Să deschidem Bibliile noastre la 1 Petru capitolul 4. Ajungem la un nou capitol în studiul nostru din această minunată epistolă. Suntem la primele șase versete din acest măreț capitol patru. Vrem să descoperim lucruri minunate pe măsură ce parcurgem acest capitol. Pentru început, aș dori să vă citesc primele șase versete din 1 Petru capitolul 4. „Astfel dar, fiindcă Cristos a pătimit în trup, înarmați-vă şi voi cu același fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârșit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri şi în slujiri idolești neîngăduite. De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrâu şi vă batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece vii şi morții. Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morți, pentru ca să fie judecați ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh.”

Aș dori să intitulez aceste șase versete „Amintirea care ne face să evităm păcatul.” În minunata carte intitulată The Plagues of Plagues (Ciuma ciumelor), scrisă în 1669, un om duhovnicesc pe nume Ralph Venning a scris următorul paragraf despre păcat. Vă rog să-l ascultați. „În general, păcatul este cea mai rea dintre rele, răul relelor, și într-adevăr singurul rău. Nimic nu este atât de rău ca păcatul. Nimic nu este rău, doar păcatul. Așa cum suferințele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava care ne va fi descoperită, tot așa nici suferințele din această viață sau din cea viitoare, nu sunt vrednice să fie comparate în ce privește răul cu răul păcatului. Niciun rău nu este neplăcut lui Dumnezeu sau distrugător pentru oameni, ca răul păcatului. Păcatul este mai rău decât o suferință, decât moartea, decât diavolul, decât iadul. Suferința nu este atât de grea ca suferință, moartea nu este atât de mortală, diavolul nu este atât de diavolesc, iadul nu este atât de teribil cum este păcatul. Acest lucru ne va ajuta la completarea acuzației împotriva păcătoșeniei lui, mai ales că este contrară și împotriva binelui omului.” Apoi el spune: „Cele patru rele pe care le-am numit sunt cu adevărat teribile. Și din toate, toți sunt gata să spună, Doamne, izbăvește-ne. Însă niciunul dintre acestea, nici toate patru împreună, nu sunt atât de rele precum păcatul. Așadar, rugăciunile noastre ar trebui să fie mai mult să fim izbăviți de păcat și dacă Dumnezeu nu ne ascultă alte rugăciuni, totuși cu privire la asta ar trebui să spunem Te implorăm să ne asculți, Doamne.” Într-o manieră unică, cu o alegere ciudată dar interesantă de cuvinte, Ralph Venning ne ajută să înțelegem răul păcatului. Acesta este mai rău decât suferința. Este mai rău decât moartea. Este mai rău decât diavolul. Este mai rău decât iadul.

Acum, este adevărat că un credincios urăște păcatul. Este adevărat că un credincios dorește să fugă de păcat. Este adevărat că un credincios tânjește să fie eliberat de păcat. Noi toți la un moment dat în viața noastră într-un fel sau altul, cu aceste cuvinte sau altele, am strigat „Oh, nenorocitul de mine. Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Cu toții am plâns împotriva propriei noastre nevrednicii. Cu toții am tânjit la un moment dat să fim eliberați din robia păcatului. Acum vine întrebarea: de vreme ce păcatul este răul tuturor relelor - și așa și este, e singurul rău - și din moment ce cu toții îl urâm și dorim să fim eliberați de el, cum putem să-l evităm?

Ce se cere de la noi ca să putem sta departe de păcat? Ei bine, evident, acesta este efortul major al vieții noastre. Sunteți de acord cu asta? Este efortul major al vieții fiecărui credincios să evite să păcătuiască. Acum, ca să evităm să păcătuim trebuie să avem trei perspective, într-un sens trebuie să ne trăim viața în trei timpuri: la viitor, prezent și trecut. Poate cineva ne spune: ca să evitați păcatul, trebuie să aveți o privire înspre viitor. Ce vrea să spună prin asta? Trebuie să fiți atenți la ispita care nu a sosit încă. Trebuie să fiți gata să nu fiți luați prin surprindere. Trebuie să priviți înspre viitor. Trebuie să faceți ceea ce ucenicii nu au reușit să facă, iar Isus le-a spus: Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită. Trebuie să fim în alertă. Trebuie să fim atenți, veghetori, întotdeauna să privim înainte, anticipând ce ar putea veni, să umblăm circumspecți, să umblăm înțelepți în lumina pericolului care ne stă înainte.

De asemenea trebuie să avem o perspectivă prezentă. Nu privim doar înainte anticipând ce ar putea veni, ci noi privim şi la timpul prezent, la ceea ce ne înconjoară ca să nu fim atrași fără să ne dăm seama în păcat. Pavel ne amintește în Romani 12:9, el spune: „Urâți ce este rău și lipiți-vă tare de bine.” Aceasta este la timpul prezent, tot ceea ce vezi că este rău, să urăști. Şi de tot ceea ce vezi ca fiind bun, să te lipești. Pavel a spus: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” Pavel a spus în Romani 13:14 „îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos, şi nu purtați grijă de firea pământească, ca să-i treziți poftele.” Așa că ne uităm constant la viitor anticipând ce ar putea veni din păcat. De asemenea evaluăm cu mare atenție prezentul astfel încât să putem evita păcatul.

Însă este necesar de asemenea să privim și la trecut. Una dintre cele mai importante capacități intelectuale pentru a face față răului tuturor relelor, într-adevăr singurul rău, este o memorie bună, o memorie bună. Și exact acest lucru spune Petru aici. El ne cheamă să ne amintim unele lucruri care ne vor ajuta să evităm păcatul. Cheia pasajului se află în versetul 2, unde Petru spune că în vremea care ne mai rămâne de trăit în acest trup nu mai trebuie să trăim după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Trebuie să trăim restul vieții noastre, evitând păcatul și trăind voia lui Dumnezeu.

Acum, ca să facem asta, da, trebuie să privim înainte și să anticipăm cu atenție ceea ce ar putea veni și da, trebuie să ne informăm cu privire la timpul prezent, dar ideea centrală a lui Petru este că noi trebuie să ne uităm în urmă, trebuie să avem o memorie bună. Acum, amintiți-vă unde suntem, înainte să ne adâncim în acest text deosebit. Această epistolă întreagă este scrisă unor oameni care suferă. Și a ajuns la un anumit apogeu chiar la finalul capitolului 3. Și punctul culminant a fost că Petru a spus: în toată suferința voastră amintiți-vă acest lucru, suferința poate fi triumfătoare. Poți fi biruitor chiar și în suferință și modelul pentru acest lucru cine este? Cristos. Și el ne arată în capitolul 3, versetele 18 la 22, cum a triumfat Cristos în mijlocul nedreptății pe care a suferit-o. De fapt, El Și-a câștigat cea mai mare biruință în momentul celei mai mari suferinței ale Sale. Și am observat în ultimele noastre studii că atunci când Isus a fost omorât pe nedrept, pe cruce, când a fost tratat incorect, când a fost pedepsit, ca rezultat al urii, ca rezultat al respingerii, exact atunci când suferea acel tratament nedrept, când murea Cel drept pentru cei nedrepți, El triumfa peste păcat.

El triumfa peste forțele demonice ale iadului. El era triumfător peste judecata lui Dumnezeu și Își câștiga supremația definitivă așa cum spune versetul 22 de a sta la dreapta lui Dumnezeu. Așadar, în momentul morții Sale, El a triumfat peste păcat. El a triumfat nu doar peste păcat, dar a triumfat peste forțele demonice ale iadului. A triumfat peste judecata lui Dumnezeu, pe care a răbdat-o și a ieșit biruitor și a triumfat peste toate ființele create. Și în cea mai mare suferință a Lui a câștigat cel mai mare triumf. Ideea lui Petru este că atunci când îți vezi suferința, amintește-ți că poate fi momentul celui mai mare triumf al tău. Așa a fost cu suferința lui Cristos și la fel poate fi și cu a ta.

Acum, având aceste lucruri în minte, să ne uităm la versetul 1. „Astfel, deci” care evident ne leagă de ceea ce tocmai a spus în capitolul 3. „Fiindcă Cristos a pătimit în trup, înarmați-vă şi voi cu același fel de gândire.” Aceasta este într-adevăr sumarizarea a ceea ce a spus deja, de aceea „astfel, deci” este acolo. L-ați văzut pe Cristos suferind în trup și suferința Sa a fost triumfătoare, deci înarmați-vă și voi cu același fel de gândire. Cu ce scop? Să fii dispus să suferi în trup știind că asta poate produce cea mai mare biruință. Aceasta este o afirmație uimitoare și este o aplicație pentru tot ce a fost înainte. Este mai bine să suferi pentru Cristos decât să suferi cu lumea. Este mai bine, pentru că în suferința noastră de dragul neprihănirii, când suferim pentru că facem ceea ce este drept, când suferim pe nedrept, când suntem persecutați și tratați nedrept și fără bunătate, tocmai acea suferință poate produce cel mai mare triumf spiritual al nostru, astfel noi trebuie să ne înarmăm cu același fel de gândire (cu același scop în limba engleză).

Acum, aș dori să mă uit în detaliu la această afirmație, astfel încât să o înțelegeți mai bine, pentru că versetul în sine la prima vedere poate părea oarecum dificil. Vă rog să rețineți această primă afirmație: deoarece Cristos a suferit în trup. Aceasta înseamnă pur și simplu că Cristos a murit. Despre asta vorbește. Vorbește despre moartea Sa. La versetul 18 spune la începutul versetului: „Cristos a murit”. La finalul versetului spune: „a fost omorât în trup”, a fost omorât în trup în versetul 18, a pătimit în trup, aici în versetul 1, ambele se referă la același lucru. Se referă la moartea Lui. Despre aceasta vorbește Petru.

Din moment ce Cristos a murit, și a avut un triumf atât de mare în moartea Lui, înarmați-vă așadar cu același scop. Acum, la ce se referă aici când spune înarmați-vă? Ei bine, este un termen militar tradus corect. Se referă la un soldat care își ia armele pentru luptă. Și în Efeseni 6:11, o formă a acestui cuvânt este tradus cu armură. Sau întreaga armură a lui Dumnezeu. Luați-vă armura! Înarmați-vă! Luați-vă armele, de ce? Pentru o luptă. Viața voastră va fi o luptă și trebuie să vă înarmați cu această armă supremă. Ce este? Înarmați-vă de asemenea cu aceeași ennoia, în limba greacă, ce înseamnă asta? Aceeași gândire, aceeași idee, același principiu, același gând. Ce vrei să spui cu asta?

Ascultați cu atenție, înarmați-vă cu aceeași înțelegere, cu aceeași idee și cu același principiu care a fost manifestat în suferința lui Cristos. Care este acela? Principiul că și în moarte pot ce anume? Să triumf. Aceasta este ideea. Înarmați-vă cu acest gând măreț. Cu alte cuvinte, fiți dispuși, ascultați cu atenție, fiți dispuși să muriți. Înarmați-vă cu acest gând măreț, cred că exact la acest lucru s-a referit Petru aici. Este o afirmație foarte simplă. Cristos a murit și voi trebuie să vă înarmați cu aceeași idee, faptul că și voi sunteți dispuși să muriți, pentru că înțelegeți că în moarte există biruință. Acum aveți o alternativă, dacă sunteți persecutați și dacă ei vă amenință viața, puteți să vă deziceți.

Puteți să îl negați pe Cristos. Puteți să renunțați. Dar aceasta nu este o opțiune, nu-i așa? Așadar, ceea ce spune el este: Uitați, exact cum a spus Isus în Ioan 16 că va avea loc în viețile multora dintre voi, unii din voi veți fi persecutați, alții veți fi omorâți. Unii din voi veți fi martiri, înarmați-vă cu această idee. Așa cum Cristos a fost dispus să moară pentru că a știut că este biruință în asta, și voi să aveți același gând, să fiți dispuși să muriți de dragul neprihănirii, pentru că știți că poate aduce triumful.

Dați-mi voie să o spun simplu așa: acceptați voluntar posibilitatea morții ca o parte a vieții creștine. Este acesta un gând nou pentru tine? Nu ar trebui să fie. În Matei capitolul 10 versetele 38 și 39, Isus a spus asta. Luați-vă ce? crucea și urmați-Mă. Și El a spus: dacă cineva nu vrea să-și ia crucea, lepădându-se de sine, nu este vrednic să fie ucenicul Meu. Ce a vrut să spună cu asta? Ce înseamnă să îți iei crucea? Ce înseamnă asta? Aceasta înseamnă să fii dispus să mori. Nu este nimic mistic în asta. El nu vorbește despre vreo dedicare spirituală, nu. Când le-a spus: Să fiți dispuși să vă lepădați de voi înșivă și să vă luați crucea, ei știau exact ce a vrut să spună, deoarece o cruce era locul în care oamenii erau executați. El spunea: fiți dispuși să muriți pentru Mine. Fiți dispuși să vă dați viața. Și pentru mulți, mulți creștini, aceasta a fost o realitate. Pavel a spus sincer în 1 Corinteni 15:31: „Eu mor în fiecare zi.” La ce s-a referit? Trăiesc pe marginea prăpastiei. În 2 Corinteni capitolul 4, când a vorbit despre caracterul slujirii sale, El sa spus: suntem prigoniți. Suntem loviți, purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus. În mod constant suntem dați morții de dragul lui Isus. În noi lucrează moartea, cu alte cuvinte el a fost întotdeauna pe buza morții și într-o zi a murit pentru Cristos, nu-i așa? Însă a fost gata pentru asta.

Vă amintiți atunci când a scris ultima sa epistolă? El a spus: sunt gata să fiu turnat ca o jertfă. Vedeți, el s-a înarmat cu aceeași idee. El s-a uitat la moartea lui Cristos și L-a văzut pe Cristos biruitor în moarte și astfel, el s-a înarmat cu aceeași idee: că sunt dispus să mor pentru Cristos. Iar Petru aici, ca Pavel, are același lucru în minte. Veți vedea, dragi prieteni, că aceasta este arma supremă, aceasta este arma supremă.

Voi spuneți: Ce vrei să zici când spui că este arma supremă? Uitați, dacă cel mai rău lucru pe care vi-l pot face este să vă omoare și din punctul vostru de vedere este cel mai bun lucru care vi se poate întâmpla este să muriți, atunci le-ai dejucat planul. Aceasta este cea mai mare armă de care beneficiezi. Vedeți, de aceea atât de mulți martiri de-a lungul istoriei bisericii au fost dispuși să moară, pentru că s-au înarmat cu aceeași idee, și anume că este mare triumf în moarte. Isus a murit și a triumfat peste păcat. Și dacă eu mor, uitați ce spune la versetul 1: Cel ce a pătimit în trup, a sfârșit-o cu păcatul. Ce înseamnă această frază? Cel ce a murit, a sfârșit-o cu păcatul. Ați înțeles asta? Este moartea așa de rea? Știți ce se întâmplă atunci când mori? Ce se întâmplă? Nu mai păcătuiești. Asta e bine. Pentru că tu urăști păcatul și vrei să fii izbăvit de păcat, și vrei să fii duhovnicesc, și virtuos, și curat, și sfânt și fără pată. Și vedeți, dacă eu sunt înarmat cu scopul de a fi izbăvit de păcat și dacă acel scop este atins prin moartea mea atunci lucrul suprem pe care mi-l poate face cineva este să mă omoare, ei nu pot decât să împlinească ceea ce este cel mai prețios pentru mine. În acest fel eu i-am dejucat pe ei. Așadar, el le spune acestor creștini persecutați să se uite la biruința care vine din moarte. Cel mai rău lucru pe care o lume ostilă și prigonitoare îl poate face este să-l omoare pe credincios și dacă acel credincios este dispus să moară, atunci aceasta nu este o amenințare.

Dacă ați citit Cartea martirilor a lui Foxes sau dacă citiți povestea vieții lui John și Betty Stam sau dacă citiți povestea vieții misionarilor din Ecuador sau a misionarilor contemporani care au fost omorâți pentru cauza lui Cristos sau a oamenilor din teritoriile comuniste sau din teritoriile păgâne, a căror vieți au fost luate datorită credinței lor în Cristos și vă întrebați: Cum au putut să îndure asta? Și răspunsul este: pentru că ei au văzut moartea ca un triumf, s-au înarmat cu această idee, pentru că ei știu că în moarte au sfârșit-o cu păcatul, atunci moartea are în sine o anumită dulceață, nu-i așa?

Cel care a murit a sfârșit-o cu păcatul. Este un verb la timpul perfect și prezintă o stare sau o condiție. Intri într-o condiție permanentă, o stare veșnică în care ești liber de păcat. Este asta rău? Nu, dacă acesta este scopul vieții mele. Ce încerc să fac în toată mea viață creștină? Ce încerc să elimin din viața mea? Păcatul. Dintr-o lovitură, a și dispărut. Așadar, dacă am această idee în minte, hei, omorâți-mă și voi fi acolo unde încerc să ajung. Liber de păcat. Atunci toată frica a dispărut. Toată amenințarea a dispărut prin persecuție.

Când moare un credincios, el intră într-o condiție permanentă liberă de păcat. Cristos este modelul acestui lucru. Acest lucru a fost adevărat cu privire la Cristos, apropo. Poate spui: Stai puțin, El nu a fost un păcătos. Așa este, El nu a păcătuit niciodată, El a fost fără păcat, dar, ascultați cu atenție, a venit în lume și se spune în Romani 8:3 „într-o fire asemănătoare cu a păcatului”. Și El a venit nu numai într-o fire asemănătoare cu a păcatului, ci pentru păcat. Și apoi S-a supus oamenilor răi care I-au făcut lucruri rele, așadar, a simțit greutatea păcatului, nu-i așa? Și apoi la cruce, 2 Corinteni 5:21 spune că a fost făcut păcat și 1 Petru 2:24 spune că a purtat păcatul nostru. A venit să primească răul cel mai rău pe care oamenii păcătoși I l-ar fi putut face. S-a dus la cruce și a fost făcut păcat și a purtat păcatul, dar când a murit, cum a fost? Liber de păcat. Și tot ce a suferit în întruparea Sa a luat sfârșit. Nu a mai fost într-o fire asemănătoare cu a păcatului. A avut un trup glorificat. El nu va mai fi niciodată supus faptelor rele ale oamenilor răi și ale demonilor. El nu va mai purta niciodată păcatul, l-a purtat odată pentru totdeauna.

Și astfel Cristos, prin moartea Sa a sfârșit-o cu păcatul. Nu mai are nimic de-a face cu el. Nu mai are nimic de-a face cu el. Și astfel, spune Petru, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire. Vreți să aveți arma supremă, atunci înțelegeți că atunci când muriți, sunteți liberi de păcat pentru totdeauna. Acum, numai un nebun se va uita la asta și va spune: Na, aș prefera să am ceea ce am primit. Stai puțin, imposibil. Dar preaiubiților, încetarea cu păcatul este legată de moartea cărnii. Apropo, acest verset este bun să-l dai unui perfecționist. Oamenilor care cred că poți fi desăvârșit în această viață, Petru le spune: nu, singura cale prin care poți să o sfârșești cu păcatul este atunci când ești mort. Singurii oameni fără de păcat sunt cei care au murit în trup. Morți în această lume. Cei care sunt vii în această lume au păcat în viața lor, astfel Cristos prin moartea Sa a fost eliberat de puterile păcătoase sub influența cărora S-a așezat în mod voluntar prin faptul că S-a identificat cu omul în întrupare și prin faptul că a purtat păcatul omului la răstignire. Și presupun că asta a fost în mintea Lui când spune în Evrei că a suferit crucea pentru bucuria pe care I-a fost pusă înainte. Și care a fost acea bucurie? Să fie liber de păcat pentru totdeauna.

Și noi de asemenea putem să ne uităm înainte la moarte, pentru că ne eliberează de păcat. Și ca să restrângem puțin acel gând și să-l facem mai ferm în mintea voastră, ascultați ce spune Romani 7:5. Când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, stimulate de Lege, lucrau în mădularele trupului nostru, așadar atâta vreme cât sunteți în firea pământească, patimile păcătoase vor lucra. Romani 7:18. Știu că nimic bun nu locuiește în mine. Adică în firea mea. Versetul 23. Văd legea păcatului care este în mădularele mele. Hei, atâta vreme cât ești viu în acest trup uman, ai o problemă cu păcatul și singura ușurare pe care o vei avea va fi atunci când părăsești acest trup. Când firea ta moare.

Ascultați ce spune 1 Corinteni 15 și veți auzi comparația din versetul 42, el vorbește despre înviere și spune: trupurile noastre sunt semănate într-un trup pieritor și vor învia în ce este nepieritor. Semănate în necinste, vor învia în slavă, semănate în slăbiciune, vor învia în putere. Semănate într-un trup natural, vor învia într-un trup spiritual. Versetul 49, tot așa cum purtăm chipul celui pământesc, așa vom purta și chipul celui ceresc. Abia atunci când murim, vom obține acel trup ceresc spiritual nepieritor, cu cinste, glorios, puternic. Acest lucru va fi atunci când boldul morții, care este păcatul, va fi înlăturat pentru totdeauna. El spune, mai târziu, în același capitol: Acum, dragilor, dacă sunteți creștini, veți ajunge acolo mai devreme sau mai târziu, nu-i așa? Mai devreme, ar fi prea rău pentru tine sau ai prefera să aștepți până mai târziu? Și să te răsfeți cât mai mult posibil în firea ta păcătoasă? Acum, înțelegeți de ce un creștin care gândește profund nu se teme de moarte? Cu toții ne îndreptăm spre asta. Cu toții vom ajunge în cele din urmă la binecuvântarea de a fi desăvârșiți și dacă vă gândiți la asta, ar trebui să spuneți: cu cât mai repede, cu atât mai bine. Acum, din moment ce acesta este scopul nostru și din moment ce acesta este destinul nostru, atunci nu ne temem de suferință pentru că cel mai rău lucru pe care ni-l poate face suferința este să ne omoare și să ne ofere ce este cel mai bun, scopul vieții noastre și să ne aducă la perfecțiunea fără păcat.

Acum, dacă se va întâmpla să fii ars pe rug, răstignit cu capul în jos, suspendat prin piroane între glezne sau dacă se întâmplă să fii măcelărit și există o mică șansă, foarte mică, presupun că poți pur și simplu să le amintești prigonitorilor tăi că ei îți fac o favoare imensă, pentru că prin acest proces ei te aduc la o stare glorificată perfectă fără păcat. Lucru pentru care ai fost mântuit în primul rând și poți să oferi aprecierea ta profundă pentru acest dar generos pe care ți l-a oferit pentru desăvârșirea ta eternă.

Acum, dacă acest lucru vi se pare ciudat, asta vă arată cât de confuză este gândirea voastră, nu-i așa? Acum, de ce să vreau să fiu înarmat cu această gândire? Versetul 2, vreau să fiu înarmat cu acest fel de gândire pentru ca, în vremea care-mi mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiesc după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Poate spui: Cum se leagă toate astea? În acest fel, uitați-vă: dacă scopul vieții mele este să fiu fără de păcat, în cele din urmă, atunci trebuie să fiu pe calea spre asta.

Trebuie să îmi trăiesc viața evitând păcatul. Trebuie să nu mai trăiesc timpul care îmi mai rămâne de trăit în trup, până în ziua când voi înceta să păcătuiesc prin moarte, după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu, din moment ce acesta este scopul vieții mele, trebuie să-mi așez viața pe direcția care trebuie acum. Așadar, pentru ce voi trăi pentru restul vieții mele? Să evit păcatul, ca să trăiesc, acesta este cuvântul de la care avem cuvântul biologie, vorbește exact despre viața pământească. Trebuie să-mi trăiesc pe acest pământ existența mea umană, restul timpului pe care mi-l dă Dumnezeu, în această fire, nu după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Indiferent cât mi-a mai rămas din anii vieții mele. Indiferent cât mi-a mai rămas în acest trup păcătos, nu va mai fi după poftele oamenilor, nu mai sunt motivat, energizat de epithumia, cunoașteți acest cuvânt puternic care înseamnă pofte păcătoase. Nu voi mai trăi în acest fel deloc. Voi evita asta de dragul voii lui Dumnezeu. Așadar, aceasta este o aplicație foarte practică despre ceea ce ne învață Petru. Cristos a triumfat în moartea Lui, și voi ar trebui să aveți același fel de gândire. Faptul că vă îndreptați spre o biruință asupra păcatului care nu va veni până când veți muri, așadar moartea voastră va fi cel mai mare triumf al vostru, și din moment ce scopul vieții voastre este moartea care vă eliberează de păcat, atunci timpul prezent al vieții voastre ar trebui să fie urmărirea acelui scop al vieții, și anume să fiți cât se poate de liberi față de păcat pe cât poți aici și acum, așadar, pentru restul vieții trăite în trup, nu mai urmăriți poftele oamenilor. Voi urmăriți voia lui Dumnezeu.

Așadar, Petru ne cheamă să evităm păcatul și să nu mai trăim conduși de dorințele noastre rele, înrădăcinate în firea noastră, și dacă doriți o imagine bună a acestui fapt trebuie doar să vă amintiți de epistola lui Pavel către Efeseni, unde el spune, descriindu-l pe omul neregenerat, în capitolul 2: „Voi erați morți în greșelile şi în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești şi ale gândurilor noastre.” Acesta era modul în care trăiam.

Dar el spune: acum sunt creștin și nu voi mai trăi în acest mod timpul care mi-a mai rămas. Așadar, scopul vieții creștinului este să evite păcatul. Acum, Petru ne va ajuta puțin în acest pasaj să evităm păcatul prin faptul că ne oferă o privire înainte spre viitor sau chiar o privire în prezent, dar lăsându-ne o privire de aducere aminte, apelând la amintirile noastre. Permiteți-mi cel puțin să vă ofer două puncte în seara asta și vom continua data viitoare. Un stimulent foarte important pentru evitarea păcatului pe care ar trebui să-l facem de vreme ce acesta este scopul vieții noastre, un stimul foarte, foarte important este o memorie bună. Și primul lucru pe care aș vrea să-l sugerez că trebuie să ni-l amintim este acesta: ce I-a făcut păcatul lui Isus Cristos. Bine?

Trebuie să ne amintim ce I-a făcut păcatul lui Isus Cristos. Asta ar trebui să vă ajute să-l urâți. Ar trebui să vă ajute să-l evitați. Asta ar trebui să vă ajute să-l ocoliți. Acum, pe măsură ce trec anii lungi ai vieții noastre, până ajungem să o sfârșim cu păcatul prin moarte, în tot acest timp, vom face tot ce putem pentru a-l evita și pentru a dori să-l evităm, cred că trebuie să îl urâți cu adevărat. Și pentru a-l urî cu adevărat, trebuie să înțelegeți cum este. Și pentru a înțelege cum este, trebuie să începeți cu a vedea ce I-a făcut lui Cristos. Ce I-a făcut lui Cristos? Versetul 1.

Cristos a suferit în trup. Spune-mi ce I-a făcut lui Cristos, într-un cuvânt? L-a omorât. L-a ucis. L-a costat viața. Poți să te bucuri de el când știi ce I-a făcut lui Cristos? Când realizezi că a fost făcut păcat. Când realizezi că a purtat în trupul Său păcatele noastre pe cruce. Când realizezi că spune că trupul Lui a fost făcut blestem pentru noi, „blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, spune în Galateni. Când realizezi că a fost Cel de-al doilea Membru al Trinității fără pată, curat și sfânt Cel care nu a venit niciodată în contact cu păcatul și Cel care a fost făcut păcat și a purtat păcatele întregii lumi în trupul Său și I-au luat viața, L-au omorât. L-au despărțit de Dumnezeu, astfel că a strigat: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Când realizezi că a fost urcat pe o cruce și piroanele I-au fost bătute în membre și spinii i-au zdrobit fruntea și a fost scuipat, apoi o suliță I-a străpuns coasta, când realizezi toate astea și realizezi că toate astea și că toate au fost cauzate de păcat, ar trebui să te ajute să urăști păcatul, nu-i așa?

Asta dacă Îl iubești pe Cristos. Am urmărit oameni care sunt plini de răzbunare, pentru că cineva a făcut rău cuiva pe care ei îl iubesc. Câteodată văd un interviu al unui părinte al cărui copil a fost omorât de un șofer beat. Un părinte al cărui copilaș a fost răpus chiar de o boală. Mă uit la un soț care și-a pierdut partenerul într-o crimă în care a fost o victimă nevinovată și aud amărăciunea și răzbunarea și ura față de autorul crimei și ca tată, soț și prieten, înțeleg asta. Îmi aduc aminte de ziua când am auzit o bătaie în ușa casei mele și un om era pe verandă cu un cuțit de măcelar amenințând că o ia pe Melinda când era doar o fetiță și îmi amintesc sentimentele din inima mea și faptul că aveam o bâtă de baseball în mână și de fapt i-am spus: Dacă intri pe ușa aceea îți vei găsi capul în Encino – cred că este un citat direct.

Și știu cu ce m-aș fi confruntat în inima mea, dacă ea ar fi putut să deschidă ușa, care din fericire avea o încuietoare dublă, lăsându-l să intre. Și știu, ce aș fi putut simți eu ca tată dacă nu era harul lui Dumnezeu. Înțeleg că atunci când cineva drag nouă este atacat, distrus, zdrobit și ucis, în inima noastră țâșnește o ură profundă. Și dacă nu o ură față de persoană, cel puțin o ură pentru faptă.

Și cu siguranță, dacă înțelegem că cel care l-a omorât pe Isus Cristos a fost păcatul, atunci ar trebui să urâm păcatul. Nu vi se pare aceasta o concluzie rezonabilă? Așadar, dacă aveți o memorie bună, v-ar putea ajuta să evitați păcatul și primul lucru pe care trebuie să vi-l amintiți este ce I-a făcut păcatul lui Isus Cristos. Al doilea lucru pe care să vi-l amintiți este ce le-a făcut păcatul creștinilor. Amintiți-vă ce le-a făcut păcatul creștinilor. Poate spui, bine, și care este acel lucru? Ei bine, am să vă spun ce ne-a făcut, ne-a încurcat. De fapt, ne-a dat peste cap atât de tare, încât nici măcar nu putem obține eliberarea de el, până când nu suntem cum? Morți. Nu urâți asta? Ați vrea să aveți o săptămână fără păcat? Ne-a încurcat. Versetul 1 „Cel care a pătimit în trup a sfârșit-o cu păcatul.” Ceea ce ne-a făcut păcatul ne-a infectat atât de tare încât singura cale în care putem să o sfârșim cu păcatul este să fin morți. Și invers, atâta vreme cât suntem în viață, suntem asaltați de el. Citiți Romani capitolul 7 unde apostolul Pavel strigă: „Îmi place Legea lui Dumnezeu după omul dinăuntru, dar este și altceva în mine. Este altceva care se războiește cu ceea ce iubesc, cu ceea ce este corect. Păcatul care este în carnea mea, și lucrurile pe care vreau să le fac nu le fac și lucrurile pe care nu vreau să le fac le fac. Oh, nenorocitul de mine!” Romani 8: „întreaga creație suspină, așteptând manifestarea slăvită a fiilor lui Dumnezeu.” Știți ce așteaptă întreaga creație? Moartea. Și învierea. Dorește o nouă creație, tot așa cum și noi vrem o nouă viață. Nici nu e de mirare că Pavel a spus atunci când i-a scris lui Timotei: Sunt gata. Sunt gata să fiu turnat ca o jertfă. El spune în 2 Timotei 4:18: „Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească.” Nu sună bine? Pavel spune: privesc înainte către ziua când voi muri. Pentru că atunci când voi muri, Domnul mă va izbăvi de orice faptă rea și mă va aduce în siguranță în Împărăția Lui. Nici nu e de mirare că a spus: „Mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința, sunt gata să plec. Scoate-mă. M-am săturat. Și unii oameni vor să trăiască în această lume cât mai mult posibil.

Tit 2:14 spune că El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curețe un norod care să fie al Lui. Haideți să fim cine ar trebui să fim, bine? Urăsc păcatul, nu doar pentru ce I-a făcut lui Cristos, dar și pentru ce le-a făcut creștinilor. Adică, ar fi minunat să păstoresc oameni desăvârșiți. Oh, să fii un păstor desăvârșit al unor oameni desăvârșiți. Este greu să fii un păstor imperfect al unor oameni imperfecți.

Să fii un lider păcătos al unor oameni păcătoși. Foarte greu. Foarte greu. Și dacă îmi aduc aminte ce le face păcatul creștinilor, voi începe să-l urăsc. Aș vrea să vă mai spun ceva, cu cât ești mai mult în lucrare cu atât îl urăști mai mult, cu cât trăiești mai mult în calitate de creștin, cu atât îl urăști mai tare. Pentru că tu continui să acumulezi un dosar foarte, foarte mare despre ce le face el creștinilor. Cum le devastează viețile astfel încât numai prin moarte poate exista ușurare. Ei bine, aceasta este doar o parte din ceea ce spune Petru aici. Acesta este doar un verset din ceea ce spune el.

Va trebui să așteptăm să aflăm ce altceva s-a făcut, de care trebuie să ne amintim. Să ne plecăm în rugăciune!

Doamne, Îți mulțumesc pentru că ne-ai reamintit în această seară că ar trebui să urâm păcatul și să ne înarmăm cu gândul lui Cristos, care a fost dispus să moară, pentru că în moarte a sfârșit cu tot ce ține de păcat. S-a terminat cu el. Doamne, când vedem ce I-a făcut Lui păcatul, când vedem ce le face creștinilor, nouă, să-l urâm. Fie să-l urâm suficient încât să ne înarmăm cu aceeași gândire că suntem dispuși să murim. Pentru că a muri înseamnă să fim izbăviți de păcat pentru totdeauna. Oh, ce fericire și bucurie de neimaginat! Tată, Îți mulțumim pentru harul care ne garantează un astfel de dar de a fi liberi pentru totdeauna de păcat. A te gândi la alternativă înseamnă a te gândi la un iad etern care reprezintă prezența eternă a păcatului și numai a păcatului. Oh, ce gând de neconceput, oribil. Îți mulțumim pentru harul care ne-a garantat promisiunea unei veșnicii unde păcatul a încetat pentru totdeauna. Ce har! Îți mulțumim în Numele Domnului nostru, amin.

SFÂRȘIT