Să ne deschidem Bibliile la 1 Timotei capitolul 2. Ne uităm iarăși la versetele de la 9 la 15. 1 Timotei capitolul 2 versetele de la 9 la 15. Acum amintiți-vă că Pavel îi scrie această epistolă lui Timotei, iar porunca dată aici lui Timotei trebuia dată bisericii în care el lucra atunci. Este vorba de biserica din cetatea Efes, în Asia Mică, care este de fapt Turcia modernă de azi. Biserica din Efes era bine, dar a căzut în erori doctrinare și într-o trăire neduhovnicească. Iar Pavel l-a lăsat pe Timotei în acea cetate ca să lucreze în acea biserică și să îndrepte lucrurile.

Capitolul 3 versetul 15 ne arată că sarcina lui Timotei era să-i învețe cum să se poarte în casa lui Dumnezeu care era biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. Așadar, epistola este un manual de instruire pentru un tânăr păstor care are înaintea lui o sarcină foarte, foarte dificilă. Este o epistolă corectivă, datorită erorilor care existau în biserică. Printre problemele tratate în biserica din Efes era și o problemă care era legată de femei. Exista erezie în general. Era în general imoralitate și necurăție care i-a afectat atât pe femei cât și pe bărbați, însă un singur lucru în special a devenit o problemă acolo. Și anume că erau în biserică anumite femei care uzurpau rolurile de autoritate ale bărbaților și doreau să fie învățătorii oficiali în biserică. Mai era și faptul că alte femei veneau la închinare într-un mod nepotrivit. Erau îmbrăcate nepotrivit pentru închinare. Aveau o atitudine a inimii nepotrivită pentru închinare și prin comportamentul lor negau tocmai mărturisirea lor de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a se închina Lui.

Și astfel, versetele 9 la 15 corectează această chestiune a femeilor în biserică și a modului în care ele trebuie să funcționeze și să slujească. Nu e nevoie să spunem că subiectul este foarte relevant şi în societatea de azi. Nimicirea modernă a scopului lui Dumnezeu în ce privește femeia este un lucru foarte tragic. Rolul și funcția femeii în biserică în ziua de azi și în consecință modelul stabilit și sănătatea lor supremă în viață, însemnătatea și mulțumirea lor de sine sunt în mod continuu atacate și pervertite. Lucrul trist este că nu femeile sunt cele care câștigă, ci femeile sunt victimele acestui lucru.

Li se spune femeilor să fie îndrăznețe, cu personalitate, să rezolve orice și să fie independente. Să fie competitive, să fie în conducere, să exercite autoritate, să-şi câștige pâinea, să se ridice la același nivel de funcționalitate ca bărbații și să nu ocupe locul secund în această privință. Și din păcate, și tragic, sunt biserici și instituții evanghelice și colegii și seminarii care au acceptat acest lucru, chiar când Cuvântul lui Dumnezeu este absolut clar în această chestiune. Ele vor în aceste vremuri moderne, în ultimii 15 sau 20 de ani să respingă toată învățătura biblică sau să o sucească și să o strâmbe ca să se potrivească noilor atitudini sau să arunce la gunoi credința creștină avută de secole. Este tragic, pentru că aşa femeile nu sunt cele mai câștigate. Este sunt rău-plasate într-un rol pe care Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca ele să-l aibă.

Și mă gândesc la acest aspect din atât de multe unghiuri. Mă gândeam în săptămâna aceasta dacă aș putea identifica o singură atitudine biblică care să fie atitudinea supremă a tuturor atitudinilor. Atitudinea cea mai dorită din punctul de vedere al lui Dumnezeu este smerenia, aceasta este virtutea umană cea mai frumoasă ca atitudine, smerenia. Și dacă ar fi să identific o activitate ca fiind cea mai de dorit, aș spune că trebuie să fie activitatea slujirii. Vă pot spune că Biblia ne învață că atitudinea cea mai înaltă este smerenia și cea mai înaltă activitate este slujirea pentru o femeie, să aducă o slujire smerită reprezintă pentru ea un avantaj față de bărbați, prin faptul că este în stare să ajungă la cea mai înaltă stare intenționată de Dumnezeu pentru ființele create de El.

Obiectivele cele mai înalte ale femeii se regăsesc într-o slujire smerită, pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ea sub îndrumarea și protecția bărbatului. Și când acest lucru este pervertit, va rezulta un haos în societate și va rezulta un haos în biserică. Acum, cu acest lucru avem de-a face în societatea noastră, dar nu este ceva cu care numai societatea noastră s-a confruntat. Ne întoarcem la 1 Timotei și aflăm că și ei au avut probleme similare acolo. Anumite femei din biserica aceea nu erau curate. Aflăm aceasta în capitolul 5, anumite femei au început să se strice față de Cristos. Unele din ele s-au și întors să-l urmeze pe Satan, altele trăiau în plăceri. El le numește în 2 Timotei 3:6 ca fiind femei ușuratice îngreuiate de păcate și frământate de felurite pofte, dar nu doar că erau unele femei care trăiau într-un fel neduhovnicesc și curat, ci erau femei care uzurpau rolul bărbaților în biserică. Ele doreau poziții de autoritate. Erau femei care se lăudau cu formele lor fizice și cu frumusețea lor în timpul serviciului de închinare, astfel că provocau o distragere severă, erau cele care prin poftă încercau să-i abată pe bărbați de la nevestele lor și erau câteva chestiuni foarte serioase, care aveau nevoie să fie rezolvate în ce privește acest aspect.

Și astfel, în acest pasaj de la versetul 9 la 15 el tratează aceste două chestiuni, problema conducerii femeilor în biserică și problema îmbrăcămintei indecente a femeilor în biserică, care veneau la închinarea înaintea lui Dumnezeu, când de fapt, dorința lor era să se prezinte într-o manieră indecentă cu un scop egoist de a fi poftită. Și astfel Timotei este instruit să aducă bisericii o învățătură adecvată ca să rezolve un astfel de comportament indecent și o astfel de pervertire a rolului care avea loc. Acum, pe măsură ce ne uităm la versetele 9 la 15, sunt șase elemente care schițează normele pentru femei. Șase elemente care vorbesc despre locul femeii în biserică. Pavel vorbește despre înfăţişarea lor, despre atitudinea lor, despre mărturia lor, despre rolul lor, despre cum au fost rânduite și despre aportul lor. Și acestea sunt cele șase aspecte la care ne vom uita pe măsură ce parcurgem această secțiune. Va dura câteva săptămâni până vom încheia. Să ne întoarcem întâi de toate și să notăm apariția lor în versetul 9.

Pavel scrie în același fel și ceea ce vrea să comunice este, așa cum tocmai am discutat, cum ar trebui bărbații să se închine, ei trebuie să se roage și trebuie să fie siguri că au mâini sfinte și inimile nu le sunt pline de mânie și disensiune, și așa cum am vorbit despre cum ar trebui bărbații să se comporte, în același fel vom vorbi acum despre modul în care femeile ar trebui să se comporte, ambele versete 8 și 9 sunt porunci. Când spune în versetul 8 „Vreau”, este cuvântul boulomai, este ideea de prouncă. Nu este ceva ce el dorește să aibă loc, ci este ceva despre care el prevede că trebuie să aibă loc. Așadar, porunca lui pentru femei este aici în primul rând în ce privește înfăţişarea. Ele ar trebui să se împodobească într-o manieră potrivită. Cuvântul potrivit cuprinde ideea de a fi cuvenit pentru închinare. Este ideea de a fi în ordine, adecvat scopurilor care Îl au în centru pe Dumnezeu, în viața spirituală a bisericii. Îmbrăcămintea ei ar trebui să reflecte o inimă smerită, blândă care se închină. Îmbrăcămintea ei ar trebui să reflecte o mulțumire pentru frumusețea ei și un efort care să-i înfrumusețeze farmecul, și nu o preocupare cu sine însuşi, nu dorința de a atrage atenția asupra sa sau să aibă alte scopuri rele. Ea ar trebui să se îmbrace astfel încât să arate spre evlavia ei și să îndrepte privirile oamenilor către Dumnezeul la care se închină.

El devine foarte specific la finalul versetului 9 așa cum am văzut în ultimul nostru studiu. El spune că ea nu ar să se împodobească cu împletituri de păr, cu jurubiţe de mătase, o expresie mai veche, sau cu aur sau cu mărgăritare sau cu haine scumpe. Aici el identifică motivele de costumație extravagantă din acea vreme. Acestea erau caracteristicile unei femei extravagante. Ele erau caracteristice în acea vreme pentru o femeie care dorea să se etaleze. Așadar, Pavel interzice îmbrăcămintea ca mod de etalare. Interzice să se îmbrace ca să-și etaleze bogăția. Interzice să se îmbrace ca să stimuleze dorințele sexuale sau pofta cuiva. Interzice să se îmbrace şi să ademenească soțul unei alte femei. Interzice să se îmbrace ca să arate lipsa de supunere sau subordonare față de propriul soț. Dacă este așa ceva, acest lucru va desacraliza închinarea. Orice de acest fel Îl dezonorează pe Dumnezeu.

Și am văzut când ne-am uitat la acel verset, că o femeie creștină ar trebui să se împodobească într-o manieră care să atragă atenția asupra caracterului său, nu asupra bogăției sale. Asupra virtuții sale, nu asupra formelor fizice. Asupra smereniei sale, nu asupra aroganţei sale. Asupra intenției duhovnicești în închinare, nu asupra intenției sale rele. Ele trebuie să atragă atenția prin modul în care se îmbracă asupra Dumnezeului căruia i se închină. Așadar, întâi de toate, am tratat aspectul îmbrăcămintei.

În al doilea rând, atitudinea lor, la versetul 9, în mijlocul versetului.

El spune că atitudinea acestei femei ar trebui să fie formată din două lucruri, rușine și sfială. Aceste două cuvinte se combină ca să exprime atitudinea interioară a inimii care arată adevărata podoabă a femeii. Întâi de toate, rușinea dă ideea de modestie unită cu smerenie. Modestie împreună cu smerenie. Ideea de bază a acestui cuvânt este rușinea, nu că îi este rușine de faptul că ea este femeie. Nu că îi este rușine de faptul că este îmbrăcată frumos, ci că îi e rușine să cauzeze cuiva un gând nepotrivit sau să distragă pe cineva de la închinare. Ei ar trebui să îi fie rușine să facă așa ceva. Așadar, ea trebuie să se îmbrace cu bun simţ cu o reținere adecvată în ce privește sexul, şi nici în vreun fel în care să-i facă pe oameni să fie distrași de ea de la prezența lui Dumnezeu.

În al doilea rând, ea trebuie să fie caracterizată de sfială. Adică ea trebuie să ofere dovadă prin îmbrăcămintea și atitudinea ei că ea își ține sub control pasiunile și dorințele. Ea trebuie să păstreze acel echilibru fin între a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru frumusețea și farmecul ei, și de asemenea să păstreze o atitudine de smerenie și o atitudine de evlavie, o atitudine de auto-control, într-un fel în care să nu atragă atenția asupra ei într-un fel neacceptabil, ci doar asupra faptului că ea Îl iubește și Îl adoră și I se închină lui Dumnezeu.

Așadar, adevărata ei înfăţişare este caracterul ei și caracterul ei ar trebui să se manifeste într-un asemenea mod încât să intensifice acel caracter în exterior. Acest lucru ne duce către cel de-al treilea aspect, acolo unde am rămas, la punctul ce vorbește despre mărturia ei din versetul 10. Pavel este foarte preocupat de consistența mărturiei unei femei. Este esențial, spune el în versetul 10, pentru acele femei care spun că sunt sfinte să-și susțină mărturia prin comportamentul lor. Uitați ce spune, dar mai înainte de aceasta, ceea ce am văzut despre înfăţişare la finalul versetului 9, ea trebuie să fie împodobită cu fapte bune, și în paranteză spune: „cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” Ideea de aici este că o femeie trebuie să mărturisească faptul că este evlavioasă. Această idee este majoră. Aceasta este mărturia ei. Cuvântul spune este cuvânt care înseamnă a comunica cu voce tare. Asta înseamnă a face un anunț public.

Și ceea ce spune el aici este că orice femeie care a făcut un anunț public despre dedicarea ei față de Domnul, dacă spune că este evlavioasă, dacă a mărturisit că este dedicată lui Dumnezeu și se închină lui Dumnezeu, atunci ea ar trebui să se comporte într-o asemenea manieră încât să fie o consecvență între atitudinea ei și îmbrăcămintea ei și activitatea ei, împreună cu mărturia ei. Acest lucru este clar. Cuvântul evlavioase este un termen foarte, foarte direct, theosabeia, are numele lui Dumnezeu inclus în cuvânt. Termenul pentru Dumnezeu. În esență evlavioase înseamnă reverență către Dumnezeu.

Când tu afirmi că ești creștin, afirmi că ai reverență față de Dumnezeu. Când tu afirmi că ești creștin, tu afirmi că te închini lui Dumnezeu, că-L cinstești pe Dumnezeu. Că-L adori și că-L slujești pe Dumnezeu. Și orice femeie care afirmă că-L slujește și-L iubește pe Dumnezeu și care se închină Lui și-L cinstește și-L adoră pe Dumnezeu, ar trebui să se comporte într-un asemenea mod încât faptele ei să fie o mărturie care să susțină asta. Dacă aş putea să fac o digresiune de la subiect: Cred că în asta constă o problemă majoră a mișcării contemporane de eliberare feminină din biserică. Sunt aceste femei care doresc să predice și să învețe și să aibă autoritate și doresc să fie predicatoarele bisericii. Ele vor să fie recunoscute ca fiind egale cu bărbații. Vor să fie ordinate ca prezbitere. Știu foarte bine un seminar evanghelic în care am vorbit cu ani în urmă și care acum are o femeie care predică la serviciile de capelă, pentru că acum au reinterpretat acest pasaj și ei cred că poate fi schimbat cumva ca să se potrivească cu dorința contemporană a femeii și ele vor să afirme ce face Duhul Sfânt în viețile lor, așadar, au o femeie care predică la serviciile de capelă. Problema care există e că o femeie care pretinde că este evlavioasă și care mărturisește reverența față de Dumnezeu ar trebui să arate prin faptele ei bune, care sunt intrinseci, autentice și profund de bune, cuvântul este agathos, ar trebui să arate acea devoțiune către Dumnezeu și o astfel de femeie ar trebui să spună: Vreau să-L slujesc pe Dumnezeu. Vreau să-L cinstesc pe Dumnezeu. Vreau să-mi arăt dragostea și reverența față de Dumnezeu. Iar pe altă parte, nu poate încălca ceea ce Dumnezeu a spus. Să doresc să schimb ceea ce Dumnezeu a spus? Aceste două lucruri se exclud reciproc. Și astfel, când văd o femeie care iasă din planul rânduit de Dumnezeu pentru ea în cadrul bisericii ca să-L slujească pe Dumnezeu, nu văd altceva decât o contradicție. Și dacă o femeie mărturisește că este evlavioasă, atunci ea se va comporta prin atitudinea ei, prin îmbrăcămintea ei și prin activitatea ei într-un fel în care să fie consecventă cu mărturisirea ei.

Și aș dori să spun în acest punct că Biblia este atât de clară pe acest subiect, încât nu ar trebui să fie prea multă discuție. Cu riscul de a fi cam simplist într-o dezbatere puternică, aș vrea să vă spun, din toată inima, cred că această chestiune este limpede în Scriptură și nu pot înțelege cum se poate ca cineva cu mintea întreagă să vină la Cuvântul lui Dumnezeu și să aibă o altă concluzie decât cea prezentată. Numai dacă nu sunt harnici în studiu sau sunt părtinitori cu privire la ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre rolul unei femei, este atât de clar încât nu mai încape nicio discuție. Așadar, mărturia unei femei care spune că este evlavioasă ar trebui să fie văzută într-o viață cu fapte bune, adică activități neprihănite, care demonstrează că această mărturisire este legitimă și credincioasă. Acum, ajungem la modul în care trebuie să ne comportăm în biserică. Dacă mărturisești o reverență față de Dumnezeu, atunci atitudinea ta când vii la închinare ar trebui să reflecte acest lucru. Ar trebui să vii cu o frică sfântă și cu un simțământ de sfială. Dacă ai într-adevăr reverență față de Dumnezeu și dacă te închini și-L adori pe Dumnezeu, ar trebui să vii împodobită într-o asemenea manieră și îmbrăcată într-o asemenea manieră încât să vorbească cu susținere despre acea mărturie a ta și să îndrepte atenția către Dumnezeu și nu către tine. Și dacă tu într-adevăr te închini și-L onorezi pe Dumnezeu, ar trebui să-ți rânduiești activitățile tale spirituale și activitățile vieții într-un fel în care să-ți susțină acea afirmație, pentru că sunt biblice și adevărate în ce privește ceea ce a hotărât Dumnezeu pentru tine.

Acum, acesta vorbește despre mărturia lor. Să demonstrezi veridicitatea afirmației tale prin comportamentul vieții tale. Acum, aceasta ne duce la cel de-al patrulea punct. Cel de-al treilea punct a fost foarte scurt. Cel de-al patrulea ne va lua timpul de azi și de data viitoare ca să-l parcurgem, pentru că este atât de important. Acesta ne duce la rolul femeilor, la rolul lor. Am văzut înfăţişarea lor, atitudinea lor și mărturia lor. Pavel vrea acum să vorbească despre rolul lor în biserică și acest lucru este foarte, foarte esențial pentru înțelegerea noastră. De acum ştiu că atunci când voi încheia în dimineața asta, unii din voi veți avea întrebări care nu vor primi răspuns, și mă aștept la acest lucru, pentru că nu vom fi finalizat acest pasaj.

Acesta este un pasaj în care dacă asculți doar o predică din studiu, atunci chiar că vei avea dificultăți. Pentru că vom începe la versetele 11 și 12, dar trebuie să ne uităm și la acest punct. Primul lucru pe care Pavel îl spune în versetul 11 este femeia să învețe, și aici ne vom petrece timpul de astăzi.

Mă voi opri aici. Femeia să învețe. Primul lucru pe care el îl spune despre rolul unei femei în biserică este că ea trebuie să fie asemenea unui student. Verbul de aici este manthanō, și este un imperativ activ prezent, adică este o poruncă. Este un cuvânt de la care vine cuvântul ucenic. Femeile să fie ucenice. Altfel spus, ucenicizați-le pe femei, este o poruncă. Învăţaţi-le pe femei. Ele să fie implicate într-un proces de învățare. Acum, aceasta indică câteva lucruri și nu vreau să ajung prea departe de problema rolului femeii, dar aș dori să adaug o mică notă de subsol aici, faptul că el vorbește despre rânduiala din biserică și cum ar trebui biserica să se conducă singură, așa cum este arătat în capitolul 3:15, această secțiune include acea întâlnire laolaltă a bisericii, când vine la închinare, biserica vine să învețe. El spune femeia să învețe înseamnă că învățarea are loc atunci când biserica se întâlnește. Și nu ar trebui să fim surprinși de aceasta, și poate că nu suntem, pentru că în Fapte 2 spune că atunci când se întâlneau împreună stăruiau în învățătura apostolilor. Însă să reținem, că în biserica primară și astăzi, biserica se adună cu scopul să învețe și atunci când cineva critică o biserică precum a noastră sau alte biserici, pentru că este prea mult timp și efort acordat învățăturii și faptului că nu există închinare, ei greșesc în ce privește termenii Noului Testament, biserica primară era implicată în închinare atunci când se întâlnea la Masa Domnului și rugăciune și părtășie, dar și studiau învățătura apostolilor, așadar, o prioritate înaltă era partea de învățare.

Și când biserica se adună, Pavel spune, femeia să învețe. Nu le trimiteți pe toate la bucătărie să pregătească agapa după ce se va termina biserica. Nu le trimiteți pe toate la școala duminicală a copiilor sau pentru orice ar fi nevoie să fie făcut în afară, ci femeia să învețe. Ele trebuie să aibă oportunitatea de a învăța. Acum, poate spui, nu este acest lucru clar? S-ar putea să fie clar pentru noi, dar se pare că nu era clar pentru ei. Cum adică nu era atât de clar pentru ei? Ei bine, unul din lucrurile pe care le-am văzut în capitolul 1 care exista în biserica din Efes din acea vreme, era că au fost evrei care încă mai țineau la iudaismul lor. Ei țineau genealogii și basme, acest lucru este menționat în capitolul 1 versetul 4. Capitolul 1 versetul 7 vorbește despre faptul că ei ar fi trebuit să fie învățători ai legii, ei voiau să fie rabini. Nu încape îndoială pentru oricine care studiază 1 Timotei că în biserica din Efes era un element care aducea mentalitatea iudaică în biserică.

Și parte a tradiției contemporane iudaice din acea vreme era o concepție inferioară față de femeie. Tradiția iudaică din vremea Domnului nostru și din vremea lui Pavel a așezat femeia pe o poziție inferioară. Mentalitatea era să le țină fără educație, dependente și gravide. Așa erau lucrurile. Evreii de fapt, nu credeau că femeile erau parte a procesului de învățare în mod necesar. Lor nu le era interzis să vină la sinagogă. Puteau merge. Nu conta dacă mergeau. Ele puteau învăța, nu conta dacă o făceau. Nu li se cerea prin tradiție să participe la sărbători. Nu li se cerea să participe la sărbători și cei mai mulți rabini refuzau să salute o femeie dacă o întâlneau. Rabinii nu simțeau că merita să-și piardă timpul învățând o femeie. Unii rabini de fapt au spus că a învăța o femeie este precum a arunca mărgăritare porcilor, atât de josnică era concepția despre rolul femeii de a învăţa din aspectele spirituale. De fapt nu aveau niciun loc semnificativ. Ele puteau asculta, însă era o consecință minoră dacă ascultau sau dacă învățau ceva. Acum, puteți înțelege că acest lucru a existat în biserica primară, când iudaismul cu tentaculele sale de mentalitate era prezent. Și ceea ce s-a întâmplat în această situație în Efes a fost fără îndoială o anumită subjugare a femeilor. Ca răzbunare, așa cum se întâmplă întotdeauna, au fost unele femei care au fost supărate de acest lucru, așadar au hotărât să se ridice la nivel de conducere. Și unele din ele, conform capitolului 2 versetul 12, au învățat și au preluat autoritatea asupra bărbaților.

Iar Pavel trebuie să le spună să se oprească. Ele aveau o replică la opresiunea lor prin faptul că doreau o poziție dominantă. Ele au luat acel rol agresiv care nu era potrivit pentru ele, așa cum fac și astăzi și trebuie să fie corectate. Însă înainte ca să intre Pavel în detalii despre cum rezolvă această chestiune, el începe prin corectarea următoarei probleme, dacă femeile au dreptul să învețe și el spune că în esență: poruncesc ca femeilor să li se ofere dreptul să învețe.

Femeile trebuie să fie învățate. Ele trebuie să fie ucenicizate. Ele trebuie să învețe adevărul lui Dumnezeu. Este esențial pentru viața lor spirituală și este esențial pentru rolul lor în planul lui Dumnezeu. Și aici aflăm, în această afirmație scurtă, formată din patru cuvinte în limba engleză, că femeia să învețe, care de fapt este de două cuvinte. Cuvântul femeie și apoi verbul din limba greacă, şi aflăm că există egalitatea dintre sexe în viața spirituală și în binecuvântare. Și acest lucru vrem să-l vedeți de la început.

În termenii vieții spirituale și ai binecuvântării, bărbații și femeile se bucură de egalitate. Acum, acest lucru nu este nou în Noul Testament. Acest lucru a fost adevărat în Vechiul Testament și vreau să ne uităm puțin la acest lucru. În ciuda tradiției evreiești, Vechiul Testament nu a învățat deloc oprimarea femeilor în ce privește chestiunile spirituale. Aceasta nu a fost o tradiție biblică. Vechiul Testament a ridicat femeia alături de bărbat într-o poziție egală privind viața spirituală și binecuvântarea. De exemplu, în Exod 19 și 20, nu trebuie să căutați doar să vă amintiți. În Exod 19 și 20 Dumnezeu a dat Legea, Cele zece porunci, și El a dat aceste porunci și bărbatului și femeii. Și El a promis, atât bărbatului, cât și femeii, că cei care vor asculta vor fi binecuvântați și acei care nu vor asculta vor fi pedepsiți sau blestemați, iar acest lucru a fost dat în mod egal atât bărbaților, cât și femeilor, așadar, încă de la început a fost stipulat de Dumnezeu că atât bărbatul cât și femeia sunt amândoi responsabili de viața lor spirituală și de ascultarea lor înaintea lui Dumnezeu. În Deuteronom 6, unde este shama, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu. Domnul este unul, și apoi este instrucțiunea că trebuie să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu sufletul, cugetul și puterea ta. Acest lucru nu era numai pentru bărbați rezervat, era pentru bărbați şi femei. Și în familie li se cerea atât femeilor cât și bărbaților să vorbească tot timpul, să-i învețe pe copii atât Decalogul extern din Exod 19 și 20, dar și să aibă o atitudine interioară de dragoste față de Dumnezeu.

Nu era nicio diferență în aceste aspecte. În Exod 12, când Dumnezeu a rânduit Paștele, care era singura și cea mai mare sărbătoare din an a calendarului pentru evrei, acea măreață sărbătorire a puterii răscumpărătoare a lui Dumnezeu în ce privește izbăvirea lor din Egipt, a fost atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Ambele părți erau implicate nu doar în comportamentul responsabil creștin sau responsabil biblic, erau responsabili de ascultare, dar de asemenea erau responsabili să laude și să se închine la sărbătorile poporului. Bărbați și femei. Mai departe, este interesant pentru mine că în tot Vechiul Testament pedepsele pentru păcat erau date în mod egal atât bărbaților cât și femeilor. Citeam despre una din ele în Exod 21 versetele 28 la 31, unde vorbește despre ce să faci unui bou care va împunge un bărbat sau o femeie? Un rob sau o roabă, un frate sau o soră și această pedeapsă a animalului în aceste cazuri sub legea lui Dumnezeu erau aceleași. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a valorificat viața unui bărbat și viața unei femei în mod egal și pedeapsa animalului care a făcut așa ceva era aceeași în fiecare caz. Așadar, era egalitate la nivel spiritual, în termenii responsabilității spirituale de a asculta de Lege, aveau egalitate la nivel de închinare și laudă și la marile chemări la sărbătoare ale lui Israel, și de asemenea erau egali în termenii valorii vieții așa cum este indicat în condamnări și pedepsele date amândurora în ce privește păcatul. De asemenea este foarte interesant pentru mine că în Vechiul Testament, cel mai măreț jurământ spiritual, cunoscut ca jurământul de nazireat, era un jurământ de separare. Acel jurământ de nazireat, era un jurământ de separare de lume. Un jurământ de devoțiune față de Dumnezeu, prin care o persoană se separa de lumea din jurul său. Făcea un pas imens de consacrare totală față de Domnul. Acel jurământ de nazireat aparținea nu doar bărbaților, deși suntem atât de familiari cu bărbații, dar și femeile puteau să-l ţină.

Ascultați ce spune la Numeri 6:2, le vorbește copiilor lui Israel și le spune: Când un bărbat sau o femeie se va despărți de ceilalți, făcând o juruință de nazireat, ca să se închine Domnului, și apoi continuă să spună ce va face. O femeie putea la fel ca un bărbat să facă jurământul de nazireat. Nivelurile înalte de dedicare spirituală și responsabilitate nu erau restricționate doar bărbaților. Era egalitate în ce privește viața spirituală. Mai mult, în Proverbe capitolul 6 versetul 20, este un verset foarte interesant care indică faptul că era egalitate între sexe în cunoașterea Legii lui Dumnezeu și în responsabilitatea de a învăța acea lege în cadrul familiei. Proverbe 6:20 Fiule, păzește sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale. Presupunerea de aici este că atât tatăl cât și mama cunoșteau Legea lui Dumnezeu și când ei porunceau copiilor lor să facă anumite lucruri, ei reflectau către acei copii adevărul lui Dumnezeu. Ambele sexe erau responsabile să învețe pe copii Legea lui Dumnezeu, asta înseamnă că ei trebuiau să cunoască Legea lui Dumnezeu. Acum, dacă sumarizăm, realizăm că atunci când Dumnezeu le-a dat porunci atât bărbatului, cât și femeii, El le-a at o responsabilitate și un privilegiu spiritual egal. Ei erau responsabili să asculte de Legea Lui. Erau amândoi responsabili să-L iubească din inimă.

Erau responsabili să se închine Lui și să-L adore. Viața lor avea o valoare egală. Ei de asemenea erau în stare, fiecare din ei, să faţă jurământul de dedicare absolută, totală față de Dumnezeu, nivelul suprem de dedicare era disponibil pentru amândoi. Și amândoi erau responsabili să cunoască legea astfel încât să o poată da mai departe următoarei generații. Mai mult, în Vechiul Testament vedem că era egalitate între sexe în ce privește raportarea lui Dumnezeu la o femeie. Dumnezeu nu a evitat raportarea direct la femei. El nu S-a dus la bărbați de fiecare dată când a vrut să comunice cu o femeie. A avut câteva apariții miraculoase, apropiate, foarte personale și foarte slăvite față de femei, de exemplu în Geneza 3:13, îi apare Evei. În Geneza 16 versetul 8 și mai departe, El Se arată lui Agar. În Geneza 18, versetul 9 la 15 El Se arată personal lui Sara, soția lui Avraam. Și în Judecători 13:3 El Se arată mamei lui Samson. Dumnezeu a avut contact personal cu diferite femei a acelor vremi. Mai departe, vedem egalitatea între sexe prin faptul că atât bărbații cât și femeile au slujit amândoi în mod special lui Dumnezeu.

În Neemia 7:67 este descris un cor format din 245 de coriști și coriste. Aveau o parte în închinarea la Templu. În conducerea Templului, în laude prin muzică. În lucrarea de la Cortul întâlnirii, de asemenea, în Exod 38:8, spune că au fost femei care au slujit la ușa Cortului. Acum, nu știm ce au făcut, poate că erau un comitet de primire, poate că erau printre cele care făceau curățenia. Nu știm exact ce au făcut, poate că le luau deoparte pe femeile care veneau la închinare și le instruiau. Poate că ajutau pe femeile în nevoi, însă ele au slujit scopurilor lui Dumnezeu la Cortul întâlnirii. Puteți citi în Deuteronomul 12:10-12. Puteți citi 2 Samuel 6. Puteți citi 1 Samuel 1, și multe ale versete puteți să le găsiți că femeile au fost parte la marile convocări naționale ale lui Israel, și aceasta a fost rânduiala lui Dumnezeu. așadar, vedem că aveau o responsabilitate egală spiritual în termenii vieții lor spirituale. Au avut oportunități de slujire în cadrul rânduielii lui Dumnezeu pentru popor. În mod personal, apropiat, Dumnezeu li s—a descoperit . Au avut oportunități de slujire. L-au slujit pe Dumnezeu în Vechiul Testament în dimensiunea spirituală împreună cu alți oameni. Aș dori să mă grăbesc să adaug aceasta și vă rog să ascultați cu atenție. Aceasta nu a însemnat că femeile aveau același rol cu bărbații. Și acest lucru trebuie să-l înțelegem.

Când spunem că o femeie are un rol diferit de al bărbatului în societate și în biserică, nu diminuăm deloc spiritualitatea ei. Sunt multe roluri în societate, sunt multe funcții în societate și o linie clară între toate acestea în ce privește bărbatul și femeia. Oricine are judecată înțelege asta. Adică, poți vorbi despre egalitate până în acel punct, apoi nu mai ai cu cine vorbi. Și poți să faci tot ce poți ca să vorbești despre acea egalitate, dar niciun bărbat nu va produce și nu va purta, nici nu va naște un copil. Este evident chiar și pentru cel mai limitat intelect că bărbații și femeile au roluri diferite.

Adică, cât de clar poate fi? Însă să spui că au un rol diferit nu înseamnă că le înjosești și nu le diminuează spiritualitatea lor deloc. Să ne gândim puțin la Vechiul Testament. Să vorbim despre acest aspect al său. Nu este nicio împărăteasă listată între împărații lui Iuda. Niciuna. Mie mi se pare că este o afirmație destul de semnificativă cu privire la conducere. Niciuna. Nu este nicio femeie preoteasă în tot Vechiul Testament. Niciuna. Nu este nicio femeie care să fi scris o carte sau o porțiune dintr-o carte din Vechiul Testament. Niciuna, sunt 39 de cărți, niciuna din ele sau măcar o porțiune din ele nu a fost scrisă de vreo femeie. Deși două sunt numite după femei, Rut și Estera, ele nu sunt scrise de femei. Nu este nicio femeie în tot Vechiul Testament care să fi avut vreo lucrare profetică continuă. Acest lucru mă fascinează de asemenea. Nu avem nicio femeie care să fi avut o lucrare profetică continuă, care să ajungă să fie inclusă în profeții mici sau în profeții mari sau care să stea alături de lucrarea lui Ilie, Elisei sau oricare alt învățător sau lider măreț din Vechiul Testament, care avea o lucrare continuă.

Acum, oamenii de azi doresc să apere femeile care predică și spun: Dar sunt câteva femei menționate ca prorocițe în Vechiul Testament. Este corect, sunt cinci și aș dori să ascultați cu atenție, pe măsură ce vi le voi descrie. Prima femeie menționată ca și prorociță este Miriam. Miriam este numită prorociță în Exod 15:20. Miriam a fost sora lui Moise. Ea este numită prorociță numai pentru că odată a condus pe femeile din Israel într-o cântare de laudă cu timpan și jocuri, unde Dumnezeu i-a dat o descoperire, să vorbească, una foarte scurtă. Însă în acel moment, ea a fost purtătoarea de cuvânt a lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales să vorbească prin ea altor femei în acel moment al laudei.

Nu mai știm nicio altă ocazie în care ea să fi acționat în vreo poziție profetică și nu a avut nicio lucrare profetică continuă. Cuvântul profet sau prorociță sau a proroci înseamnă să vorbești înainte. Desigur, cu referință la a vorbi înainte Cuvântul lui Dumnezeu, și în acea ocazie ea a făcut așa ceva, însă nu avem o lucrare profetică continuă. Cea de-a doua din cele cinci femei numite prorocițe a fost Debora, care apare ca un instrument unic al lui Dumnezeu în cartea Judecători capitolul 4. Și versetul 4, ea este numită așadar prorociță numai pentru că a fost folosită de Dumnezeu ca să aducă descoperire în acea ocazie unică din bătălia ce se desfășura și astfel, în acel moment, ea a fost numită prorociță. Ea a vorbit din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu a folosit-o în acea vreme ca să transmită acel mesaj unei persoane. Miriam a avut profeția pentru femei și Debora în esență a avut profeția ei către un bărbat, însă iarăși, nu mai știm nicio altă ocazie când ea să se mai fi angajat într-o lucrare profetică continuă. Cea de-a treia femeie menționată ca și prorociță este Hulda, H-U-L-D-A. Ea este menționată în 2 Împărați 22:14 și în continuare și 2 Cronici 34:22 și în continuare acestea fiind pasaje paralele. Ea este numită prorociță numai pentru că i s—a dat o descoperire de la Dumnezeu, așa cum a primit și Debora, ea a avut pentru preotul Hilchia un cuvânt cu privire la judecata care urma asupra Ierusalimului și Iuda. Dumnezeu a vorbit prin ea în acea ocazie. Nu știm nimic despre o altă ocazie, nu mai este nimic înregistrat cu privire la ea și nu știm nimic despre o lucrare profetică continuă.

Cea de-a patra femeie numită prorociță este o femeie pe nume Noadia, ea este menționată în Neemia 6:14 și este numită o prorociță falsă. Așadar, pe ea o eliminăm din start. Ea a fost împotriva rezidirii zidurilor Ierusalimului și era în alianță cu Sanbalat și Tobia, vrăjmașii care au încercat să-i facă pe evrei să nu mai zidească cetatea. Ea a fost prorociță falsă. Și au fost multe prorocițe false, fiți siguri.

Cea de-a cincea menționată este soția lui Isaia, și-n Isaia capitolul 8 versetul 3, soția lui este numită prorociță, numai pentru că a dat naștere la un copil al cărui nume avea o însemnătate profetică. Ea nu a rostit nicio prorocie. Doar a dat naștere unui copil al cărui nume avea o însemnătate profetică și ea a fost numită prorociță doar în acest fel. Acum, puteți vedea din această ilustrație a soției lui Isaia că acest cuvânt prorociță era folosit într-un mod general. Așadar, sunt cinci mențiuni. Una a fost prorociță pentru că ea a dat naștere unui copil al cărui nume a avut o însemnătate profetică, alta este o prorociță mincinoasă și trei sunt numite prorocițe cu o singură ocazie, ele au vorbit un cuvânt din partea lui Dumnezeu, însă, repet, nu este nicio lucrare continuă din punct de vedere profetic a vreunei femei în Vechiul Testament.

Acum, ce ne spune acest lucru? Fără femei împărătese, fără femei preotese, fără femei autoare ale Scripturii și fără femei prorocițe, astfel că învățăm foarte multe despre rolul hotărât de Dumnezeu pentru bărbat și femeie. Vă rog să țineți minte că această discuţie nu este deloc ca să înjosim femeia sau puterea spirituală a femeii. Noi vorbim despre rolul ei. Și vom aduce completări pe măsură ce vom trece prin restul pasajului. Nicio femeie din Vechiul Testament nu este observată ca având un rol de conducere continuă sub autoritatea și planul lui Dumnezeu sau având o lucrare de predicare și învățare publică.

Însă femeile au fost folosite în multe, multe domenii. Acum, când ajungem în Noul Testament, vă rog să ascultați la ce vă voi arăta ca fiind paralel în Noul Testament. Aceeași egalitate de binecuvântare și privilegii a fost și în Noul Testament. Același lucru este văzut și aici. Să mergem la Galateni capitolul 3. Și se pare că acesta este pasajul care creează controversă. Galateni 3:28, aici oamenii apără ordinarea femeilor ca prezbitere sau predicatoare și toate cele, și acesta este punctul în care ei vor să ajungă. „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Cristos Isus.” Acum, acest lucru a fost destul de simplu și dacă eu nu am o problemă cu aceasta, nici voi nu aveți. Nimeni nu ar trebui să aibă. Spune că toți suntem una în Cristos, în ce sens? În ce sens suntem una în Cristos? Trebuie să înțelegi contextul ca să afli despre ce vorbește. Așadar, te uiți puțin mai înainte și vei afla că vorbește despre mântuire, ar trebui să te duci la versetul 13 și afli: Cristos ne-a răscumpărat. Și el vorbește despre răscumpărare. Mergi la versetul 22, și Scriptura concluzionează că toți sunt sub păcat și apoi este promisiunea că prin credința în Isus Cristos dată celor ce cred, desigur, acesta este un alt mod de a privi mântuirea, noi credem în Domnul Isus Cristos. Suntem la finalul versetului 24, justificați prin credință. Asta înseamnă că suntem socotiți neprihăniți prin credință, versetul 26, suntem fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus, toți am fost botezați în Cristos. Ne-am îmbrăcat în Cristos. Așadar, egalitatea și unitatea despre care vorbește, ascultați cu atenție, este că suntem una în sensul mântuirii.

Vedeți asta? Nu are nimic de-a face cu rolul bărbatului sau al femeii. Toți suntem una în Cristos. Ideea este că fiecare poate veni la Cristos. Nu contează dacă ești evreu sau dintre neamuri, nu contează dacă ești rob sau slobod. Nu contează dacă ești bărbat sau femeie, cu toții puteți veni ca să primiți viață veșnică în Cristos, și nu aceasta este intenția pasajului, desigur, dar cu toții suntem fii ai lui Dumnezeu.

Suntem cu toții sămânța lui Avraam. În acest fel suntem toți legați de Avraam, care este asemenea unui tată al tuturor celor ce cred. Suntem toți moștenitori, versetul 6 capitolul 4. Cu toții suntem fii. Cu toții posedăm Duhul Sfânt. Întregul pasaj înainte și după vorbește despre realitatea minunată a mântuirii în Cristos, care este disponibilă tuturor oamenilor, Evrei și neamuri, robi și oameni liberi, bărbați și femei, despre aceasta vorbește. Nu are nimic de-a face cu rolul femeii în biserică. Și cu siguranță nu înseamnă că toate acestea sunt anulate. Adică, atunci când predicăm unui evreu și el devine creștin, înseamnă că el încetează să mai fie evreu? Sau dacă ești sclav și devii creștin, tu nu mai eşti sclav sau dacă ești liber și devii creștin tu nu mai ești liber? Nu, indiferent ce ai fi. Tu ești un evreu creștin sau unul dintre neamuri creștin. Tu ești un creștin liber sau un rob liber. Tu ești un bărbat creștin sau o femeie creștină. Tu nu încetezi să mai fii bărbat sau să mai fii femeie. Nu, aceste distincții sunt cu siguranță păstrate. Și este o distorsionare ridicolă a Scripturii să încerci să iei acest pasaj și să aperi faptul că rolurile sunt egale, când nici măcar nu vorbește despre roluri, ci vorbește numai despre viața spirituală disponibilă prin harul lui Dumnezeu în Isus Cristos. Nu încape nicio îndoială că există egalitate spirituală în Noul Testament. Toate poruncile din Noul Testament, toate promisiunile din Noul Testament, toate binecuvântările din Noul Testament, toată responsabilizarea spiritualității din Noul Testament în termenii comportamentului și ceea ce va face Dumnezeu ca răspuns, este poruncit pentru bărbați și pentru femei. Nu-i izolează numai pe bărbați. Ci este pentru bărbați și femei, așadar, avem toate resursele spirituale, toate promisiunile spirituale, toate responsabilitățile spirituale. Și nu voi lua timp ca să trec prin tot Noul Testament și să vă explic totul, tot ceea ce citiți aici este pentru bărbați și femei. Niciodată această distincție nu a fost rezolvată în termenii responsabilității spirituale sau a binecuvântării sau a capacității. Însă, cu toate că acolo este iarăși egalitate, așa cum este în Vechiul Testament în sarcinile spirituale și binecuvântările spirituale. Există totuși o diferență de roluri. De roluri.

De exemplu, în Noul Testament nu este nicio femeie predicator, niciuna. Nu este nicio femeie învățător-păstor. Nu este nicio femeie prezbiter, nu este nicio femeie evanghelist. Nu este nicio femeie care să fi scris o carte sau vreo porțiune din Noul Testament, și sunt 27 de cărți în Noul Testament. Toate cele 66 de cărți sunt scrise de bărbați și Noul Testament este în consecvență cu planul lui Dumnezeu pentru femei așa cum este descoperit în Vechiul Testament. Nu este nicio femeie evanghelist. Nicio femeie predicator-învățător, nicio femeie care să păstorească o adunare. Nicio femeie care să ia rolul unui presbiter. Nu este nicio menționare de text în tot Noul Testament a unei predici ținute de o femeie sau de o învățătură adusă de o femeie. Niciuna. Nu sunt prorocițe, nu sunt evangheliste, însă vor veni unele femei şi vor spune: Dar cum rămâne cu fetele lui Filip evanghelistul din Fapte 21:9 Filip avea patru fete fecioare care proroceau. Nu spune că erau prorocițe. Nu spune că erau evangheliste. Nu spune că erau misionare. Nu spune că erau prezbitere. Nu spune că erau păstorițe și învățătoare. Spune că proroceau. La un moment dat, la fel ca în cazul Deborei și al Mariei, prin rânduiala lui Dumnezeu și prin scopul sfânt al lui Dumnezeu, ele au primit un cuvânt de la Dumnezeu. Nu știm de ce sau cum. Nu știm dacă au vorbit la unison, asemenea unui cvartet sau dacă au vorbit independent una de alta. Știm doar că a fost un timp și un loc când Dumnezeu a vorbit prin ele. Ascultați, Maria, mama Domnului Isus Cristos a vorbit profetic când a primit răspunsul de la Dumnezeu prin Cuvânt, vă amintiți în prezența Elisabetei, și a mărturisit ceea ce este cunoscut ca Magnificatul, slăvirea pe care o aduce Maria lui Dumnezeu. Ea aduce un îndemn de inspirație divină, în acel sens, Maria a prorocit, a vorbit înainte, la asta se referă cuvântul. A vorbi înainte Cuvântul lui Dumnezeu și sunt sigur că au fost multe ocazii când și alte femei au vorbit înainte Cuvântul lui Dumnezeu. În 1 Corinteni 11:5 spune că dacă o femeie se roagă sau prorocește, ea ar trebui să aibă capul acoperit. Au fost vremuri și locuri pentru femei să se roage și să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu.

Spune în Fapte 2:17 că în vremurile din urmă, citând din Ioel, femeile vor proroci. Spune că fiicele voastre vor proroci. Tinerii vor visa visuri și fiicele voastre vor proroci. Cuvântul înseamnă simplu: a vorbi înainte. Sunt vremuri și locuri când femeile vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu. Sper că fiecare femeie din această biserică face asta, dar acest lucru este distinct în mod diferit decât prin a fi identificată ca păstor, prezbiter, învățător, evanghelist și apostol. Nu au fost femei apostol. Nu au fost femei ucenice, nu sunt femei păstor, evangheliste, etc., etc., acest lucru trebuie notat și nicio femeie nu a scris nicio parte din Noul Testament. Ele au roluri diferite. Aceasta înseamnă că ele au fost nefolositoare spiritual? Nu, deloc. Deloc.

Surorilor, vom ajunge și în acest punct, însă realizați că în cele mai multe cazuri bărbații sunt produsul femeilor. Nu doar fizic, ei sunt cu toții produsul unei femei, în termenii dezvoltării caracterului, ei sunt cel mai mult influențați de femei. Timotei care a învățat la picioarele mamei și bunicii sale a fost el însuși un produs al unor femei care l-au învățat Cuvântul lui Dumnezeu și i l-au comunicat. Însă acest lucru este foarte diferit față de a-ți aroga rolul care a fost intenționat pentru bărbați în biserică.

Aș dori să vorbesc puțin mai departe despre egalitatea dintre sexe, ca să nu fiți duși în eroare. Sub nicio formă o femeie nu este inferioară în Noul Testament. De exemplu, Isus prima dată a ajutat o femeie să-L cunoască în Ioan 4, prima femeie care a recunoscut mesianitatea Lui a fost o femeie. Nu doar o femeie, ci o femeie stricată, care a avut o mulțime de bărbați și trăia în adulter. Pe acea femeie din Samaria El a întâlnit-o la fântâna din Sihar și i-a adus la cunoștință minunatul adevăr cu privire la cine era El, și cred că a adus-o și la mântuire. În Luca 13 și Marcu 5, Isus a vindecat o femeie. A avut la fel de multă compasiune pentru ele, așa cum a avut pentru bărbați. El a fost la fel de preocupat să le vindece așa cum a fost de preocupat de bărbați. Isus le-a învățat pe femei, Luca 10:38-42, Îl vedem în rolul de a învăța pe niște femei. Le-a slujit personal. Spune în Luca 8 versetul 3 că un grup de femei L-au înconjurat, oferindu-I grija lor, suportul lor și slujirea lor. Nu știu care a fost lucrarea lor. Poate să aducă de mâncare și să găzduiască și poate să repare hainele sau poate că veneau alături și se rugau, însă gruparea de ucenici care călătorea era formată din Isus, ucenicii și un întreg grup de femei. Însă niciodată nu a fost ca aceste femei să fi predicat sau să fi învățat pe alții. Au avut un scop acolo, însă rolul lor a fost distinct de cel al lui Cristos și al celor 12 ucenici. În Ioan citim când o femeie păcătoasă a fost târâtă înaintea lui Dumnezeu, El a apărat-o pe acea femeie păcătoasă, i-a iertat păcatul, a iubit-o, a răscumpărat-o și apoi i-a alungat pe acei oameni care au condamnat-o în mod ipocrit fără să se condamne pe ei înșiși cu privire la același păcat.

Isus a chemat-o pe acea femeie la cea mai mare prioritate în viață și aceasta a fost la ascultare. Isus le-a chemat pe femei să fie ascultătoare, Luca 11:28 este o astfel de ilustrare. Când Isus a înviat din morți, cui i-a apărut prima dată? Unui bărbat sau unei femei? Prima dată a apărut unei femei și Isus le-a chemat pe femei să fie evanghelizate. El a spus, în Marcu 16:15 mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură, inclusiv la femei. În 1 Petru 3, el spune, da, femeile sunt un vas mai slab. Desigur așa a fost rânduit de Dumnezeu, fizic sunt mai slabe. Bărbații trebuie să fie protectorii lor și puterea lor, dar ca și un vas mai slab, spune el, împreună sunteți moștenitori ai harului vieții. Când vine vorba de moștenirea harului de la Dumnezeu, voi moșteniți harul împreună. Roada Duhului din Galateni 5 este și pentru bărbați și pentru femei. Binecuvântarea ascultării este și pentru bărbați și pentru femei. Și când Pavel face cronologia din Romani 16 cu lista de oameni care l-au ajutat în lucrare, lista este plină de femei. Vedeți, dragilor, femeile au un loc foarte, foarte important în economia lui Dumnezeu și ele sunt la același nivel cu bărbații în ce privește viața spirituală. Însă nu au același rol.

Acum, de aceea spune – și să ne uităm în textul nostru – femeia să învețe. Ele trebuie să învețe. De ce? Cum altfel să vorbească copiilor lor? Cum altfel pot ele să aibă un sfat pentru alții? Cum altfel să poată fi folosite să-i aducă pe oameni la Cristos? Cum altfel să poată trăi în ascultare de slava lui Dumnezeu? Cum altfel să poată fi binecuvântate? Cum altfel să poată fi îmbogățite? Femeia să învețe. Aceasta nu înseamnă anularea diferențelor. Diferența este aceeași, este acolo, Dumnezeu a rânduit-o. Și vreau să fiu foarte clar înțeles, când spunem că este o diferență între rolul bărbatului și al femeii, noi nu spune deloc că este o diferență în capacitatea lor spirituală sau în nevoia lor de a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum, când ne apropiem de încheiere, aș dori să vă spun ceva foarte personal. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care au avut-o surorile în biserica aceasta de-a lungul anilor. Aș vrea să știți că această biserică nu ar fi în locul în care este acum, atât de binecuvântată de Dumnezeu, dacă nu ar fi fost femeile din această biserică. Nu am văzut niciodată o biserică cu surori cu atâta zel, care să fie credincioase și cu dorința de a-L înălța pe Cristos ca în această biserică. Și nu am văzut nicăieri o biserică în care femeile să aibă o mai mare libertate, o mai mare slobozenie, o mai mare bucurie, o mai mare încântare pentru lucrare, și totuși de unii din afară suntem acuzați ca fiind șovini. Suntem acuzați ca fiind înguști la minte, învechiţi, tradiționali. Suntem acuzați că facem parte din generația dinozaurilor. Însă adevărul este că Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru toți aceşti ani de slujire în această biserică, pentru că a fost o prioritate înaltă pentru femei ca să învețe. Mă bucur că femeile pot învăța în această biserică și chiar din vremurile de început, când marțea dimineața predam un studiu biblic al surorilor, de atunci și până azi studiem în fiecare săptămână, avem studiul Harul fiecărei femei, și care azi este un timp de studiu în ziua de miercuri. Avem studiul Harul fiecărei femei în limba engleză, nu știu dacă ați știut acest lucru. Avem studiul Harul fiecărei femei în limba spaniolă, avem Harul fiecărei femei vinerea în limba coreeană, și femeile pot învăța, iar acest lucru este minunat, este minunat. De asemenea întărește chiar și viața bisericii și mulți din voi bărbaților puteți fi binecuvântați de Dumnezeu și să-I fiți mulțumitori pentru că soția voastră a crescut în cunoaștere și a învățat lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu, care poate să-i îmbogățească viața și relația ei cu tine și cu familia ta.

Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru aceasta. Nu cred, așa cum încearcă presa să prezinte și așa cum încearcă oamenii de afară să prezinte că avem o mulțime de femei defavorizate care sunt legate de tradiționalism, acest lucru nu este adevărat pentru mentalitatea contemporană, așa cum am citit despre noi în diverse locuri. Și cred că surorile de la Biserica Grace Community au experimentat adevărata libertate să fie tot ceea ce Dumnezeu a intenționat ca ele să fie, în rolul pe care El l-a hotărât. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi toate și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru dedicarea acestei întregi biserici faptului că femeile trebuie să învețe.

Așadar, Pavel spune: femeia să învețe și noi vom fi dedicați cu toată inima acestui fapt, ca ele să poată împlini rolul lor. După ce a spus aceasta în versetul 11, el le califică și spune: în tăcere cu toată supunerea. Și poate spui: Stai puțin! La ce se referă? Și eu răspund: Vino iarăși duminica următoare. Și vă voi spune ce înseamnă.

Să ne plecăm în rugăciune.

Tată, nu pot spune în cuvinte ce bucurie am pentru că sunt parte a acestei biserici unde am părtășie cu femei duhovnicești și cu bărbați duhovnicești. Să fiu parte a unei biserici în care femeile să poată învăța și să trăiască adevărul Cuvântului Tău.

Să fiu parte a unei biserici care să cunoască libertatea lui Cristos, într-o părtășie în care nu mai este nici evreu, nici barbar, nici rob, nici slobod, nici bărbat și nici femeie. Ce bucurie să știu că toți împreună ne bucurăm de bogățiile Cuvântului cel prețios. Îți mulțumesc, Doamne, pentru anii cei mulți în care femeile au învățat, au citit cărți și au ascultat înregistrări și au studiat în mod individual. Îți mulțumesc pentru că au auzit învățătura și ca rezultat al acestui lucru, slujesc cu eficiență pentru Tine în familiile lor și în domeniile vieții lor cu responsabilitate, chiar și în biserică. Îți mulțumesc, Tată, pentru acest lucru. Îți mulțumesc pentru aceste femei duhovnicești care înțeleg prioritatea înaltă a egalității spirituale și de asemenea definiția clară a rolului pe care l-ai rânduit pentru ele. Binecuvântează-le, Doamne, și cinstește-le pentru această credincioșie.

Îți mulțumesc, de asemenea, Doamne, pentru că ai fost atât de clar în Cuvântul Tău, pentru că aceste lucruri sunt atât de limpezi pentru noi, pe măsură ce ne uităm în cartea Ta cea sfântă. Ajută-ne, Doamne, să fim parte a soluției, nu parte a problemei. Ajută-ne să definim clar locul bărbatului și locul femeii ca fiecare să poată ajunge la satisfacția deplină a trăirii intenției Tale divine. Vrem să știm că orice pervertire a acestui lucru este o tragedie imensă care Îți strică planul, Îți încalcă voia și aduce multă nenorocire poporului, care altfel ar fi deplin satisfăcut în locul pe care Tu l-ai rânduit. Ajută-ne să dorim, Doamne, să fim ceea ce Tu vrei să fim și să ne bucurăm de acest privilegiu, și să împlinim rolul pe care Tu ni l-ai dat, pentru ca Împărăția Ta să înainteze. Ca noi să fim binecuvântați și numele Tău să fie înălțat. Amin.

SFÂRȘIT