Deschideți Biblia la Matei capitolul 6. Continuăm acum după pauza pe care am avut-o de sărbători și după ultimele două duminici, continuăm studiul nostru cu privire la rugăciunea ucenicilor, din Matei capitolul 6. Rugăciunea ucenicilor din Matei capitolul 6. Permiteți-mi să o citesc din nou, pentru ca să aveți stabilit în minte contextul studiului nostru din această dimineață.

Versetul 9, „Iată dar cum trebuie să vă rugați: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm greșiților noștri şi nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția şi puterea şi slava în veci. Amin!‘”

Acum, studiul nostru din dimineața asta se va concentra asupra versetului 11, o expresie simplă și familiară, cererea „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.”

Cuvântul „pâine” ne descrie caracterul comun al acestei cereri şi simplitatea ei, și totuși ne sugerează un înțeles adânc și profund, care cere studiul nostru atent. Pot să spun asta de la început, în această zi? În mod constant sunt copleșit pe măsură ce studiez acest text, ceas de ceas, zi după zi, săptămână după săptămână. Sunt mereu copleșit de profunzimea acestei rugăciuni. Niciodată în viața mea, până când am făcut această serie aici, nu am realizat cu adevărat ce se află în această rugăciune, în termenii bogăției sale. De fapt, a fost aproape o reţinere în inima mea ca să predic vreodată despre ea, pentru că este o capodoperă în sine. Nu am vrut să adaug niciun MacArthurism la această profunzime. Ar fi echivalentul, în mintea mea, de a lua o pensulă și a încerca să retușez un tablou de Rembrandt sau să iau o daltă și a încerca să-l ajut puțin pe Michelangelo la un înger pe care el l-a sculptat. Pur și simplu aș fi în afara domeniului meu de expertiză și cam așa m-am simțit în dorința mea de a înțelege Rugăciunea domnească. Aproape am simțit că ceea ce ar trebui să fac este doar să o citesc și să merg mai departe, și să o las să vorbească în propria ei simplitate măreață. Și totuși, pe măsură ce m-am gândit la asta, am realizat că există o asemenea putere în ea, că este o asemenea prezență și o asemenea profunzime, încât, dacă nu percepem plinătatea a ceea ce se află aici, vom rata simplitatea sa. Deci, cu o oarecare ambivalență am ales să încerc să dezvolt, să analizez și să întăresc în inimile voastre plinătatea a ceea ce înseamnă cu adevărat această uimitoare rugăciune.

Și ajungem aici la ceea ce poate părea că este cel mai simplu dintre toate. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Şi ne întrebăm dacă avem nevoie de vreo reflecție asupra acestui lucru, iar asta doar arată că nu înțelegem cu adevărat ce este aici. Așadar, să abordăm asta!

Gândindu-mă la pâine mi s-au declanșat săptămâna aceasta unele gânduri. Am citit într-un ziar despre faptul că America, încercând să exercite o anumită presiune asupra Rusiei când a invadat Afganistanul, a decis să rețină miliarde de tone de cereale destinate Rusiei, cereale care erau pentru hrana animalelor, iar animalele erau pentru hrănirea oamenilor. Și pentru că producția de cereale din Rusia a scăzut cu cel puțin 20% sau mai mult, Rusia este în nevoie disperată de cereale pe care noi putem să le oferim. Faptul că nu le dăm aceste grâne se presupune că va avea un impact asupra lor. A fost interesant pentru mine să observ faptul că avem atât de multe cereale astfel încât să le putem da sau să le vindem. Și pe măsură ce am început să examinez acest gând am realizat că avem mai multe cereale decât avem nevoie. De fapt dacă nu ne scăpăm de aceste cereale și nu le dăm Rusiei, va scădea prețul cerealelor atât de mult, încât toți fermierii vor intra în recesiune. Avem atât de mult surplus. Și astfel, guvernul, presupun, va trebui să cumpere cerealele de la fermieri, ceea ce înseamnă că vor tipări mai mulți bani și va apărea inflația și vom fi oricum în aceeași încurcătură, însă cel puțin ea va fi extinsă, și fermierii nu vor trebui să poarte doar ei toată greutatea. Dar avem atât de multe cereale.

Și în timp ce mă gândeam la acest lucru, am găsit un articol în revista TIME, pe care am primit-o ca s-o citesc. Eram conștient de faptul că atunci când ajungem la afirmația „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” poate fi puțin irelevant pentru noi. Mă gândesc oare când a fost ultima dată când te-ai rugat „Doamne, Te rog să-mi dai și mie ceva ca să am ce mânca.” Îndrăznesc să spun că ultima ta rugăciune se prea poate să fi fost „Doamne, ajută-mă să nu mai mănânc încă o masă. Învață-mă să mă auto-disciplinez. Doamne, trebuie să scad în greutate. Ce am nu e de-ajuns doar pentru mine, ci și pentru alți câțiva.” Pare puțin deplasat, nu-i așa? Ce vreau să spun este când a fost ultima dată când am fost cu adevărat disperați cu privire la hrana noastră. Poate că spuneți că acest mesaj ar trebui predicat în Bangladesh sau Cambogia sau Sahara sau altundeva, însă nu în America. Este irelevant. Însă aceasta pur și simplu ilustrează lipsa noastră de înțelegere a adevărului ei uimitor.

Știți cât de mult avem în America? Ei bine, avem atât de multe cereale încât este absolut dincolo de puterea noastră de a concepe. Datorită tehnologiei noastre, datorită bogăției solului și datorită sofisticării utilajelor. De exemplu, se lucrează acum la producerea unui nou tip de porumb și de cereale, care sunt testate în Mexic, care se reciclează și se regenerează precum iarba, pe care nu mai trebuie să le replantezi. Geneticienii fac teste asupra porumbului care va depozita în sol azotul și astfel vom salva vreo 13 milioane de tone de fertilizator, care este obținut din gaze naturale, iar acest lucru va salva și niște energie. Acum au dezvoltat un tip de porumb care crește cu știuleții poziţionaţi altfel, ceea ce înseamnă că îi poți planta mai aproape unul de altul, iar câmpurile își pot dubla sau chiar tripla productivitatea. Echipamentul pe care-l avem, luați de exemplu combinele acelea imense de o sută de mii de dolari, care pot produce 118 000 de dolari din recoltarea de soia într-o zi. Numai unul din aceste utilaje.

Recoltele din SUA, rezultatul vremii aproape perfecte, și a pământului și a tehnologiei sunt dincolo de imaginația noastră. De fapt în acest an, recoltele noastre vor valora 61 de miliarde de dolari. Aceasta înseamnă cu 17% mai mult decât recordul din anul trecut de 52 de miliarde de dolari. Doar să vă faceți o idee: numai porumbul poate umple două milioane de garnituri de tren cu vagoanele cele mai mari care s-ar întinde de treisprezece ori dus-întors de-a lungul Statelor Unite. Avem suficiente utilaje acum, încât dacă ar fi aliniate una lângă cealaltă, am putea să recoltăm tot Iowa într-o singură zi. Și apropo, dacă ar fi să fie recoltat tot statul Iowa de către oameni, ar fi nevoie de 31 de milioane de oameni care se folosesc de 61 de milioane de cai. Tehnologia ne-a oferit o productivitate incredibilă în ce privește hrana.

Și ca să spunem „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” este oarecum deplasat. Adică, m-am dus aseară la cumpărături cu soția și realmente în magazinul în care eram era pâine la nesfârșit, până la saturație. Puteai găsi orice fel de pâine în orice ambalaj doreai. Nu mi s-a părut un motiv de rugăciune major în acel moment. Atunci ce poate însemna pentru noi? Ce ne spune acest text nouă? Sau ar trebui să predicăm o predică în care să spunem „Ei bine, va trebui să vă imaginați că nu aveți deloc și atunci când vă veți imagina că nu aveți, să vă imaginați ca fiind disperați și să vă imaginați că vă rugați pentru pâine.” Este prea ireal. Ne comunică ceva nouă acest lucru? Cred că da. Să descoperim!

În primul rând, trebuie să înțelegeți contextul: Domnul vorbește despre rugăciune aici pentru că rugăciunea este unul din elementele împărăției Sale. Și în Matei, toată cartea Îl prezintă pe Cristos drept Împăratul, toate cele 28 de capitole. Capitolele de la 5 la 7 prezintă caracteristicile Împărăției Sale, sau standardele Împărăției Sale, sau principiile Împărăției Sale, iar unul dintre acestea este rugăciunea. Și astfel, Cristos prezintă aici modul potrivit de rugăciune, modelul de rugăciune potrivit. Și în această rugăciune foarte simplă, avem toate ingredientele necesare pentru rugăciune, dacă vreți să vă rugați conform standardului Său. Și unul din aceste elemente ale rugăciune este să te rogi pentru pâinea cea de toate zilele. Acum, acest lucru nu presupune că o avem sau nu o avem. Este acolo și trebuie să socotim acest lucru așa cum este. Trebuie să știm cum să ne rugăm. Acum, în acest capitol, Domnul ne oferă un model pentru rugăciunile noastre care este fără egal în Biblie, iar acest lucru l-am văzut deja. Am petrecut deja șase săptămâni asupra ei și nu doresc să mă întorc și să mai ar același ogor, însă doresc să știți că acesta este un model pentru toate rugăciunile voastre. Știți ce am observat că fac atunci când mă rog, fie că mă rog alături de frați sau acasă sau la birou sau oriunde mă rog, fie că sunt la volan, sau sunt în legătură cu Domnul sau într-un grup sau sunt împreună cu două persoane, sau orice altceva. Observ că îmi alcătuiesc rugăciunea după scheletul acestui pasaj și fac legătura cu lucrurile esențiale ale acestor principii. Identificându-mă cu ele. Și iată cum m-am rugat: ca Dumnezeu să facă ca acesta să fie modelul meu de rugăciune, în așa fel încât rugăciunea mea să aibă caracterul rugăciunii lui Cristos. Și sper ca acest lucru să se întâmple și în rugăciunea voastră.

Însă în această rugăciune, am văzut întâi de toate, că are două secțiuni: prima are de-a face cu Dumnezeu, a doua are de-a face cu omul, prima are de-a face cu slava lui Dumnezeu, a doua cu nevoia omului. În prima am văzut că sunt trei cereri „Sfințească-se numele Tău. Vie Împărăția Ta și Facă-se voia Ta”, iar acestea trei sunt concentrate asupra lui Dumnezeu și asupra slavei Sale. Apoi vedem alte trei cereri care se concentrează asupra omului și nevoii sale „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, iartă-ne de datoriile noastre și nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.” Dumnezeu, așadar, este chestiunea supremă de aici, și până când Dumnezeu nu este așezat în perspectiva potrivită, omul nu poate să se roage potrivit cu nevoia sa. Țineți asta în minte.

Întâi, vedem numele lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu și apoi trecem la nevoia omului. Nu putem să ne rugăm potrivit în ce privește situația noastră umană, până când Dumnezeu nu este la locul potrivit. Acum, mă grăbesc să adaug, că atunci când ajungem la cea de-a doua parte a rugăciunii, Dumnezeu nu este lăsat deoparte. Chiar dacă Dumnezeu este înălțat în prima jumătate, și a doua jumătate Îl înalță, El nu este lăsat deoparte. De exemplu, faptul că Dumnezeu ne dă pâinea cea de toate zilele, că ne iartă datoriile și nu ne conduce în ispită este o expresie a puterii și a harului Său. Așadar, Dumnezeu este adus pe pământ, la fel și în cea de-a doua parte. Acum vă rog să rețineți „sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta” unde? „Pe pământ, ca și în ceruri.” Cum Își sfințește Dumnezeu numele, cum aduce Împărăția Sa și cum Își face voia Sa pe pământ? Prin faptul că ne oferă pâinea cea de toate zilele, prin faptul că ne iartă de datoriile noastre și prin faptul că ne conduce în viața noastră.

Cu alte cuvinte, este ca și cum cea de-a doua parte a rugăciunii Îl aduce pe Dumnezeu în viața umană, Îl aduce pe Dumnezeu pe pământ, Îl aduce pe Dumnezeu în existența umană, așadar aceste două lucruri sunt învecinate. Nu vrea să spună că primele trei afirmații Îl perie pe Dumnezeu, primele trei cumva îl flatează pe Dumnezeu și apoi ne exprimăm cu adevărat ceea ce vrem pentru binele nostru. Nu. Noi spunem de fapt: Doamne, slăvește-Te prin faptul că ne oferi proviziile zilnice. Doamne, slăvește-te prin faptul că ne ierți în mod constant. Doamne, slăvește-Te prin faptul că ne conduci și ne direcționezi prin Duhul Tău viețile noastre. Doamne, lasă-Te văzut în lumea Ta, ca Împărăția Ta să vină pe pământ. Așadar, nu este vorba că Dumnezeu este lăsat deoparte, nicidecum. Rugăciunea nu înseamnă să-L flatăm pe Dumnezeu ca mai apoi să cerem anumite lucruri de la El.

Inima mea este întristată în mod constant de această mișcare, din creștinism, care pretinde anumite lucruri de la Dumnezeu. O doamnă mi-a trimis o broșură și mi-a spus „Nu cred că înțelegi adevărata resursă pe care o avem în rugăciune. Te rog să citești această broșură.” Iar broșura repeta și tot repeta ceva de genul: avem dreptul să pretindem lucruri de la Dumnezeu, datorită statutului nostru. Nu aceasta este ideea rugăciunii. Deloc. Noi trebuie să-I oferim lui Dumnezeu privilegiul și oportunitatea ca să-Și descopere slava prin împlinirea celor mai adânci nevoi umane. Însă aceasta are loc pentru că dorim ca Dumnezeu să fie văzut, nu pentru că vrem să facem cereri înaintea Lui pentru beneficiul nostru. Dacă rugăciunea devine centrată pe om, dacă rugăciunea devine centrată în sine, dacă rugăciunea devine egoistă în orice sens, atunci încetează să fie felul de rugăciune despre care Domnul nostru a spus că este caracteristică Împărăției Lui. Și totuși atât de mulți oameni se apropie de Dumnezeu în acest mod.

Ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune ca să primim pentru noi mai degrabă decât să lăsăm ca El să-Și glorifice numele. Și dacă vrem ceva, atunci când nu primim, ajungem să ne îndoim de Dumnezeu. În schimb, dacă-L lăsăm pe Dumnezeu să facă alegerea așa cum dorește El să-Și arate slava, indiferent ce face putem să spunem „Să fie pentru slava Ta. Dacă aceasta este ceea ce dorești ca fiind o cale pentru măreția Ta, atunci așa să fie.” Însă când devenim centrați pe noi înșine în rugăciunile noastre, atunci începem să-L punem la îndoială pe Dumnezeu, iar acesta este un păcat serios. Suntem pragmatici în societatea noastră. Suntem operatori de automate. Introducem moneda și dorim un produs, pentru noi. Și astfel, în consecință, credem că e la fel și cu rugăciunea.

De fapt noi tratăm o mulțime de lucruri în acest fel. Mă gândesc adesea la dărnicie. Ştiu că unii oameni dăruiesc ca să primească. Au auzit o predică în care s-a spus că dacă dai, Domnul îți va da înapoi o măsură bună, îndesată și clătinată. Dacă dai Domnului, El îți va da înapoi de atâtea ori și acest lucru este adevărat. Însă, totuși, nu de aceea dăruim. Este alegerea Lui să facă asta. Și de ce oferim? Pentru ca El să fie slăvit în răspunsul Său, nu ca să primim ceva. Este ca acea femeie care a trimis 5 dolari la Episcopul Sheen și a doua zi a primit un cec de 100 de dolari prin poștă. Îi câștigase la un concurs. I-a spus băiețelului său: Este așa de minunat, dărnicia chiar funcționează. La care fiul a răspuns: Ei bine, dacă funcționează așa de bine, de ce nu pui 100 de dolari la episcopul Sheen și să vedem ce se întâmplă. E ca pariatul pe un cal. Pariezi 100 de dolari pe episcopul Sheen. Un scriitor a spus: dacă ar fi crezute toate mărturiile în timpul conducerii de slujire anuală, atunci zeciuiala ar fi poruncită pentru profit și predată ca un principiu de investiții în cursurile de administrare a afacerilor. Acum, cred că la fel facem și cu rugăciunea de multe ori. Folosim mai degrabă rugăciunea ca pe o modalitate de a obține, decât ca o cale prin care Dumnezeu să-Și arate slava, de fapt asta spune și Ioan 14:13.

Acum, să ne uităm la trei cereri care-I oferă lui Dumnezeu oportunitatea să Se glorifice. Întâi „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” vorbește despre o viață fizică, o viață în trupul fizic. În al doilea rând „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” vorbește despre o viață mentală și despre asta vom vorbi mai multe data viitoare. În al treilea rând „nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău”, este o viață spirituală. Pâinea, aceasta este viața noastră fizică. Iertarea, aceasta ne eliberează mintea de frică, de durerea vinei și de povara păcatului. Conducerea noastră și îndepărtarea de rău este o direcție spirituală. Apropo, pâinea se îngrijește de prezent, iertarea se îngrijește de trecut și ajutorul se îngrijește de viitor. Așadar, toate dimensiunile vieții sunt acoperite și toate nevoile vieții sunt acoperite. Este uimitor, minunea, măreția modului în care mintea infinită a lui Dumnezeu poate reduce tot ce reprezintă nevoia umană la trei afirmații simple și profunde.

Acum ascultați, dragilor, această întreagă rugăciune are ca scop glorificarea lui Dumnezeu, întreaga rugăciune. „Tatăl nostru, care ești în ceruri”, aceasta este paternitatea lui Dumnezeu, ne-am uitat. „Sfințească-se numele Tău” este prioritatea lui Dumnezeu. „Vie Împărăția Ta”, este planul lui Dumnezeu pentru viitor. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”, este purtarea de grijă a lui Dumnezeu. „Iartă-ne greșelile” este iertarea lui Dumnezeu. „Nu ne duce”, este protecția lui Dumnezeu. Și în cele din urmă preeminența lui Dumnezeu „căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.” Toate sunt pentru slava Lui. Să nu uitați asta vreodată. Dacă nu învățați nimic altceva din lecția aceasta, învățați că toate rugăciunile voastre sunt pentru slava lui Dumnezeu. Toate sunt. Știți ceva? Chiar și atunci când te hrănești, este pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru susţinerea ta, ați știut asta? De aceea spune în 1 Corinteni 10:31 „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Poate spui: Cum se poate ca mâncatul să fie pentru slava lui Dumnezeu? Este, dacă știi de unde provine, așa-i? Este, dacă îți amintești cine este sursa hranei tale. Este, dacă te gândești la capacitatea de a te bucura de gust. Este, dacă ești mulțumitor față de Cel care S-a îngrijit de hrana ta. Fiecare lucru este pentru slava lui Dumnezeu. Fiecare. Și rugăciunea, fără îndoială, este pentru slava Lui.

Și astfel, ajungem la acest gând că indiferent ce cerem, trebuie să fie pentru slava Lui ceea ce cerem, nu pentru câștigul nostru. Noi nu insistăm înaintea lui Dumnezeu ca să-L facem să se răzgândească în dreptul nostru. David Meyers a spus într-o carte numită The Human Puzzle: „Unii oameni care se roagă se pare nu doar că au o lipsă de credință în ce privește bunătatea inerentă a lui Dumnezeu, dar și ridică ființa umană într-o poziție de control asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu, ne reamintește Scriptura, este omniscient și omnipotent, stăpânitorul suveran al universului. Unii creștini se roagă ca și cum Dumnezeu ar fi o păpușă ale cărei sfori le trag cu rugăciunile, acest lucru nu pare doar superstițios, ci și o blasfemie. Când rugăciunea este vândută ca un mijloc prin care obținem sănătate, succes și alte dorințe de la un automat ceresc, ne întrebăm ce anume este comercializat, este credința sau credința contrafăcută, care este de fapt o caricatură a adevăratului creștinism?” Elton Trueblood a spus: „În unele congregații Evanghelia a fost diminuată la o simplă artă de împlinire de sine. Nu a mai rămas decât egocentrismul.” Și, oh, întâlnim asta atât de mult în creștinismul de azi, în care rugăciunea este doar egocentrism, o împlinire proprie, un exercițiu de răsfățare a sinelui, ca să încerc să obțin de la Dumnezeu ceea ce cer. Nu este bine. Aceste cereri, deși sunt îndreptate către nevoile noastre esențiale, sunt modalități prin care slava lui Dumnezeu se coboară pe pământ și se manifestă. Astfel J.I. Packer spune: „Rugăciunea unui creștin nu este o încercare de a forța mâna lui Dumnezeu, ci o recunoaștere smerită a neputinței și dependenței.”

Așadar, având perspectiva corectă, să ne uităm la această petiție, pentru slava lui Dumnezeu. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.” Aceasta este o nevoie de bază a omului, termenul pâine, dragilor, înseamnă toate cerinţele fizice ale omului. Este un termen larg. Este o rugăciune pentru împlinirea nevoii fizice a omului. Și acest lucru este foarte evident. Însă în societatea noastră este un termen oarecum îndepărtat, pentru că avem atât de mult, atât de mult. Ce ne spune aceasta nouă? Haideți să aflăm. Primul lucru pe care vreau să-l fac este să trec prin cinci puncte: două din ele astăzi, și apoi trei cred că vor fi data viitoare. Însă vreau să le rețineți, pentru că sunt atât de importante.

Întâi: partea materială. Care este partea materială aici? Este pâinea. Vedeți în versetul 11? Pâinea. Nu vorbește despre pâine cu referire la o bucată de pâine. „Pâinea noastră cea de toate zilele”, vorbește despre aspectul fizic. Vedeți, omul nu poate fi o ființă spirituală, dacă nu este o ființă fizică, așa-i? Dumnezeu trebuie să înceapă cu aspectul fizic. Mă cutremur să știu că Dumnezeu, Dumnezeul care este Dumnezeul vremurilor cerești și infinite, Dumnezeul care este Dumnezeul spațiului, Dumnezeu care este Dumnezeul dincolo de timp, Dumnezeul veșniciei, Dumnezeu care este Dumnezeul infinit și sfânt, al universului care ține toate lumile învolburate și stelele care se învârt în mâna Sa. Același Dumnezeu se îngrijește ca cerinţele mele fizice să fie împlinite. Același Dumnezeu este preocupat dacă am hrană să mănânc, haine să mă îmbrac și un loc unde să mă odihnesc. Mă încântă că Dumnezeu, acest Dumnezeu infinit și veșnic, S-a coborât pe pământ datorită iubirii Sale și este preocupat ca nevoile vieții mele într-un mod fizic și ale vieții tale, să fie împlinite. El chiar stabilește anumite condiții ca ele să fie împlinite. Vom ajunge la asta săptămâna viitoare.

Însă pâinea reprezintă tot domeniul fizic. Martin Luther avea dreptate când a spus „Tot ceea ce este necesar pentru conservarea acestei vieții este pâinea, care include hrana, un trup sănătos, o vreme bună, o casă, un cămin, o soție, copii, un guvern bun, pace.” Închei citatul. A văzut care sunt elementele fizice ale vieții, necesitățile, dar nu aspectele luxoase ale vieții. Nu cred că putem să-I cerem lui Dumnezeu luxul vieții bazat pe acest verset, ci doar aspectele necesare. Dacă El alege să ne dea lucruri ce țin de lux, este mâna lui plină de har. Însă El promite să ne ofere cele necesare. Vă amintiți ce spune în Proverbe capitolul 30? Psalmul, Proverbele 30 scris de Agur? Și în versetele 8 și 9 spune: „Doamne, nu-mi da atât de mult încât să uit de Tine și nu-mi da atât de puțin ca ajung să fur și să-Ți necinstesc Numele. Dă-mi pâinea care-mi trebuie.” Cred că aceasta este esenţa acestui lucru. Nu este o căutare după lucruri personale, dă-mi mai mult și mai mult și mai mult și mai mult. Spune de fapt: Doamne, dă-mi ceea ce am nevoie.

Poate spui: John, în viața noastră nu avem nevoi, nici măcar nu trebuie să ne rugăm pentru asta. Ba da, trebuie. Pentru că acum vreau să rețineți asta: această petiție este pentru noi, deși această cerere nu este strigătul disperat al unuia care moare de foame. Apropo, cred că există promisiuni în Biblie care indică faptul că dacă o persoană este neprihănită, Dumnezeu o va hrăni. Biblia spune că Dumnezeu nu va reține intenționat mijloacele de întreținere a vieții pentru un copil neprihănit. Așadar, Dumnezeu Se va îngriji astfel de oricine, în orice situație s-ar afla, dacă este credincios în sfera voii lui Dumnezeu. Așadar, oricine poate spune: Domnul Se îngrijește de mine, sunt neprihănit, atunci de ce mai trebuie să mă rog? Pentru că esența rugăciunii este de fapt o afirmare că toată existența ta vine din partea lui Dumnezeu. Tu spui „Doamne, vreau să știi că eu realizez că Tu ești sursa vieții mele, a hranei mele, a adăpostului meu, a îmbrăcămintei mele.”

Este o afirmare constantă. De exemplu este ca atunci când Îi cer Domnului să mă ierte de păcat și să-mi curețe viața de ceva. Ei bine, de ce Îi cer să facă asta? Nu mi-a promis deja că îmi iartă păcatul? Ba da, însă El de asemenea a spus să continui să mărturisesc. Și când Îi spun Domnului „Doamne, condu-mă și direcționează-mă într-o anumită direcție” nu spune Biblia că El mă va călăuzi și El va fi păstorul meu, și mă va duce pe această cale și pe următoarea? Ba da, însă El vrea să afirm faptul că eu recunosc acea conducere în viața mea. Și uneori când Îl chem pe Domnul spun: „Doamne, ascultă rugăciunea mea și răspunde” oare nu știu că El face întotdeauna acest lucru? Ba da, însă El vrea să afirm acea încredere pentru că acest lucru Îl slăvește. S-ar putea să nu trebuiască să spun: „Doamne, nu am deloc mâncare pentru familia mea, de unde voi avea?” Însă voi spune întotdeauna: „Doamne, tot ceea ce am și toate de care mă bucur alături de cei dragi sunt de la Tine și din mâna Ta plină de har.”

Și astfel, pentru noi este o afirmare a sursei tuturor lucrurilor. Un lucru prețios de știut este că lui Dumnezeu Îi pasă de cerinţele noastre fizice. Așadar, pâinea este materia primă a vieții. Și s-ar putea să nu fim totdeauna la limita foamei, dar noi vom fi mulțumitori întotdeauna, pentru că toate vin de la El.

Acum, acest lucru ne duce la următorul gând, al doilea aspect al acestui verset. Întâi, partea materială este pâinea, și al doilea, sursa este Dumnezeu. Despre aceasta aș dori să vorbesc câteva minute, pentru că eu cred că este important. Știți, ajungem să credem că noi suntem cei care le obținem pe toate pentru noi. Eu îmi câștig existența, câștig salariul, îmi cumpăr pâinea, știți, atunci ce anume Îi datorez lui Dumnezeu? Așa-i? De fapt, eu mă îngrijesc de pâinea mea. Chiar dacă nu spunem asta, atunci acesta este felul în care acționăm. De exemplu, când a fost ultima dată când ai spus „Doamne, Îți mulțumesc pentru pâinea cea de toate zilele, pentru faptul că am hrană să mănânc și haine să mă îmbrac și adăpost deasupra capului, Îți mulțumesc. Am un pat în care să mă odihnesc, am suficientă putere fizică să Te cunosc, să Te percep, să trăiesc viața într-un mod bogat și plin de însemnătate.” Ei bine, la asta se referă aici. Dumnezeu Se îngrijește de lucrurile mărunte. Dumnezeu este implicat. Dumnezeu știe atunci când o vrabie cade la pământ. Dumnezeu cunoaște numărul firelor de păr din capul tău. Și El știe tot ce este în această lume. Şi controlează și poruncește pentru noi, iar noi ar trebui să fim totdeauna mulțumitori.

Știți ce-i interesant, trăim într-o lume care este aproape paranoică. Oamenii sunt atât de temători că își vor pierde existența, din cauza poluării resurselor, așa-i? Ne temem că reactoarele nucleare vor distruge mediul. Ne temem de poluarea mărilor din cauza canalizărilor și a râurilor și a lacurilor. Ne temem de suprapopulare. Ne temem de fum și de poluarea aerului. Ne temem de subțierea stratului de ozon care înconjoară pământul. Ne temem de poluarea spațiului, din cauza gunoiului și metalului care plutește. Ne temem de poluarea trupurilor noastre cu produse chimice. Ne temem de toate acestea. Cu toți banii pe care-i avem și cu toate resursele pe care le avem. Omul știe că este întotdeauna aproape de distrugerea mediului înconjurător, până în punctul în care nu va mai avea nicio resursă, fapt care ar trebui să-l conducă spre recunoașterea faptului că Dumnezeu ține toate lucrurile. Știți, va veni o zi în cartea Apocalipsa, când Dumnezeu va stinge luminile cerului, când Dumnezeu va transforma râurile în sânge, când Dumnezeu va face ca întreaga lume să înnebunească, când marea va înghiți toate vapoarele și va ucide toți peștii, când literalmente devastarea va cuprinde întreaga lume. Când soarele se va întuneca și lumina nu-și va mai da razele ei și când toate resursele vor fi nimicite. Și în Apocalipsa 18, întregul sistem economic se prăbușește și muzica se oprește, pentru că nu vor mai fi cântări de cântat, atunci nu va mai conta ce ai. Nu va mai valora nimic pentru că nimeni nu va mai cumpăra nimic, pentru că nu se va mai putea cumpăra nimic pentru a conserva viața. Și omul știe că există această posibilitate. Însă, omul niciodată nu face legătura, că dacă nu ar ține Dumnezeu toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, toate s-ar prăbuși.

Știți că oamenii de știință au realizat că atunci când toate calculele lor vor fi făcute și când toate examinările vor fi efectuate, va exista un element necunoscut în univers care va face ca toate elementele să se țină împreună constant? Și știința nu are un nume pentru aceasta. De fapt este Dumnezeu. Tot ceea ce avem este de la Dumnezeu, este Dumnezeu care aduce ploaia și face lucrurile să crească. El este Cel care face ciclicitatea anotimpurilor. Dumnezeu este Cel care produce minerale în pământ ca să facă pământul fertil. Dumnezeu este Cel care ne oferă resursele naturale ca să ne putem mișca dintr-o parte în alta. Dumnezeu este Cel care ne oferă animale de la care să ne putem îmbrăca și lucruri sintetice care vin din petrol et cetera, et cetera, care cândva au fost animale. Dumnezeu este Cel care a creat toate acestea.

Astfel, pâinea mea zilnică, necesitățile vieții mele fizice sunt de la Dumnezeu. Astfel o parte a rugăciunii mele ar trebui să fie întotdeauna „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.” Doamne, Te recunoaștem ca fiind dătătorul pentru toate cerinţele fizice.

Știți, doar gândiți-vă din punctul de vedere al hranei. Nu avem timp să intrăm în toate, dar să ne gândim din acest punct de vedere, al hranei. Să ne întoarcem la Geneza capitolul 1 pentru o clipă și să vedem cum Dumnezeu ne-a dat hrana. Geneza 1:29 „Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.” Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăților care se mișcă pe pământ, care au în ele o suflare de viață, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” Acum ascultați aici, Dumnezeu putea să ne facă să mâncăm numai noroi. Noroi la micul dejun, noroi la prânz, și noroi la cină, toată viața și totul ar fi fost gri. Însă Dumnezeu este un Dumnezeu al varietății uimitoare, nu-i așa? Adică, uitați-vă în jurul vostru. Nu semănăm unul cu altul. Și culorile. Mergi afară și lumea de culori este fără sfârșit. Și de ce să nu fie varietate și în ce privește hrana? Și El spune în versetul 29, iată cheia „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.” Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăților care se mișcă pe pământ, care au în ele o suflare de viață, le-am dat ca hrană toată iarba verde. Dumnezeu a văzut că toate erau bune.” Bune ca hrană, bune pentru nevoile din punct de vedere fizic ale omului. Dumnezeu este un Dumnezeu care a așezat o asemenea lume incalculabilă a minunilor și a varietății, dar desigur că omul a pervertit-o, nu-i așa? A devenit o plăcere pentru el să mănânce într-o varietate de moduri. Însă, fără îndoială, este darul bun al lui Dumnezeu care ni le-a dat pe toate într-o doză incredibilă de varietate, Dumnezeu ni le-a oferit în chip minunat și a fost plin de har pentru noi.

Acum să mergem la 1 Timotei capitolul 4 și vă voi arăta un verset comparativ ca să le legăm pe cele două. Dumnezeu a dat lui Israel o lege în ce privește mâncarea, dar care este lăsată deoparte în Fapte capitolul 10, așadar aceasta nu mai există, însă Dumnezeu le-a dat o lege specială în ce privește mâncarea pentru o vreme, ca să-i țină la o anumită dietă, pentru ca să nu se amestece cu națiunile păgâne și să-și pângărească puritatea. Aceasta a fost rânduiala Lui. Însă, când Israel nu L-a mai ascultat pe Domnul și a fost pus deoparte, a fost înființată Biserica, atunci și legea dietei a fost pusă deoparte, conform cu Fapte 10. Coloseni spune de asemenea același lucru „Nimeni să nu vă judece în ce privește aceste lucruri.” Însă mai sunt oameni care vin și spun și vor să tragă linii să vă spună că nu puteți mânca asta sau nu puteți mânca aia. Avem acest lucru în 1 Timotei 4: unii au fost amăgiți de duhuri și de învățăturile demonilor, ele sunt împreună. Și ei spun că nu ar trebui să te căsătorești și că nu ar trebui să mănânci anumite mâncăruri. Și știm că sunt unii care cred că ești mai sfânt dacă nu te căsătorești și dacă nu mănânci carne în anumite zile și alte lucruri, și sunt multe moduri prin care asta a fost ilustrată în istorie. Însă spune textul că: „Dumnezeu a creat această hrană ca să fie luată cu mulțumiri de cei care cred și cunosc adevărul.” Dumnezeu a rânduit această lume incredibilă de hrană pentru noi ca să fim mulțumitori Lui, noi care credem și cunoaștem adevărul. Restul lumii mănâncă fără niciun fel de mulțumire.

Acum, uitați-vă la versetul 4 „orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri.” Acum priviți. „Pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.” Acum, ce înseamnă asta? Întâi, cum sunt sfințite mâncărurile acestea prin Cuvântul lui Dumnezeu? Foarte clar, în Geneza 1:29 la 31 Cuvântul lui Dumnezeu a spus că toate sunt bune. Asta le-a sfințit. Aici Cuvântul lui Dumnezeu spune în versetul 4 „fiecare făptură a lui Dumnezeu este bună.” Și iarăși Cuvântul lui Dumnezeu le sfințește. Așadar, sunt sfințite de Cuvântul lui Dumnezeu. Acum, cum sunt sfințite prin rugăciune? Versetul 3, atunci când sunt primite cu mulțumire. Versetul 4 „când sunt primite cu mulțumire.” Cuvântul lui Dumnezeu le sfințește și le sfințești tu atunci când Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ele. Tu Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru hrană? Ascultați, nu ar trebui să avem o masă fără rugăciune. Știți, există acele lucruri instant care sunt mai degrabă făcute inconștient și indiferent, pe care le arunci ca să te asiguri că ți-ai făcut datoria. Tu chiar ești mulțumitor? Tu chiar Îl vezi pe Dumnezeu ca fiind sursa tuturor lucrurilor?

Ascultați, Dumnezeu ne-a oferit o varietate uimitoare de mâncăruri. Ar trebui să fim atât de mulțumitori. Mâncărurile pe care le avem au fost sfințite deja prin Cuvântul lui Dumnezeu, și ele sunt sfințite în mod dublu când Îi spui mulțumesc lui Dumnezeu. Când tu Îi spui mulțumesc lui Dumnezeu pentru hrana ta zilnică care-ți împlinește nevoia fizică, tu împlinești spiritul „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.” Să realizezi că Dumnezeu este sursa tuturor acestor lucruri, dragilor, asta nu este egoist, nu-i așa? Pentru că acest lucru Îi aduce slavă, nu-i așa?

V-ați oprit vreodată să vă gândiți la tot ce v-a oferit Dumnezeu să mâncați? Aș dori să vorbesc despre asta pentru o clipă. Hrana ne este apropiată tuturora și toți suntem implicați în această chestiune. Desigur, fiecare generație a fost implicată, pentru că este o necesitate absolută. Însă, știți că varietatea este uimitoare, chiar și în Biblie. Am trecut prin niște versete ca să încerc să așez un mic meniu biblic pentru voi, așadar, iată-l. Întâi de toate, Dumnezeu a rânduit hrana vegetală. Acum, în ce privește hrana vegetală sunt câteva categorii. Întâi, cerealele. Și dacă studiați Biblia, veți vedea cum câmpurile Palestinei sunt cultivate, de exemplu, cu grâu, orz, mei, grâu. Acestea sunt doar câteva tipuri diferite de cereale. Și apoi este termenul porumb, iar porumb nu se referă la porumbul indian pe care noi îl numim porumb. Este un termen general pentru toate felurile de cereale care erau folosite, pentru că acest fel de porumb pe care noi îl avem azi nu era cunoscut în acele zile. Se referă la recolte de cereale. Așadar, ei aveau toate aceste recolte. Acum, conform cu Isaia 3:1 și multor pasaje, ei luau boabele, zdrobeau boabele și când erau zdrobite, le transformau în făină. Apoi coceau pâinea și făceau diferite sortimente. Aceasta era o parte însemnată a vieții lor.

Un alt lucru pe care l-am găsit ca fiind interesant era că ei luau boabele de grâu și le lăsau la soare pe o piatră ca să se usuce, le uscau foarte bine și le sărau, iar acestea erau ca și gustare. La fel cum este în magazinele cu hrană sănătoasă, vă amintiți, există acele punguțe cu cereale sărate. Poți să cumperi boabe de soia sau altceva. Nu cunosc prea multe despre acele lucruri, dar era ceva similar. Aveau hrana ca gustare, o hrană crocantă. De asemenea aveau nuci. Conform cu Geneza 43:11 Dumnezeu a rânduit să fie și nuci. De asemenea și legume. Am găsit când m-am uitat în Scriptură că mai sunt și castraveți și praz. Era un fel de ceapă. Pepeni, ceapă, usturoi, fasole, linte, ierburi amare, mentă, mărar și chimen. Și apoi în Ieremia 6:20 vorbește despre trestia mirositoare, care probabil era trestie dulce. Și știți ce înseamnă gustul dulce pentru fiecare din noi, gustul a tot ce mâncăm. Acestea au fost create de Domnul, trebuie să vă amintiți, în starea lor naturală.

Fructele de asemenea sunt o parte a planului lui Dumnezeu cu privire la mâncare. Avem în Biblie struguri, stafide, măsline, smochine, rodii, mere și apoi ceea ce Ieremia și Amos numesc: „fructe de vară.” Nu știm sigur la ce se referă, iar acelea se poate să fie numai nume de soiuri și pot fi o varietate nesfârșită dintre acestea.

Ajungem apoi la animalele pe care Domnul le-a rânduit ca hrană. Și vorbesc aici numai despre țara lui Israel, nu mă refer la ce a mai fost în lume. Însă hrana animalieră, întâi de toate, era formată din carnea animalelor pe care le avem să le mâncăm. Nu este nimic greșit, fraților, să mănânci carne. Nu este nimic spiritual să fii vegetarian. Dacă ești vegetarian și preferi asta, este minunat, este în regulă. Dacă ești carnetarian și vrei să mănânci asta tot timpul, e în regulă și asta. Nu este o problemă bibilică. Nu ești mai spiritual dacă nu mănânci carne. Dumnezeu a rânduit să fie bovine, oi, capre pentru Israel. Și porcul a fost rânduit, cu toate că a fost o restricție care a fost înlăturată în Fapte 10, așa cum am spus. Au preferat mielul, dacă puteau să aleagă. Biblia vorbește despre boul închis. Era un bou care era ținut în staul și nu-l lăsau să alerge ca să aibă musculatură. Îl voiau gras și suculent. Acesta era de asemenea vițelul îngrășat. Apropo, ei mai aveau în Deuteronomul 14:5 o listă de șapte animale care puteau fi vânate pentru hrană. Interesant. Peștele, apoi patru feluri de insecte, conform cu Leviticul 11, care le plăceau.

Acum, nu știu cum serveau acele insecte. Am văzut furnici glazurate în ciocolată într-un magazin sau aşa ceva, nu știu, poate le aveau pe acelea ca fiind de asemenea crocante sau poate le mâncau împreună cu nuci și altele. Nu știu. Mai erau de asemenea, știți, lucrurile care fac poftă, așa-i? Aveau păsări, diferite feluri de păsări pe care le mâncau, puteți să studiați Scriptura și veți găsi în 1 Samuel 26 că mâncau potârnichea. În Exodul 16 mâncau turturele. Și în Matei, aflați că erau și găini care alergau din când în când, și cu siguranță că aveau și ele un scop. Astfel, erau păsări rânduite de Domnul într-o abundență extraordinară. Trecem de la produsele animale pe bază de carne la produsele de proveniență animală prin procesul lactației și avem laptele.

Ei de fapt mâncau produse rezultate din lapte, precum cașul, în Geneza 18:8, care de fapt este unt. Iov ne spune că aveau și brânză. Aveau ouă de la găini. Aveau miere. Aveau lapte de la vaci, de la capre, de la oi și chiar consumau laptele de cămilă, care nu pare prea interesant, însă ei îl consumau. Odată am fost în Egipt și știu că am mâncat un burger de cămilă. Nu era ceea ce spuneau ei că este, însă eu știu ce era. Domnul a mai rânduit o mulțime de condimente cu care să-și condimenteze hrana. Era sare, mentă, anason, tot felul de semințe, muștar, chimen și toate felurile de ierburi și de lucruri care erau folosite pentru condimentarea hranei.

Acum, acest lucru este uimitor pentru mine ca să văd că Dumnezeu a rânduit o abundență incredibilă de astfel de lucruri pentru noi. De fapt când Dumnezeu a spus copiilor lui Israel „Veți intra într-o anumită țară” Dumnezeu a spus despre țara aceea că era ceva special, era o țară unde curgea ce? Lapte și miere. Și ceea ce spunea Dumnezeu era că în țara aceea era o bunăstare fizică. Și apropo, fraților, când veți merge în Israel azi, veți vedea că acest lucru este adevărat. Israel este o țară fertilă. Este unul dintre cele mai fertile teritorii din lume. Și Dumnezeu a știut atunci când Și-a trimis poporul acolo. Dumnezeu a pregătit din abundență o varietate incredibilă de lucruri care sunt necesare pentru împlinirea cerințelor fizice ale vieții noastre.

Știți, mă gândeam la o ilustrație, nu am timp să ilustrez multe din aceste lucruri, însă ar trebui să studiați unele din incidentele din Vechiul Testament unde mâncau și să vedeți varietatea pe care o aveau. Este uimitor. Abigail a copt în grabă. Rețineți. Cum este să coci în acest fel, surori care sunteți soții? A luat 200 de pâini. Este un bun început. Acum, cu siguranță că acelea erau cam mici. Două burdufuri de vin. Din piei de animale, niște lucruri imense. Cinci oi pregătite. Adică, cum ar fi să gătești cinci oi? Cinci măsuri de grâu prăjit, o grămadă de mici chestiuni prăjite. O sută de legături de stafide și două sute de turte de stafide. Le-a pus pe măgari și a plecat. Acum, este interesant. Oh, nu știu cum au avut loc toate acele lucruri, însă știu dragilor că v-ar fi plăcut. Puteți merge la 2 Samuel, 1 Împărați și restul, și puteți să găsiți toate aceste lucruri care au fost procurate ca hrană.

Acum, de unde proveneau toate acestea? Dumnezeu le-a făcut pe toate, nu-i așa? Pe toate. Este amuzant când încerci să le spui copiilor tăi acest lucru și ei nu înțeleg. Ei bine, Dumnezeu nu a făcut hamburgerii sau Dumnezeu nu a făcut hotdogul. Ei nu înțeleg că toate lucrurile sunt alcătuite din părți componente create de Dumnezeu. Până și hainele noastre, suntem dependenți de animale pentru hainele noastre. Suntem dependenți de plante pentru hainele noastre. Și oamenii spun: Ei bine, am o rochie de poliester, știți. Nu e nici animal și nici plantă. Ah, însă știu că este dintr-un produs petrolier, care vine din pământ și acela este creat tot de Dumnezeu. Nu ai nimic. Nimic. Nu mănânci nimic, nu porți nimic și nu trăiești în nimic care nu provine de pe acest pământ, iar fiecare element vine din mâna creativă a lui Dumnezeu.

Este cea mai mare indiferență și lipsă de recunoștință să nu recunoști zilnic faptul acesta și să nu afirmi că Dumnezeu este un Dumnezeu care este activ zilnic în susținerea lumii Lui, astfel că susține cerinţele noastre fizice. Cât de mulțumitori ar trebui să fim pentru purtarea de grijă zilnică și plină de iubire a lui Dumnezeu. Știați că Dumnezeu chiar, asta e uimitor, Dumnezeu a rânduit un sistem care este atât de incredibil. Dumnezeu a trebuit să aibă în sistemul său hrană pentru om, însă ca să aibă hrană pentru om, trebuie să hrănească hrana care-l va hrăni pe om, realizați asta? Și astfel, Dumnezeu trebuie să hrănească animalele și plantele și de aceea sunt minerale și alte animale și alte plante, iar întregul ciclu este pentru ca să rânduiască hrană pentru om. Biblia spune că pentru animalele erbivore sunt plantele, pentru boi este iarbă și paie, pentru cai este orz, pentru păsări sunt semințe, pentru lăcuste sunt plante și Dumnezeu a lăsat ca întregul ciclu să continue.

Și apropo, ploaia este un dar de la Dumnezeu, v-ați gândit la asta? Și dacă Dumnezeu ar închide cerul, nu ar crește nimic. Și dacă nu ar crește iarba și nu ar crește plantele, atunci animalele nu ar avea ce să mănânce. Și dacă animalele nu ar avea ce să mănânce, nici voi nu ați avea, și am muri toți. Așadar, dacă nu este ploaie, toate lucrurile pier. Însă Dumnezeu ține lumea și lasă ploaia să cadă. Tot ce avem este din mâna lui Dumnezeu. Poate spui: Stai puțin, eu îmi câștig banii. Dacă ai capacitatea să te apleci, dacă ai abilitatea să-ți deschizi gura și să vorbești și să îți câștigi existența, dacă ai abilitatea să gândești și să-ți câștigi traiul, Dumnezeu este Cel care ți-a dat această capacitate și abilitate. Și apropo, banii pe care îi ai de la bancă sunt făcuți din lucruri pe care Dumnezeu le-a creat. Hârtia provine din lemnul copacilor și monedele vin din minerale. Tu nu ai nimic, nu este nimic de la tine. Nu este nimic din lume pe care să nu-l fi creat Dumnezeu. Dragilor, vorbim despre dependență. Suntem dependenți de Dumnezeu.

1 Cronici 29:14 spune: „Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.” Tot ce Îi dai lui Dumnezeu înapoi este ceva ce El ți l-a dat ca să începi să lucrezi. Thomas Watson, acel mare puritan cu o inimă dedicată lui Dumnezeu a scris „Dacă toate sunt un dar de la Dumnezeu, puteți vedea lipsa de recunoștință crasă a oamenilor care păcătuiesc împotriva dătătorului lor. Dumnezeu îi hrănește și ei luptă împotriva Lui. El le dă pâine și ei Îi oferă afrontul. Cât de nedrepte sunt lucrurile? Nu ar trebui să strigăm să îi fie rușine celui care avea un prieten care îl ajuta mereu cu bani și totuși a ajuns să trădeze și să-l rănească pe binefăcătorul lui? La fel de nerecunoscător se poartă și păcătoșii cu Dumnezeu, ei nu doar că uită îndurările Sale, ci și abuzează de ele. Așa cum spune în Ieremia 5:7, „‘după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie.‘ Oh, cât de oribil este să păcătuiești împotriva unui Dumnezeu generos, să lovești mâna care dăruiește.”

În Deuteronomul 32:15 spune: „Ieșurun a devenit gras și a azvârlit din picior.” Știți ceva? Cu cât ai mai mult, cu atât mai puțin recunoscător ești, nu-i adevărat acest lucru? Trebuie să fim mult mai atenți în societatea noastră. Poate spui că acest verset nu ni se aplică nouă. Poate ni se aplică nouă mai mult decât li se aplică altor oameni care au foarte puțin, pentru că ei tind să-și exprime această mulțumire și cerere. Nu noi. Nu noi. Pentru că avem atât de mult. Dragilor, suntem dependenți de Dumnezeu, pentru fiecare lucru pe care-l avem. Dumnezeu este Cel care ne împlinește cerinţele fizice. Data viitoare când te vei ruga, adu-ți aminte să afirmi că toate nevoile tale fizice sunt împlinite de Dumnezeu și cere-I cu smerenie să continue să facă acest lucru, pentru ca numele Lui să fie glorificat prin rugăciunea ta de mulțumire.

Ei bine, am vrut să ajungem puțin mai departe, dar vom face asta data viitoare. Să ne rugăm.

Tată, am parcurs doar începutul acestei afirmații minunate și semnificative, și cu siguranță că am atins cea mai importantă parte, și anume faptul că toate lucrurile pe care le primim sunt de la Tine. Oh, Doamne, vrem să fim totdeauna mulțumitori. Vrem ca tot ce avem din punct de vedere fizic să fie sfințit, nu doar de Cuvântul lui Dumnezeu, ci și de mulțumirea din rugăciunile noastre, așa cum i-a spus Pavel lui Timotei. Doamne, fă-ne mulțumitori. Doamne, vrem să știm că nu facem nimic prin puterea noastră, că nu avem nicio resursă, decât dacă ne dai tu să facem. Vrem să știm că Tu ai creat totul, că Tu le ții pe toate, că fiecare dar bun și desăvârșit se coboară de la Tine. Și Doamne, vrem să fim genul de oameni care stau în poziția în care pot primi promisiunile și vrem să-Ți întoarcem darul în fiecare zi cu mulțumirea noastră. Pentru slava Ta, fie ca lumea să ne audă cum Îți mulțumim și să cunoască faptul că nu avem niciun merit pentru nimic, ci toată lauda este a Ta. Fii glorificat, Tată, pentru purtarea Ta de grijă plină de abundență față de nevoile noastre. Ne-am rugat în numele binecuvântat al lui Cristos. Amin.

Ei bine, sunt niște lucruri minunate pentru voi ca să le învățați în ce privește acest subiect duminica viitoare și abia aștept acest lucru. Sper că și voi.

SFÂRȘIT