Să ne deschidem cu toții Bibliile la 1 Timotei capitolul 2, 1 Timotei capitolul 2. Cu două săptămâni în urmă am citit o notă biografică foarte interesantă a unei familii destul de renumite. Unii din noi ne amintim de numele Beecher ca familie în istoria Americii. Cu siguranță ați auzit de Harriet Beecher Stowe, o mare prozatoare americană. Harriet Beecher Stowe a fost unul din cei 13 copii ai familiei . Copilul cel mai mare a fost Catherine Beecher. Ea era cea mai mare din cei 13. Ea era una din cei 9 copii ai mamei sale și mai avea alți 4 frați născuți de o mamă vitregă, cu care tatăl ei s-a căsătorit după ce mama ei a murit. Catherine Beecher a crescut având o dragoste naturală pentru copii. Ea avea o mare bucurie în împlinirea datoriilor privind creșterea copiilor. Iubea să aibă grijă de bebeluși. Îi plăcea să aibă grijă de copilași. Mama ei a murit când Cathrine avea doar 16 ani și toți ceilalți copii care s-au născut, 9 erau în total, erau mai mici decât ea. A fost lăsată practic să fie mama a 8 copii mici. Mama ei era foarte îndemânatică în ce privește lucrul de mână și a petrecut o mulțime de timp învățând-o pe Catherine cum să aibă grijă de casă, astfel că se descurca destul de bine pe când avea 16 ani. În casa lor a venit o mătușă, iar mătușa trebuia să ia locul mamei, aceasta era remarcabilă pentru curățenia ţinută și pentru ordinea și abilitatea ei de a rezolva lucrurile ce țin de aspectul economic. Mai târziu, ea a fost înlocuită de o mamă vitregă, ce era expertă în toate aspectele administrării casei. Sub îndrumarea acestora, Catherine având experiența creșterii de aceste femei, pe la vârsta de 23 de ani învățase tot ceea ce trebuia învățat despre gospodărie și a decis că starea femeii în Statele Unite era atât de complicată încât trebuia să facă ceva foarte important ca să le pregătească pe femei pentru responsabilitățile casei. Așadar, ea a înființat Hartford Female Seminary, cu scopul de a le învăța pe femei cum să-și iubească soțul, cum să-și iubească copiii și cum să fie femei gospodine cu adevărat. Ea și sora ei Harriet Beecher Stowe nu doar că au înființat Hartford Women`s Seminary, dar doi ani mai târziu au înființat același lucru și în Cincinnati Ohio, cu scopul de a le pregăti pe femei pentru responsabilitățile casei. În același timp, în jurul anului 1869, au scris o carte intitulată Casa femeii americance. Lăsați-mă să vă citesc puțin din ea.

„Chemarea femeii cuprinde grija pentru copii și îngrijirea lor în acele perioade critice când sunt mici și bolnăviori. Apoi implică pregătirea minții copiilor în anii cei mai deosebiți ai vieții, în copilărie, apoi aspectul de împlinire a nevoilor soțului, astfel încât viața lui să fie îmbogățită și casa lui să devină un rai. Chemarea femeii implică și responsabilitățile de economie a casei pentru beneficiul familiei și tuturor acelora care se bucură de ea. Aceste responsabilități sunt la fel de sfinte și obositoare ca oricare dintre cele date bărbatului, totuși, unde este pregătirea femeii și cine certifică faptul că ea e pregătită pe deplin pentru chemarea sa?”

Ca rezultat al acestei dorințe de a oferi femeilor pregătire astfel încât să fie în stare să se ocupe de responsabilitățile casei, ele au fondat cele două seminarii și au scris următoarele ca fiind scopul lor. „Scopul este să le învățăm pe femei nu doar să exceleze într-o manieră îmbunătăţită în toate angajamentele mâinilor lor în viaţa domestică, dar și să se bucure de asta și asta să le onoreze.” Acum, motivul pentru care v-am citit aceste lucruri este ca să vă arăt cât de departe am ajuns în doar câțiva ani. Exista acea reclamă la țigară care spunea: Fetițo, ai drum lung! Și într-adevăr este adevărat. Dacă cineva s-ar gândi să înceapă un seminar pentru femei ca să le învețe azi privitor la responsabilitățile casei, ar deveni imediat motivul principal de batjocură în Statele Unite, dacă nu și în lume.

Ar fi totalmente bizar pentru cineva să încerce să câștige aprobarea societății pentru un astfel de efort. Puteți să vă gândiți la ce dispreț ar fi supus cineva care ar face asta? Să încerci să le pregătești pe femei să-și iubească soții, să-și iubească copiii, să fie casnice, ar pune-o pe femeie în opoziție cu tot ceea ce se întâmplă acum în societatea umană. Apropo, un astfel de seminar sau o astfel de pregătire similară cu acel seminar este scopul lui The Masters College, și curând veți auzi despre accentul pe care noi îl punem în acest domeniu. În ziua de azi, trăim o perioadă în care inversarea rolurilor este o prioritate înaltă pentru Satan. Ar fi ceva dacă s-ar ocupa de lume, dar este cu mult mai tragic când știi că se ocupă de biserică.

Și biserica din ziua de azi și-a pierdut în mod definitiv simțământul perspectivei și echilibrului în termenii privind rolul femeii. Sunt uimit să văd în fiecare lună oameni evanghelici tradiționali și biblici care încep să-și schimbe concepția despre rolul femeii din cauza presiunii societății din jurul lor. Partea tristă este că apoi ei le învață pe femei să nege modelul oferit de Dumnezeu și rânduit de Dumnezeu pentru viață, lucru care le-ar aduce cea mai mare bucurie. Acest lucru este atât de trist. În vremea lui Catherine Beecher a fost o problemă. Astăzi este o problemă și vă pot spune că a fost o problemă și în vremea când Pavel a scris prima sa epistolă către Timotei. Și pe măsură ce vă uitați la 1 Timotei 2, de la versetul 9 la 15, veți observa că Pavel are de-a face cu această problemă. El identifică aici o problemă a femeilor care încercau să se afirme și încercau să preia rolul bărbaților în biserică. Se purtau într-un mod indecent în biserică. Se comportau rușinos. Încălcau locul rânduit de Dumnezeu, sfidând standardul divin și astfel, Pavel îi scrie lui Timotei ca să-l încurajeze să corecteze acest lucru din versetele 9 la 15 ca să așeze lucrurile în rânduială în biserica din Efes, unde era localizat Timotei în acel moment. Așadar, ei aveau propriile lor probleme în acea vreme, după cum și noi avem această problemă în vremea noastră. Acum, în versetele de la 9 la 15, avem un pasaj foarte concis, sunt șapte versete acolo, dar sunt foarte scurte cu excepția versetului 9, așadar, nu sunt foarte multe cuvinte acolo, dar în cuvinte puține este o tratare comprehensivă a rolului femeii, de aceea studiul va dura peste două săptămâni, săptămâna aceasta și cel puțin încă una ca să parcurgem aceste versete, pentru că ele deschid o varietate largă de înțelesuri care trebuie să fie explorată pentru a cuprinde înțelegerea deplină a Scripturii.

Însă în aceste scurte versete, este o prezentare a șase elemente în legătură cu locul unei femei în biserică. Acum, nu vorbim despre cămin aici. Nu vorbim despre societatea seculară aici. Noi vorbim despre biserică. De fapt, vorbim despre momentul când biserica se adună împreună la închinare. Vorbim despre rânduiala din biserică, despre comportamentul în biserică. Aceste șase elemente pe care Pavel le tratează sunt înfăţişarea lor, atitudinea lor, mărturia lor, rolul lor, la ce sunt rânduite și aportul lor. Și el accentuează toate aceste lucruri într-un fel în care ajunge la punctul culminant în versetul 15, la care ne vom uita săptămâna viitoare și vă spun, abia aștept să ne uităm, este aşa de minunat. Însă să ne reamintim, în versetul 9 este înfăţişarea lor. În acest fel, aceste femei se îmbracă într-o ţinută potrivită cu frica de Domnul și cuviincios. Nu cu împletituri de păr sau aur sau mărgăritare sau haine scumpe. Acum, primul lucru care preocupa gândirea lui Pavel, aşa cum am văzut cu două săptămâni în urmă este că femeile trebuie să se îmbrace în așa fel încât să fie potrivit pentru închinare. Ele trebuie să se îmbrace într-un asemenea fel încât să atragă atenția asupra devoțiunii lor față de Dumnezeu și nu asupra lor. Ele nu trebuie să-și etaleze sexualitatea. Ele nu trebuie să etaleze o atitudine de nesubordonare față de soții lor. Ele nu ar trebui să le facă pe alte femei să se uite la ele cu invidie. Ele nu trebuie să creeze dorință sexuală bărbaților. Toate aceste lucruri sunt legate de ceea ce am văzut în versetul 9. Înfăţişarea lor este foarte, foarte importantă. Iar unele femei vin la adunarea sfinților răscumpărați și atrag atenția asupra lor, datorită pasiunilor lor și a dorințelor lor egoiste.

În al doilea rând, ne-am uitat la atitudinea femeilor. Atitudinea lor a fost frica de Domnul. Acel cuvânt își are rădăcina în ideea unui simțământ de rușine. Ele trebuie să aibă o rușine adecvată cu privire la ele. Aceasta nu înseamnă că o femeie trebuie să fie rușinată de ea însăşi. Aceasta nu înseamnă că ea ar trebui să fie rușinată de frumusețea ei și să o ascundă. Ce înseamnă este că trebuie să aibă un simțământ de rușine care spune: Nu aș vrea niciodată să fac ceva care să-i facă pe alții să fie atrași în mod ilicit. Nu vreau să fac niciodată ceva prin care să atrag atenția cuiva către mine și nu spre Dumnezeu. Atitudinea ei este una de rușine, pentru a nu fi parte la păcatul cuiva.

În al doilea rând, sfială, și cuvântul are legătură cu controlarea dorințelor lor și controlarea pasiunilor lor și cu a nu se așeza într-o poziție astfel încât să-i facă pe alții să aibă dorințe greșite. Așadar, apariția lor trebuie să fie potrivită închinării, și atitudinea lor de asemenea. În al treilea rând, o parte a discuției sale din versetul 10 este despre mărturia lor. O femeie care mărturisește evlavia în mod public ar trebui să dovedească această mărturisire cu fapte bune, așadar, ai nu doar înfăţişarea și atitudinea, dar ai și acțiunea sau activitatea ei. Ceea ce face ea, ceea ce spune ea ar trebui să arată către legitimitatea afirmației sale de evlavie.

Acum, acestea trei ne duc la cel de-al patrulea punct și la el ne vom uita iarăși azi. Și anume la rolul lor. Acum, ajungem la esenţa acestui text, la versetele 11 și 12. Rolul unei femei este dat în aceste cuvinte: Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Acum, veți observa că în versetul 11 începe cu tăcere și versetul 12 se termină cu tăcere, așadar acest lucru pune în paranteză toată ideea de aici și devine un gând dominant. Gândul dominant este că atunci când biserica se adună împreună pentru închinare, femeile trebuie să stea în tăcere. Și în centrul discuției, el tratează chiar despre această problemă. Acum, pe măsură ce ne uităm la acest rol al femeii oferit de Dumnezeu și creat pentru femei prin puterea Lui creatoare, întâi de toate ne-am uitat săptămâna trecută la afirmația de deschidere a versetului 11: femeia să învețe. Și sper că ați înțeles că ideea majoră pe care am transmis-o a fost că la nivel spiritual, bărbații și femeile sunt egali, ei sunt egali. Și ca rezultat al acestui lucru, ei sunt în mod egal îndreptățiți să fie parte a procesului de învățare. Și v-am sugerat că atât cei care erau în biserica din Efes și cei care au ieșit dintr-un context evreiesc sau oamenii din acea biserică care au ieșit dintr-un context grecesc, ambele categorii au diminuat rolul femeii. Amândouă categoriile credeau că femeile sunt inferioare. Amândouă presupuneau că nu era necesar sau important ca femeile să învețe ceva. Și această gândire fără îndoială a pătruns și în biserică și Pavel spune: Femeia să învețe. Să învețe, manthanō este verbul de la care avem cuvântul ucenici. Ele să fie ucenicizate. Ele să fie ca niște elevi, să fie în procesul de înțelegere, de pătrundere și în cel de aplicare a adevărului divin. Și să nu lăsați ca influența culturii iudaice sau a culturii grecești, care diminuează și denigrează rolul femeii, să vorbească rău despre ele și să le împiedice de la a învăța adevărul lui Dumnezeu. Ne-am dus în Vechiul Testament, vă amintiți și v-am spus că legea a fost dată atât pentru bărbați, cât și pentru femei și legile pentru Paști au fost date pentru bărbați și femei și Dumnezeu în mod personal a apărut atât bărbaților cât și femeilor. Ajungi la Noul Testament și bărbații și femeile L-au slujit pe Domnul, atât bărbații cât și femeile sunt responsabili pentru toate poruncile lui Dumnezeu, și lor le sunt oferite toate promisiunile și lor le sunt promise toate binecuvântările și sunt avertizați despre toate blestemele.

Cu alte cuvinte, în termenii vieții şi binecuvântării spirituale, toți sunt egali. Nu încape îndoială. Dar asta nu înseamnă că rolul lor este același. Poți avea egalitate spirituală și roluri diferite. Cu alte cuvinte, tu și eu suntem egali spiritual. Tu și eu avem aceeași responsabilitate spirituală înaintea lui Dumnezeu ca să trăim pentru slava Sa, nu-i așa? Avem aceeași responsabilitate de a ne supune Cuvântului lui Dumnezeu, aceeași responsabilitate de a ne ruga și de a învăța Cuvântul lui Dumnezeu și de a mărturisi și de a trăi o viață asemănătoare cu Cristos, avem aceeași promisiune de binecuvântare și avem aceeași roadă a Duhului. Avem aceeași nădejde a vieții veșnice, la nivel spiritual, suntem toți egali, și totuși, cu siguranță, privind rolul, tu ești acolo și eu aici. Acum, ar trebui să ne simţim bine dacă știm că avem egalitate spirituală și roluri diferite. Nu știu de ce trebuie să existe un câmp de bătălie în acest domeniu. Pentru că toate femeile care cer să aibă roluri egale cu bărbații, ar dori ca toată adunarea să ceară să aibă roluri egale cu cel ce predică și puteți să vă dați seama ce rău ar putea face asta.

Acestea sunt doar niște roluri pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru noi ca să împlinim voia Sa. Așadar, vedem atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament, egalitatea vieții spirituale, însă nu vedem egalitatea rolurilor. Și vă amintiți că atunci când ne-am uitat în Vechiul Testament, data trecută, că nu a fost nicio femeie preoteasă, niciuna. Nu a fost nicio femeie care să aibă o lucrare profetică continuă. Au fost unele femei care au fost chemate prorocițe, mai exact patru. Soția lui Isaia a fost singura care a fost chemată prorociță, pentru că ea urma să nască un copil care urma să aibă o însemnătate profetică, nu pentru că ea ar fi spus ceva. Însă Maria, Debora și Hulda, toate trei sunt numite prorocițe și tot ce știm despre ele este că în Biblie este consemnat că fiecăreia dintre ele li s-a dat o singură dată un mesaj de la Dumnezeu. Nu știm dacă au avut o lucrare profetică continuă, cu siguranță nu precum cea a profeților mari, a profeților mici, sau precum a lui Moise, Elisei și Ilie. Nu avem astfel de femei. Debora apare în lista judecătorilor din Judecători 4:4, având poziția de a oferi un sfat înțelept pentru trăirea poporului Israel, însă de departe ea este o excepție și chiar nu știm când și cum și de câte ori a fost folosită de Dumnezeu ca să ofere înțelepciune.

Nu sunt nici femei împărătese în toată istoria lui Israel, cu siguranță cineva mă va întreba despre 2 Cronici 22:12, unde este afirmată domnia lui Atalia. Ea nu este numită regină sau împărăteasă. Atalia, vă amintiți a fost mama lui Ahazia, când el a murit ea a vrut să domnească, așa că a masacrat întreaga sămânță regală. Singurul pe care nu l-a omorât a fost Ioas. Vă amintiți? El a fost protejat și mai târziu a devenit împărat, însă vă amintiți că ea a uzurpat scaunul de domnie și nu mai este până în ziua de azi în lista împăraților din acea țară. Nu au fost femei împărătese, nu au fost femei preotese, nu au fost femei cu funcţie profetică și nicio femeie nu a scris vreo carte din Vechiul Testament.

Cărţile Rut și Estera au fost numite după niște femei, dar ele nu au fost scrise de femei, așadar femeile nu au avut un rol de conducere continuu în cursul vieții normale în economia lui Dumnezeu din Vechiul Testament, cu toate că unele au fost folosite de Dumnezeu ici şi colo, ca să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu și multe femei au prorocit, conform Psalmului 68, o mare mulțime de femei au adus vești bune. Asta nu înseamnă că femeile nu pot vorbi pentru Domnul, desigur că pot, ele ar trebui să vorbească despre Domnul. Însă lor nu le-au fost date roluri de conducere în națiunea lui Israel, atât în viața politică, cât și în cea religioasă, amândouă erau în aceeași teocrație condusă de Dumnezeu. Ajungi la Noul Testament și vă amintiți că în Cristos nu este nici bărbat, nici femeie, Galateni 3:28, și cu toții știm că suntem egali din punct de vedere spiritual. Și totuși, este foarte clar în Noul Testament, că nu au fost femei apostol, cu toate că au fost femei care L-au însoțit pe Cristos și pe cei 12. Ele nu sunt incluse în numărul celor 12. Nu sunt femei prorocițe. Ana este menționată în Luca 2 și se spune despre ea că era o prorociță, pentru că soțul ei a murit la șapte ani după căsătoria lor și ea, timp de 80 de ani a rămas în templu, așteptând venirea lui Mesia și ce bucurie a fost atunci când L-a întâlnit pe Mesia, pe când era copilaș. Însă ea rămâne ca un vestigiu în Vechiul Testament și ea a fost numită prorociță în sensul că a vorbit despre Mesia fiecăruia cu care a venit în contact.

Și când vă uitați la Noul Testament, iarăși veți vedea pe cele patru fete ale lui Filip că proroceau, într-adevăr ele vorbeau din partea lui Dumnezeu, însă o mulțime de femei au vorbit din partea lui Dumnezeu, și nu știm nimic despre ele. Ele nu sunt numite prorocițe. Acest lucru a avut loc după ce a fost inaugurată biserica și ele nu mai sunt numite prorocițe. Spune despre ele că au prorocit, au vorbit pentru Dumnezeu. Acest lucru este implicat aici. Au mai fost și alte femei, 1 Corinteni 11, imediat vom ajunge și acolo, care de asemenea au prorocit, au vorbit pentru Dumnezeu, însă așa cum am spus, nu au fost femei apostoli, nu au fost femei prorocițe, evangheliste, păstorițe, învățătoare, prezbitere, și nicio femeie nu a scris vreo carte din Noul Testament, astfel că împreună cu Vechiul Testament ne lasă foarte clar să înțelegem că deși este egalitate la nivel spiritual, sunt roluri diferite. Toate acestea au fost o recapitulare a ceea ce v-am oferit data trecută. Așa că dacă doriți mai multe detalii, obțineți mesajul de săptămâna trecută și totul este acolo.

Însă acea egalitate în învățare care este oferită aici în versetul 11 este lămurită la sfârșitul versetului. Să ne întoarcem la el și aș dori să vă vorbesc în restul timpului din dimineața asta despre ultima parte a versetului 11. Femeia să învețe, iar acum vine calificativul, în tăcere cu toată supunerea. În tăcere cu toată supunerea. Acum trebuie să înțelegeți ce avea loc în cultura vremii ca să înțelegeți situația de față. Amintiți-vă, în biserica din Efes, era o cultură a neamurilor drept o cultură de bază în care biserica se afla. Asia mică, ea este Turcia modernă de azi, era un loc al neamurilor și femeile erau catalogate în religia neamurilor inferior. De fapt, dacă mergeai la templul Dianei din Efes, ai fi găsit sute și sute de preotese care erau numite „melissae”, a căror funcție principală era să fie prostituate pentru închinătorii de parte bărbătească. Erau sclave. Erau folosite, după care erau aruncate. Mai mult, orice femeie grecoaică respectabilă și care nu era o prostituată și care nu era pe stradă, trăia o viață foarte austeră. Ea trăia în cămăruța sa în care nu putea să intre nimeni, decât soțul. Nu avea privilegiul să apară la o masă, decât dacă era invitată acolo. Nu apărea niciodată pe stradă singură. Ea nu se ducea niciodată la o adunare publică unde să fi luat cuvântul vreodată sau să fi avut vreo implicare activă în vreo adunare.

Așadar, puteți înțelege că atunci când unele din aceste femei erau convertite, ele începeau să aibă îndrăzneală, ca să spun asta printr-o expresie colocvială. Ele citeau acest concept pe care noi îl înțelegem, de a fi egale în Cristos și ziceau: Oh, acum vom avea locul nostru. Alte femei veneau dintr-un context iudaic. Știm aceasta pentru că sunt indicații în 1 Timotei că erau influențe evreiești în biserica din Efes. Așadar, ai femei care vin dintr-un context iudaic, care era foarte asemănător cu sistemul grecesc, în ce privește oprimarea femeii și ținerea ei într-un fel de situație limitată în ce privește învățarea, iar acum aceste femei au venit la credința în Isus Cristos, poate că în unele cazuri ele creșteau spiritual mai repede decât soții lor, așa că ele au început să simtă cum crește dorința de proeminență și de ieşire de sub această tradiție șovină și abuzivă, pe care au cunoscut-o. Și astfel, exista această presiune aplicată în biserică pe măsură ce aceste femei au început să se afirme. Acum, mai trebuie adăugat că această biserică era o biserică păcătoasă și nu erau numai acele presiuni care veneau, pentru că aceste femei reacționau exagerat la libertatea pe care o aveau în Cristos, dar mai era și păcătoșenia culturii din jurul lor, care cu siguranță milita împotriva lucrurilor lui Dumnezeu și aveai această femeie lejeră și imorală care vine la biserică, ce își etalează sexualitatea, își etalează bogăția, încercând să-i ademenească și să-i seducă pe bărbați. Mai sunt şi alte femei care încercau să ajungă în poziția de învățător și în poziția de conducere, care nu doresc să se mai subordoneze soților lor, ele doresc să pună mâna pe autoritatea din biserică, autoritatea în relațiile de acasă, și biserica este în mare, mare nevoie și în mare, mare pericol. Și astfel, așa cum spune la capitolul 3 versetul 15, toată această secțiune are ca scop să așeze lucrurile în ordine în biserică. Al doilea lucru pe care vrea să-l rânduiască după pasajul despre rugăciune de la versetul 1 la 8 este chestiunea privind rolul femeii, pentru că totul era în dezordine. Și el le cheamă, în esență, să învețe în tăcere cu toată supunerea. Sunt două lucruri aici: ele trebuie să fie în tăcere și în supunere. Cuvântul tăcere înseamnă doar acel hēsuchia, care înseamnă doar tăcere. Trebuie să definim din context ceea ce s-a intenționat să fie spus. Cuvântul supunere vine de la hupotassō, care înseamnă a sta dedesubt. Cu alte cuvinte, a rămâne în linie și a nu te răzvrăti. Ele nu trebuiau să fie nesupuse. Ele trebuiau să stea în linie la locul lor. Așadar, femeile trebuie să învețe în tăcere și să stea în linie la locul lor. Acum, acest lucru este limpede, Biblia ne spune asta, nimeni nu se îndoiește de acest lucru. Spune clar: femeia să învețe în tăcere. Așa că tu spui: ce vor face cu acest verset cei care cred în femei predicatoare? Ei bine, ei vor lua cuvântul tăcere și vor spune că nu se referă la tăcere. Tăcere înseamnă un duh blând și liniștit. Ceea ce înseamnă că atunci când tu predici și înveți, să o faci într-o manieră duhovnicească liniştită.

Da, există unii care vor să susțină asta. Sunt alții pe de altă parte care sunt extremiști și care spun: Dacă spune așa ceva, femeia să învețe în tăcere, atunci exact aceasta înseamnă. Nicio femeie nu ar trebui să vorbească în biserică sub nicio formă. Nici măcar față de cel lângă care stă, nici când intră, nici când pleacă, știți, sunt cei extremiști. O tăcere totală. Femeile nu ar trebui să aibă nicio mărturie. Femeile nu ar trebui să se roagă niciodată. Femeile nu trebuie să vorbească, nimic. Acum, pe care din acestea două le avem? Răspunsul este foarte simplu. Întotdeauna definim terminologia din context și tot ceea ce aveți de făcut este să vă uitați la context ca să înțelegeți la ce anume se referă când spune tăcere, versetul 11. Femeia să învețe în tăcere cu toată supunerea. Pavel, la ce te referi? Adică, nu-i permit femeii să ce? Să învețe, aceasta este problema tăcerii, nici să uzurpe autoritatea. Aceasta este problema supunerii. El definește exact ceea ce înseamnă. Ce înseamnă tăcerea unei femei este că el nu permite unei femei să ia rolul de învățător. Ce înseamnă supunerea ei, el nu-i permite să se ridice, să uzurpe autoritatea peste bărbații din viața bisericii. El nu se referă la faptul că femeia nu poate cânta o cântare. El nu vrea să spună că într-un loc potrivit, o femeie nu se poate ruga o rugăciune, el nu vrea să spună că ea nu poate să-i aducă laude lui Dumnezeu la vremea potrivită. Nu înseamnă că ea nu poate participa la închinare. Nu înseamnă că ea nu poate pune o întrebare când trebuie pusă o întrebare, într-un duh potrivit și într-o manieră potrivită. Ce înseamnă este că ea nu trebuie să fie învățătorul și nu trebuie să se răzvrătească împotriva rolului de supunere pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru ea în viața bisericii.

Așadar, tăcerea este în legătură cu învățarea și înseamnă că ea nu trebuie să fie învățătorul. Vom intra în mai multe detalii săptămâna viitoare, când vom vedea ce înseamnă de fapt cuvintele din versetul 12. Supunerea este înțeleasă ușor, înseamnă să nu se răzvrătească. Ea nu trebuie să dorească să răstoarne modelul divin. Acum, trebuie să înțelegem ce înseamnă aceasta. Bine, am ajuns la biserică, ne uităm la biserică și spunem: Bine, femeia nu trebuie să fie învățător, acest lucru este destul de clar, noi nu avem predicatoare și învățătoare care stau în fața tuturor în biserică înaintea unei adunări amestecate cu bărbați și femei, și care să fie învățătoarele oficiale ale bisericii, predicatoarea oficială, care aduce mesajul, predica, lecția. Așa e, este foarte clar. Însă sunt alte pasaje care ne lărgesc înțelegerea asupra acestui lucru, așa că trebuie să ne uităm la ele. Așadar, să ne întoarcem la 1 Corinteni 14 și veți găsi, cred, foarte, foarte interesant acest lucru. În 1 Corinteni 14:34 avem o afirmație similară, într-o situație similară. În versetul 34 spune „Femeile să tacă în adunări”, nu este prea greu să ne dăm seama la ce se referă. Nu trebuie să fii un cercetător în limba greacă ca să înțelegi. Este clar ce vrea să spună și în caz că nu ai înțeles iată: Femeia să păstreze tăcerea în biserici și îmi place motivația, căci lor nu le este permis să vorbească. Și vei spune: Bine, stai puțin, este același lucru spus de două ori fără nicio motivație. Nu, acesta este motivul. Motivul pentru care femeile trebuie să tacă în biserici este pentru că nu le este permis să vorbească. Poate spui: Nu-mi dă niciun motiv. Sigur că îți dă un motiv. Lor li se poruncește să fie în ascultare, pentru că la fel spune și cine? Legea. Care lege? Legea lui Dumnezeu. Știți de ce nu le este permis femeilor să predice în biserică? Poate spui: Are de-a face cu psihologia lor. Nu, nu.

Ei bine, are de-a face cu faptul că dacă îi dai femeii un astfel de rol, ea nu are mentalitatea necesară să trateze lucrurile care vor urma. Nu, motivul pentru care ele nu fac aceasta este pentru că legea lui Dumnezeu spune că nu pot face, atât. Aceasta este problema. Nu este un motiv sociologic, nu este un motiv psihologic. Nu este patologic, nu este niciunul. Doar legea lui Dumnezeu. Așadar, femeile ar trebui să păstreze tăcere în biserică. Poate spui: La ce se referă aceasta? Astfel avem o nouă mare dezbatere despre ce înseamnă iarăși să fii tăcut, ei bine, haideți să vedem ce înseamnă. Nu ar trebui să fie prea greu, tot ce avem de făcut este să ne uităm la context. Așadar, ne întoarcem în capitol puțin și ne întrebăm: Despre ce vorbește acest capitol? Ei bine, versetul 1 din capitolul 14 vorbește despre prorocie. Versetul 2 vorbește despre limbi și apoi ai limbile și prorocia comparate în tot acest capitol și el spune, desigur, că cel mai bine este să prorocești. Versetul 39, nu vrei să oprești vorbirea în alte limbi în mod legitim și în acea vreme apostolică, a fost un dar legitim de la Dumnezeu, dar este mai bine să dorești ca adunare atunci când vă adunați să aibă loc prorocia, adică proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu și cel mai important, versetul 40, trebuie să fie făcută decent și în rânduială. Însă dacă vreți să aveți o idee despre ce se întâmplă aici, aș dori să vă ofer puțin din context. Dincolo de golful unde este localizat Corintul se află o altă cetate. Numele ei era Delphi. În cetatea Delphi era o structură religioasă. În vârful acestei structuri religioase era o femeie pe nume Pitia. Ea era cunoscută ca fiind oracolul din Delfi. Ați auzit de această denumire? Ea era cunoscută în acea vreme ca fiind oracolul din Delfi. La nivelul superior al religiei delfice erau trei astfel de preotese. Cea dominantă o știm din istorie ca fiind Pitia, aceste lucruri sunt de la Stuart Rossiter și din cartea sa despre Grecia, unde tratează toate aceste lucruri. Aceasta este o femeie de vreo 50 de ani care crea un medium prin care intra în legătură cu duhurile demonice și cum toți doresc să cunoască viitorul și toți doresc să știe ce va fi și toți doresc să știe secretele și toți doresc să afle cum vor decurge lucrurile și ei vor să știe cum să scape de problemele lor și altele și altele, astfel, toți doresc să ajungă la oracolul din Delfi care să le spună adevărul.

Așadar, este o religie foarte populară controlată desigur de Satan și condusă prin demoni care vorbesc prin acest medium și ea este cea care vine cu aceste lucruri. Acum, Rossiter în descrierea aceasta ne spune unele lucruri foarte interesante. Cineva care mergea acolo, întâi de toate trebuia să aducă o jertfă, putea fi o oaie, o capră, un urs sau un alt animal. Ei aduceau un animal ca jertfă și câteva preotese care participau erau împrejur și evaluau semnele prevestitoare în jertfă. Nu știu cum făceau asta. Poate că avea de-a face cu modul în care ardeau jertfa sau poate cu modul în care animalul cădea, erau niște semne anume. Dacă semnele erau favorabile, bazate pe evaluarea jertfei, persoana putea atunci să vină la altarul dinlăuntru. Nicio femeie nu era admisă să intre, doar bărbații. Așadar, intra bărbatul, să zicem că semnele prevestitoare erau bune, așadar, ele acceptau jertfa și omul intra. El lua o tablă și pe acea tablă el scria cererea. Apropo, arheologii au săpat acea zonă și au găsit câteva astfel de tablete încă intacte, așadar, știm câte ceva despre ce cereau oamenii.

Acea tabletă atunci, pe măsură ce el aștepta la rând este lucrul de luat în seamă de către oracol și în cele din urmă, dacă toate merg bine, el poate ajunge la oracol. Ea stă pe un tripod, un scaun cu trei picioare înalt deasupra unei crăpături imense de unde se ridică tămâie mirositoare și fum dens. Ea stă peste această crăpătură ca să răspundă cererii. Înainte ca să se urce pe tron ea trebuie să mănânce frunze de dafin și trebuie să treacă printr-un ritual. Și apoi se urcă pe scaun și cererea omului este adusă înaintea ei. Ca răspuns la cerere, ea pronunță niște sunete totalmente nearticulate. Un fel de vorbire demonică. Lângă ea stă un poet care interpretează tot ce spune ea într-un hexametru perfect, care este o formă poetică. Și aceasta este interpretarea, pentru că nimeni nu înțelege ceea ce spune ea. Și persoana aude o bolboroseală poetică, o hexametrică foarte obscură de la acesta, fapt care îl lasă pe om mai confuz decât era atunci când a venit, însă au avut o experiență extatică și s-au întâlnit cu supranaturalul. Gândiți-vă la aceasta puțin. Este chiar dincolo de golful unde se afla Corintul. Acum, în biserica din Corint, Satan întotdeauna falsifică ceea ce face Dumnezeu. Dacă Dumnezeu are un dar adevărat al limbilor și un dar adevărat de interpretare și un dar adevărat de prorocie și vorbire din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci va face tot posibilul ca să falsifice toate acestea. Așadar, ai oameni care vin la adunarea din Corint și ceea ce ei fac ține de medium, de ocult, de lucrurile demonice, ei vin cu aceleași bolboroseli care vin de la oracolul din Delfi și fac pare-se în numele lui Cristos aceleași lucruri profetice obscure și fără sens care vin de acolo, iar biserica, unii din biserică exercită adevăratele daruri și oamenii din biserică nu evaluează corect aceste lucruri și ceea ce ai în Corint este confuzie, unii oameni se ridică, afirmând că au darul limbilor, blestemând pe Isus Cristos și fiind încurajați la asta, pentru că trebuie să fie de la Dumnezeu, pentru că este supranatural.

Acum, acesta este contextul lui 1 Corinteni. Cine vine la capitolul 14 și citește despre limbi și prorocie și nu are acest context este absolut naiv. Pavel corectează toate aceste lucruri. Așadar, problema de aici din biserica din Corint nu a fost că au existat femei care și-au etalat sexualitatea, știm că această problemă a sexului era acută în biserica din Corint, nu-i așa? Un rău sexual teribil. Dar aici sunt unele femei care se uită la religie și tot ce văd este femeia, aspectul delfic și spun: Oh, ar trebui să fim și noi proeminente în această religie. Așadar, ele se promovează prin faptul că se ridică și vorbesc lucruri neinteligibile prin care își aduc prorocia. Așadar, când ajungem la acest capitol ne uităm la versetul 26, unde el spune: Ce se întâmplă cu voi? Când vă adunați împreună, dacă unul din voi are un psalm, o doctrină, o învățătură, o vorbire în altă limbă, o descoperire, o interpretare, totul să se facă în decență și în rânduială. Înțelegeți aceste lucruri. Și apoi spune: Nu mai mult de doi sau trei oameni să vorbească în alte limbi, niciodată fără traducător, să nu lăsați prorocii să vorbească decât doi sau trei și ceilalți să evalueze să vadă dacă ei chiar Îl cunosc pe Domnul, dacă ei chiar vorbesc adevărul. Înțelegeți acest lucru atunci când sunteți împreună, versetul 33, pentru că Dumnezeu nu este autorul a ce? A confuziei. Și apoi în versetul 34 spune: Femeia să tacă în adunări, să tacă cu privire la ce? Ei bine, este clar, să nu vorbească public în adunarea bisericii prin vorbiri extatice sau prorocii. Așadar, dacă ne uităm la 1 Timotei, vedem că femeile nu trebuie să predice sau să învețe. Dacă ne uităm la 1 Corinteni 14:34 și 35, putem concluziona foarte simplu că femeile nu trebuie să vorbească în limbi și femeile nu trebuie să aducă prorocii în biserică. Ele nu trebuie să vorbească pentru Domnul în biserică. De ce? Nu le este permis. De ce? Ele trebuie să fie supuse. De ce? Pentru că legea lui Dumnezeu spune aceasta. Și iată ce spune: căci nu este îngăduit să vorbească în biserică. Nu este indecent să vorbească femeile. Vorbiți cât vreți, numai să nu uzurpați rolul de autoritate, numai să nu preluați conducerea în biserică, acest lucru este atât de clar. Așadar, ceea ce spunem este că atunci când biserica se adună împreună, femeile nu trebuie să predice sau să învețe. Ele nu trebuie să vorbească din Cuvântul lui Dumnezeu. Ele nu trebuie să vorbească vorbiri extatice. Desigur, suma tuturor acestor lucruri este că atunci când biserica se adună împreună Cuvântul este predicat de bărbați. Așa este rânduiala lui Dumnezeu.

Însă lucrul subînțeles pe care vreau să-l înțelegeți aici este acesta: nu înseamnă că o femeie nu poate niciodată să vorbească în vreun grup creștin. Ceea ce spune asta este ca femeile să nu uzurpe aceasta. Să nu fie promovate într-un loc cu proeminență. Vă amintiți, Dumnezeu a folosit-o pe Maria ca să vorbească din partea Lui. Dumnezeu a folosit-o pe Debora și pe Hulda ca să vorbească un cuvânt din partea Lui unor oameni foarte importanți. Dumnezeu a folosit-o pe Ana timp de mulți ani în templu, așteptând venirea lui Mesia și spunând fiecăruia care a venit acolo. Așadar, nu este niciun motiv să credem că la timpul potrivit și la momentul potrivit femeile nu pot vorbi. Când Pavel și-a dus călătoriile sale misionare în cartea Fapte spune că s-a dus într-o zonă, într-o biserică și a dialogat cu cei de acolo din Scriptură. Cred că au fost bărbați și femei. Cred sincer că au putut fi puse întrebări de către femei într-un format potrivit și apostolul Pavel a răspuns. Cred că a fost un timp și un loc pentru femei ca să-și spună mărturia de laudă la adresa Domnului. Nu cred că el spune că ele nu pot să facă aceasta niciodată. Ci ceea ce spune este că ele nu se pot ridica la conducere în biserică, așa ca ele să devină cele care să domine biserica cu autoritatea lor și cu învățătura lor și cu darurile lor. Există un mediu și un loc potrivit, desigur, când le cerem acestora ca să pună întrebări, când o femeie are tot dreptul să pună o întrebare într-un duh potrivit, la fel cum are și bărbatul. Este un timp când cerem să fie aduse laude lui Dumnezeu, iar o femeie are tot dreptul să-L slăvească pe Dumnezeu, la fel ca și oricine altcineva. Momentul când femeia poate vorbi este atunci când un predicator sau învățătorul care conduce adunarea, deviază responsabilitatea comunicării și spune: Vreau să aud de la voi.

Însă nu aceasta este problema aici. Problema de aici a fost întreruperea. Problema de aici a fost uzurparea. Aceasta este o problemă diferită, așadar noi înțelegem ceea ce spune. Acum să ne întoarcem la 1 Corinteni 11, pentru că nu putem înțelege toată această imagine fără să înțelegem pasajul. Apropo, în capitolul 14 el spune să nu facem ceea ce este de necrezut, pentru că el spune în versetul 36, ce? De la voi a venit Cuvântul lui Dumnezeu sau numai până la voi a ajuns? Cu alte cuvinte, el spune, dacă voi sfidați această învățătură, ne spuneți că voi sunteți autoarele Cuvântului lui Dumnezeu. Voi veți decide cum trebuie să fie făcut totul sau poate doar a fost scris pentru voi ca să-l răsuciți așa cum vreți. Acest lucru este absurd. Ce? Voi ați scris Biblia? Voi vreți să exersați autoritatea în biserică. Voi care vreți să vorbiți și să fiți predicatoare, învățătoare și prorocițe și cele care vorbiți în limbi și toate cele. Este ridicol să crezi că poți să răstorni Scriptura, ca să faci ceea ce vrei cu ea. Și întorcându-se la 1 Corinteni capitolul 11, versetul 2, el spune: Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine, şi că țineți învățăturile întocmai cum vi le-am dat. Adesea credem că toți din Corint erau stricați, dar acest verset nu ne spune așa ceva. Au fost mulți acolo care nu s-au stricat și el spune: Știu că vă amintiți de mine în toate lucrurile și țineți poruncile sau rânduielile în felul în care vi le-am dat. Însă este ceva ce trebuie să știți. Acum, amintiți-vă că acesta a fost Corintul. În centrul cetății Corint era templul lui Afrodita, o mie de preotese prostituate cu capul descoperit și expus și părul tăiat scurt care își etalau sexualitatea și încercau să-i ademenească pe bărbați în acte sexuale la templu. Pus pe acropole în Corint, pe vârful unui deal în Corint era acest mare templu. Și aceste femei își etalau libertatea, își etalau libertinajul, își etalau sexualitatea. Acolo era o atitudine foarte asemănătoare cu cea din Efes, așa că el spune: Știu că mă ascultați, știu că vă amintiți ceea ce am spus, însă aș dori să vă spun, dragilor. Trebuie să realizați, capul fiecărui bărbat este Cristos, și capul fiecărei femei este bărbatul și capul lui Cristos este Dumnezeu. Trebuie să înțelegeți acest lucru bine. Femeile sunt așezate în locul de supunere față de bărbați. Așa stau lucrurile. Și iarăși, vă reamintesc, nu înseamnă că femeile nu pot vorbi. Nu înseamnă că femeile nu se pot ruga. Însă trebuie să înțelegem faptul că bărbatul este capul femeii, acesta reprezintă în sine un obiectiv ce ține de atitudine. Acum, uitați-vă iarăși la versetul 3, nimeni nu contestă acest lucru. Capul fiecărui bărbat este Cristos. Știți pe cineva care nu crede asta?

Știți pe cineva care are un fel de libertate creștină, el pretinde egalitate cu Cristos. Cineva care aleargă și spune: Vreau să fiu egal cu Cristos, sau uit de el. Nu. Și toți înțeleg că Dumnezeu este capul lui Cristos. Cristos vine cu supunere față de Tatăl Său, devenind un slujitor. A luat asupra lui un chip de rob, de smerenie și toate acelea, Filipeni 2, kenosis. Atunci de ce mai dezbatem faptul că bărbatul este capul femeii? Este atât de elementar. Așadar, aș dori să vă ofer un mic lucru cultural. În Corint, o femeie, de obicei, își acoperea capul. În acest fel femeia își arăta smerenia. În acest fel se ascundea ca și cum ar spune: Nu sunt disponibilă. Aparțin unui bărbat. Aceasta era modestia ei, aceasta era feminitatea ei.

Acesta este felul în care ea se purta și modul prin care se îmbrăca demonstra feminitatea ei, faptul că era femeie. În societatea din Corint, bărbații erau cu capul descoperit. Capetele lor era descoperite, fețele lor nu erau acoperite și acest lucru era un semn al masculinității lor. Cumva, în biserica din Corint, aceste lucruri au început să fie inversate și femeile se rugau și vorbeau din Cuvântul lui Dumnezeu cu capetele descoperite, oarecum fiind identificate ca prostituate și din mișcarea de eliberare a femeilor. Și bărbații, poate dintr-un context iudaic sau altceva, își acopereau capetele și se rugau și oamenii se uitau la ei spunând: Sunt atât de feminini. Așadar, el spune la versetul 4: Uitați, fiecare bărbat care roagă sau prorocește cu capul acoperit necinstește pe capul său. Ce faceți, să nu mai faceți așa. De ce? Poate te întrebi: Adică este păcat să-ți pui ceva pe cap atunci când te rogi? Nu, doar dacă cultura ta percepe aceasta ca fiind ceva feminin. Și ideea de acolo a fost că bărbatul trebuie să se acopere, pentru că se comporta precum o femeie, bărbații nu trebuie să facă așa ceva. Versetul 5, și fiecare femeie care se roagă sau prorocește cu capul descoperit necinstește capul său și ar putea fi ca una care este totalmente rasă. De asemenea ar putea să-și distrugă toată feminitatea ei, să arate precum o prostituată. Sau ca o femeie liberă. Versetul 7: Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, astfel Pavel spune următoarele, ascultați cu atenție, uitați-vă la societatea voastră și însemnați care îi sunt simbolurile. Care sunt simbolurile feminității în societatea noastră? Care sunt simbolurile masculinității și identificați-le, dacă nu încalcă Scriptura. Dacă nu încalcă rânduiala lui Dumnezeu pentru moralitate, atunci urmați acele simboluri pentru că aceasta spune ceva despre societatea voastră. Ascultați, chiar și societatea aceasta știe când o femeie arată ca o femeie. Sunt simboluri în societatea noastră pentru feminitate și știți la fel de bine ca mine, că vă puteți uita la o femeie care desigur a acceptat simbolurile de feminitate și arată ca o femeie și te uiți la o altă femeie care arată de parcă s-ar răzvrăti împotriva a tot ceea ce este feminitate, voi puteți face diferența? Desigur, puteți, pentru că până și societatea noastră are simboluri. Fiecare societate are. Societatea noastră are simboluri ale masculinității. Te uiți la un bărbat și prin modul în care apare și se poartă și se îmbracă, poți spune, acea persoană este un bărbat. Și te uiți la un alt bărbat și ai impresia că acel bărbat este chiar foarte feminin, pentru că neagă simbolurile masculinității și comunică un mesaj pervertit și inversat. Așadar, aceasta este ceea ce le spune corintenilor. Uitați, când vă comportați ca și creștini, să o faceți într-un fel care să adere la percepția culturii voastre, în așa fel ca ei să înțeleagă. Și mai departe la versetul 14, chiar natura a oferit o analogie pentru simbolul acoperirii capului, prin faptul că le-a dat femeilor un păr care crește mai repede ca și învelitoare specială de la Dumnezeu. Așadar, femeile trebuie să preia rolul de supunere ca unele care sunt sub stăpânirea bărbatului.

Acum, oamenii spun despre versetul 5: Stai puțin, aici sunt femei care se roagă și prorocesc. Nu are aceasta loc în biserică? Ei bine, nu spune așa ceva. Aș dori să vă arăt ceva. Cred că el vorbește despre lucruri generale. Nu cred că vorbește despre închinarea formală în biserică, despre adunarea împreună a bisericii. De ce nu cred asta? Mergem la versetul 18, aici este prima dată într-adevăr când intră în problema bisericii, uitați ce spune, întâi de toate, ce avem iarăși? Literalmente, în limba greacă, dacă e în primul rând, înseamnă că nu mai este altceva înainte. Dacă este întâi de toate, nu mai este nimic anterior în legătură cu ceea ce urmează să vorbească. Așadar, întâi de toate, când vă adunați împreună, aș putea să vă sugerez că nimeni nu s—a adunat împreună până în acest verset. Întâi de toate, când vă adunați împreună în biserică, aș dori să rezolvați aceste diviziuni. Așadar, înainte de aceasta, el nu a vorbit despre închinarea în biserică, așadar, femeile cărora li se permite să se roage sau să prorocească cu capul acoperit nu fac aceasta în biserică. Ele fac aceasta în alt loc de închinare special în mod corespunzător decât în biserică. El nu ajunge să descrie biserica decât la versetul 18. Așadar, el vorbește aici la general, poate se referă la părtășia de acasă, poate este vorba de un studiu biblic, poate este un timp de rugăciune. Poate că se referă la momentul când vă adunați împreună ca familie în jurul mesei. Poate că atunci când sunt câteva familii împreună. Când voi creștinii vă adunați împreună, oriunde ar fi, voi femeile să păstrați simbolul de supunere, voi bărbații, să păstrați simbolul de capi.

Și apoi mai departe, el ajunge la biserică când se adunau împreună în adunarea formală, așadar, permisiunea unei femei ca să se roage și să prorocească din versetul 5 nu schimbă ceea ce a spus Pavel în 1 Timotei. Desigur că o femeie trebuie să se roage, sigur că trebuie să vorbească din Cuvântul lui Dumnezeu, ori de câte ori are oportunitatea, dar nu să i se ofere titlul de învățător oficial sau să conducă rugăciunea în biserică, când se adună împreună la închinare și cu siguranță nu ca un intrus în închinarea bisericii. Este foarte important. Așadar, în versetul 13 el spune: Hotărâți-vă. Hotărâți pentru voi. Uitați-vă la simbol și luați o decizie. Este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu descoperită? Și știți că în societatea voastră voi veți spune că nu. Așadar, urmați obiceiul. Rezumatul a ceea ce spune este acesta: dacă o femeie este acoperită când se roagă sau când vorbește din Cuvântul lui Dumnezeu, ea mărturisește feminitatea ei, ea afirmă rolul ei, ea reflectă protecția soțului prin acoperirea capului. Ea protejează relația pe care o are cu soțul ei. Ea nu se răzvrătește. Ea știe că cerul este mulțumit, versetul 10 spune, pentru că până și îngerii privesc. Ea este conștientă ce spune de la versetul 7 în continuare, și asta este atât de important, omul este chipul și slava lui Dumnezeu și femeia este slava bărbatului, oh, acesta este un verset care trimite emanciparea femeilor drept în spațiu. Așadar, bărbatul, într-un sens este soarele, iar femeia este luna care reflectă lumina soarelui.

Bărbatul este reprezentantul domniei și stăpânirii slăvite a lui Dumnezeu și femeia este reprezentanta celui pe care-l urmează, femeia este slava bărbatului. Dumnezeu i-ar fi putut crea pe amândoi în același timp, El putea să spună: Bărbat, femeie. Și ar fi fost dintr-odată acolo și ar fi spus că sunt egali: Mergeți și vedeți care câștigă. Nu a făcut aceasta. Și atunci de ce vrem noi să concurăm unul împotriva altuia? Ea a fost luată din om, versetul 8, bărbatul nu este din femeie, ci femeia din bărbat. Puteți vorbi despre cine a fost primul, oul sau găina, bărbatul a fost primul, în acest caz, bărbatul. Nu a fost bărbatul creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. Acum, de ce nu vrem să acceptăm asta? Aș vrea să vă spun care este filosofia din spate, este foarte simplă. Dumnezeu a rânduit întreaga viață a omului în termenii acestui cuvânt cheie relație, da, totul este construit pe relații, pe familii. Tați și mame și copii. Soți și soții. Fiecare își are relația lui și în cadrul relațiilor, sunt roluri diferite, nu așa stau lucrurile?

Bine, în cultura noastră și în societatea noastră, cuvântul predominant nu mai este relație, ci este individualismul. Vreau drepturile mele. Vreau să fac lucrul meu. Dacă te încadrezi în viața mea pentru o vreme, poți intra. Prima dată când nu-mi place cum faci, ai zburat. Căsătorie, divorț, căsătorie, divorț, trăire împreună, indiferent cum este, fiecare trăiește pentru sine. Familia s-a dezintegrat, sunt doar o grămadă de lucruri care sunt unele lângă altele. Și într-o societate în care relația ca și concept al vieții s-a pierdut și este înlocuită de individualitate, de ce să nu aibă fiecare drepturi egale și roluri egale? Vedeți ce face Satan ca să submineze rolul femeii? El atacă întregul concept de familie, devastează și distruge familia și în devastarea și distrugerea familiei, tot ceea ce îți rămâne este o grămadă de indivizi care se uită la lume prin propriii lor ochi și își văd numai individualismul lor și țipă după drepturile lor. Așa stau lucrurile, așa sunt. Însă biserica este un organism și familia este un organism. Și relațiile unei familii duc în biserică același fel de atitudini. Mișcarea feministă nu este nimic mai mult decât rasa umană ce se dorește să fie definită ca o grămadă de persoane fără legătură unele cu altele și care își cer drepturile lor. Aceasta este marea minciună a lui Satan. Acum, aș vrea să vă spun cu sinceritate, s-ar putea să nu fiți de acord cu ceea ce spune Pavel, s-ar putea să nu vă placă ce a spus, dar a spus-o.

Și este clar ceea ce a spus. Poate zici: Bine, atunci când pot proroci femeile? Ori de câte ori vrei să vorbești din Cuvântul lui Dumnezeu, vorbește. În orice vreme și în orice loc, însă nu încerca să conduci biserica. Nu încerca să intri pe un teritoriu unde nu ai dreptul. O femeie poate vorbi adevărul, Ana l-a spus. Maria când a spus cântarea ei la anunțarea lui Cristos a vorbit din Cuvântul lui Dumnezeu și nimeni nu a modelat mai bine virtutea feminității decât ea. Ascultați, surorilor, mă rog lui Dumnezeu ca să vorbiți adevărul iarăși și iarăși și iarăși atâta vreme cât veți trăi. Poate spui: Cum rămâne cu studiul biblic, putem să împărtășim ceea ce vedem? Desigur.

Desigur, când vă este oferit mediul potrivit, când cel care conduce spune aceasta, da, vrem să auzim și de la voi ce aveți de spus. Împărtășiți cu noi ceea ce face Duhul lui Dumnezeu, aduceți laude lui Dumnezeu. da. Poate spui: Dar cum rămâne cu rugăciunea, pot femeile să se roage? Dar dacă sunt bărbați acolo, pot totuși să se mai roage femeile? Uitați-vă la Fapte 1. În Fapte capitolul 1, avem o întâlnire de rugăciune. Versetul 13: Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov. Aceasta este ceea ce a mai rămas, după ce Iuda, desigur, cel numit Iscarioteanul, nu a mai fost. Toți aceștia stăruiau în ce? Ce făceau acolo? În rugăciune și cereri. Acum urmăriți, împreună cu femeile și Maria, mama lui Isus și frații Lui. Pot femeile să se roage împreună cu bărbații și să aibă o întâlnire de rugăciune? Desigur, exact aici are loc una. Și sunt implicați cei 11 ucenici, o mulțime de femei, inclusiv Maria și alți oameni. De fapt, cam câți au fost în camera de sus? 120 nu-i așa? Au avut o întâlnire de rugăciune. Este un timp și un loc când femeile pot vorbi din Cuvântul lui Dumnezeu, este un timp și un loc când femeile pot să se roage, este un timp și un loc când femeile sunt rugate să pună o întrebare, ideea tuturor acestor lucruri este, dacă vă întoarceți la 1 Timotei iarăși, este foarte clar la ceea ce s-a referit atunci când a spus: femeia să tacă, el vorbește despre întâlnirile oficiale împreună ale bisericii și se referă la tăcerea lor în sensul că nu este îngăduit unei femei să învețe și ceea ce vă voi arăta săptămâna viitoare este acea frază o femeie să învețe cum ar trebui tradusă din limba greacă: Nu îngădui unei femei să fie învățătoare, ca o slujire oficială continuă. Este la fel de consecvent cu faptul că în Vechiul Testament nu erau femei împărătese, nu erau femei proroc, nu erau femei preot, nu au fost femei care să scrie cărți ale Bibliei, nici în Noul Testament nu sunt femei proroc, în sensul continuat de Noul Testament de proroc. Nu este nicio femeie evanghelist, nicio femeie păstor-învățător, nicio femeie presbiter, nicio femeie care să scrie o carte a Bibliei. Așadar, de ce suntem atunci preocupați când biserica merge pe această cale când vine vorba de închinarea în biserică, și anume că responsabilitatea predicării, învățării, a celui ce vorbește pentru Dumnezeu, a celui ce conduce rugăciunea așa cum am văzut în versetul 8, unde spune: vreau ca bărbații să se roage, cel care conduce adunarea înaintea tronului lui Dumnezeu, acest rol este dat doar bărbaților.

Poate spui: Bine, de ce ar da Dumnezeu toate lucrurile bune bărbaților și să ne lase pe noi, femeile, să stăm aici și să ascultăm în tăcere? Știți ceva, noi avem partea mai ușoară. Poate spui: Bine, unde este echilibrul? Veniți săptămâna viitoare. La acest lucru voi ajunge data viitoare, aş fi vrut să ajung azi, dar nu am reușit. Nu am putut să fiu suficient de rapid.

Să ne plecăm în rugăciune.

Tată, cât de mulțumitori Îți suntem. Cât de mulțumitori suntem pentru Cuvântul Tău. Cât de mulțumitori suntem pentru claritatea lui. Înțelegem ceea ce ne ceri Tu nouă ca bărbați și femei. Ajută-ne, Doamne, să nu ne uităm la paiul din ochiul altuia, până nu am scos bârna din ochiul nostru. Ajută-mă pe mine ca bărbat și pe restul bărbaților din această adunare să nu învinuim femeile până când nu am devenit capii care ar trebui să fim. Ajută-ne să nu-i criticăm pe alții până când nu ne-am examinat propriile noastre inimi și până nu suntem capi pentru femeile noastre, așa cum Cristos este capul nostru, și Dumnezeu este capul lui Cristos, ajută-ne să fim consecvenți în această direcție. Tată, ajută-i pe bărbații din această biserică să fie bărbații care trebuie să fie, cei care să conducă și să dea direcție spirituală. Să-și asume responsabilitatea pentru susținere. Să-și iubească și să-și prețuiască soțiile, să le protejeze și să le salveze și să le izbăvească de rău și de pericol. Să le încurajeze, să le susțină și să le întărească în viața spirituală. Și, Doamne, fă ca femeile să fie femei. Lasă-le să poarte tot harul și farmecul și frumusețea feminității. Lasă-le să se bucure de tot privilegiul spiritual, de promisiunea, binecuvântarea și instruirea spirituală, lasă-le să fie în prima linie la rugăciune, în prima linie în împărtășirea adevărului din Cuvânt și să înțeleagă acel rol pe care l-ai rânduit pentru ele și anume că există o împlinire completă. Îți mulțumim că ai dat bisericii învățători, bărbați, bărbați duhovnicești, care sunt reprezentanții lui Cristos ca reprezentanți și cei care poartă slava Lui înaintea adunării. Ne rugăm ca să fim totdeauna credincioși acestui model, ca să vedem că acest loc al bărbaților este în conducerea vizibilă a bisericii, în învățare, predicare, rugăciune, în luarea deciziilor, în autoritatea de conducere a bisericii și că rolul femeii este să învețe tot ce se poate învăța și să vină alături de soții lor în supunere, astfel încât să fie pregătite pentru acea slujbă atât de profundă și de cuprinzătoare pe care o au în casele lor, așa cum vom vedea următoarea dată când vom fi împreună. Și Doamne, vrem ca această combinație de bărbați care conduc biserica și femei care influențează casa lor puternic, profund și pentru restul vieții, să zidească o sămânță dumnezeiască, pentru lauda și slava Mântuitorului și pentru generațiile care vin.

SFÂRȘIT