Vă amintiți că data trecută am început să examinăm ultimul paragraf din Romani 13, vrem să finalizăm acest măreț capitol. Ne uităm de la versetele 11 la 14. Permiteți-mi să vă reamintesc textul nostru citindu-l în timp ce urmăriți în Bibliile dumneavoastră.

„Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beții; nu în curvii şi în fapte de rușine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos, şi nu purtați grijă de firea pământească, ca să-i treziți poftele.”

Ne întoarcem așadar, la acest pasaj foarte bogat și vrem să vedem ce înseamnă în versetul 14 să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos. Aceasta este ideea cheie din acest pasaj, așa cum am observat data trecută. De fapt, imaginea este foarte familiară pentru oricine cercetează Scriptura. Ideea de îmbrăcare a unei haine a fost o imagine pe care scriitorii biblici au folosit-o foarte des. A te îmbrăca cu Isus Cristos înseamnă a fi înveșmântat cu Cristos, acoperit cu Isus Cristos. Asta înseamnă, când te vede cineva el Îl vede pe Cristos, când te vede cineva, ea îl vede pe Cristos. Creștinii, așadar, trebuie să fie asemenea lui Cristos. Ne amintim, nu-i așa, de 1 Ioan 2, unde spune că dacă zicem că rămânem în El trebuie să umblăm așa cum a umblat El. Și toți dintre noi știm că scopul trăirii creștinului este ca să-L reprezentăm pe Isus Cristos, să fie așa cum a fost Cristos.

Veșmântul la care ne cheamă Pavel este veșmântul asemănării cu Cristos. El folosește toți cei trei termeni, îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos, ca să accentueze plinătatea asemănării cu Cristos a creștinului. În orice sens, în mod deplin, noi trebuie să fim asemenea Mântuitorului.

Acum, am stabilit deja și doar vreau să menționez foarte scurt, că am stabilit data trecută că în momentul mântuirii când cineva își așază credința lui sau a ei în Domnul Isus Cristos, în acel moment există un fel în care te îmbraci cu Cristos. Fiecare credincios se îmbracă cu Domnul Isus Cristos când este mântuit. Noi primim neprihănirea Lui, natura Lui cea incoruptibilă și divină. Noi suntem în Cristos. Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Așadar, la mântuire într-un sens pozițional noi ne îmbrăcăm cu Isus Cristos. Aceasta este justificarea sau a fi a fi îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Singura cale prin care putem fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu este să fim asemenea lui Cristos, pentru că doar Cristos este acceptat de Dumnezeu. Restul suntem păcătoși. Așadar, suntem, ca să spunem așa, acoperiți cu neprihănirea lui Hristos. Am fost făcuți neprihănirea lui Hristos, după cum El, pe cruce, a fost făcut păcat pentru noi. Așadar, natura Lui, sfințenia Lui, viața Lui veșnică ne acoperă și când Dumnezeu Se uită la noi El vede neprihănirea lui Isus Cristos care ne acoperă. Acest lucru are loc în momentul mântuirii.

Dar de asemenea, ne amintim că Pavel le scrie aceasta credincioșilor. De ce le-ar spune așadar credincioșilor care deja în acel sens s-au îmbrăcat cu Cristos, să vă îmbrăcați cu Domnul Isus Cristos? De ce să facă așa ceva dacă deja a avut loc? Distincția pe care trebuie să o faceți este între ceea ce este pozițional, adică justificare, și ceea ce este practic și o parte a sfințirii. În calitate de creștini, înaintea lui Dumnezeu noi suntem acoperiți cu neprihănirea lui Cristos, dar în ce privește felul în care ne trăim viața nu suntem încă tot ceea ce trebuie să fim pentru a fi asemenea lui Cristos, nu-i aşa? Așadar, trebuie să aducem realitatea trăirii noastre în armonie cu ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu în Isus Cristos. Trebuie să ne însușim acea neprihănire care ne-a fost dată. Trebuie să ne predăm acelei puteri care ne-a fost dată ca să trăim o viață curată și sfântă și fără de păcat și evlavioasă. Și aici este lupta. Când vii la Cristos în justificare, te îmbraci cu Cristos într-un sens pozițional, dar în trăirea vieții tale zi de zi, este clar pentru noi toți că suntem mult mai puțin decât ce a fost Cristos, nu este aşa? Niciunul din noi nu a ajuns la desăvârșire, spune Pavel. Încă ne străduim. Și acesta este procesul sfințirii. De aceea trebuie să privim la Domnul, să ne petrecem timpul concentrându-ne asupra Lui, spune 2 Corinteni 3:18, astfel încât atunci când privim slava Lui să fim transformați prin lucrarea Duhului Sfânt. Așadar, când Pavel ne cheamă aici în versetul 14 ca să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos, el ne cheamă la acea însușire practică a acestui lucru în trăirea noastră de zi cu zi astfel încât să fim curați și sfințiți.

Acum, nu doar în Romani 13 este făcută această puternică afirmație, ci există și un alt pasaj la care vreau să vă uitați, pentru că este unul foarte, foarte important și foarte asemănător cu acesta. Se găsește în Tit capitolul 2. Vreți să vă uitați acolo pentru o clipă? În studierea Cuvântului lui Dumnezeu știm, desigur, că Biblia deși este compusă din multe cărți diferite scrise de mulți autori diferiți, are o unitate totală, pentru că Dumnezeu Duhul Sfânt i-a supravegheat pe toți acei autori. Și astfel putem să mergem la Tit și să vedem în esență aceleași principii de adevăr pe care le vedem în Romani. În acest caz Duhul Sfânt nu doar că este autorul ambelor cărți, dar la fel este și apostolul Pavel. În Tit capitolul 2 citim în versetul 1 „căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat.”

Acum, mântuirea a venit pentru toți. Mântuirea a venit. și cred că vorbește despre aceia care sunt răscumpărați. Mântuirea vine și răscumpără și răscumpără tot felul de oameni. Dar pentru toți cei la care a venit mântuirea, este un răspuns imediat la asta. Și acesta este arătat în versetul 12. Ne învață, este atât de important, ar trebui să subliniați asta. Ne gândim adesea la mântuire ca un scop, dar mântuirea este un mijloc într-un sens. Ne gândim la bine, dacă am venit la mântuirea în Isus Cristos și veșnicia noastră este rezolvată și păcatele noastre sunt iertate, acesta este scopul final. Nu, mântuirea a venit într-adevăr la noi, ne-a acoperit cu neprihănirea lui Cristos, a rezolvat problema păcatelor noastre, ne-a pregătit pentru cer, ne-a adus într-o relație cu Dumnezeu, toate acestea ca să facem ce? Conform versetului 12? Să ne învețe faptul că dacă am primit neprihănirea lui Dumnezeu, dacă am fost acoperiți cu neprihănirea lui Cristos pozițional, acel lucru ar trebui să ne învețe că în trăirea noastră zilnică noi trebuie să, versetul 12, o rupem cu păgânătatea. Este asebeia în limba greacă. Înseamnă o lipsă de dorință de a ne închina. Mântuirea ne învață că ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu și să punem capăt lipsei noastre de dorință de a ne închina, lipsei noastre de dorință de a-L respecta pe Dumnezeu, lipsei noastre de dorință de a-L cinsti pe Dumnezeu, lipsei noastre de dorință de a-I da lui Dumnezeu ceea ce I se cuvine, de a accepta voia și calea Lui și de a asculta de Cuvântul Său.

Cu alte cuvinte, lipsa de evlavie, asebeia, în esență înseamnă a nega ceea ce este de drept al lui Dumnezeu. Și aceasta este închinarea noastră și lauda noastră și dragostea noastră și ascultarea noastră. Mântuirea ne învață așadar că ar trebui să negăm asta și să-I dăm lui Dumnezeu ceea ce este de drept al Lui. Adică, dacă ne-a dat neprihănirea și ne-a îmbrăcat cu neprihănirea lui Cristos, atunci noi trebuie să-I întoarcem neprihănirea prin comportamentul nostru. Și în esență aceasta este ceea ce spune textul nostru în Romani 13. „Îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos și nu purtați grijă de firea pământească.” Dacă eşti îmbrăcat în Cristos, nu este loc pentru lipsă de evlavie.

Thomas Manton, marele scriitor puritan, printre multele lucruri minunate pe care le-a spus, a făcut o afirmație pe care nu am putut să o uit și anume „Orice stricăciune are o voce.” „Orice stricăciune are o voce.” Este o afirmație pătrunzătoare. Și descoperim că vocile stricăciunii strigă cu putere înăuntru nostru, nu-i așa? Și ele strigă cu putere și din afara noastră ca să ne atragă spre rău. În noi toți există voci și lipsa de evlavie are o voce și acea voce din noi strigă împotriva voii și căii lui Dumnezeu, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Dar harul mântuitor are și el o voce. Și vocea harului mântuitor ne învață să o rupem cu lipsa de evlavie și să o rupem cu poftele lumești. Tocmai în asta constă lupta care se dă cu înverșunare în noi.

Acum observați că el spune că trebuie să trăim cu cumpătare, dreptate și evlavie în veacul de acum. Cu alte cuvinte, dacă ne-am îmbrăcat cu Domnul Isus Cristos în mod pozițional, ar trebui să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus și practic. Atunci când facem aceasta, trebuie să spunem nu lipsei de evlavie, trebuie să spunem nu poftelor lumești, adică, dorințelor care întrețin firea noastră pământească și care împlinesc dorințele care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să trăim cu cumpătare, dreptate și evlavie în veacul de acum. Acum de ce? Versetul 13, „așteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Cristos.” Și aşa mai departe.

De ce trebuie să ne punem viața în ordine? Pentru că ce face Isus? Vine. Privim la acea nădejde slăvită, la revenirea Domnului Isus Cristos. și astfel, în timpul prezent cât timp Îl așteptăm pe Domnul este timpul să ne curățim viața. Noi așteptăm venirea Lui și în așteptarea Lui suntem chemați la sfințire.

Acum întoarceți-vă, vă rog, la Romani capitolul 13 și veți descoperi că aceasta este chiar ideea principală de acolo. Motivul pentru care v-am îndreptat spre Tit 2 a fost să vă arăt că acesta este un lucru care apare frecvent și ne vom uita chiar la un alt pasaj care întărește același lucru. Pavel îi cheamă pe credincioși în versetul 14 ca să se îmbrace cu Domnul Isus Cristos și să nu poare de grijă să împlinească poftele firii. De ce? Să ne întoarcem la versetul 11, „pentru că mântuirea este mai aproape de noi decât atât când am crezut.” Cu alte cuvinte, suntem mai aproape de venirea lui Cristos și de plinătatea mântuirii decât am fost vreodată. Așadar, iarăși este anticiparea venirii lui Cristos care devine motivația pentru ascultarea credinciosului și a vieții de neprihănire a credinciosului. Să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos pentru că El vine, pentru că El vine.

V-am spus data trecută și acesta este argumentul central al pasajului, v-am spus data trecută că noi trebuie să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos pentru că El Se întoarce și sunt trei porunci date aici, porunci foarte clare, porunci militare, treziți-vă, lepădați și îmbrăcați-vă. Și aceste porunci ne vor ajuta să înțelegem textul.

Prima din ele este treziți-vă. Ne-am uitat la ea data trecută. Vă amintiți? Uitați-vă la versetul 11. În esență spune „înțelegând vremea, pentru că știți ce perioadă este” și ce perioadă este? Este perioada care precede imediat ce eveniment măreț? Venirea lui Cristos. Nu știm în ce privește ora, cuvântul de aici nu este chronos. Nu este timpul cronologic, nu este timpul măsurat de ceas. Nu este vorba despre o anumită oră. Este cuvântul kairos, care înseamnă perioadă, epoci, ere. Are de-a face cu marile epoci ale istoriei. Cu alte cuvinte, știm că aceasta este perioada de dinaintea celei de-a doua veniri. Și pentru că noi cunoaștem vremea, știm că este ceasul să ne trezim din somn, versetul 11. Este vremea să ne trezim, să fim vigilenți. Acesta nu este un timp pentru somnolență spirituală căci acum mântuirea noastră – adică împlinirea deplină a mântuirii noastre, glorificarea noastră când va veni Isus – este mai aproape decât atunci când am crezut. Nu așa stau lucrurile? Cu fiecare zi pe care o trăiți din mântuirea voastră, sunteți cu o zi mai aproape de a doua venire a lui Isus Cristos. Sunteți cu o zi mai aproape de plinătatea asemănării cu Cristos. Sunteți cu o zi mai aproape de slavă. Și datorită acestui lucru, știm că nu există un eveniment profetic mai măreț care să aibă loc înainte de venirea Domnului. Acesta este următorul eveniment. Știm că acesta este timpul să ne trezim. Este vremea să ne trezim. Vorbește despre urgență. Acesta este cuvântul, urgență.

Și biserica întotdeauna a trebuit să trăiască în lumina acestui adevăr. Întoarceți-vă cu mine pentru o clipă la Faptele capitolul 1 și aș dori să vă ofer un alt scenariu pe care Domnul și îngerii Lui l-au oferit ucenicilor la înălțarea Lui la ceruri. După ce a înviat din morți a fost cu ei 40 zile, apoi S-a înălțat în ceruri într-un nor. Și ca să vă reamintesc această scenă, amintiți-vă că ei au întrebat în versetul 6, „în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” Cu alte cuvinte, aceasta este vremea când vrei să-Ți aduci Împărăția și să guvernezi lumea, Doamne, aceasta este vremea când Îți vei așeza domnia milenară și toate celelalte? Și El răspunde în versetul 7, „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Nu puteți ști detaliile exacte ale acestui lucru. Numai Dumnezeu are puterea să le cunoască. Dar în timp ce așteptați, veți primi (ce? versetul 8) „putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Și au început de unde erau, din Ierusalim, apoi trece la următoarea zonă și apoi la următoarea zonă și în cele din urmă în lumea întreagă. Nu este treaba voastră să știți vremurile, dar între timp veți fi umpluți cu Duhul Sfânt. „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb.” Aici apar doi îngeri. Acum, ce vor spune îngerii? Ei se uită în sus, și tocmai au văzut ceva absolut de necrezut. Au văzut un om care S-a înălțat de pe pământ într-un nor și a mers la ceruri, uluitor.

Și acești doi îngeri le spun în versetul 11 „Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre ceruri?” Și poate întrebați „Ce altceva să facă? Uitați-vă ce s-a întâmplat. Nu am mai văzut niciodată așa ceva, unde ai vrea să ne uităm?” Dar intenția întrebării lor este, „De ce vă uitați (și verbul este cu tânjire) ca și cum ați pierde pe cineva?” Apoi asta, „Acest Isus, (nu unul diferit) care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Încă de când a părăsit Isus pământul, de la început, le-a spus că Se va întoarce. Apoi aceasta devine motivația pentru ei ca să împlinească trimiterea de a fi martori în Ierusalim, Iudeea, Samaria, și până la marginile pământului.

A doua venire de aici este prezentată ca fiind următorul eveniment după înălțare din istoria răscumpărării. Poate spui, „Ei bine, se lasă mult așteptată.” Da, dar este în continuare următorul eveniment. Este în continuare următorul eveniment. Și în fiecare zi tu trăiești mai aproape de acel eveniment, la fel și eu. Și poate spui, „Ei bine, nu sunt sigur că cred în a doua venire.” Ei bine, dacă tu crezi în prima venire, dacă crezi că profetul a spus că Isus va veni, și El a venit, S-a născut în felul în care a spus că Se va naște, a trăit în modul în care a spus că va trăi, a murit în felul în care a spus că va muri, a fost îngropat în modul în care au spus că va fi îngropat, a înviat din morți așa cum a spus că va învia, S-a înălțat la ceruri și spune că Se va întoarce. Dovezile de până acum sunt destul de bune. Cred că ar trebui să avem încredere că ceea ce a spus cu privire la a doua venire a Lui este vrednic de crezare. Și El se va întoarce. Nu vrem să fim ca batjocoritorii care spun: „Ei bine, toate lucrurile continuă să fie așa cum au fost, unde este semnul venirii Lui?” aşa cum spune Petru. Au uitat că toate lucrurile nu continuă în modul în care au fost totdeauna. Au uitat de potop? Nu, lucrurile se vor schimba când vine Cristos.

Așadar, mântuirea noastră este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Acum, să ne întoarcem la Romani 13. Ne vom uita la text. Biserica a trăit totdeauna în lumina faptului că următorul eveniment în istoria răscumpărării este a doua venire a lui Isus Cristos. Și nu voi intra acum în toate aspectele acestui subiect, răpirea, necazul cel mare, judecățile și așa mai departe, ci doar mă voi opri la acest gând general că următorul mare eveniment este revenirea lui Cristos.

Acum, cu aceasta în minte este vremea să ne trezim din somn. Versetul 12 spune: „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua.” Acum aveți două propoziții care sunt în legătură și care ne spun următoarele: perioada zilei omului se sfârșește și perioada zilei lui Dumnezeu se apropie. Cu alte cuvinte, Pavel spune, ziua omului se apropie de sfârșit și ziua lui Dumnezeu urmează să înceapă. Știm că este adevărat. Perioada zilei omului este o perioadă scurtă. Poate spui „Ei bine, stai puțin, au trecut două mii de ani de când a spus asta.” Da, dar acea perioadă este foarte scurtă. Și vă amintiți ce a spus Petru, „O zi pentru Domnul este ca o mie de ani și o mie de ani sunt ca o zi.” Și chiar o viață, chiar o durată de viață, o viață normală de 60 sau 70 de ani, Iacov spune că este ca un abur care se arată puțintel și apoi piere. Scurtimea vieții, scurtimea chiar și a deceniilor și a secolelor, în comparație cu eonii eternității fără sfârșit, nu este decât o licărire. Iar următorul eveniment se profilează la orizont. Noaptea aproape a trecut, noaptea zilei omului, noaptea păcatului, noaptea stării decăzute a lumii se apropie repede de sfârșit. Iar ziua lui Dumnezeu, ivirea zorilor Împărăției lui Isus Cristos se apropie. Uneori avem impresia că aproape o putem vedea la orizont.

Întâi Petru 4:7, e nevoie să vă reamintesc ce spune? „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.” Cred că Iacov a simțit același simțământ în inimă. Iacov 5:8 „Fiți răbdători, venirea Domnului este aproape.” Toți scriitorii biblici și creștinii de-a lungul anilor au realizat că venirea lui Cristos este aproape. Ne gândim că este departe pentru că ceea ce vedem este această mică bucată de timp pe care o avem în mijlocul unei veșnicii fără sfârșit. Dar din perspectiva lui Dumnezeu este foarte aproape și azi mai aproape decât a fost vreodată. Așadar, principiul simplul pe care-l prezintă Pavel este aceasta: este vremea să vă treziți. Este vremea să vă treziți. Nu puteți să dormiți când ziua omului se apropie de sfârșit şi ziua lui Dumnezeu este atât aproape.

Și cineva întotdeauna pune întrebarea, „Ei bine, cât de aproape este?” Nu știu acest lucru. Nu este treaba mea să știu lucrul acesta. Știu că este următorul lucru, nu știu cât de aproape este. Uneori mă gândesc că poate fi mâine. Adică, mă uit la renașterea națiunii Israel și îmi amintesc că în Scriptură vorbește despre restaurarea acelei națiuni la sfârșitul vremurilor și îmi pun acea întrebare uimitoare: Cum se poate să existe evrei la fel de neamestecați cum erau în vremurile Vechiului Testament, să fie încă în viață pe pământ, când nu mai există nicio rasă de oameni atât de veche, decât datorită mâinii ocrotitoare a lui Dumnezeu. Și cum se poate ca acea mică națiune să-și păstreze identitatea când acel loc a fost un câmp de luptă și un loc însângerat de-a lungul secolelor? Și totuși și-a păstrat-o iar Dumnezeu Își are scopul său. Scriptura ne oferă multe imagini cu privire la ce să ne așteptăm în vremurile din urmă și le vedem adesea împlinindu-se în vremea noastră.

Acum, aceasta ar trebui să fie un avertisment serios pentru necredincioși, nu-i așa, că Isus vine în curând. Vă amintiți ce a scris Pavel celor din Tesalonic? În 2 Tesaloniceni, cea de-a doua epistolă scrisă lor, capitolul 1 versetul 5, el vorbește despre dreapta judecată a lui Dumnezeu și apoi o explică. În versetul 7 el spune, „la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.”

Cu alte cuvinte, Pavel spune că atunci când Domnul Isus va veni va fi teribil pentru cei care nu-L cunosc. Va fi teribil pentru aceia care nu-L iubesc, care nu cred în El, care nu L-au primit. Și astfel, aceasta ar trebui să fie o motivație pentru cei care nu-L cunosc pe Cristos, faptul că Isus vine în curând.

Mai mult, ar trebui să fie o motivație serioasă și pentru noi. Vreau să spun că simpla așteptare a revenirii lui Hristos ar trebui să schimbe felul în care trăim. Adică, îmi amintesc când eram copil și eram în școală, iar învățătoarea pleca din clasă, și pur și simplu se dezlănțuia haosul. Și apoi auzeai tropăitul ușor al acelor pantofi ortopedici cu talpă-plană apropiindu-se din nou de ușă, iar de îndată ce ajungeau cât de cât aproape de ușă, toți țuști înapoi la bănci, scriind și învățând și arătând, știți, ca niște îngerași. Vreau să spun că același lucru se întâmplă când conduci pe autostradă și îți vezi liniștit de treabă, până când vezi o mașină de poliție alb-negru mergând pe acolo; atunci revii imediat la aproximativ 89 de kilometri pe oră și începi să cânți imnuri, știți. Vreau să spun că, într-un anumit sens, prezența unei autorități ne schimbă comportamentul. Și cum putem reacționa astfel la autoritatea omenească, dar să nu reacționăm la iminența venirii lui Isus Hristos, care este pe punctul de a intra în încăpere? Acest lucru ar trebui să fie o motivație puternică. Cu siguranță a fost pentru scriitorii Bibliei.

Ne întoarcem iarăși la 1 Petru, v-am spus despre 1 Petru 4:7, unde spune „sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.” Și ce? Dar apoi spune, „Fiți înțelepți, deci, şi vegheați în vederea rugăciunii.” Să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, să fiți ospitalieri, să vă folosiți darurile și așa mai departe. Adică, fiți pregătiți. Isus vine. Este același lucru pe care l-am citit acum câteva momente din Iacov 5:8 „venirea Domnului este aproape.” Și ce înseamnă acest lucru? „Să nu vă vorbiți de rău.” Cu alte cuvinte, este vremea să vă uitați la modul vostru de trăire. Transformați-l. Judecătorul este chiar la ușă, spune Iacov în capitolul 5 versetul 9. Adică, El așteaptă la ușă. Ați face bine să fiți atenți cum vă purtați.

În 2 Corinteni, cunoașteți foarte bine pasajul din capitolul 5 versetul 10, „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” Fie bine, fie rău. Se apropie momentul când vom sta înaintea Domnului nostru. Și nu vom fi condamnați pentru păcatul nostru. Cristos deja a purtat condamnarea noastră, dar vom fi judecați dacă ceea ce am făcut a fost bun sau nefolositor. Și noi când vom sta înaintea lui Cristos cu siguranță vom dori să fim lăudați că am fost credincioși Celui pe care spunem că îl iubim. Dacă știm că El vine, ar trebui să schimbăm modul în care ne comportăm.

Îmi amintesc că atunci când eram copil, tatăl meu era un evanghelist, eram un copilaș. La noi acasă erau o mulțime de copii și uneori când tata era plecat, mamei îi era greu. Copiii își permiteau anumite libertăți, pe care altfel nu le-ar fi avut. Dar când ea spunea „Tata vine acasă în două zile”, oh, ne schimbam comportamentul, pentru că voiam să primim un raport bun, și ea să uite ce s-a întâmplat în ultima săptămână și jumătate, și să-și aducă aminte numai ultimele două zile, înțelegeți. Adică, mamele așa sunt, nu-i așa? Vreau să spun că faptul de a ști că întoarcerea lui era iminentă avea un impact asupra întregului nostru comportament; și tot așa ar trebui să fie și în cazul revenirii iminente a binecuvântatului nostru Domn, care va veni, după cum se spune în 1 Corinteni 4:5, și „va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu.” El va veni și va evalua slujirea noastră pentru El.

Așadar, din nou înapoi la Romani. Pavel spune că este vremea să ne trezim din somn, pentru că venirea lui Cristos este următorul lucru. Noaptea a trecut și urmează ziua. Ce înseamnă? Urmează ziua . Este iminentă. Și ziua aici este emblematică pentru ziua lui Cristos, ziua Domnului, ziua Împărăției Lui, ziua venirii Lui. Cuvântul „ziua” este adesea folosit pentru revenirea lui Cristos. Chiar în Matei 7, „Mulți Îmi vor zice, în ziua aceea, Doamne, Doamne, și termenul de zi este asociat cu venirea lui Cristos. În Evrei 10 spune că trebuie să pregătim, așa-i? Să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune și cu cât mai mult cu cât vedem că se apropie ce anume? Ziua se apropie. Așadar, conceptul biblic de zi adesea este în legătură cu venirea Împărăției Domnului Isus Cristos. Aceea este ziua care este opusă nopții și întunericului care vine din păcatul omului. Omul domnește pe pământ, Satan este prințul pământului, și vine ziua când întunericul domniei lui Satan și întunericului stăpânirii omului, exercitat sub domnia lui Satan, va lua sfârșit și Isus Cristos va veni în zorii unei noi zile. Îmi place cum o numește Iuda, el o numește în Iuda versetul 6 „judecata zilei celei mari”, acea zi măreață când Domnul Însuși va veni și întunericul se va sfârși. Evrei 10:37 „Încă puțină, foarte puțină vreme” şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.” Era următorul eveniment și ei nu știau dacă se va întâmpla într-o săptămână. Și ei trebuiau să trăiască în această așteptare, așa cum au trăit întotdeauna toți sfinții și cum suntem și noi. Diferența dintre ei și noi este că noi suntem cu atât mai aproape.

Noaptea istoriei lumii va face loc zilei Împărăției slăvite a lui Cristos. Apocalipsa 11 spune că El va supune toate Împărățiile lumii. Cartea Apocalipsa ilustrează venirea Lui ca o lumină măreață și lumina Lui și slava Lui umple pământul. Este ziuă și este ziua lui Cristos. Aceasta înseamnă treziți-vă, urgență.

A doua poruncă este să lepădați, lepădați. Și în versetul 12 este foarte clar „Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului.” Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului. Acum, acest lucru pare rezonabil, dacă se ivesc zorile. „Să ne dezbrăcăm” înseamnă de fapt să dați la o parte. Poartă în sine ideea de pocăință din punct de vedere spiritual. Ar putea fi folosit pur și simplu cu sensul de a-ți da jos hainele de noapte. Și aceasta este, de fapt, imaginea folosită aici. Dar de asemenea are și conotația de a te pocăi, aceasta este, de a te curăți, de a te debarasa de păcatul tău. Iar Scriptura este cu siguranță plină de îndemnuri pentru credincioși că trebuie să se debaraseze de păcat. Avem resursa neprihănirii în noi prin harul lui Dumnezeu și trebuie să lepădăm păcatul.

În Psalmul 109, ascultați ce spune la versetul 18. Se potrivește foarte bine cu aceeași imagine, „Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui.” Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui. Este aceeași imagine. Iată aici un om a cărui trăsătură caracteristică de personalitate este blestemul și o vede, psalmistul o vede, ca pe o haină. Acesta este tipul de haină pe care trebuie să o lepădăm. Acesta este tipul de haină pe care trebuie să o eliminăm, cu care nu trebuie să fim îmbrăcați noi cei care aparțin lui Cristos.

În Efeseni 4:22 spune „cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare.” Când ai fost mântuit în sens pozițional ai lepădat asta. Acum, dacă mai ai ceva haine din acestea pe tine, leapădă-le, scapă-te de ele. Coloseni 3 spune același lucru în versetele 8 și 9 și sunteți familiari cu acel capitol minunat. Spune, „Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase, care v-ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții” și așa mai departe. Scăpați-vă de așa ceva. Aruncați, nu trebuie să aibă loc în viața voastră așa ceva. Evrei 12:1 spune că suntem într-o alergare. Să dăm la o parte, ce anume? Orice piedică și păcatul care ne înconjoară așa de ușor. Nu te duci să alergi cu o haină groasă, nu dacă eşti în toate facultățile mintale. Te scapi de ea, o arunci. Și în esență aceasta este ceea ce spune 1 Petru 2:1 noi trebuie să lepădăm orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; şi, ca niște prunci născuți de curând, să dorim laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creștem. Așadar, întâi de toate, să vă treziți.

Cu alte cuvinte, să realizați ce vreme este, fraților, voi realizați? Trăim o vreme în istorie când următorul eveniment este venirea lui Isus Cristos. Nu știm când va fi, se va întâmpla la un moment când ne vom gândi cel mai puțin că va avea loc. Va veni ca un hoț în noapte, spune Petru. Asta înseamnă că El nu-și va anunța venirea, va fi o venire pe neașteptate și în liniște și va fi o răpire instantanee a sfinților, ne învață Biblia. Nu știm când se va întâmpla, dar știm următorul lucru, suntem mai aproape acum decât am fost vreodată. Și deja se pare că a trecut suficient timp. Așadar, treziți-vă.

Și acum că v-ați trezit la faptul că este aproape dimineața și Cristos își va aduce Împărăția Sa, să lepădați hainele murdare ale nopții. Acum, imaginea de aici este într-adevăr uimitoare. Ideea este a unui soldat. Și soldatul a purtat hainele de petrecere, hainele unei orgii desfrânate la care a luat parte toată noaptea. Și în cele din urmă a adormit la răsărit și este în continuare în hainele orgiei sale, ale nopții sale de desfrâu. Și comandantul spune, „Uitați, treziți-vă, este aproape răsăritul și lepădați acele haine pe care le-ați purtat și luați-vă armura”, spune la finalul versetului 12. Fiți gata pentru ziua… pentru ziua bătăliei. Când va veni ziua nu vrei să fii găsit îmbrăcat în hainele orgiei tale destrăbălate, vrei să arăți respectabil ca un soldat, așa cum ești de fapt. Ce imagine frumoasă.

S-ar putea ca lumea să aibă o petrecere destrăbălată și undeva la un moment dat te-ai hotărât să te îmbraci și tu cu hainele ei și să faci ce face ea, dar este timpul pentru tine acum să lepezi acele lucruri, pentru că Isus vine. Și când va ajunge aici, vei dori să fii sigur că te înfățișezi ca un soldat ce ești. Leapădă hainele spirituale ale nopții și îmbracă-ți armura.

Așadar, Domnul aici vorbește despre curăție. Prima este urgența, a doua este curăția, curăția, lepădați lucrările întunericului. Întunericul întotdeauna a fost o metaforă pentru păcat, întotdeauna a fost o metaforă pentru rău. Faptele întunericului sunt faptele răului. Și noi trebuie să lepădăm aceste lucruri.

Este un mesaj foarte simplu. Întunericul este asociat cu păcatul. Ne spune acest lucru, nu-i așa, în 1 Ioan capitolul 1. Vă amintiți acel pasaj. „Dumnezeu este lumină (versetul 5) și în el nu este (ce?) întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul.” Vedeți, întunericul și Dumnezeu nu merg împreună. Păcatul și Dumnezeu nu merg împreună, așadar păcatul este o imagine a întunericului. Și noi trebuie să ne dezbrăcăm de lucrurile întunericului.

În Efeseni capitolul 5 la versetul 8 spune, „Odinioară erați întuneric; dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați, deci, ca niște copii ai luminii.” Adică, să luați armura, să arătați ca un soldat al luminii, așa cum și sunteți. Să nu fiți îmbrăcați în hainele întunericului. Vreți să fiți găsiți astfel atunci când Domnul va veni? Vreți să fiți îmbrăcați cu hainele întunericului, pe care lumea le poartă, să faceți lucrurile pe care lumea le face sau vreți să fiți găsiți ca fiind cei care aparțin lui Cristos? Aceasta este problema aici.

Ascultați ce spune Iov 24 și vom trage o concluzie pentru seara asta. El descriind răul, „Alții sunt vrăjmăși ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură. Ochiul preacurvarului pândește amurgul: „Nimeni nu mă va vedea” zice el, şi își pune o maramă pe faţă. Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. Pentru ei, dimineața este umbra morții, şi când o văd, simt toate spaimele morții.”

Cei ce comit păcat, o fac în întuneric ca să nu fie descoperiți. Nu asta spune? Faptul ca cineva să-i vadă și să-i recunoască este pentru ei groaza umbrei morții. De aceea, își săvârșesc jafurile noaptea. Comit adulterul noaptea. Comit crimele noaptea. Își trăiesc răzvrătirea noaptea. Adică, lumea este o lume a întunericului. Lumea poartă hainele răului, fie că se implică într-o distracție destrăbălată sau sunt adormiți, însă zorii vin, răsăritul este aproape. Și este vremea pentru creștini ca să fie siguri că la ivirea zorilor nu sunt găsiți purtând hainele lumii. Efeseni 5:14 „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, şi Cristos te va lumina.” Noi nu putem fi găsiți astfel și trebuie să lepădăm faptele întunericului.

Acum, care sunt aceste fapte? Întâi de toate le menționează ca o ilustrație a genului de lucru pe care nu trebuie să-l avem în viața noastră, cuvântul este chefuri. Este un cuvânt interesant în limba greacă kōmos și în esență înseamnă petreceri destrăbălate, petreceri sălbatice, dezmăț sau orgii de orice fel. La origine, cuvântul kōmos a fost folosit ca să identifice celebrarea care a avea loc când cineva se întorcea acasă după o victorie. Un grup de prieteni se adunau în jurul acestui biruitor care se întorcea acasă de la jocuri, cel mai probabil, de la jocurile istmice sau jocurile olimpice sau alte jocuri, iar prietenii lui îl înconjurau și celebrau victoria obținută. De acolo este originea acestui cuvânt. Dar a ajuns să însemne nimic mai mult decât un grup gălăgios de petrecăreți, un grup de oameni beți pe jumătate, care petreceau toată noaptea, inclusiv muzică și dans și beție, foarte adesea în cinstea unui zeu precum Bahus, care era zeul orgiilor sau bețiilor. Petrecerile târzii din noapte cu băutură, sex și muzică reprezentau kōmos-ul zilei din vremea apostolului Pavel.

Și astfel ceea ce spune el este că aceasta este o parte a întunericului. Aceasta nu este parte a experienței creștine. Nu e locul nostru la nicio petrecere unde se bea. Nu e locul nostru într-un bar în care izbucnesc certuri și bătăi. Nu avem ce căuta, noaptea târziu, chefuind și hoinărind pe străzi cu gânduri rele. Un creștin nu trebuie să se implice în astfel de lucruri. Acestea sunt păcatele tipice ale întunericului. Și apropo, de asemenea este menționat și în Galateni 5:21. Același cuvânt este folosit acolo. Noi nu trebuie să fim implicați în faptele firii pământești, precum invidii, crime, beții, și iată, kōmos din nou, chefuri, petreceri destrăbălate, manifestări de beție nestăpânită în timpul nopții. Niciun creștin nu trebuie să se dedice unor astfel de activități. Este o scenă tipică pentru întuneric.

În 1 Petru, iarăși, capitolul 4 versetul 3 spune: „Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri şi în slujiri idolești neîngăduite.” Asta este ceva din trecutul vieții noastre, nu e din prezent. Nu avem nicio parte în așa ceva. Aceasta se încadrează în faptele întunericului.

La aceasta adaugă cuvântul beții, care este desigur, o idee foarte paralelă, deoarece chefurile destrăbălate, de obicei implică băutură și beții, de asemenea. Cuvântul este methē, este un cuvânt de însoțire. Literalmente acest cuvânt în originea sa înseamnă un concurs de băutură, cine poate să bea cel mai mult, o beție intenționată, nu ceva neintenționat, ci o încercare de a consuma cât mai mult. Iarăși, este menționat în Galateni 5:21 ca o expresie a poftei firii pământești: invidia, crima și beția, concursurile de băutură, complacerea în excesul de alcool cât mai mult posibil indiferent de motivele pe care și le găsește inima. Și iarăși, aceasta este o faptă tipică a întunericului. Adică, Pavel ne vorbește despre ceva care ne este foarte, foarte familiar. Are loc în societatea noastră tot timpul, dar nu în viața creștinului. Noi, când am venit la Isus Cristos și trăim în lumina celei de-a doua veniri și ne-am îmbrăcat cu armura luminii și ne-am dezbrăcat de hainele întunericului, să spunem La revedere la toate chefurile destrăbălate și la beții odată pentru totdeauna.

Apoi mai adaugă două, imoralitate (curvii) și fapte de rușine. Acum, cuvântul imoralitate de aici este o alegere interesantă de cuvinte. Putea să folosească cuvântul pornē de unde avem adulter sau pornografie în limba engleză, care înseamnă păcatul sexual. Dar el alege să folosească cel mai interesant cuvânt. Este cuvântul koitē. și cuvântul înseamnă pur și simplu pat. Poate fi folosit chiar într-un sens pozitiv, cum este în Evrei 13:4, și sunt numai patru locuri unde este folosit în Noul Testament, unde spune „patul să fie nespurcat” și se referă la patul matrimonial. Dar aici spune pat și doar atât spune, chefuri nebunești, beții, imoralitate și lipsă de rușine, pentru cuvântul imoralitate este folosit cuvântul pat, el presupune că noi am înțeles că este patul în care bețivul se regăsește. Este un pat ilicit. Este patul poftei. Este patul adulterului, este patul interzis. Și iarăși același cuvânt este folosit ca să descrie pofta firii din Galateni capitolul 5 versetul 19. Este aceeași idee unde ni se spune că poftele firii sunt preacurvia, necurăția și desfrânarea. În acest caz este un cuvânt diferit, ar trebui să notez, este un cuvânt diferit dar este același păcat al imoralității, care reprezintă o expresie a firii din Galateni capitolul 5. Așadar, patul interzis este adăugat la listă.

Și apoi un alt cuvânt foarte fascinant. Cuvântul pe care-l aveți în traducerea autorizată este „destrăbălare”. Cuvântul pe care îmi place ca să-l traduc cu fapte de rușine este cuvântul aselgeia, și în esență înseamnă fără rușine. Înseamnă să te complaci în păcat fără nicio remușcare. Este parada viciului fără sens, a viciului fără rușine, fără rețineri. De obicei, apropo, în Galateni 5:19 este tradus cu desfrâu. Este o perversiune sexuală neînfrânată și un rău care nu cunoaște rușinea. M-am întrebat adesea: înțeleg cum unii oameni pot cădea în păcat; înțeleg cum, de altfel, oricine poate cădea în păcat; înțeleg că oamenii, atunci când sunt slabi, pot fi atrași și ademeniți în… în păcatele sexuale. Dar îmi este mai greu să înțeleg cum se pot deda oamenii acelor păcate fără să simtă niciun fel de rușine. Și aproape că le etalează ca și cum ar fi ceva cu care să se mândrească: fără nicio preocupare pentru decență, fără nicio preocupare pentru onoare, fără nicio grijă de a-și proteja reputația, desfrâu afișat ostentativ, abandonare în nerușinare. Și acesta face parte tot dintre păcatele întunericului: lăcomia pătimașă, poftele animalice, pura satisfacere de sine, fără niciun gând la ceea ce face aceasta caracterului tău sau caracterului altcuiva. Oameni care au ajuns atât de înrobiți dorinței rele, încât nu mai simt nicio rușine, acestea sunt faptele întunericului: petreceri dezlănțuite, beție, imoralitate, patul nelegiuit, fără rușine.

Și apoi mai adaugă alte două cuvinte, ceartă și invidie, și nu este o listă completă, dar cu siguranță una reprezentativă, ceartă și invidie. „Cuvântul ceartă înseamnă pur și simplu conflict; este cuvântul eris. Înseamnă a te împotrivi, a te lupta. Este spiritul unei competitivități antagoniste. Este spiritul care spune: „Voi face să fie cum vreau eu, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie să calc pe grumazul tău.” Vine în esență din dorința unei inimi pentru prestigiul singular, pentru putere singulară, pentru proeminență singulară. Vine din dorința unei inimi de a poseda totul, indiferent ce ar trebui să piardă altul în această chestiune. Este acel duh care nu poate tolera succesul altcuiva. Nu poate tolera posesiunile altcuiva. Ar fi în stare să fure totul de la toți, dacă ar putea să scape nepedepsit. Este duhul celui care nu este dispus să accepte locul al doilea. Este duhul de macho. Este duhul omului care trăiește doar pentru sine. Nu cunoaște nicio smerenie. Este duhul egoismului radical, în termeni contemporani. Vreau totul pentru mine și vreau acum și vreau indiferent dacă alții trebuie să sufere sau nu. Este atât de caracteristic unui om căzut, tipic o faptă a întunericului, de asemenea menționat în Galateni capitolul 5 versetul 20, ca un alt semn al poftelor firii.

Și în cele din urmă având legătură cu acel păcat, care este păcatul invidiei. Dacă trăiești pentru numărul unul și ești un egoist, cu siguranță vei fi invidios pe oricine care va avea ceea ce tu vrei. Apropo, cuvântul este zēlos, de unde avem cuvântul zelos. Poate fi un cuvânt bun. Sunt lucruri pe care ar trebui să le dorești și care sunt legitime să le dorești. Dar aici este folosit într-un sens negativ. Într-un sens pozitiv înseamnă zel sau entuziasm, într-un sens negativ înseamnă invidie sau gelozie și aceasta este intenția aici. Și iarăși, el este folosit în Galateni 5 versetul 20 ca fiind unul din indicatorii poftei firii pământești.

Acum, toate acestea, spune Pavel, sunt patimi ale întunericului. Ele sunt fapte tipice ale întunericului. Chefurile și bețiile merg împreună. Patul interzis și faptele de rușine, acestea merg împreună. Egoismul și invidia și gelozia merg împreună. Și în viața credinciosului nu există loc pentru așa ceva. Și dacă vezi ceva în viața ta care are legătură cu aceste lucruri, dezbracă-te de el, dezbracă-te. Ele sunt haine ale nopții și niciun creștin nu ar trebui găsit îmbrăcat cu acest fel de îmbrăcăminte atunci când vin zorile și va avea loc sosirea Mântuitorului. Dezbracă-te de ele. La aceasta ne cheamă Pavel.

Când îi scrie lui Tit el spune „Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâți şi urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice.” Iar acum noi nu trăim pentru acele lucruri care sunt temporale, noi trăim pentru ceea ce este veșnic. Nu mai vrem să purtăm hainele întunericului, ci vrem să purtăm hainele luminii.

Sunt creștini, știți, și încă mulți, care se complac în aceste lucruri. Sau poate rămân doar la marginea petrecerilor destrăbălate și a beției, poate se află doar la marginea imoralității și a faptelor de rușine și chiar a egoismului și a invidiei, dar poartă hainele nopții. Și astfel Pavel spune că ar fi bine să te dezbraci de ele. Zorile sunt aproape și zorile înseamnă venirea Domnului Isus Cristos, și nu vrei să fii găsit îmbrăcat cu hainele acestea când El va veni.

Și astfel, punctul său final este îmbrăcați-vă, îmbrăcați-vă, îmbrăcați-vă. Uitați-vă puțin la finalul versetului 12, „să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” Aceasta este integritate, fraților. Cu alte cuvinte, dacă sunt creștin, ar trebui să am integritatea să port haina unui creștin, nu-i așa? Adică, nu are integritate cineva care spune: „Sunt creștin. Am fost îmbrăcat cu neprihănirea lui Cristos, dar dincolo de această neprihănire aleg să port hainele întunericului.” Sunt uimit și șocat cu privire la stilul de viață al multora care afirmă că sunt creștini, și când vezi care sunt plăcerile lor, absolut nicio integritate, nicio consistență.

În loc de aceasta, spune apostolul în versetul 12, să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Și imaginea, desigur, așa cum v-am spus data trecută este a unui soldat. Și soldatul a avut hainele de petrecere pe el și a participat la un chef toată noaptea. Și acum a adormit și se apropie ziua. Iar acum vine strigătul: „Uite, se ivesc zorile, trezește-te, dezbracă-te de hainele de chef din noapte și ia-ți armura pe care ar trebui să o porți ziua ca un soldat.” Aceasta este imaginea și este o chemare pentru soldatul creștin să se trezească și să se dezbrace de hainele lumii și să se îmbrace cu armura luminii, zorile vin și vei dori să fii găsit cu hainele care trebuie, împlinindu-ți datoria când va sosi comandantul tău.

Lumina, apropo, din versetul 13… versetul 12, mai degrabă, reprezintă sfințenia. Lumina este simbolul purității. Lumina este simbolul lipsei de păcat. Lumina este simbolul sfințeniei. Și este un simbol frumos. În 2 Petru 3 spune că noi ar trebui să așteptăm venirea Domnului. Versetul 12, „așteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu.” Versetul 13, „Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” Și dacă așteptați astfel de lucruri, :versetul 14 spune „siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.”

Ascultați, arătați-mi un creștin care poartă hainele întunericului și vă voi arăta un creștin care nu trăiește cu nădejdea revenirii lui Isus Cristos. Cele două sunt incompatibile. Nu poți să porți hainele întunericului și să faci și asta. Nu poți să spui: „Abia aștept să vină Isus, vreau ca El să vină în orice clipă.” Nu poți să spui ca Ioan: „Chiar și aşa, vino Doamne Isuse” când tu ești îmbrăcat cu hainele întunericului. Nu poți să faci asta. Dacă alegi hainele întunericului, alegi să nu aștepți și să nu grăbești venirea zilei lui Dumnezeu, ca nu cumva când va veni El, să fiți îmbrăcați necuviincios și să rămâneți de rușine.

Ideea aici este de armură. Ideea sugerează că suntem implicați într-o bătălie, nu-i așa? Aceasta nu este o viață a hainelor moi și a veșmintelor fine. Și cred cu adevărat că sunt mulți creștini care nu înțeleg războiul spiritual în care trebuie să fie implicați. Imaginea este a unui credincios în Domnul Isus Cristos, care ia armura ca să lupte într-o bătălie. Această armură este prezentată în detaliu și cu claritate de Pavel în Efeseni capitolul 6 unde trece prin toate elementele armurii creștine. El vorbește despre platoșa neprihănirii, despre coiful mântuirii. Vorbește despre brâul adevărului, despre încălțămintea Evangheliei păcii, despre sabia Duhului. El vorbește despre toată armura credinciosului pe care trebuie să o poarte, pentru că aceasta este o bătălie în care suntem angajați. Să luăm armura. Să îmbrăcăm armura înseamnă într-adevăr să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos.

Un alt mod în care spune acest lucru este la începutul versetului 13. El spune: „Să trăim frumos.” Cuvântul literalmente înseamnă „a deveni” și este ideea de integritate. Să umblăm, dacă doriți, cu integritate. Să umblăm în conformitate cu ceea ce suntem. Să umblăm într-un mod care reflectă identitatea noastră în Cristos. Ar trebui să trăim ca soldații care am fost chemați să fim. Conduita noastră, aceasta înseamnă cuvântul a umbla, comportamentul nostru de zi cu zi trebuie să fie în concordanță cu ceea ce se cuvine celor care sunt făpturi ale zilei. Deja am învățat în studiul nostru din Efeseni că noi nu suntem ai nopții, suntem ai zilei și astfel noi trebuie să umblăm ca făpturi ale zilei. Noi trebuie să umblăm ca cetățeni ai Împărăției. Aceasta este integritate.

Acum, examinați-vă viața în lumina acestor lucruri. Te uiți la viața ta și simți o urgență? Este vremea pentru tine să te trezești. Nu știu unde sunt prioritățile tale și nu știu ce faci cu timpul tău și cu banii tăi și cu energia ta și cu darurile tale, dar dacă încerci să aduni o bogăție pentru acest pământ, faci o greșeală foarte serioasă. Adică, ar trebui să fie un simțământ al urgenței. Poate spui: „Ei bine, Domnul nu este încă aici.” Da, dar este cu 2000 de ani mai aproape decât atunci când a fost scris acest text. Și chiar ei au trăit în lumina revenirii iminente a lui Isus Cristos. Suntem mai aproape în seara asta decât am fost săptămâna trecută. Suntem mai aproape decât orice altă generație din istoria lumii care a existat vreodată, acest lucru este evident. Și este vremea pentru noi ca să începem să luăm în serios trăirea noastră în realitatea revenirii lui Isus Cristos. Atât de mulți dintre noi risipesc atât de mult, trebuie să trăim cu simțământul acesta al urgenței.

În al doilea rând, pentru că Isus vine vrem să fim găsiți în El atunci când vine El, fără pată și fără zbârcitură. Când va veni El vrem să-L auzim spunând: „Bine, rob bun și credincios.” Când El va veni vrem să ne găsească cu armura luminii, nu cu hainele întunericului. Este vremea pentru noi să lepădăm așa ceva. Este vremea pentru noi să ne scăpăm de așa ceva. Este vremea pentru noi să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos, să luăm armura luminii, să umblăm într-un mod vrednic cu integritatea pe care o avem. Adică, acest lucru este elementar. Este elementar.

Și apropo, această temă a fost atât de importantă pentru Pavel încât cred că aș fi fost neglijent dacă nu v-aș fi menționat 1 Tesaloniceni capitolul 5 pentru o clipă. Și vreau să vă citesc primele opt versete și să vedem dacă nu cumva sunt un ecou la ceea ce v-am citit din Romani capitolul 13. Versetul 1 din 1 Tesaloniceni 5: „cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea.” Și cum vine un hoț în noapte? El nu vine cu o trompetă și să anunțe. Nu îți trimite o notificare spunând: „apropo, aș dori să trec pe la tine într-o anumită seară, voi fi acolo ca să te jefuiesc.” Nu, el vine când nu te aștepți, vine dintr-o dată, vine când nu te aștepți. Așadar, știți că acesta este modul în care va veni ziua Domnului. Și datorită acestui lucru trebuie să fiți gata pentru ea tot timpul. Va fi atunci când oamenii vor spune „pace și liniște”, se vor gândi că totul va fi bine și totul va decurge în modul cum trebuie să decurgă, apoi dintr-o dată va veni distrugerea asupra lor, ca durerile nașterii peste o femeie însărcinată și nu vor scăpa. Va veni.

„Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric,” nu sunteți în întuneric, ați veni la Cristos, sunteți în lumină, „pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea; şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.” Nu pare ca fiind același concept? Treziți-vă, dezbrăcați-vă de hainele întunericului. Îmbrăcați-vă cu armura, cu platoșa credinței și dragostei și cu coiful nădejdii mântuirii. Versetul 9 „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos.”

Asta vrea Pavel să spună în Romani 13. Noaptea aproape a trecut, ziua se apropie. Ai face bine să fii pregătit pentru când va veni ziua. Și fiecare zi pe care o trăim ne aduce mai aproape de revenirea lui Isus Cristos. Doi Corinteni 5 spune că va fi o zi când vom sta înaintea lui Cristos, fiecare din noi vom sta înaintea Lui în acea zi de judecată, cu toții trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Cristos, ca fiecare să primească după lucrurile pe care le-a făcut în trup, fie bine, fie rău. Cu toții vom da socoteală, într-un fel sau altul. Întâi Corinteni 4 versetul 5 spune că El va descoperi lucrurile ascunse ale inimii înainte ca să ne primim lauda de la Dumnezeu. Și astfel, trebuie să trăim în lumina venirii Sale. Aceasta este concluzia.

Începând cu capitolul 12 din Romani, Pavel a prezentat toate principiile vieții creștine, iar aici ajunge la ideea principală, la punctul culminant: îmbrăcați-vă cu Cristos, astfel încât, atunci când va veni Cristos, să vă recunoască, arătând așa cum trebuie să arate ca unul care Îi aparține Lui.

În 1 Ioan 3 sunt două versete la care ar trebui să ne uităm. Ascultați-le. Versetul 2 și 3 din 1 Ioan 3: „Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu (da, acum suntem, aparținem lui Dumnezeu) și ce vom fi nu s-a arătat încă.” Cu alte cuvinte, ceea ce vedem acum nu este ceea ce vom fi, așa-i? - Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” Când va veni Isus, vom fi ca El instantaneu.

Apoi spune în versetul 3: „Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăță, după cum El este curat.” Cu alte cuvinte, ceea ce spune Ioan este aceasta, dacă trăiești în lumina celei de-a doua veniri, ce va fi cu viața ta? Îți va curăța viața. Îți va curăța viața. Isus vine. Isus vine. Tot ceea ce fac are legătură cu acea revenire.

Cu câțiva ani în urmă, v-am citat o poezie pe care am găsi -o în Biblia bunicului meu. Este preferata mea. Mă gândesc la ea atât de des, când mă gândesc la venirea lui Cristos.

Sună cam așa:

„Când voi sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos

și El îmi va arăta planul Său pentru mine,

planul vieții mele așa cum ar fi putut fi,

și voi vedea cum L-am împiedicat aici,

cum L-am oprit acolo

și cum n-am vrut să-mi supun voia,

va fi oare durere în ochii Mântuitorului meu,

durere, deși El încă mă iubește?

El ar fi vrut să fiu bogat,

dar eu voi sta acolo sărac,

lipsit de toate, în afară de harul Său,

în timp ce amintirea va alerga ca un lucru bântuit

de-a lungul unei cărări pe care nu o mai pot străbate din nou.

Atunci inima mea pustiită aproape că se va frânge

de lacrimile pe care nu le voi putea vărsa.

Îmi voi acoperi fața cu mâinile mele goale

și îmi voi pleca fruntea neîncununată.

O, Doamne, anii care mi-au mai rămas

îi încredințez în mâna Ta.

Ia-mă, frânge-mă și modelează-mă

după tiparul pe care Tu l-ai rânduit.”

Nu știu cât timp mai avem până să vină Cristos, dar este vremea să ne trezim, să ne dezbrăcăm și să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos, ca atunci când va veni, să fim asemenea Lui atât de mult cât putem, până când vom deveni exact ca El prin puterea Lui slăvită. Să ne plecăm în rugăciune

Îți mulțumim pentru timpul acesta în Cuvântul Tău, Tată. Cu inimile mulțumitoare ne-am uitat la acest pasaj în aceste trei săptămâni și ni s- reamintit adânc în duhurile noastre modul în care trebuie să trăim în lumina revenirii binecuvântatului Mântuitor.

Doamne fă, ca, atunci când va veni Mântuitorul, să fim găsiți având un simțământ al urgenței, curăție și integritate. Ajută-ne să trăim pentru ziua aceea. Ajută-ne să tânjim după ziua aceea. Și noi, care spunem că rămânem în Hristos, să umblăm în mod consecvent; să umblăm așa cum a umblat El, pentru ca, așa cum ne-ai făcut copiii Tăi în ceea ce privește poziția noastră, tot astfel să fim pe deplin copiii Tăi și în practică, trăind o neprihănire adevărată, pentru ca lumea să-L poată vedea pe Hristos în noi.

Ne rugăm pentru slava Lui. Amin.