Să deschidem Bibliile noastre la cartea Apocalipsa. Începem studiul nostru din seara aceasta cu o examinare a adevărurilor mărețe din această carte minunată.

În timp ce meditam la această carte mă gândeam, oare cum aș putea să-i fac introducerea în cadrul studiul nostru. Mă gândeam să merg puţin în urmă și să pornesc de la câteva note din cartea Ezechiel sau poate din cartea Daniel sau poate ceva învățătură anticipativă din cartea Zaharia, toate acestea care sunt în legătură, într-un fel sau altul, cu această carte deosebită. Mă gândeam să mergem și să încep cu discursul Domnului de pe muntele măslinilor, cu discuția despre a doua venire din Matei 24 și 25, de asemenea din Evanghelia după Luca. Apoi m-am gândit să ne uităm poate în epistolele pauline sau ale lui Petru, pentru că sunt multe locuri în care este tratată tema celei de-a doua veniri a lui Isus Cristos. După toate aceste reflectări, pe măsură ce am început să citesc și să recitesc primul capitol, am meditat asupra lui şi apoi mi-am dat seama că a face o introducere, chiar dacă este una din Vechiul Testament sau din Noul Testament, ar însemna să pășim pe teritoriul pe care Ioan l-a rezervat pentru propria sa introducere. Și pe măsură ce citeam și mă gândeam la începutul acestei cărți, a devenit clar pentru mine că versetele de la 1 la 3 sunt de fapt introducerea lui Ioan, inspirat de Duhul Sfânt, la această lucrare monumentală. Și am realizat că nu am nevoie să fac o introducere pentru acest studiu, pentru că Ioan face asta. Iar primele trei versete fac acest lucru într-un mod desăvârșit. Să ne uităm la ele. Apocalipsa capitolul 1, versetele de la 1 la 3:

„Descoperirea lui Isus Cristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Cristos, şi a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citește, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”

Și apoi, în versetul 4 de unde el începe să scrie de fapt spunând „Ioan către cele șapte biserici…” dar înainte de această scrisoare, care începe cu versetul 4, este această minunată introducere din cele trei versete. Și pe măsură ce am început să studiez aceste trei versete, a devenit clar pentru mine că tot ceea ce avem nevoie ca să ne pregătească pentru experiența de neuitat și transformatoare a vieții noastre avem în Apocalipsa, păstrat în aceste trei versete. Și ceea ce vreau să facem pentru a ne ajuta cu orientarea noastră – și este foarte important și foarte esențial - este să ne uităm la aceste trei versete și să vedem componentele acestei introduceri care ne pune în legătură cu marile chestiuni și cu marile probleme ale acestei cărți. Acum, ca să putem face acest lucru, doresc să împart introducerea în câteva componente și să le împărtășesc cu voi pe rând. Și pe măsură ce ne uităm la ele, acestea vor începe să ne arate bogăția minunată a acestei cărți.

În primul rând, în introducerea sa Ioan vorbește despre cartea Apocalipsa, despre natura sa esențială, natura sa esențială. Versetul 1 spune „Descoperirea…” Trebuie să ne oprim aici. Știu că v-ați gândit că voi face acest lucru, dar trebuie să ne oprim. Natura acestei cărți este o revelație. Este o revelație. Aceasta este cheia la tot ceea ce urmează. Aici sunt adevăruri care au fost ascunse și care acum sunt descoperite. Sunt adevăruri în cartea Apocalipsa care sunt purtate de către simboluri, sunt purtate de figuri de stil din Vechiul Testament. Sunt adevăruri în cartea Apocalipsa care sunt ascunse în limbajul profetic din Vechiul Testament. Deși nu sunt – și repet acest lucru – nu sunt citate directe din Vechiul Testament în întreaga carte. Nu sunt citate directe în nici unul din cele 404 versete. Din acestea sunt nu mai puțin de 275 care au o referință sau o legătură cu adevărul profetic din Vechiul Testament. Relațiile nu sunt în termenii citării, ci în termenii legăturii şi referinței mai degrabă, decât o citare directă. Este o carte care este plină de dezvăluirea a ceea ce a fost sugerat inițial în Vechiul Testament.

Mai mult, este limpede pentru orice cititor al cărții Apocalipsa că Ioan a avut în mintea lui, pe măsură ce scria sub inspirația Duhului Sfânt, învățătura lui Isus din discursul de pe muntele măslinilor din Matei 24 și 25. Așa cum vom vedea, când parcurge cartea, sunt multe, multe paralele cu învățătura Domnului nostru din acel discurs măreț, care este redat în Matei 24 și 25. Sunt atât de multe lucruri descoperite despre revenirea lui Cristos, atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament, prin învățătura Domnului Isus însuși. Este de asemenea adevărat faptul că Pavel a avut multe de spus despre venirea lui Cristos, atât despre răpirea Bisericii și apoi judecata pe care o va aduce asupra celor nedrepți. Este de asemenea important să remarcăm faptul că Petru a avut multe de spus cu privire la venirea lui Cristos în epistolele sale, când se uită la acest măreț eveniment din viitor. De asemenea trebuie notat că până și în epistolele lui Ioan este o anticipare a venirii Sale. Este de asemenea adevărat că în epistola lui Iacov se spune credinciosului să fie răbdător și să sufere până la venirea Domnului. Așadar, s-au spus multe despre acest eveniment.

Și iarăși spun, unele lucruri au fost descrise în figuri de stil, altele în simboluri și altele în profeții ascunse și generalizate în literatura profetică a Vechiului Testament, unele din ele sunt foarte specifice de asemenea, iar apoi le regăsim în Vechiul Testament. Dar aici în Apocalipsa este o explozie de detalii cu privire la revenirea lui Isus Cristos. Și astfel, aceasta este Apocalipsa, aceasta este descoperirea. Cuvântul apokalupsis, din care avem cuvântul apocalipsa, exact asta înseamnă a da acoperitoarea jos, a da acoperitoarea jos, a descoperi, a înlătura, a revela. Acest cuvânt este folosit de optsprezece ori în Noul Testament. Iar atunci când acest cuvânt este folosit față de o persoană, acea persoană devine vizibilă. Ori de câte ori acest cuvânt este folosit cu referire la o persoană, acea persoană devine vizibilă. Așadar, ceea ce avem aici este adevărul devenind clar vizibil.

Cuvântul apokalupsis este folosit prima dată în Luca 2 și trebuie să vi-l arăt ca să realizați modul în care este folosit, pentru că acest lucru trebuie să-l aveți în minte atunci când vă gândiți la el în relația cu cartea Apocalipsa. În Luca capitolul 2 versetul 28, îi găsim pe părinții Domnului aducându-L la Templu pe copilașul Isus, unde este întâlnit de un bărbat numit Simeon. Versetul 25 spune „Omul acesta ducea o viaţa Sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel – adică pe Mesia – şi Duhul Sfânt era peste el.” Apoi el ia în brațe Copilașul, Îl binecuvântează pe Dumnezeu și spune „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.” Adică: pot să mor acum, L-am văzut pe Mesia „Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.” Aici este cuvântul apocalypse, o lumină de apokalupsis, o arătare, o descoperire. Acum, Mesia, Cristosul, Mântuitorul a fost făcut vizibil. Și vorbește despre strălucirea unei persoane.

În 1 Petru 1:7 cuvântul este tradus cu arătare. În 1 Corinteni 1:7 este tradus cu venire sau sosire. În Romani 8:19 este descoperirea. Așadar, înseamnă toate acestea: o descoperire, o arătare, cineva făcut vizibil, strălucirea unei persoane ca toți să vadă arătarea, sosirea, manifestarea. Aceasta este esența ei. acum, există adevăr în afirmația că toată Scriptura este o descoperire, acest lucru este adevărat. Dar într-un mod foarte special, această carte este o descoperire. Este descoperirea, vă rog să rețineți, a lui Isus Cristos. Se descoperă strălucirea lui Isus Cristos. Aici vedem slava orbitoare descoperită a lui Isus Cristos.

Acum, mulți oameni presupun, și trebuie să comentez acest lucru, că această carte ascunde unele lucruri. Oamenii o citesc și sunt absolut derutați de ea. Oamenii o citesc și o consideră ca un puzzle misterios, ciudat, exotic, de nerezolvat, o ghicitoare pe care omul nu poate niciodată să o înțeleagă. Ei consideră această carte ca fiind vagă, obscură, complexă sau de neînțeles, dar și confuză. Însă această carte nu ne ascunde lucrurile, ci din contră, ni le descoperă. Nu este o ascundere, un lucru important de reținut. Nu este acoperirea, ci descoperirea.

Și ce anume descoperă? Ce anume descoperă? Ei bine, multe, multe lucruri. Pe măsură ce ne uităm la această carte vom afla că descoperă avertizări pentru Biserică cu privire la păcatele care o asaltează. Descoperă instrucțiuni pentru Biserica cu privire la nevoia de sfințenie. Descoperă puterea uimitoare și tăria slăvită și copleșitoare a lui Cristos și a creștinului asupra păcatului și a lui Satan. Descoperă triumful suprem al credincioșilor care sunt omorâți pentru cauza lui Cristos. Descoperă slava închinării. Descoperă sfârșitul istoriei umane. Descoperă configurația politică finală a lumii. Descoperă triumful scopului mântuitor al lui Dumnezeu. Descoperă cariera lui Anticrist și bătălia finală de la Armaghedon și alinierea națiunilor lumii. Descoperă nevoia de a lupta cu răbdare împotriva forțelor răului. Descoperă slăvile Împărăției lui Cristos pe pământ și în cerul cel nou și pe pământul cel nou. Descoperă triumful suprem al scopului salvator al lui Dumnezeu, indiferent de strădaniile lui Satan. Descoperă biruința lui Cristos asupra tuturor puterilor: umane și demonice. Descoperă sfârșitul final al lui Satan și sfârșitul final al păcatului.

Este opusul unui puzzle, este opusul unui mister, nu este o acoperitoare, nu este un ascunziș, nu este ceva acoperit. Așadar, spunem că natura sa esențială este să fie o descoperire, iar acest cuvânt este ales cu mare atenție de către Ioan. Este apocalipsa, descoperirea, arătarea detaliilor ascunse până acum ochiului uman. Istoria sfârșitului universului și modul în care va avea loc și ce va fi după aceasta. De fapt, cel mai bun mod de a o spune este că ea reprezintă o relatare de prima pagină a viitorului lumii, scrisă de cineva care a fost acolo, care a fost acolo. Dacă aș putea da un titlu cărții Apocalipsa într-un concept contemporan, aș spune „Înapoi în viitor”. Așadar, aceasta este natura sa esențială. Este o descoperire.

Al doilea punct pe care vreau să vi-l notați pe măsură ce ne uităm la introducerea lui Ioan este tema centrală, tema sa centrală. Este descoperirea lui Isus Cristos. Pe măsură ce înaintez sunt oprit de fiecare termen, pentru că sunt literalmente atât de plini de însemnătate. Este descoperirea lui Isus Cristos. Acum, pentru unii oameni înseamnă că această carte este de la Isus Cristos. Ei bine, într-un sens acest lucru este adevărat. În Apocalipsa 22:16 ultimul capitol spune „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să mărturisească aceste lucruri pentru biserici”. Este adevărat că această carte vine de la Dumnezeu și cu siguranță de la Isus Cristos. Dar cel mai bine este să înțelegem afirmația lui Ioan în această privință. Nu este atât de mult revelația de la Isus Cristos, cât este revelația despre Isus Cristos. Cristos este Cel care este descoperit aici. Și nu durează chiar foarte mult. De fapt, atunci când ajungi la versetele 4, 5 și 6 Cristos începe să fie descoperit. Și apoi când ajungi la 7 și 8 Îl vezi în slava Sa orbitoare. Apoi ajungi la capitolul 2 și 3 când Își cercetează Biserica. Și apoi din capitolul 4 la 22 întreaga temă a cărții este descoperirea slavei lui Cristos în a doua venire, când va lua Pământul înapoi de la uzurpatorul Satan și va înființa Împărăția Sa, atât Împărăția din lumea aceasta, cât și în lumea care va veni. Cristos este Cel descoperit. Cristos este Cel manifestat. Cristos este Cel arătat. Cristos este prezentat în slavă, Cristos e prezentat în măreție.

Acum, în acest sens poate veți înțelege la ce mă refer atunci când vă spun că este atât de asemănătoare cu Evangheliile Matei, Marcu, Luca și Ioan, numai că există această distincție. Evangheliile Îl arată pe Cristos la prima Sa venire, în smerenie. Cartea Apocalipsa Îl arată pe Cristos la a doua Sa venire, în slavă. Tema lui Matei, Marcu, Luca și Ioan este Isus Cristos în smerenia Sa. Tema cărții Apocalipsa este Isus Cristos în glorificarea Sa. Însă El rămâne tema centrală. Aceasta este apocalipsa. Este apokalupsis Iesu Christou. Este descoperirea lui Isus Cristos. Apropo, această frază este folosită în alte locuri în Noul Testament. În 1 Corinteni capitolul 1 versetul 7 spune „așteptarea apokalupsis Iesu Christou”, apocalipsa, descoperirea lui Isus Cristos. În 2 Tesaloniceni capitolul 1 la versetul 7 spune „Domnul Isus Cristos va fi arătat”. Este aceeași frază apokalupsis Iesu Christou. O aflăm în același text, 2 Tesaloniceni capitolul 1. Petru folosește aceeași frază, 1 Petru 1:7. El spune „să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Cristos – apokalupsis Iesu Christou.”

Aceleași cuvinte apar în alt text și vreau să le vedeți, Galateni capitolul 1, Galateni capitolul 1. Aici, cred, este o observaţie foarte importantă ca să nu înțelegem greșit sensul. În Galateni capitolul 1 Pavel vorbește despre cum predică el Evanghelia. Și în versetul 11 el spune „Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească;” Nu este de obârșie omenească, spune el; nu am primit mesajul dintr-o sursă umană. Versetul 12 „Pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin apokalupsis Iesu Christou.” El aici nu vrea să spună că este o descoperire de la Isus Cristos, ci o descoperire a lui Isus Cristos. Cu alte cuvinte, am primit Evanghelia mea atunci când Dumnezeu mi-a dat adevărul despre Cristos. Ca să vedeți ce vrea să spună, trebuie să citiți mai departe. Versetul 13 „Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea; şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor decât mulți din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești. Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om” și așa mai departe. El spune: Am primit o descoperire a lui Isus Cristos de la Dumnezeu care m-a chemat prin harul Său și a găsit cu cale să-mi descopere pe Fiul Său. Așadar, fiecare dintre acestea folosește aceeași frază, apokalupsis Iesu Christou ele fiind consecvente cu ideea că este o descoperire despre Isus Cristos, nu o descoperire de la Isus Cristos pe care o are în minte scriitorul.

Acum, să ne întoarcem la cartea Apocalipsa. Ceea ce spune el aici este că Isus Cristos este marea temă centrală a acestei cărți, care încheie Biblia. Unul dintre predicatorii mei favoriți asupra cărții Apocalipsa este W.A. Criswell, care timp de mulți ani a fost distinsul pastor de la First Baptist Church din Dallas, Texas, unde am predicat de câteva ori, spre bucuria și plăcerea mea. În comentariul cărții Apocalipsa a spus următoarele:

„Prima dată când Domnul nostru a venit în lume a venit îmbrăcat cu marama cărnii noastre. Divinitatea Lui a fost acoperită de umanitatea Lui. Divinitatea Lui a fost ascunsă de umanitatea Sa. Câteodată divinitatea Sa a strălucit, cum a fost pe muntele schimbării la față, sau atunci când făcea minuni. Dar cel mai mult timp, slava, măreția, divinitatea, uimirea și gloria Fiului lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, a fost acoperită. Aceste atribute au fost acoperite de carnea umană. S-a născut într-un staul. A crescut în sărăcie. A știut ce înseamnă foamea și setea. A fost bătut și lovit și învinețit. A fost răstignit și înălțat ca un criminal înaintea privirilor întregului pământ. Ultima dată când această lume L-a văzut pe Isus a fost când era atârnat pe cruce, plin de rușine, suferinţă și agonie. Mai târziu S-a arătat la câțiva dintre ucenicii Lui credincioși. Dar ultima dată când această lume necredincioasă L-a văzut pe Isus a fost atunci când a murit ca un făcător de rele, ca un criminal, răstignit pe o cruce romană. Aceasta a fost parte a planului lui Dumnezeu, o parte a harului Său nemăsurat și nelimitat și a dragostei Domnului nostru. Prin rănile Lui suntem tămăduiți.”

Apoi continuă și spune:

„Dar apoi, asta este tot ce va vedea lumea în Mântuitorul nostru, că a murit pe o cruce? Nu. De asemenea este parte a planului lui Dumnezeu ca într-o zi această lume necredincioasă, blasfematoare și fără Dumnezeu să-L vadă pe Fiul lui Dumnezeu în personalitatea Sa completă, în slavă, în maiestatea sa, în divinitatea Sa orbitoare și plină de măreție. Atunci toți oamenii se vor uita la El așa cum este. Îl vor vedea ținând în mână titlul de proprietate al universului, ținând în mână autoritatea întregii creații din universul de deasupra noastră, din universul din jurul nostru și din universul de dedesubtul nostru, ținând în mână și destinul său, în mâinile Sale străpunse și pline de iubire”. Închei citatul.

Odată ce treci prin această carte, va deveni clar pentru tine faptul că tema centrală a ei este Isus Cristos. De fapt, Domnul nostru binecuvântat Isus Cristos apare în șapte ipostaze principale. El este Fiul lui Dumnezeu slăvit și înviat în mijlocul bisericilor. El este Mielul din ceruri, investit public cu autoritate ca să poarte judecățile preliminare și hotărâte asupra oamenilor. El vine pe pământ ca Împăratul împăraților și Domnul domnilor. În al patrulea rând, El este Cristosul. Cinci, El este judecătorul de pe tronul mare și alb. Șase, El este Mielul de pe tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Șapte, El este: Eu sunt Isus, rădăcina și sămânța lui David, steaua strălucitoare de dimineață. Și dacă credeți că sunt puține referințele, cele șapte, când se vorbește despre El în această carte, vă voi oferi acum o listă de alte titluri pe care le poartă. În această carte El este martorul credincios. El este Cel întâi născut dintre cei morți. El domnește peste împărații pământului. El este Alfa și Omega. El este începutul și sfârșitul. El este Cel ce este, Cel ce era și Cel ce va fi. El este Cel atotputernic. El este Cel dintâi și Cel de pe urmă. El este Fiul omului. El este Cel viu, care ține cele șapte stele în mâna dreaptă, care umblă în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur, care ține în mână sabia cu două tăișuri. El este Fiul lui Dumnezeu. El este Cel care are ochii ca para focului și picioarele ca arama aprinsă. El este Cel care are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele. El este Cel sfânt, Cel adevărat, care ține cheia lui David, Cel care este Amin, martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu, Leul din seminția lui Iuda, Domnul sfânt și adevărat, Domnul Dumnezeu atotputernic, Împăratul sfinților și Cuvântul lui Dumnezeu.

Toate acestea sunt în această carte. El este centrul cărții și El este circumferința cărții. El este începutul și sfârșitul, El este de sus și de jos. El este înăuntru și afară. El este deasupra și dedesubt. Cerurile sunt deschise în această carte și veţi vedea o descoperire a lui Isus Cristos, nu în smerenie, nu în formă umană. Veți avea o viziune a lui Isus Cristos în măreția Sa suverană și slava veșnică și va străluci înaintea ochilor voștri o bună perioadă de vreme, așa cum a strălucit înaintea ochilor lui Ștefan pentru o secundă. Vă amintiți momentul? L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu în ceruri când murea ca martir în Faptele 7:56. Ceea ce a fost doar o licărire înaintea ochilor lui va fi prelungit în viziunea voastră, pe măsură ce vom merge de la capitolul 1 la capitolul 22. Isus Cristos este văzut întotdeauna într-o slavă măreață, niciodată în smerenie.

Natura esențială a cărții este o dezvăluire, o descoperire a lucrurilor care nu au fost cunoscute până acum, detaliile sfârșitului universului și venirii lui Cristos. Tema centrală e Isus Cristos. Să ne uităm iarăși la versetul 1. Să mergem mai departe: „Descoperirea lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu I-a dat-o.” Acest lucru mă conduce să discut despre sursa divină, sursa divină a cărții. Cine este sursa divină? Dumnezeu, „pe care I-a dat-o Dumnezeu”. Acesta este un aspect minunat al acestei cărți, apropo. Lăsați-mă să vă pun o întrebare, pe mine m-a cercetat. „Pe care Dumnezeu I-a dat-o”, veți vedea că este cu majusculă în Biblia voastră. Se referă la antecedentul Isus Cristos. ceea ce spune, vă rog să rețineți, cui a dat Dumnezeu cartea aceasta? Lui Isus Cristos, este un gând interesant, nu-i așa? Și cred că puteți să vă puneți întrebarea pe care și eu mi-am pus-o: Ce are nevoie Cristos să primească de la Dumnezeu?

Ei bine, au fost câteva sugestii interesante cu privire la această întrebare. Unii oameni ar spune: Ei bine, să ne întoarcem la Marcu 13:32. Nu e nevoie să deschideți, o să vă amintiți imediat ce voi citi. Marcu 13:21 spune aceste cuvinte, vă amintiți că această afirmație este surprinzătoare în ce privește venirea lui Isus: „Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela – despre revenirea Fiului omului – nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Vă amintiți? Și de multe ori am întrebat: Cum se face că Isus, dacă este Dumnezeu, nu știe asta? Cum se face că nu știe vremea când Se va întoarce? Îngerii nu știu, ne spune El, și nici Eu nu știu, numai Tatăl știe. Dar exact acest lucru l-a spus. În smerenia Sa atunci când a venit ca un rob în lumea aceasta și S-a smerit și a luat chip de om și Și-a restricționat exercitarea liberă a atributelor Sale, El Și-a limitat cunoașterea. Și când a spus: Nu știu, exact la aceasta S-a referit.

Alții au sugerat că motivul pentru care spune aici „Descoperirea lui Isus Cristos pe care Dumnezeu I-a dat-o” a fost să-I dea informații pe care până în acest moment nu le știa. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune „Acum Îți voi spune ceea ce nu ai știut până în acest moment. În limitarea ta intenționată, nu ai știut nici ziua și nici ceasul. Dar în această carte Îți voi spune detaliile sfârșitului.” Această observație este interesantă, dar lucrurile sunt în felul următor: această carte nu ne spune cu exactitate ziua și nici ceasul. Așadar, nu dă răspunsul la întrebarea noastră. Și acum că Fiul lui Dumnezeu este slăvit și stă la dreapta tronului lui Dumnezeu, cred că ar fi mai corect să presupunem că El a intrat în exercitarea deplină a atributelor Sale, inclusiv a omniștienței Sale, iar acum cunoaște totul, și nu a fost nevoie să aștepte ca să afle până în anul 96 d. Hr., când a fost scrisă această carte.

Ei bine, atunci, în ce sens această carte e oferită lui Cristos? Într-un sens diferit, un sens minunat, Dumnezeu a promis că-L va înălța pe Isus Cristos. Dumnezeu a promis că Isus Cristos va fi Împăratul împăraților și Domnul domnilor, că va fi Împăratul întregului pământ. Dumnezeu a făcut o promisiune că Isus Cristos va fi moștenitorul a tot ceea ce Tatăl posedă. Datorită faptului că Isus S-a smerit pe Sine și pentru că a devenit trup și pentru că L-a slujit pe Tatăl cu ascultare desăvârșită, pentru că a suferit și pentru că a murit, Dumnezeu I-a dat această măreață descoperire a slavei care va veni. Nu este vorba despre momentul în care va veni, nu aceasta Îi oferă. El Îi oferă deplina dezvăluire a ceea ce va avea loc atunci când va fi glorificarea Lui. Aceasta este răsplata Lui pentru o astfel de slujire sfântă, desăvârșită, cu smerenie, și cu credincioșie. Este ca atunci când un tată îi spune fiului: ai fost un fiu bun, ai fost un fiu minunat, ai fost un fiu ascultător, ai fost un fiu care ți-ai făcut datoria, în credincioșie față de mine. Iar eu ca tată al tău, am promis că dacă vei fi credincios, și tu ai făcut ce ți-am cerut și ai îndeplinit scopurile pe care eu le-am rânduit pentru tine, atunci îți voi da moștenirea mea. Și tatăl spune apoi: Acum, Fiule, iată, am scris tot și ți-l înmânez Ţie, este al Tău. Într-un fel, aceasta este ceea ce Dumnezeu a făcut cu cartea Apocalipsa.

Dragilor, puteți să înţelegeţi asta? Tragem cu ochiul în această carte care este darul pe care Dumnezeu Tatăl l-a dat Fiului Său. Este pentru El. Dumnezeu este sursa, receptorul primar este Isus Cristos și relatează narațiunea măreață, slăvită, deosebită a ceea ce va avea loc în viitor când Fiul ascultător va veni cu slavă deplină. Gândiți-vă în felul acesta. Învierea a fost prima tranșă, prima în ce privește moștenirea. Primul semn, dovada evidentă a moștenirii a fost învierea. Dumnezeu L-a înviat din morți. A doua dovadă a fost înălțarea, simbol al faptului că Tatăl Și-a găsit plăcerea. L-a luat la ceruri și șade unde? La dreapta tatălui. Al treilea simbol al faptului că Tatăl Și-a găsit plăcerea în ascultarea Fiului a fost trimiterea Duhului Sfânt, pentru că Duhul a fost trimis ca să locuiască în Biserica pe care Cristos a răscumpărat-o și a iubit-o. Iar aici avem ultimul simbol, dăruirea acestei cărți care schițează în detaliu slava întoarcerii lui Isus Cristos, astfel încât nu doar El să trăiască în anticipare, dar și toți cei care-L iubesc să se poată bucura de toate aceste lucruri care vor avea loc, cu scopul de a Îl slăvi și a-L lăuda și a-L onora cu anticipare.

Cred că toate aceste lucruri pot fi însumate în cuvintele din Filipeni capitolul 2. Spune despre Isus Cristos „cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Aceasta este smerirea. Apoi imediat spune la versetul 9 „De aceea şi Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.” Aceste ultime trei versete 9, 10 și 11 sunt prezentate pe larg în cartea Apocalipsa: ai fost credincios în smerirea Ta, Eu voi fi credincios să împlinesc promisiunea Mea în glorificarea Ta.

Natura esențială a acestei cărți este descoperirea, arătarea. Tema centrală a acestei cărți este prezentarea lui Isus Cristos. Sursa divină a acestei cărți este Dumnezeu, Cel care a dat-o și care a dat-o lui Cristos ca o mărturie a slavei viitoare, de care El Se va bucura. Și noi suntem într-adevăr privilegiați – nu-i așa? Avem privilegiul să o vedem și să ne uităm în ea. Foarte adesea, când un tată lasă o moștenire unui fiu, iar acest lucru este stipulat în testament, când îi lasă totul și cum vor fi lucrurile și modul precis în care i le va da fiului, acel document este pecetluit. Acela este un document la care nu avem voie să ne uităm. Nimeni nu are voie să se uite. Nimeni nu are voie să se uite. Este pecetluit. Este pus într-un loc în siguranță, unde nu poate fi atins. Cât de minunat este faptul că această carte ne-a fost deschisă nouă. De fapt, în capitolul 6 vedem titlul de proprietate al moștenirii deschis și șapte peceți sunt rupte, toate ne sunt descoperite ca să înțelegem.

Acum, aceasta ne duce la următorul punct în introducerea sa. Dumnezeu este autorul divin al acestei descoperiri a lui Isus Cristos, care I-a fost dată. Dar cine sunt destinatarii umani? Cine sunt destinatarii umani? Vă rog să rețineți: „Descoperirea lui Isus Cristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi.” Ioan ne duce un pas mai departe în înțelegerea acestei cărți, este ca să fie arătată robilor Săi. Nu este doar pentru Cristos, ca să vadă și să înțeleagă și să anticipeze, ci ea ne este arătată și nouă. Nu a fost scrisă pentru noi, Dumnezeu I-a dat-o Lui, și El ne-a dat dreptul ca să o vedem și noi.

Ce înseamnă robi? Doulos, robi, la aceasta se referă. Acum, aș putea să vă spun ceva aici? Aici este un motiv pentru care necredincioșii nu găsesc această carte ca fiind inteligibilă. Nu a fost niciodată intenționată pentru ei, da? A fost să fie arătată oamenilor care sunt de bunăvoie robi ai lui Cristos. Și dacă El nu este Domnul tău, să nu te aștepți să înțelegi această carte. Acum doulos sau robul este diferit de huperetes sau diferit de diakonia, erau șase cuvinte diferite în limba greacă pentru robi. Acesta era un rob unic. Când spunem rob vorbim despre un rob care slujește din dragoste și devoțiune. În Vechiul Testament evreii aveau un obicei. Dacă un rob spunea stăpânului său „Uite, te iubesc și vreau să te slujesc. Nu vreau să te slujesc din datorie, nu vreau să te slujesc din frică, vreau să te slujesc din dragoste, vreau să fiu robul tău pe viață din dragoste”, atunci stăpânul îl ducea pe rob la ușă, unde era tocul ușii, îi punea urechea pe tocul ușii și cu o sulă îi străpungea lobul urechii. Îi făcea o gaură în ureche. Urechea sa era străpunsă cu acea gaură. Și orice sclav care avea urechea străpunsă făcea această afirmație: Eu slujesc din dragoste, nu din datorie, sunt un rob, sunt rob de bunăvoie stăpânului meu.

Numai acei oameni sunt cei care înțeleg această carte. Niciodată nu încetez să rămân uimit atunci când citesc literatură din teologia liberală cu privire la cartea Apocalipsa. Este bizară. Alegeți o dată o carte liberală despre Apocalipsa, dacă puteți găsi una într-o librărie. Nu trebuie să o cumpărați, este suficient să o răsfoiți, nu merită efortul să o citiți. Însă veți vedea că ei sunt pierduți fără nici o speranță într-un labirint din care nu pot ieși. De ce? „Pentru că omul firesc nu poate înțelege lucrurile lui Dumnezeu, pentru el sunt o nebunie, nici nu le poate cunoaște, pentru că nu pot să deosebească”. Pentru un necredincios, pentru un fățarnic din biserică, această carte este un haos, această carte este confuză. Însă pentru niște robi plini de iubire, robi din dorința lor față de Isus Cristos, este o descoperire, o prezentare care face lucrurile să fie foarte clare.

Așadar, trebuie să vă spun încă de la început: dacă nu sunteți creștini, atunci aceste adevăruri sunt pecetluite pentru voi. Oh, voi puteți înțelege cuvintele pe care le spun pe măsură ce înaintez, dacă ascultați cu atenție explicația mea, pot avea sens pentru voi în ce privește datele. Dar niciodată nu vă vor controla viața, nu vor deveni niciodată reale pentru voi în inima voastră, nu veți înțelege niciodată semnificația sa pe deplin și înțelesul său în termenii profunzimii sale reale, pentru că nu sunteți robi. Vă amintiți că spune în Matei 13 când Isus îi învăța pe oameni cu pilde, El le-a spus ucenicilor Săi: „Le vorbesc în pilde, pentru că deși văd să nu vadă și deși aud să nu audă, nici să nu înțeleagă.” Voi puteți vedea pagina, puteți auzi cuvintele, dar nu veți vedea niciodată cu ochii spirituali, nu veți pricepe. Și apoi spune ucenicilor Lui în versetul 16 „Dar ferice de ochii voștri că văd; şi de urechile voastre că aud”, pentru că voi sunteți robi. Aceasta este o carte pentru creștini și nimeni altcineva nu o poate înțelege.

Așadar, este descoperirea lui Isus Cristos, de la Dumnezeu, dată Fiului, care ne-o prezintă și nouă. În al cincilea rând, și ne vom opri la acest punct: are un caracter profetic, are un caracter profetic. Versetul 1 spune: „Descoperirea lui Isus Cristos pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.” Caracterul său este profetic. Este o profeție despre lucrurile care se vor întâmpla în curând. Această frază este foarte importantă. Această carte este diferită de celelalte cărți ale Noului Testament. Așa este. Evangheliile ne spun ce a avut loc, așa-i? Isus a venit și a trăit și a murit și a înviat și S-a înălțat. Și deși sunt referințe cu privire la viitor, tema Evangheliilor este ce s-a întâmplat în trecut. Urmează apoi cartea Faptele. Despre ce este vorba în cartea Faptele? Este istoria Bisericii de la înălțarea lui Isus Cristos până la moartea apostolului Pavel. Acest lucru a avut loc în trecut. Ce tratează epistolele lui Pavel și a lui Iacov și ale lui Petru, Ioan, Iuda și a scriitorului către Evrei? Ei bine, ei toți explică înțelesul morții și învierii lui Cristos și aplicarea sa la viața bisericii. Așadar, ei iau istoria Evangheliilor și Faptelor și le trec în viața prezentă a bisericii și în viața credinciosului.

Așadar, putem spune că primele cinci cărți ale Noului Testament sunt despre trecut. Următorul grup de cărți (douăzeci și una) sunt despre prezent și modul în care să aplicăm realitățile lucrării lui Cristos acum. Iar ultima carte este despre viitor. Este vorba despre lucrurile care trebuie să aibă loc în curând. Este o carte alcătuită din profeția despre viitor. Acest lucru o face fascinantă.

Schița acestei cărți cu privire la considerațiile din viitor este în versetul 19. Să ne uităm la el. aici este o schiță a întregii cărți. Ioan zice „Scrie,” - iată ce scrie – „scrie lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care Sunt şi cele care au să fie după ele.” Trei lucruri: lucrurile pe care le-ai văzut, în trecut; lucrurile care sunt, în prezent; și lucrurile care vor fi după aceste lucruri, în viitor. Aceasta este schița cărții. Capitolul 1 este ceea ce a văzut Ioan. Capitolul 2 și 3 este ce vede. Și de la capitolul 4 la 22 sunt lucrurile care vor avea loc după aceste lucruri. Așadar, profeția începe în capitolul 4 și se întinde până la capitolul 22. Așadar, această carte este profetică. Este o carte profetică, în sensul viitor al profeției. Este o literatură profetică. Și trebuie să vă menționez un lucru foarte important. În toată literatura profetică sunt accentuate două aspecte, așa-i? Întotdeauna vor fi două aspecte accentuate: este un viitor slăvit pentru Cristos în care vor participa sfinții, dar întotdeauna va fi și cealaltă parte a judecății celor nelegiuiți. Și astfel, pe măsură ce mergem prin această carte și spunem că Isus Cristos este tema și slava viitoare este accentul principal, de asemenea vom vedea alături de descoperirea viitoare a slavei lui Cristos și distrugerea păcatului, a lui Satan, a demonilor și a păcătoșilor. În timp ce prezice în detaliu sosirea slavei lui Isus Cristos și modul în care sfinții vor împărtăși acea slavă, de asemenea prezice condamnarea păcătoșilor.

Așadar, adevărurile sale, așa cum notează Ioan în capitolul 19 sunt dulci-amare, dulci-amare. Este o carte care vorbește despre judecată. Este o carte a condamnării. Vorbește despre sfârșitul lumii, sfârșitul istoriei umane, sfârșitul păcătoșilor. Iar partea întunecoasă a imaginii nu este nici măcar o clipă ascunsă. Și aceasta este clar revelată. Dumnezeu este drept, așa cum știm. Păcatul trebuie pedepsit, nepocăința și rebeliunea vor rezulta în cele din urmă în mizerie și înfrângere, în dezastru, moarte și judecată veșnică. Această carte nu este sentimentală. Este o carte serioasă. Este o carte convingătoare. Este o carte care schimbă inima. Este o carte care deranjează. Nu este nici o tolerare a răului. Este un Miel care a fost înjunghiat, dar este și mânia Mielului de asemenea. Este un râu cu apa vieții, dar este, de asemenea, și un iaz de foc.

Aici Îl găsim pe Dumnezeul dragostei care va locui cu oamenii, care va șterge orice lacrimă și va nimici moartea și durerea și mâhnirea. Dar înainte de aceasta, El va trimite pe vrăjmașii Lui în locul de durere și de lacrimi – este de neimaginat. Așadar, nu poate fi ascunsă partea întunecoasă a slavei lui Cristos. Va veni o zi strălucită, da. Însă vor fi tunete înainte de răsărit. Astfel, ne vom uita în viitor. Va fi o întoarcere în viitor pe măsură ce vom înainta în această carte veche scrisă în anul 96 d.Cr. și vom vedea în ea viitorul scris de un om care a fost acolo, pentru că apostolul Ioan a fost acolo, a fost mutat de acele viziuni. Este o profeție.

Acum, sunt unii oameni care nu cred că acest lucru este adevărat. Teologii liberali spun acest lucru, ei zic: Ei bine, este o privire înapoi, cartea Apocalipsa este o privire înapoi și descrie evenimentele împlinite în timpul domniei lui Nero din anul 54 până în 68 d.Cr.; descrie vremea în care Pavel și Petru au fost martirizați.

Alții spun: Nu, este o privire înapoi atunci când domnea împăratul Domițian din anul 81 până în 96 d.Cr., când toate aceste lucruri înregistrate au avut loc. Aceasta este concepția preteristă. Poate că ați auzit acest cuvânt. Praeter este cuvântul latin pentru trecut. Oamenii spun: Nu, nu este nimic profetic, nu este nimic supranatural, nu este despre viitor, este doar o descriere a trecutului și descrie ce s-a întâmplat în timpul lui Nero sau descrie ce s-a întâmplat în timpul lui Domițian. Apropo, acest lucru este imposibil, absolut imposibil. Pe măsură ce mergem prin această carte, va deveni din ce în ce mai clar că lucrurile descrise nici măcar nu s-au întâmplat în acea vreme. Dacă s-ar fi întâmplat, nimeni nu ar mai fi aici.

Acum, sunt alți oameni care spun: Nu, de fapt este o panoramă, începând cu vremea în care Ioan a scris și descriind toată istoria bisericii până la cea de-a doua venire. Așadar, sunt unii care se vor uita în această carte și vor vedea Biserica Romano-Catolică. Vor găsi o mulțime de papi diferiți. Îl vor găsi pe Constantin aici. Îl vor găsi pe Mahomed. Vor găsi până și Revoluția franceză aici. Îi vor găsi pe goți. Ei găsesc și ordinul iezuiților. Acest lucru este imposibil. Nu poți să iei această perioadă de evenimente, această listă masivă de evenimente și să înșiri tot felul de evenimente din istoria Bisericii. Pentru că dacă citești cartea Apocalipsa cu atenție, cea mai mare parte din evenimente au loc într-o perioadă de trei ani și jumătate: patruzeci și două de luni, o mie două sute de zile. Este imposibil să înșiri toată istoria bisericii în această perioadă. Aceasta este numită concepția istoricistă.

Este un al treilea grup care vin și spun: Ei bine, nu vorbește despre un popor real, nu vorbește despre evenimente reale, nu vorbește despre fapte reale sau războaie reale, sunt doar alegorice, este doar despre o bătălie spirituală și un război spiritual, și noi trebuie doar să îl spiritualizăm. Iar aceasta înseamnă că poți să faci absolut tot ce vrei tu să însemne. Nu mai sunt reguli ale jocului. Pentru că dacă nu înseamnă ceea ce spune, ci înseamnă ce vrei tu să spună, atunci ce spui tu are autoritate. Și atunci ce crede fiecare devine ceea ce înseamnă. Și din moment ce fiecare va crede că spune ceva diferit, atunci poate să însemne orice. Aceasta este numită concepția idealistă. Este de fapt o concepție stupidă.

A mai rămas doar o singură opinie și în aceasta este vorba despre viitor. Poate spui „Ei bine, de ce crezi că vorbește despre viitor?” Pentru că spune „Lucrurile care vor fi”. Și dacă citești cu atenție, este clar că aceste lucruri încă nu au avut loc. Cum rămâne cu învierea masivă? A avut loc? Ce-ar fi să verifici în cimitire ca să te asiguri. Cum rămâne cu holocaustul de proporții nemaiauzite în care o treime din lume este omorâtă? A avut loc? Cum rămâne cu distrugerea întregului sistem uman așa cum îl știm și cu zidirea unui cer nou și a unui pământ nou? A avut loc? Este absurd.

Este un singur fel în care ne putem uita la ea și anume ca fiind o profeție despre viitor. Așadar, ne îmbarcăm într-o revelație a lui Isus Cristos, de la Dumnezeu, către creștini, despre viitor, despre vremea venirii lui Cristos. Și așa cum Walter Scott a spus cu mult timp în urmă „Profeția anihilează timpul.” „Profeția anihilează timpul și toate... circumstanțele care intervin și ne depune pe pragul împlinirii.” Și realmente vom fi transportați în viitor. Și vom ateriza exact la sfârșit. Acest lucru îl putem anticipa.

Acum, vă rog să rețineți acest verset, versetul 1 „Lucrurile care au să se întâmple în curând.” Stai puțin, în curând? Când Ioan a scris aceasta, a fost acum 2000 de ani. La ce se referă când spune în curând? Veniți săptămâna viitoare și veți afla, pentru că nu am timp să intru și în acest subiect.

Este un măreț, măreț adevăr! Să ne rugăm

Tată, am început acest studiu, şi deja suntem plini de încântare, entuziasm și anticipare. Este așa de emoționant să fim în stare să vedem și să înțelegem descoperirea lui Isus Cristos, pe care Tu I-ai dat-o și care acum ne vorbește despre viitor. Mă rog pentru fiecare persoană de aici ca să aibă ochi să vadă și urechi să audă și o inimă prin care să înțeleagă, pentru că este robul lui Isus Cristos. Doamne, în seara asta am auzit niște mărturii atât de minunate în apa botezului, despre bucuria cunoașterii lui Cristos, despre binecuvântarea iertării de păcat pentru totdeauna, despre fiorul nădejdii cerului. Și acum, Doamne, putem să adăugăm, una din marile binecuvântări, una din marile benedicții, una din marile bogății de a fi creștin este să fim în stare să înțelegem adevărul, să fim în stare să înțelegem descoperirea lui Isus Cristos, pe care Tu I-ai dat-o ca să ne-o arate. Ce fior, ca Domnul Isus să ne deschidă aceasta, ceea ce a fost rânduit pentru El, şi nouă și să ne lase să împărtășim adevărurile acestea, ca să cunoaștem viitorul înainte de a avea loc, ca să citim istoria înainte să se împlinească și să trăim în lumina ei. Mulțumim, Doamne, pentru această măreață descoperire și vrem să fim îmbogățiți dincolo de așteptările noastre cele mai mari, așa încât să Te slujim cu mai multă credincioșie, până când va veni Isus. Îți cerem acestea în numele scump al Lui, amin.

SFÂRȘIT