Haideți să ne deschidem Bibliile la textul mesajului nostru din această dimineață, Filipeni capitolul 4, revenind la pasajul cuprins între versetele 1 şi 9.
Filipeni capitolul 4 versetele de la 1 la 9 și subiectul nostru este stabilitatea spirituală. Când apostolul Pavel a scris bisericii din Corint: „De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului”, el făcea apel la stabilitate spirituală. Când Iacov a scris că un om cu inima împărțită este nestatornic în toate căile sale, aceasta era o chemare la stabilitate spirituală. Când Petru a scris că Dumnezeu dorește să vă desăvârșească, să vă confirme, să vă întărească și să vă facă neclintiți, și aceasta, ca rezultat al aruncării întregii voastre griji asupra Lui, a fost o chemare la stabilitate spirituală, iar când apostolul Ioan a spus că nu are bucurie mai mare decât să audă despre copiii săi că umblă în adevăr, a vorbit tot despre stabilitate spirituală.
Acestea sunt câteva exemple care ne indică cât de semnificativă este tema stabilității spirituale în Noul Testament. De nenumărate ori, noi, creștinii, suntem chemați să fim credincioși, să fim consecvenți, să fim stabili, să fim puternici, să fim îndrăzneți, să fim curajoși, să fim neclintiți, să fim intransigenți ca și copii ai lui Dumnezeu, iar acest lucru ajunge chiar în inima vieții creștine. Chemarea lui Dumnezeu în dreptul nostru este ca noi să fim stabili, fermi, puternici și, bineînțeles, că împotriva atacurilor lumii, a firii și a diavolului, aici se află lupta spirituală. Persecuția, ostilitatea, respingerea, testele, încercările, ispitele - toate aceste tipuri de lucruri vin la noi pentru a ne da peste cap, pentru a ne face instabili, iar chemarea Noului Testament este ca noi să fim stabili.
Acum, învățăm despre cum să fim stabili. Una este să fii chemat la stabilitate spirituală; iar altceva este să înțelegi ce implică această chemare, și astfel, pe măsură ce ne uităm la Filipeni capitolul 4 și la aceste prime nouă versete, ni se dă aici un tipar al adevărului care produce stabilitatea spirituală. Evident, toți cei care Îl cunoaștem și Îl iubim pe Domnul Isus Cristos vom afirma că vrem să fim stabili. Nimănui nu-i place să fie înfrânt, nimănui nu-i place să fie un învins, nimănui nu-i place să fie deprimat, nimănui nu-i place să cadă în ispită și, prin urmare, în păcat, nimănui nu-i place persecuția, nimănui nu-i place cu adevărat să treacă printr-un test și să-l pice. Presupunerea este, așadar, că există o dorință în noi de a experimenta manifestarea deplină a identității noastre ca biruitori.
Vrem să fim învingători. Vrem să triumfăm spiritual. Vrem să fim victorioși. Ne uităm cu nostalgie la cineva ca Pavel și ne întrebăm dacă este doar om, pentru că pare să experimenteze atâta biruință spirituală în mijlocul atâtor războaie spirituale. Dar întrebarea care ne revine este: chiar dacă ne dorim acest lucru și chiar dacă înțelegem că aceasta este o problemă biblică, cum putem fi stabili? Cum putem să ne menținem pe poziție? Cum putem să nu devenim învinși și să rămânem învingători? Cum putem să nu fim învinși și să triumfăm? Cum putem să nu fim deprimați și să fim bucuroși? Cum putem să trecem pe deasupra tuturor valurilor, ca spun așa, care vin împotriva noastră?
Ei bine, cred că Pavel ne dă răspunsul la această întrebare foarte, foarte importantă chiar aici, în acest pasaj minunat. Fraza cheie la care vă atrag atenția este în versetul 1. Am notat-o de fiecare dată, iar acesta este mesajul numărul cinci din serie. Fraza cheie este acest îndemn sau poruncă: Rămâneți astfel tari în Domnul. Aceasta este o poruncă și aceasta este linia de jos aici, în text, „rămâneți tari în Domnul”. Stați împotriva îndoielii. Stați împotriva ispitei. Stați împotriva încercărilor și testelor. Stați împotriva persecuției. Dar observați și micul cuvânt „astfel” sau „așadar” sau „în acest fel”, iar Pavel spune: „Acum vă voi spune cum. Iată cum să stați fermi”, iar apoi continuă să ofere o serie de discipline, principii prin care noi, credincioși fiind, ne putem bucura de stabilitate spirituală.
Acum, vă amintiți principiul numărul unu? Stabilitatea spirituală necesită cultivarea păcii în părtășie. Ne-am uitat la versetul 1, am văzut expresia de dragoste a lui Pavel. Ne-am uitat la versetele 2 și 3 și am văzut cât de profund dorea unitatea bisericii și dorea ca cele două femei aflate în opoziţie să se armonizeze și dorea ca biserica să le ajute în acest proces. De ce? Pentru că stabilitatea spirituală individuală este rezultatul armoniei colective, al păcii colective. Acolo unde există pace în biserică și armonie în biserică, biserica este stabilizată individual. Pe de altă parte, acolo unde există discordie, conflict în biserică, acesta generează nesiguranță. Deci, prima virtute necesară pentru stabilitatea spirituală este pacea. Pacea.
A doua este în versetul 4. Nu numai că stabilitatea spirituală impune cultivarea păcii în părtășie, ci și menținerea unui spirit de bucurie; menținerea unui spirit de bucurie. „Bucurați-vă totdeauna în Domnul”, spune el, „iarăși zic, bucurați-vă”. Bucuria, veți observa, este în Domnul. Dacă vă legați bucuria de circumstanțe, ea va veni și va pleca. Dacă vă atașați bucuria de Domnul, aceasta va rămâne întotdeauna aceeași, deoarece El nu se schimbă niciodată și nici relația Sa cu voi nu se schimbă. Deci, învățați să vă bucurați de uniunea privilegiată pe care o aveți cu Cristos, care transcende circumstanțele. Așadar, a doua virtute necesară pentru stabilitatea spirituală este o bucurie care depășește, care domină, care nu este supusă dificultăților.
Al treilea. Al treilea principiu pe care l-am observat este că stabilitatea spirituală vine la cei care învață să accepte mai puțin decât merită. Să înveți să accepți mai puțin decât meriți. Versetul 5: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”. Ceea ce vrea să spună prin acest cuvânt „blândețe” este de fapt dorința ta de a accepta mai puțin decât meriți. El vorbește aici despre virtutea spirituală a umilinței. O puteți numi toleranță, o puteți numi mulțumire, o puteți numi umilință. Este atitudinea unei persoane care nu caută nimic, astfel încât atunci când nu primește nimic, nu este preocupată de asta. Umilință.
Al patrulea principiu, de asemenea, în versetul 5 și apoi în versetul 6 este acesta: Stabilitatea spirituală necesită sprijinul pe o încredere sigură în Domnul - odihnă pe o încredere sigură în Domnul. El spune în versetul 5, Domnul este aproape; apoi în versetul 6, așa că nu vă îngrijorați de nimic. De ce să vă faceți griji când Domnul este acolo? Dacă înțelegeți cine este Dumnezeu și dacă Îl credeți și credeți în El, atunci de ce să vă faceți griji? El transcende orice problemă. El transcende orice dificultate, orice test, orice încercare, orice ispită. Deci, concluzia este cât de mult știi despre Dumnezeu și cât de mult te încrezi în Dumnezeu? Dacă te încrezi în Dumnezeu, vei transcende dificultatea pentru că vei înțelege cine este Dumnezeu, vei înțelege scopurile lui Dumnezeu, vei înțelege că Dumnezeu este încă în control și, prin urmare, vei fi calm în mijlocul furtunii. Să numim aceasta virtutea credinței. Acestea sunt virtuțile care asigură stabilitatea spirituală - pace, bucurie, umilință și credință. Ai încredere în Dumnezeu și știi că El este la conducere.
Al cincilea principiu și cel la care ne-am oprit data trecută este acesta: Stabilitatea spirituală necesită reacția la probleme prin rugăciune recunoscătoare. În versetul 6, vă amintiți, Pavel a spus că în loc să vă faceți griji pentru lucruri, rugați-vă - dar, a spus el, rugați-vă cu mulțumire - rugați-vă cu o inimă recunoscătoare. Deci, să spunem că a cincea virtute este recunoștința - recunoștința. Arătați-mi o persoană care are pace, pacea pe care o produce Duhul lui Dumnezeu, bucurie, o persoană care este umilă, arătați-mi o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu și arătați-mi o persoană care este recunoscătoare în toate și vă voi arăta o persoană care este stabilă spiritual. Acestea sunt virtuțile.
Doar o notă de subsol de data trecută cu privire la această notă din versetul 6 despre rugăciunea cu mulțumire, indiferent de cât de dificilă este problema. Dacă înțelegeți corect prin ce treceți, ar trebui să fiți recunoscători. Indiferent de persecuție, indiferent de încercare, indiferent de ispită, în primul rând, puteți fi recunoscători că în ea există scopul lui Dumnezeu. Corect? Dumnezeu îndeplinește un anumit scop. Toate lucrurile lucrează împreună spre bine, conform scopului Său. În ea există, de asemenea, lucrarea de desăvârșire a lui Dumnezeu. Prin fiecare dificultate, El vă conformează din ce în ce mai mult pentru a fi puternici și pentru a fi ca Fiul Său. În ea există, de asemenea, providența lui Dumnezeu, pentru că Îi permite, în dificultate, să Își manifeste grija față de voi. În ea există promisiunea lui Dumnezeu că Dumnezeul care vă trece prin probleme și are grijă de voi acum este Dumnezeul în care sperați la o eliberare viitoare care vă va duce în însăși prezența Sa eternă.
Așa că, în mijlocul încercării tale, poți fi recunoscător pentru scopul lui Dumnezeu care este lucrat prin acea încercare. Poți fi recunoscător pentru perfecțiunea lui Dumnezeu care este lucrată și realizată în viața ta. Poți fi recunoscător pentru aprovizionarea și grija lui Dumnezeu în acest proces. Și poți fi recunoscător că este doar un gust pentru a te asigura de promisiunea viitoare a lui Dumnezeu care va fi revelată în ziua lui Isus Cristos. Trebuie să înveți să fii recunoscător, iar dacă știi cu adevărat cine este Dumnezeul tău și înțelegi cu adevărat cine este Dumnezeul tău și știi cu adevărat că El lucrează la planul Său perfect, poți avea o inimă recunoscătoare în orice dificultate. Și nu trebuie să îți pierzi stabilitatea.
Îngăduiți-mi să vă dau poate cea mai interesantă ilustrație a acestui lucru. Vă amintiți de un om pe nume Iona? Iona a fost într-o situaţie dificilă de neimaginat, absolut de neimaginat. Cineva mi-a trimis un mic semn săptămâna aceasta. A fost o săptămână foarte dificilă pentru mine, o mulțime de bătălii, și cineva știa că mă cam luptam cu o mulțime de lucruri care se întâmplau. Mi-au trimis o poză cu doi pinguini. Stăteau, față în față, iar unul dintre ei era consumat până la mijloc de un pește uriaș, iar celălalt spunea: „Amintește-ți că Dumnezeu este în control”. Este ușor pentru tine să spui asta - și nu am putut să nu mă gândesc la Iona. Exact asta era situaţia lui dificilă.
Pe măsură ce ajungi la capitolul 2 din cartea lui Iona, se spune pur și simplu: „Atunci Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui”. Acum, dacă ați fi în stomacul unui pește, cum ar fi rugăciunea voastră? Poate nu la fel ca a lui Iona, poate cu multe țipete și strigăte și implorări și „Ce faci, Doamne? Unde ești? Unde ai plecat? De ce se întâmplă asta?” Dar nu aceasta a fost abordarea lui Iona. Ascultați cu atenție, Iona, în primul rând, trebuie să fi simţit ce se întâmplă cu el în timp ce plutea în sucurile gastrice, pentru că asta este ceea ce a spus el, versetul 2 capitolul 2, „în strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, și m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul. Și totuși mă aruncaseși în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine”. Adică se imaginează scufundat în mare. „Ziceam: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel sfânt’. Cu alte cuvinte, el spune că sunt atât de departe aici jos, încât Dumnezeu nu știe unde sunt. Nu mă poate găsi. „Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel sfânt. Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. M-am coborât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu! Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei. Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire”.
El spune: „Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire”. Dacă există un lucru pe care un pește nu-l poate suporta, acela este un profet recunoscător. I s-a făcut rău și l-a vomitat pe Iona în versetul 10. Iată un om care se afla în cele mai groaznice circumstanțe imaginabile, într-o traumă de neconceput care, în mijlocul tuturor, a exprimat marea sa rugăciune de mulțumire. Acum, acest lucru, în ciuda celorlalte slăbiciuni ale lui Iona, reflectă o mare stabilitate spirituală. Și apoi spune: „Mântuirea vine de la Domnul”. Nu a existat niciodată o ezitare în încrederea sa în capacitatea lui Dumnezeu de a izbăvi, dacă El alege să facă acest lucru.
Acum, înapoi la Filipeni capitolul 4, unde Pavel spune că dacă vă rugați așa, dacă manifestați acest tip de mulțumire pentru că aveți această credință puternică, veți găsi - versetul 7 - pacea lui Dumnezeu vă va păzi de instabilitate. Pacea lui Dumnezeu va aduce o liniște și o mulțumire și o consolare dincolo de capacitatea umană, dincolo de explicația umană, dincolo de înțelegerea umană. El spune că într-adevăr depășește orice pricepere și vă va păzi de instabilitate. Noi numim aceasta virtutea recunoștinței, o inimă recunoscătoare.
Vedeți voi, stabilitatea spirituală este experimentată prin aceste mijloace - pace, bucurie, umilință, credință și recunoștință, iar atunci când viața voastră este caracterizată de aceste atitudini spirituale, veți fi capabili să experimentați dificultăți și să nu vă pierdeți echilibrul și să nu fiți doborâți și răsturnați. Dar Pavel nu a terminat. El atinge acum, cred eu, punctul culminant și un alt element esenţial pentru a fi stabil din punct de vedere spiritual și, într-adevăr, cheia a tot ce e necesar e în versetul 8.
Acesta este punctul major pe care vrea să îl sublinieze, punctul culminant. Pentru a fi stabili din punct de vedere spiritual și, sincer, pentru a experimenta pacea, bucuria, umilința, credința și recunoștința, trebuie să vă concentrați asupra virtuților dumnezeiești. Trebuie să vă concentrați asupra virtuților dumnezeiești. Nu puteți experimenta virtuțile dumnezeiești dacă nu vă concentrați asupra virtuților dumnezeiești. Versetul 8 spune: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”.
Acum, aici apostolul Pavel rezumă tot ceea ce a spus. Cuvântul „încolo” indică faptul că a ajuns la un punct culminant în acest moment particular, iar acesta este marele - într-un sens, marele rezumat al tuturor lucrurilor, marea cheie pentru toate celelalte elemente, iar ceea ce spune el, în esență, este rezumat în această ultimă frază din versetul 8: „orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” sau în termenii greceşti literal: mintea voastră să se oprească asupra acestor lucruri. Stabilitatea spirituală este un rezultat al modului în care gândești - al modului în care gândești. Acum, psihologia modernă de astăzi, care are controlul - se presupune că îi ajută pe oameni, spune că dacă vrei să fii stabil, dacă vrei să te aduni, dacă vrei să te eliberezi de schizofrenie, de diverse nevroze și psihoze, dacă vrei să fii o persoană calmă, care se simte confortabil, care e stabilă, care și-a revenit, unul dintre lucrurile pe care trebuie să le faci este să te uiți în trecutul tău.
Trebuie într-un fel să dezgropi și să scoți gunoiul trecutului, trebuie să te scufunzi în coșul de gunoi al trecutului tău, trebuie să-ți găsești vechile păcate și vechile răni și abuzurile și maltratările și tot haosul trecutului tău, gunoiul vieții tale, vechile păcate și eșecuri, și trebuie să scormonești în jur, să le dai la o parte, să te ocupi de toate acestea, și să le regurgitezi, etc., etc. Se poate merge chiar până la extrema în care, dacă se întâmplă să mergi la un psihiatru care dezvoltă tehnici de terapie primară, acesta te va pune pe podea, va îndesa perne în jurul tău, te va pune în poziție fetală și va încerca să te facă să simți durerea experienței tale dinainte de naștere în pântecele mamei tale, iar acesta este începutul drumului spre stabilitate.
Acest lucru, desigur, s-a răsfrânt și asupra creștinismului. Cu toate acestea, în lumina versetului 8, mi se pare complet obtuz și ridicol, deoarece ceea ce spune apostolul Pavel aici este în mod clar acest lucru, că trebuie să vă concentrați complet atenția asupra lucrurilor care sunt adevărate, vrednice de cinste, drepte, curate, vrednice de iubit, vrednice de primit. Atenția creștinului este departe de acele lucruri despre care este o rușine să vorbești, deoarece acestea sunt lucrurile întunericului, așa cum le numește Pavel în Efeseni capitolul 5.
Așadar, Pavel vrea să rezume și punctul său final este că, dacă doriți să fiți stabili din punct de vedere spiritual, trebuie să învățați cum să vă gândiți la lucrurile corecte. Așa cum am spus, fraza cheie - să ne uităm la ea acum - este în versetul 8: „acestea să vă însuflețească” (Literar: Să vă gândiți la aceste lucruri). Aceasta este o chemare la gândirea corectă. Verbul este logizeste. Este un imperativ, ceea ce înseamnă că este o poruncă. Nu înseamnă doar să gândești în sensul simplu unidimensional, ci înseamnă să evaluezi, să constați, să-ți folosești facultățile (intelectuale) pentru a lua în considerare validitatea și implicațiile acestor lucruri. Cu alte cuvinte, să dezvolți acest tip de obiceiuri de gândire.
Acum, vreau să ascultați cu atenție ceea ce spun. Pare evident. Tu, fiind credincios, ești produsul gândirii tale, pentru că în Biblie se spune cât se poate de clar: „Cum gândește omul în inima lui, așa” - cum? – „este el”. Ești produsul gândurilor tale. În lumea calculatoarelor, oamenii spun, G.I.G.O., garbage in, garbage out, intră gunoi, iese gunoi). Ceea ce programezi este exact ceea ce vei obține. Ești produsul gândurilor tale. Acum, ceea ce este deosebit de înspăimântător în cultura noastră este că mi se pare că gândirea nu este chiar atât de importantă astăzi. Nu suntem atât de preocupați de gândire pe cât suntem de alte două lucruri. Să le numim emoție și pragmatism.
Suntem preocupați de sentimente și suntem preocupați de succes; nu suntem atât de preocupați de gândire. Cu alte cuvinte, oamenii nu pun această întrebare: Este adevărat? Și nu pun întrebarea: Este corect? Ei pun aceste întrebări: Funcționează? Și cum mă va face să mă simt? Asta este ceea ce vor să știe. Ei nu vor să știe dacă este corect, nu le pasă cu adevărat dacă este corect. Nu le pasă în mod deosebit dacă este adevărat, ci dacă va funcționa și dacă mă va face să mă simt bine? Este un lucru tragic, dar aceasta este, de fapt, natura societății noastre. Mintea este depreciată în cultura noastră pentru că suntem într-o cultură a sentimentelor. Chiar și în teologie, este trist să spun că problema nu este întotdeauna dacă este corect sau dacă este adevărat, ci dacă va diviza sau dacă va ofensa? Acestea sunt lucruri noi cu care trebuie să ne confruntăm.
Vedeți voi, nobilii bereeni aveau o inimă aleasă pentru că cercetau Scripturile nu pentru a vedea dacă aceste lucruri te fac să te simţi bine și nu pentru a vedea dacă aceste lucruri funcționează și nu pentru a vedea dacă aceste lucruri nu vor ofensa, ci pentru a vedea dacă aceste lucruri sunt așa. Acum, trăim într-o cultură care învață rapid să nu gândească pentru că învață rapid să nu citească, ceea ce creează gândire.
Paul Robinson, profesor la Universitatea Stanford, a contribuit la cea mai recentă ediție a revistei The Little Brown Reader, care a apărut și este destinată persoanelor din domeniul limbii engleze și al comunicării. Mi s-a trimis o copie a articolului pe care l-a scris, intitulat „Televizorul nu poate educa”. Este un articol fascinant. El, venind pur și simplu dintr-o minte seculară care analizează societatea noastră și modul de comunicare care este eficient în procesul de gândire, spune pur și simplu următoarele: „Singurul mod de a învăța este prin lectură”. Este singurul mod de a învăța, deoarece cuvintele de pe o pagină îngheață un gând, îl poți analiza, îl poți sintetiza, îl poți verifica, poți medita asupra lui. Imaginile nu creează gânduri; ele doar captează emoții.
El continuă să sublinieze faptul că cel mai rău televizor posibil este televiziunea educațională, deoarece este o contradicție în termeni, deoarece televiziunea nu poate educa. El a spus: „Ar fi mai bine să nu aveți niciodată televiziune educațională, deoarece cel puțin în mintea voastră ar exista un vid care într-o zi ar putea fi umplut cu un gând real”. Avem o societate care nu gândește. Nu ne interesează dacă este adevărat, dacă este corect, ne interesează cum mă face să mă simt și dacă funcționează.
Bill Hull, într-o carte intitulată Right Thinking scrisă în 1985, scrie: „Ceea ce mă sperie este filozofia gândirii antiintelectuale și anticritice care s-a răspândit în biserică. Această filozofie tinde să romanțeze credința, transformând biserica locală într-un centru de experiențe. Conceptul lor despre biserică este că ei sunt consumatori spirituali și că treaba bisericii este să le satisfacă nevoia de senzaţii confortabile”, am încheiat citatul. Și ceea ce se întâmplă în biserică este că oamenii merg la biserică nu pentru a gândi, nu pentru a raționa cu privire la adevăr, nu ca nobilii Bereeni pentru a cerceta Scripturile pentru a vedea ce este adevărat, ci merg acolo pentru a obține o doză spirituală săptămânală, o înălțare spirituală săptămânală, astfel încât să poată simți că Dumnezeu este încă cu ei. Sunt instabili din punct de vedere spiritual pentru că trăiesc mai degrabă din senzații decât din gândire.
Creștinul nu trebuie să fie o victimă a sentimentelor sale. Nu trebuie să se lase prins în capcana pragmatică a lucrului care are succes. John Stott a scris în mica sa carte utilă, Mintea ta contează, următoarele: „Într-adevăr, păcatul are efecte mai periculoase asupra facultății noastre de a simți decât asupra facultății noastre de a gândi, deoarece opiniile noastre sunt mai ușor verificate și reglementate de adevărul revelat decât experiențele”, am încheiat citatul. O declarație foarte înțeleaptă.
Săptămâna aceasta, căutând să aprofundez puțin acest subiect, am luat de pe raftul meu o carte intitulată Stations of the Mind(Popasurile Minții), scrisă de William Glasser, un medic psihiatru care este practic părintele terapiei realității, inovatorul unui tip de terapie psihiatrică numită terapia realității. În această carte are o secțiune întreagă despre creier și modul în care funcționează acesta. Având în vedere că provine dintr-o mentalitate laică, psihiatrică, este destul de curios la ce l-au condus cercetările sale. El arată, de exemplu, că oamenii nu sunt doar ceea ce se numește animale S-R. S-R înseamnă stimul-răspuns. Vedeți, psihiatria sau psihologia tradițională, păgână, umanistă vede omul pur și simplu la capătul unui proces evolutiv. Suntem pur și simplu vârful evoluției, suntem pe linia tuturor celorlalte animale. De fapt, dacă ne întoarcem mai devreme în timp, nu suntem cu mult diferiți de o piatră sau o frunză sau orice altceva. Suntem doar la capătul lanțului evolutiv, acolo în vârful acestui lucru, dar avem aceleași caracteristici ca și acele alte elemente de-a lungul acelui lanț evolutiv; prin urmare, suntem un fel de animal stimul-răspuns.
Și de aceea, de exemplu, avem un om ca Pavlov care ia o grămadă de câini și face o grămadă de teste cu câinii și, ori de câte ori există o anumită situație care îi stimulează, aceștia încep să saliveze, iar tu iei câinii lui Pavlov și transpui acest lucru în comportamentul uman, pentru că noi nu suntem decât niște câini eleganți, atâta tot. Așadar, orice i-a făcut pe câinii lui Pavlov să saliveze ar trebui să fie concludent în ceea ce privește comportamentul uman. Deci, ajungi la concluzia că suntem S-R, suntem oameni stimul-răspuns. Atunci când stimulul există, noi răspundem, iar dacă primim același stimul, avem un răspuns previzibil.
Acesta a fost un adevăr destul de incontestabil în mentalitatea evoluționistă. Glasser îl atacă, destul de interesant, și spune sincer că omul nu este controlat de un factor previzibil stimul-răspuns. Omul este controlat din interior, spune el, de ceea ce vrea și de ceea ce dorește, și spune că ceea ce vrea și ceea ce dorește este predeterminat de ceea ce i-a influențat ce? Gândirea sa - gândirea sa. El spune că poți da unui om același tip de stimul de mai multe ori de-a lungul vieții sale și poți obține mai multe răspunsuri diferite. Dacă ar fi un factor în designul uman ca el să răspundă întotdeauna într-un mod S-R, atunci răspunsul său ar trebui să fie întotdeauna același la același stimul, dar nu este așa.
Mai mult, poți lua 15 oameni, să le dai tuturor același stimul și să obții 15 răspunsuri diferite, deoarece omul nu răspunde în funcție de stimulul exterior, ci în funcție de ceea ce vrea și ceea ce dorește, spune el, care este programat de ceea ce i-a influențat gândirea. Răspunsul său nu este mecanic, spune Glasser, ci gândit. Este foarte important. Este gândit. Mintea devine astfel centrul de comandă care îi determină comportamentul pe baza modului în care gândește, pe baza modului în care a fost influențat să gândească. Așadar, modul în care cineva gândește este problema critică. Nu ești doar un câine de lux, nu vei saliva de fiecare dată când se întâmplă același lucru. Vei reacționa în funcție de modul în care gândești. Mintea, așadar, are puterea de a te modela și de a-ți modela acțiunile și, în consecință, este cel mai puternic element al vieții umane.
Lordul Palmerston a declarat în Camera Comunelor în 21 iulie 1849, citez: „Opiniile sunt mai puternice decât armatele, opiniile vor prevala în cele din urmă împotriva baionetelor infanteriei, a focului artileriei și a încărcăturilor cavaleriei”, am încheiat citatul. Are dreptate. Armatele vin și pleacă; ideologiile durează. Este uimitor cât de puternice sunt opiniile.
Acum, din perspectivă biblică, devine foarte clar cât de importantă este gândirea, și tocmai la asta face apel Pavel în acest verset. El spune că trebuie să înveți cum să te gândești la lucrurile corecte. Să vorbim puțin despre ce spune Biblia despre gândire. Ce problemă fundamentală este aceasta.
În primul rând, Dumnezeu ne-a poruncit să gândim. Vă amintiți Isaia 1:18? Vă amintiți ce a spus Dumnezeu? El a spus: „Veniți totuși, să” - ce? – „ne judecăm”. Să gândim acest lucru. El nu a spus: „Veniți, să ne simțim unii pe alții”. El nu a spus: „Veniți, să experimentăm acest lucru împreună”. El a spus: „Veniți, să raționăm. Să judecăm acest lucru”. În Matei capitolul 16, fariseii și saducheii au venit la Isus și i-au spus: „Vrem să vedem un semn. Vrem să ne arăți un semn. Fă ceva spectaculos care să ne copleșească”. Iar El a spus: „Ei bine”, a spus El, „vă puteți uita la cer și să vă spuneți cum este vremea, de ce nu vă puteți uita la revelația lui Dumnezeu și să vă dați seama?” Cu alte cuvinte, „Nu am de gând să vă ofer un spectacol grandios pe cer, am de gând să vă cer să vă gândiți la faptele la care aveți deja acces”.
Isus a spus mai departe: „Chiar dacă cineva ar învia din morți, ei nu vor crede pentru că n-au crezut pe Moise și pe proroci”. Întotdeauna, Biblia îi îndeamnă pe oameni să gândească, să raționeze. Înţelegeţi, de aceea Biblia este o carte. Când Dumnezeu ne-a dat revelația Sa, nu ne-a dat un film. Nu ne-a dat. Nu ne-a dat o serie de videoclipuri muzicale. Știți ce? Nu are nici măcar fundal de orgă încorporat când citiți Biblia. Nimeni nu fredonează. Nu există nimic care să-ți atingă emoțiile, cu excepția contemplării adevărului. Niciun alt stimul în afară de adevăr, care necesită gândire. Deci Scripturile presupun că prima prioritate este să gândești, pentru că este o carte. Nu vedeți cât de diferit este acest lucru față de un fel de mișcare carismatică din zilele noastre, unde toată lumea aleargă, nu căutând adevărul, ci căutând ce? Experiență, emoție, sentiment. Biblia, prin însăși natura sa, îi cheamă pe oameni să gândească.
Psalmul 32 versetul 9 - versetul 8, de fapt: „te voi învăța” spune Dumnezeu „și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta”. Cu alte cuvinte, „îți voi da tot adevărul, toate directivele, toată învățătura, toate sfaturile”. Versetul 9: „Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere”. Gândiți. Nu fiți ca un cal sau ca un catâr; gândiți și veți avea acces la adevărul Meu. Psalmul 73:22, Psalmistul recunoaște: „eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta”. Nu fiți așa. Gândiți. Ascultați acum, gândirea profundă este trăsătura distinctivă a credinței noastre revelate. Lăsați-mă să repet. Gândirea profundă este trăsătura distinctivă a credinței noastre revelate.
Orr a scris o carte intitulată The Christian View of God and the World (Viziunea creștină asupra lui Dumnezeu și a lumii). Într-un paragraf, el spune cu multă perspicacitate: „Dacă există o religie în lume care preamăreşte funcția de învățătură, se poate spune cu siguranță că aceasta este religia lui Isus Cristos. S-a remarcat frecvent că în religiile păgâne, elementul doctrinar este minim. Principalul lucru acolo este îndeplinirea unui ritual. Dar tocmai aici creștinismul se distinge de alte religii – conține doctrină. Vine în fața oamenilor cu învățături clare, pozitive. Pretinde că este adevărul. Bazează religia pe cunoaștere, deși o cunoaștere care poate fi obținută doar în condiții morale. O religie despărţită de o gândire serioasă și înaltă a avut întotdeauna, de-a lungul întregii istorii a bisericii, tendința de a deveni slabă, nesănătoasă și bolnavă, în timp ce intelectul privat de drepturile sale în cadrul religiei și-a căutat satisfacția în afara religiei și s-a dezvoltat într-un raționalism fără Dumnezeu”, am încheiat citatul. Oameni buni, aceasta este o declarație grozavă.
Pentru a rezuma ceea ce spune el, dacă există vreo religie în lume care înalță funcția de învățătură și, prin urmare, ideea de gândire, aceasta este religia creștină, deoarece este propozițională, este scrisă. Nu este un ritual. Nu este o experiență. Este o revelație a adevărului. Și apoi spune: „Când biserica încetează să gândească și să raționeze și se desparte de gândirea înaltă, atunci”, spune el, „mintea sau intelectul, privat de drepturile sale în religie, va căuta ceva în afara religiei pentru a se împlini și astfel apare raționalismul fără Dumnezeu”. Deci poate că biserica contribuie la raționalism pentru că nu oferă nimic minții atunci când aceasta este slabă și necugetată, așa cum este de multe ori.
Acum, când ajungem să luăm în considerare această chestiune a minții, Biblia are multe de spus, are multe de spus despre gândire. Să vă dau o mică teologie a gândirii - vine repede, așa că așteptați. Ce spune despre mintea ta înainte de a fi mântuit? Ascultați. În primul rând, mintea ta este depravată, Romani 1:28. Este alterată, degradată, depravată, rea, ticăloasă, asta înseamnă. În al doilea rând, este oarbă, 2 Corinteni 4:4. În al treilea rând, este zadarnică, deșartă, fără valoare, inutilă, Efeseni 4:17. În al patrulea rând, este ignorantă, Efeseni 4:18. În cele din urmă, este nebună, 1 Corinteni 2:14.
Așa că poți spune unui necredincios: „Prietene, nu te cunosc foarte bine, dar știu câteva lucruri despre tine pe care aș vrea să ți le împărtășesc. Nu știu care este IQ-ul tău, nu știu care este pregătirea ta academică, dar vreau să-ți spun că mintea ta este alterată, oarbă, inutilă, ignorantă și nebună”. Și știi, ai avea perfectă dreptate - perfectă dreptate. Atât de depravată încât nu alege ceea ce este bine, atât de oarbă încât nu știe ceea ce este bine, atât de inutilă încât nu realizează ceea ce este bine, atât de ignorantă încât nici măcar nu știe că face toate acestea, și îți rămâne singura alternativă: totul este prostesc. Aceasta este mintea omului, a omului căzut.
Evanghelia, atunci, pătrunde, nu? Dar, la mântuire cum rămâne cu mintea? Este Evanghelia preocupată de minte? Ar fi bine să credeți. Vă amintiți ce am studiat în 1 Petru 3, unde Petru spune că trebuie să puteți da oricărui om care vă întreabă un motiv pentru nădejdea care este în voi? Trebuie să puteți să îi arătați un motiv pentru asta. De ce credeți acest lucru? În Matei capitolul 13, Isus a spus: „Uneori, sămânța cade lângă drum” - versetul 19 – „Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui”. Este nevoie de judecată și este nevoie de pricepere.
Un element al mântuirii, un element al acesteia, are loc în minte pe măsură ce o persoană ajunge la o înțelegere adecvată a adevărului, adevărul despre sine, adevărul despre păcatul său, adevărul despre Dumnezeu, adevărul despre Cristos, adevărul despre lucrarea lui Cristos, adevărul despre viitor. Toate acestea vin în minte. De aceea se spune în Romani 10: credința vine prin auzirea unui discurs despre Cristos. Nu este ceva ezoteric; credința vine prin minte, prin rațiune. „Veniți totuși să ne judecăm (să gândim împreună)”, spune Isaia, „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna”. Să ne gândim la asta. Evanghelia atinge mintea. Asta este ceea ce i-a făcut pe acei Bereeni atât de nobili, au cercetat Scriptura, au gândit-o bine.
J. Gresham Machen, acest mare cercetător al Scripturii, în cartea sa, The Christian Faith in the Modern World (Credința creștină în lumea modernă), a spus: „Ceea ce face Duhul Sfânt la nașterea din nou nu este să facă un om creștin indiferent de dovezi, ci, dimpotrivă, să îndepărteze ceața de pe ochii lui și să îi permită să fie atent la dovezi”. Aceasta este ideea. El le vede. El le înțelege prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Ei bine, acest lucru îl știm pentru că oamenii sunt mântuiți pentru a fi închinători, nu? Ioan 4, Tatăl caută închinători adevărați, iar un închinător adevărat se închină în duh și în ce? Adevăr. Deci, dacă suntem mântuiți pentru a ne închina în adevăr, atunci adevărul este crucial. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu asupra minții.
Vedeți voi, este inacceptabil să te închini lui Dumnezeu în afara adevărului despre Dumnezeu. De aceea Pavel a fost atât de supărat când a ajuns la Areopag în Fapte 17 și a găsit o grămadă de filosofi greci erudiți care au construit un altar pentru ce dumnezeu? Un dumnezeu necunoscut - cât de jignitor. Asta nu Îl mulțumește pe Dumnezeu. Dumnezeu nu spune: „Ei bine, este un gest frumos și chiar înțeleg spiritul acestuia și îl accept”. Nu, niciodată. Dumnezeu nu este Dumnezeul necunoscut, Dumnezeu va fi venerat doar în conformitate cu adevărul despre cine este El, așa că Pavel i-a informat imediat despre cine era Dumnezeu cu adevărat.
Iar în Luca 10:27, se spune că trebuie să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Vedeți, mântuirea este un răspuns inteligent la auto-revelarea lui Dumnezeu în Scriptură, inspirat de Duhul Sfânt. Credința adevărată nu este un salt irațional, credința adevărată nu este un contact cu temeiul ființei, așa cum spunea Paul Tillich. Credința adevărată nu este o explozie într-un eveniment necuantificabil. Credința adevărată nu este o întâlnire misterioasă, care nu poate fi reprodusă, și care este de nedescris. Credința adevărată este o încredere rezonabilă în adevărul revelat despre adevăratul Dumnezeu. Este un proces de gândire. Mântuirea este imposibilă fără gândire.
Când Isus le-a vorbit ucenicilor Săi în Matei 6 - ei bine, tot timpul când le-a vorbit, El a vrut să-i facă să gândească, dar în Matei 6, știți, ei se plângeau de faptul că s-ar putea să nu aibă mâncare și haine, și vă amintiți că El a venit la ei și le-a spus că, practic, de păsările cerului are grijă, și vedeți cum sunt crinii câmpului și iarba câmpului și toate acestea, cu atât mai mult, Dumnezeu se va îngriji de voi, puțin credincioșilor. Vă amintiți asta din Matei 6?
Martyn Lloyd-Jones, în clasicul său The Sermon on the Mount (Predica de pe munte), scrie acest mic paragraf despre această secțiune - cred că merită repetat. El spune: „Credința, conform învățăturii Domnului nostru din acest paragraf, este în primul rând gândire, iar întreaga problemă cu un om cu puțină credință este că el nu gândește. El permite circumstanțelor să îl lovească. Trebuie să petrecem mai mult timp studiind lecțiile Domnului nostru despre observație și deducție. Biblia”, spune el, „este plină de logică și nu trebuie să ne gândim niciodată la credință ca la ceva pur mistic. Nu ne așezăm pur și simplu într-un fotoliu și așteptăm să ni se întâmple lucruri minunate. Aceasta nu este credința creștină. Credința creștină este în esență gândire. Uitați-vă la păsări. Gândiți-vă la ele și trageți concluziile. Uitați-vă la iarbă. Uitați-vă la crinii de pe câmp, gândiți-vă la ei. Credința, dacă vreți, poate fi definită astfel: Este un om care insistă să gândească atunci când totul pare hotărât să-l ciomăgească și să-l doboare în sens intelectual. Problema cu persoana cu puțină credință este că, în loc să-și controleze propria gândire, gândirea sa este controlată de altceva și noi spunem că se învârte şi se învârte în cerc. Aceasta este esența îngrijorării”. Acum, ascultați asta: „Asta nu este gândire, este absența gândirii”, am încheiat citatul. Grozav.
Ce vrea să spună prin asta? Vrea să spună că dacă vă faceți griji, este pentru că nu gândiți; sunteți loviți de circumstanțe. Dacă vă ridicați deasupra lor și vă gândiți la Dumnezeul vostru și vă gândiți la scopurile Lui și vă gândiți la promisiunile Lui și vă gândiți la planurile Lui, nu vă veți face griji. Corect? Amintiți-vă asta atunci când vă faceți griji. Oamenii spun: „Îți faci griji. Gândești prea mult”. Nu, gândești prea puțin. Gândești mult prea puțin în direcția corectă. Credința nu este optimism. Credința nu este auto-hipnoză psihologică. Credința nu este dorință. Credința este un răspuns argumentat la adevărul revelat.
Acum, am vorbit despre cum era mintea ta înainte de mântuire. Am vorbit despre cum Dumnezeu îți mișcă mintea la mântuire. Dar după mântuire? Ei bine, mintea ta a fost transformată, ai o minte nouă. Nu ai un creier nou, ci ai o minte nouă. Ți-a fost insuflată o nouă capacitate divină de a raționa. Duhul lui Dumnezeu ți-a invadat procesele de gândire. Incredibil, nu-i așa? Nu mai gândești doar ca un creier uman; gândești ca un creier uman amestecat cu Duhul Dumnezeului viu care trăiește în tine. Ai toate modelele de gândire noi.
Pentru a vă arăta acest lucru, uitați-vă la Romani capitolul 8. Romani capitolul 8 cu versetul 5. Acest pasaj prezintă această idee la fel de simplu și clar ca oricare altul. Versetul 5 din Romani 8 spune: „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești” - adică oamenii neregenerați, oamenii necreștini – „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești”. Pe scurt, oamenii nemântuiți au o mentalitate nemântuită. Oamenii trupești au o mentalitate trupească. Ei se gândesc la lucruri trupești. „Pe când” - versetul 5 – „cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului” – cei născuți din nou – „umblă după lucrurile Duhului”. Aveți o minte nouă. Versetul 6: „Și umblarea, în engleză gândirea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace”.
Aveți o minte cu totul nouă. Nu este bazată pe carne, ci pe Duhul Sfânt. Este incredibil. Cuvântul de aici, phronēma, înseamnă mentalitate, un mod cu totul nou de gândire. Nu un creier nou, ci un mod nou de gândire. Dintr-o dată, modelele voastre de gândire care sunt fizice și umane sunt injectate cu modele de gândire care sunt divine și supranaturale. Duhul lui Dumnezeu pătrunde în gândirea voastră, iar acum acea minte care a fost odată alterată, oarbă, zadarnică, ignorantă și nebună este complet diferită. Nu mai gândește la nivelul firii pământeşti, gândește la nivel spiritual.
Uitați-vă la 1 Corinteni capitolul 1 versetul 30. Când ne gândim la ceea ce ne oferă Cristos în mântuire, la ceea ce ne aduce, la ceea ce ne asigură, la ceea ce ne dăruiește, este absolut emoționant, dar observați acest lucru - poate l-ați trecut cu vederea. 1 Corinteni 1:30, „Și voi, prin El, sunteți în Cristos Isus”, spune el, am ajuns să fim în Cristos. Apoi spune: „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi” – ce? – „înțelepciunea lui Dumnezeu”. Nu este aceasta o realitate minunată? Dintr-o dată, acum avem înțelepciunea lui Dumnezeu, iar psalmistul Vechiului Testament spune - Psalmul 92:5 – „cât de adânci sunt gândurile Tale”. Acum, dintr-o dată, putem plonja în gândurile adânci ale Dumnezeului etern. Gândim în moduri în care nu am gândit niciodată înainte. Gândim gândurile lui Dumnezeu.
Mergeți la capitolul 2. Capitolul 2 versetul 11: „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”. De necrezut. Singurul care cunoaște un om este duhul acelui om. Acest lucru este analog cu faptul că singurul care Îl cunoaște pe Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu, iar noi am primit Duhul lui Dumnezeu; prin urmare, avem cunoașterea lui Dumnezeu. Deci avem înțelepciunea lui Cristos, avem cunoașterea lui Dumnezeu care ne este acordată de Duhul Sfânt.
Uitați-vă la versetul 15. „Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul”. O afirmație grozavă. „Și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură? Noi însă avem” – ce? – „gândul lui Cristos”. Nu este incredibil? Noi nu suntem ca omul firesc din versetul 14 care nu știe nimic despre Dumnezeu, totul este o nebunie pentru el. Cunoaștem gândul lui Cristos, înțelegem acum înțelepciunea lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu ne aduce cunoștințe despre Dumnezeu pe care altfel nu le-am avea niciodată, niciodată. Și știți că, în calitate de creștin, aveți asta? Știți, acum, Pavel le-a scris acestor corinteni. Vă amintiți că acest grup nu era chiar atât de grozav. Aveau o mulțime de probleme majore. Ei încă aveau mintea lui Cristos, încă aveau înțelepciunea lui Dumnezeu, încă aveau slujba de învățătură a Duhului Sfânt.
De fapt - capitolul 10 - după ce i-a criticat timp de mai multe capitole cu privire la păcătoșenia lor, în capitolul 10, le va vorbi despre modul în care au pângărit masa Domnului - pentru a adăuga la toate celelalte lucruri teribile pe care le-au făcut, au pângărit masa Domnului - dar uite ce le spune în capitolul 10 versetul 15: „Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată; judecați voi singuri ce spun”. „Oare ce vrei să spui cu asta, Pavel?” „Adică, uite, ceea ce vă spun, este că prin harul lui Dumnezeu și prin mântuire, aveți înțelepciunea divină de a evalua. Puteți înțelege acest lucru. Puteți aplica acest lucru”. Așa trebuie să gândim, în concordanță cu înțelepciunea lui Dumnezeu care ne-a fost oferită în Cristos.
Se spune în Coloseni 3:10 că noul eu este reînnoit la o cunoaștere adevărată, după chipul Celui ce l-a făcut. Cu alte cuvinte, ni s-a dat o minte nouă; prin urmare, 2 Corinteni 10:3 spune că armele războiului nostru nu sunt ce? Firești. Armele războiului nostru nu sunt firești, ci sunt arme spirituale. Sunt arme, se spune, care distrug izvodirile și orice lucru înalt ridicat împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Cristos. Nu este uimitor? Putem merge prin lume și literalmente să luăm fiecare gând uman ca rob adevărului în Cristos, nu-i așa? Îl putem forța să se supună la ceea ce știm că este adevărat despre Cristos, adevărat despre Dumnezeu și adevărat despre Scriptură. Avem o minte nouă. Ați strecurat vreodată ceva printr-o strecurătoare? Avem capacitatea de a strecura toate datele din lume și de a le purifica. Avem gândul lui Cristos, mintea lui Dumnezeu.
Așadar, viața creștină devine caracterizată de o minte nouă. Noi avem o minte nouă. Dar pot să vă provoc? Ați observat că uneori mintea voastră se murdărește? Ați observat că are nevoie de o curățare periodică? Ei bine, în Romani 12:1-2, se spune că nu numai că trebuie să aducem trupurile noastre, ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, care este un act de închinare duhovnicească, ci mai mult, noi nu trebuie să ne conformăm acestei lumi, ci să fim transformați prin înnoirea minții noastre, ca să putem deosebi care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită. Avem nevoie continuu de înnoirea minții noastre - înnoirea continuă a minții noastre. În Efeseni 4:23, Pavel spune: „și să vă înnoiți în duhul minții voastre”. În 1 Tesaloniceni, la sfârșit, capitolul 5 versetul 21: „Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun, învățați să gândiți, împrospătați-vă mintea, curățați-vă mintea, înnoiți-vă mintea”. Se murdărește în lume.
Petru spune în 1 Petru 1:13: „Încingeți-vă coapsele minții voastre”. Trebuie să aveți grijă de mintea voastră, oameni buni, asta spune el. Asta spune Pavel, asta spune Petru - aveți grijă de mintea voastră. John Owen, un mare scriitor puritan, a spus următorul lucru: „Acel bine pe care mintea nu îl poate descoperi, voința nu îl poate alege și trăirile emoţionale nu se pot atașa de el”. Și apoi Owen a spus: „În Scriptură, înșelăciunea minții este în mod obișnuit prezentată ca principiul tuturor păcatelor”. Trebuie să aveți grijă de mintea voastră. Prin urmare, suntem chemați la disciplină mentală. Coloseni 3:2: „Gândiți-vă la lucrurile” - care? – „de sus, nu la cele de pe pământ”. Pavel spune adesea în epistolele sale: „Nu aș vrea să fiți” - cum? – „în necunoștință”. De zece ori în 1 Corinteni și Romani spune: „Nu știți?” „Nu știți?” „Nu știți?”. Întotdeauna umple golurile lipsei lor de cunoștințe, iar Isus a folosit adesea verbul „a gândi”. Trebuie să ne angajăm să gândim și să ne gândim la lucrurile corecte.
Acest lucru nu este cu adevărat nou pentru Noul Testament. Dacă te întorci până la învățătura din capitolul 2 din Proverbe, se spune: „Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învățăturile mele, dacă vei lua aminte la înțelepciune și dacă-ți vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înțelepciune și dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înțelege frica de Domnul și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere”. Cu alte cuvinte, trebuie să mergi după ea. Trebuie să o extragi ca și cum ai extrage argint. Trebuie să muncești pentru a o obține.
Și apropo, dacă sunteți credincioși să depuneți efortul maxim conform Psalmului 119:34 Dumnezeu vă va da înțelegere. Mintea creștină a cedat în mod tragic la deriva seculară și avem astăzi un creștinism care nu gândește. Este oarecum isteric, melancolic, melodramatic - nu gândește. Este cu adevărat tragic. Ne punem întrebările greșite. Ne întrebăm „Cum mă va face să mă simt?” și „Funcționează?” în loc de „Este adevărat?” „Este corect?” Trebuie să învățăm să ne gândim la lucrurile corecte.
Acum, care sunt acestea? Să ne uităm la textul nostru. Foarte simplu. Nici nu trebuie să le comentez, de fapt, le puteți vedea singuri. Mai întâi spune: Încolo, fraților, tot ce este adevărat”. Acum, dacă vreți să știți ce este adevărat, unde vă veți duce? La Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 17:17: „Cuvântul Tău este adevărul”. Psalmul 19:9, Psalmul 119:151, etc., etc., etc., etc. Adevărul este în Cristos, ne spune Efeseni 4:21. Adevărul este în Dumnezeu, ne spune 2 Timotei 2:25. Deci, dacă vrei să cunoști adevărul, te duci la Cuvântul lui Dumnezeu. Este centrul și locul întregului adevăr. Deci, dacă mă voi gândi la orice este adevărat, mă voi opri la Cuvântul lui Dumnezeu în primul rând și la orice altceva care este adevărat.
În al doilea rând, el spune: „tot ce este vrednic de cinste”, asta înseamnă demn de respect. Orice este nobil, orice este demn, orice este respectuos, orice este înălțător, nu vulgar, banal, comun. Cuvântul provine de fapt dintr-un termen care înseamnă a adora. Orice este demn de admirație, orice este ținut în mare considerație, orice este foarte respectat, orice este demn de adorare, la asta mă gândesc. În al treilea rând, el spune: „tot ce este drept”. Și cuvântul drept de aici înseamnă - neprihănit. Orice este în perfectă armonie cu standardul etern, neschimbător, divin al unui Dumnezeu sfânt revelat în Scriptură. Mă voi gândi la ceea ce este adevărat. Mă voi gândi la ceea ce este demn de închinare. Mă voi gândi la ceea ce este absolut în concordanță cu sfințenia lui Dumnezeu. Și apoi spune: „tot ce este curat” - hagnos, însemnând curat din punct de vedere moral, nepătat. Mă voi gândi la ce este pur din punct de vedere moral și curat din punct de vedere moral, nu la celelalte gunoaie.
Apoi spune: „tot ce este vrednic de iubit”, care înseamnă cuceritor, plăcut, atrăgător, prietenos. Este unul dintre acele cuvinte pe care le găsim doar aici, în Noul Testament, un cuvânt neobișnuit. Înseamnă orice este dulce sau grațios sau generos sau răbdător. Poate avea o mulțime de fațete. Orice este atrăgător și drăguț este la fel de bun ca orice alt cuvânt pentru a traduce acest termen. Și apoi spune: „tot ce este vrednic de primit”, ceea ce înseamnă bine văzut. Orice este foarte bine văzut. Acolo îmi pun gândurile.
Știi unde mă ține asta? Asta mă limitează, nu-i așa? Dacă mă uit la lume, voi găsi adevărul? Dacă mă uit în jurul meu, voi găsi ceea ce este onorabil, ceea ce este drept, ceea ce este pur, ceea ce este frumos, ceea ce este de bun augur? Când deschid televizorul, asta voi vedea? Când merg la teatru, asta voi vedea? Când citesc o carte sau o revistă, asta am să văd? Când port o conversație cu prietenii, asta am să experimentez? Ideea este că trebuie să vă protejați mintea pentru că ea este cea care determină ceea ce vreți și ceea ce vă doriți și ea este cea care determină modul în care reacționați la stimulii vieții.
Și apoi spune: „orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”. Și acestea sunt afirmații pe care le-am putea citi la fel de bine „din moment ce există excelență și din moment ce există unele lucruri demne de laudă, vă rugăm să vă concentrați asupra lor”. Vă rugăm. Mintea voastră este cea mai mare comoară pe care o aveți în ceea ce privește acele daruri ale vieții umane, iar acum, fiind credincios, mintea voastră lucrează în concordanță cu Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să protejați această minte, iar modul în care o protejați este modul în care gândiți și trebuie să o protejaţi de influenţe. Trebuie să evitați acele lucruri care vă influențează negativ gândirea. Nu există - nu există o soluție rapidă la acest lucru. Nu există nicio formulă ușoară pentru stabilitate spirituală pe care să o puteți obține în patru ședințe de consiliere. Nu există nicio cărticică pe care să o scrieți și să spuneți iat-o. Nu o puteți îmbutelia și să le spuneți să ia o doză pe zi.
Stabilitatea spirituală este un produs al cultivării păcii în părtășie, al menținerii unui spirit de bucurie, al învățării de a accepta mai puțin decât ți se cuvine, al odihnei pe baza unei încrederi sau a unei credințe în Domnul, al reacției la probleme prin rugăciune plină de recunoștință și toate acestea decurg din concentrarea asupra virtuților dumnezeiești care încep să-ți domine modelele de gândire, iar aceasta este ceea ce produce pacea, bucuria, smerenia, credința, recunoștința care îți fac viața stabilă.
Acum, singura problemă rămasă aici - și Pavel știe acest lucru - este să spună: „Uitați, dacă vreți un exemplu pentru toate acestea, uitați-vă la mine”. Versetul 9: „Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi”. Nu veți avea doar pacea lui Dumnezeu - versetul 7 - îl veți avea pe Dumnezeul păcii - versetul 9. Pavel spune: „Eu voi fi modelul”. Și apoi continuă să ne dea ilustrații despre modul în care el a trecut literalmente toate necazurile, persecuțiile, dificultățile, testele și își menține stabilitatea spirituală.
Preaiubiților, așa cum gândește omul în inima lui, așa este el. Trebuie să învățăm să ne păzim mintea. Nu te poți aștepta la plinătatea bucuriei spirituale și a eficienţei dacă nu dorești lucrurile potrivite, pentru că asta este ceea ce îți mișcă comportamentul, iar dorințele tale sunt o reflectare directă a influențelor tale. Așadar, fraților, gândiți-vă la aceste lucruri. Haideți să ne închinăm împreună în rugăciune.
Tată, cu recunoștință ne exprimăm aprecierea pentru faptul că slujirea Ta ne-a fost de folos în această dimineață în multe feluri. Ne-ai dat privilegiul de a sta, așa cum suntem la picioarele Duhului lui Dumnezeu, pentru a fi învățați. Ajută-ne, Doamne, să înțelegem privilegiul incredibil de a avea gândul lui Cristos, înțelepciunea lui Dumnezeu, care ne este dăruită de Duhul lui Dumnezeu, astfel încât să putem ști în mod adecvat ce este corect. Ajută-ne, Doamne, să ne protejăm mintea, să învățăm să gândim, să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor care contează. Îți mulțumim, Doamne, pentru depozitul bogat al Cuvântului Tău și pentru toate acele multe cărți care vorbesc despre Cuvântul Tău, care ne oferă o fântână nesfârșită de apă proaspătă, limpede, rece, răcoritoare a adevărului, ca să putem fi cu adevărat saturați de tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit. Și din moment ce există excelență în viața creștină și din moment ce există unele lucruri atât de demne de laudă, ne vom gândi la aceste lucruri. Păzește-ne, Doamne, ca să trăim cu atât mai mult spre slava Ta. Amin.
SFÂRȘIT
This article is also available and sold as a booklet.
