță, Romani 3 – nu am timp să îl tratez pe larg, dar vreau să fac câteva comentarii. Romani 3:10 și apoi ne mai uităm doar la un verset și încheiem. Romani 3, versetul 10, iată o acuză universală asupra umanității. Romani 3:10: „nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar”. Cineva, dacă nu ar fi fost acolo ar fi putut spune: „Cu excepția mea”, iar Dumnezeu îi răspunde: „Nu, nici măcar tu”. „Nu este niciun om neprihănit, nu, niciunul, nimeni. Nu este nimeni care să înțeleagă”. Am văzut asta în 1 Corinteni 2:14: „Nu este nimeni care să-L caute pe Dumnezeu”. Ei nu merg în acea direcție. Nu ajungi acolo pe o cale naturală. De fapt, toți s-au îndepărtat, toți se duc în direcția greșită, toți devin nefolositori. Nu este nimeni care să facă binele, niciunul măcar. Ei nu fac binele. Nu este bine. Așa cum obișnuia John Gershner să spună: „Este un bun rău”. S-ar putea să fie bun la nivel uman, este bunătate sau este a fi drăguț față de cineva sau este caritate. Dar este un bun rău pentru că motivul nu este să-L glorifice pe Dumnezeu. Şi orice mai puțin decât asta este un motiv greșit. Ei nu fac bine. De fapt, adevărul este că ei sunt stricați pe interior. „Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” Aceasta este descrierea umanității.

Ce este asta? Versetul 19, la finalul versetului: „orice gură să fie astupată” – orice gură să fie închisă. Să nu încerci să deschizi gura și să te aperi. Nu spune: „Dar, Doamne, am încercat; sunt o persoană suficient de bună, cu siguranță că sunt mai bun decât alții din locul acesta. Sunt mai bun decât mulți pe care îi cunosc și pe care și Tu îi cunoști”. Închide-ți gura, închide-ți gura, vei da socoteală lui Dumnezeu. Tot ceea ce face această revelație naturală este să te facă responsabil înaintea lui Dumnezeu, fără scuză, și îți închide gura. Nu poți să spui nimic, pentru că în versetul 20, prin faptele tale, prin lucrarea Legii, adică faptele tale bune, faptele tale religioase, nimeni nu va fi justificat în ochii lui Dumnezeu. Nu poți să ajungi la El cu ajutorul faptelor. Și ascultați-mă – dacă ai fi putut fi mântuit fără Evanghelie, atunci mântuirea ar fi fost prin fapte. Nimeni nu poate să fie mântuit astfel, și este o singură cale prin care poți fi justificat, descrisă în versetul 22: „neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Cristos”. Trebuie să vii la Cristos, trebuie să crezi în Cristos, singura cale de mântuire. Versetul 23: „Căci toți au păcătuit, şi sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus” – singura cale prin care poți să fii mântuit este prin credința în Isus Cristos.

Bine, încă un pasaj. 2 Tesaloniceni 1:8, acesta este foarte scurt și foarte puternic. 2 Tesaloniceni 1:8 – poate ar trebui să începem din versetul 7. Versetul 7 vorbește despre: „descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui”. Aceasta este a doua venire, așa cum spune în Fapte 17, despre ziua pe care El a rânduit-o, în care Omul Isus va fi judecătorul. Când va veni acea zi: „Domnul Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, va veni într-o flacără de foc” va veni într-o judecată finală plină de mânie. Acum, uitați ce spune versetul 8 foarte, foarte important: „ca să pedepsească” Să pedepsească înseamnă să judece, înseamnă plata, să pedepsească, pe cine? „Pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu” – și cine sunt ei? „Cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus” - scopul acesteia în limba greacă este să fie o explicație la: „cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu”. Cuvântul următor „și” ar fi mai bine tradus cu „chiar”, pentru că este o descriere ulterioară a acelorași oameni. Această judecată finală și fierbinte va cădea peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, în virtutea faptului că ei nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus. Și „ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică, de la fața Domnului şi de la slava puterii Lui”.

Dacă nu crezi Evanghelia, atunci nu-L cunoști pe Dumnezeu. Dacă nu-L cunoști pe Dumnezeu, vei fi judecat. Poți citi cartea Apocalipsa și să vezi judecata Lui în detaliu. Vedeți, aceste perspective eretice ale inclusivismului și a milei extinse sau așa cum a numit-o un scriitor „lumina ulterioară” sau teologia naturală. „Lumina ulterioară” este cea despre care Peter Kreeft a spus „Când vei muri și vei merge în ceruri, ceea ce nu știi aici, va fi corectat acolo” – toate acestea au niște implicații înspăimântătoare. Este o erezie blestemată și mortală, pentru că noi trebuie să-i câștigăm pe oameni cu Evanghelia, așa încât ei să audă și să fie mântuiți. Dumnezeu Însuși – spunea Augustus Strong în teologia sa cu mulți, mulți ani în urmă – Dumnezeu Însuși este singura sursă de cunoaștere în ce privește Ființa Sa și relația cu El. Și Dumnezeu, ca fiind singura sursă, trebuie să ni se descopere, și a făcut-o prin Duhul Sfânt, care cunoaște lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, pe care le-a revelat scriitorilor care le-au scris, iar astfel avem gândul lui Dumnezeu și gândul lui Cristos.

Teologia naturală te reduce la un închinător la idoli ignorant, în legătură cu demonii și care se îndreaptă spre judecata divină. Acea revelație naturală, acea teologie naturală este suficientă să condamne, dar nu să mântuie. Îl face pe om să fie fără nicio scuză, dar nu îl face să nu fie condamnat. Porunca și datoria noastră de creștini responsabili, așadar, este aceeași. „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. Acesta este un bun pasaj cu care să închei, cu cuvintele lui Isus de la finalul Evangheliei după Marcu, 15 și 16 din capitolul 16: „Duceți-vă în toată lumea, şi propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Aceasta este trimiterea noastră; ea rămâne și noi suntem responsabili pentru ea, pentru ca oamenii să audă adevărul mântuitor.

Tată, Îți mulțumim din nou pentru claritatea cu care ne vorbește Cuvântul aceste lucruri. Mai sunt și alte pasaje pe care le putem studia, multe altele care abordează această chestiune, dar este suficient pentru noi să știm că nu ne-ai lăsat nicio urmă de îndoială și nicio întrebare pentru orice minte sănătoasă cu privire la acest subiect. Motivul pentru care suntem trimiși până la marginile pământului cu Evanghelia, motivul pentru care să mergem cu pasiune, cu convingere și sacrificiu este pentru că e necesar ca oamenii să audă ca să fie mântuiți. Te rugăm să ne folosești, Doamne, să facem asta. Vrem să ne faci sensibili și dornici să mergem să prezentăm Evanghelia, cu credincioșie, în toate vremurile, la toți oamenii. Aceasta este chemarea noastră, trimiterea noastră, porunca pe care am primit-o. Aceasta este datoria noastră. Acesta este marele nostru privilegiu. Te rugăm să înalți adevărul și să nimicești toate minciunile și toate confuziile. Te rugăm să Îți păzești poporul pentru ca ei să cunoască voia Ta, care este revelată în Cuvântul Tău. Îți mulțumim, în Numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT