Matei capitolul 2. Matei capitolul 2. Am parte de un timp minunat studiind și pregătindu-mi gândurile pentru aceste relatări minunate despre nașterea lui Cristos. Cred că Duhul lui Dumnezeu ne va ajuta în seara asta pe măsură ce vom împărtăși împreună ceea ce va fi un studiu biblic mai degrabă decât o predică şi cred că Dumnezeu vă va binecuvânta în mod extraordinar.

Așa cum deja știm, Matei Îl prezintă pe Isus Cristos ca Împăratul. Îl prezintă pe Isus Cristos nu doar ca Împăratul, dar ca Împăratul împăraților. Nu doar ca Împărat al împăraților, dar și ca Unsul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte El este alegerea specială a lui Dumnezeu ca Împărat, Suveranul tuturor oamenilor, Monarhul tuturor timpurilor, Stăpânul universului. Matei face asta încă de la începutul acestei Evanghelii, privind la Isus Cristos. El începe prezentând regalitatea lui Cristos, domnia lui Cristos, maiestatea lui Cristos și continuă pe tot parcursul celor 28 de capitole.

Și chiar în legătură cu nașterea lui Isus Cristos accentul special pus de Matei este să-L vedem pe Isus ca Împărat. Așadar, în capitolul 1, vă amintiți, Îl prezintă pe Isus ca pe Împăratul în virtutea dreptului Său prin naștere. Foarte atent urmărește linia genealogică, începând cu Matei 1:1, până la versetul 17. Aflăm că Isus S-a născut dintr-o sămânță regală. El s-a născut dintr-o linie regală. A avut dreptul să domnească, dreptul să domnească peste Israel.

De asemenea am văzut nașterea Sa din fecioară în capitolul 1:18-25, a fost confirmarea dreptului Său regal. Dumnezeu ocolește un anumit blestem prin nașterea din fecioară, fapt care L-a eliberat pe Cristos de pericolul de a fi descalificat și I-a oferit iarăși dreptul la tron. Așadar, atât din genealogie, cât și din unicitatea nașterii din fecioară, învățăm faptul că Matei Îl prezintă pe Cristos ca Împărat.

Acum, când ajungem la capitolul 2, aflăm iarăși faptul că Matei Îl prezintă pe Isus drept Împăratul. Și face asta în două moduri. Primul, am văzut în primele 12 versete. Ne arată regalitatea lui Cristos pentru că acești magi care sunt niște oficiali care îi recunoșteau pe împărați în lumea orientală, au venit și L-au recunoscut pe Cristos ca împărat.

Cu alte cuvinte, este modul lui Matei de a spune că El este împărat pentru că asta a spus lumea. Iar lumea este reprezentată de acești înțelepți, acești magi, care au venit din orient. Ei erau oameni care îi înscăunau pe împărații persani în mod oficial. Nimeni nu era așezat ca împărat în acea zonă a orientului dacă nu își dădeau ei acordul. Nimeni nu era așezat ca împărat dacă nu era pregătit conform legii lor, iar când ei spuneau că cineva era împărat, atunci era într-adevăr împărat.

Astfel, Matei spune că până și cei care îi înscăunau pe împărații persani L-au văzut ca Împărat și au venit ca să I se închine, oferindu-I daruri, ne spune versetul 11, aur, tămâie și smirnă. Și bineînțeles, primul dintre aceste daruri, aurul, era potrivit pentru un împărat.

Dar mai este o a doua modalitate prin care se poate vedea faptul că El este Împărat în acest capitol și anume opoziția lui Irod. Dacă acest copil nu ar fi fost un împărat și nu ar fi avut dreptul de a domni, atunci de ce ar fi fost deranjat Irod? Este o abordare indirectă din partea lui Matei, dar fără îndoială, el vrea să arate asta. El este împărat nu doar în virtutea cinstei care I se acordă, dar El este împărat și în virtutea urii de care are parte.

Poți să vezi regalitatea Lui prin faptul că acești oameni importanți Îl recunosc ca împărat și poți vedea regalitatea Lui pentru că împăratul care este în locul Lui, un împărat fals, un uzurpator, așa cum era de fapt Irod, care nu avea drept să domnească peste Israel, era un edomit, nici măcar evreu, este amenințat foarte serios de existența Celui de care se temea și care avea într-adevăr dreptul să fie împăratul lui Israel. Așadar, atât prin cinstire cât și prin ură, Matei arată către regalitatea lui Isus Cristos. A fost un motiv pentru închinare și a fost un motiv de frică în ceea ce îl privește pe Irod.

Apoi a fost o a treia direcție în care a mers Matei în al treilea capitol, în prezentarea regalității lui Isus Cristos, și anume împlinirea profeției mesianice. În Vechiul Testament Dumnezeu a așezat anumite profeții privitoare la Împăratul care va veni. Matei selectează patru din aceste profeții – și ne vom uita la ele în seara asta – selectează patru din aceste profeții ca o altă modalitate de a spune că El este într-adevăr Împăratul.

El este împărat pentru că S-a născut împărat. El este împărat pentru că S-a născut din fecioară. El este împărat pentru că are genealogia unui împărat. El este împărat pentru că oficialii persani care înscăunau împărați L-au văzut ca fiind un împărat. Faptul că El este împărat este scos în evidență și prin frica lui Irod că i-ar putea lua tronul. Și El este împărat pentru că împlinește profețiile regale, profețiile care vorbesc despre Cel care va veni.

Iar Matei continuă, ca să întărească regalitatea lui Isus Cristos. Și în textul nostru din seara asta, vom vedea extrema la care a ajuns Irod ca să-L omoare pe cel de care se temea și care avea într-adevăr dreptul la tron. Ne vom uita la acea amenințare și de asemenea ne vom uita la desfășurarea celor patru profeții în care este prezentat Împăratul care vine.

Acum permiteți-mi să adaug asta. Sunt undeva la 332 de profeții în Vechiul Testament cu privire la Isus Cristos. Isus Cristos împlinește aproximativ 330 sau 332 de profeții. Acum, Matei alege doar patru din ele, dar acestea patru sunt unice și atât de complexe că este imposibil să se fi întâmplat accidental. Este imposibil ca aceste patru lucruri să fie adevărate pentru o singură persoană doar din întâmplare. Șansa de a se împlini este infinită și nu poate fi redusă la numere, chiar dacă sunt numai patru. Și când te gândești că sunt 332 în total, pur și simplu te uimește.

Acum, stilul și structura acestor patru profeții îmi arată mie, cel puțin, faptul că formează o unitate literară, că Matei face asta în mod intenționat. Matei nu se plimbă și alege lucrurile la întâmplare. El este într-adevăr dedicat să le prezinte pe acestea patru, iar ele se desfășoară în capitolul 2 foarte frumos, arătându-ne patru aspecte specifice cu privire la Împărat.

Vă rog să notați asta. Fiecare este atașat de o anumită locație geografică. Și din nou, asta ne ajută să vedem că Matei chiar dezvoltă o idee literară aici. Fiecare dintre aspecte are o locație geografică. Toate se concentrează asupra lui Isus Cristos. Acum, cele patru locații cu care are de-a face sunt Betleem, Egipt, Rama și Nazaret.

De fapt, aceste patru locuri vor fi semnificative, legat de nașterea lui Cristos. Acum, acest lucru reprezintă ceva deosebit. Cei mai mulți oameni când vine vorba de nașterea lor sunt asociați cu o singură locație. Isus este în Vechiul Testament, Unsul, Mesia, Mashiah, Cristos, Împăratul, Cel care va veni, Marele profet, aspecte care vor fi asociate cu Betleem, Egipt, Rama și Nazaret.

Toate acestea patru vor fi semnificative la nașterea Sa. Și așa cum am spus, șansa ca cineva să le aibă pe toate în viața lui, în acea ordine, în acea succesiune, așa cum ne este arătat aici, este infinitezimală. Trebuie să fie planul lui Dumnezeu. Și devine una dintre cele mai mari dovezi din toată Evanghelia după Matei în favoarea regalității lui Isus Cristos.

Haideți să ne uităm la ele. Sunt așa de specifice încât elimină orice pretendent și atât de specifice încât pot să-L confirme pe pretendentul real la tron, pe Domnul însuși. Aș dori să încep cu primul aspect. Îl vom numi nașterea la Betleem. Nașterea la Betleem. Și pentru asta ne vom întoarce și vom petrece ceva timp în seara asta cu versetele de la 4 la 6, pentru că acesta este primul pasaj la care ne uităm din această perspectivă.

Aici ne vom uita la ce am văzut în ultimele noastre studii împreună, la versetul 4. Irod este supărat pentru că magii au venit în Ierusalim căutând-L pe împăratul despre care ei spuneau că s-a născut. I-au văzut steaua în răsărit și acum știu că El a sosit. Și doresc să știe unde. Au sosit împreună cu întreg alaiul de soldați persani pe armăsari și cu toată suita, iar Irod este într-adevăr supărat.

Primul pas în mintea lui Irod este să afle unde trebuie să se nască acest împărat amenințător. Trebuie să-L găsească și să-L omoare. Chiar dacă este la finalul zilelor sale este atât de paranoic în ce privește puterea și poziția sa, încât este gata să-l omoare pe copilaș. Așadar, în versetul 4 el îi adună pe preoții cei mai de seamă, pe cărturarii poporului și le cere să-i spună unde urma să Se nască Cristosul.

Nu este interesant faptul că el Îl echivalează pe acest împărat al iudeilor, despre care vorbeau magii, cu Cristosul, Mesia, Unsul? El a știut asta și ei au știut, că era unul și același. Așadar, s-a temut. A auzit suficient din profeția iudaică. A fost expus suficient la iudaism în anii de când se afla poziția de autoritate pe care a avut-o, ca să știe că ei Îl așteptau pe Mesia.

Și acum, când a aflat că Mesia a venit, s-a temut, a vrut să știe unde este, ca să-L omoare pe copil. Așadar, a convocat o întâlnire la nivel înalt cu preoții cei mai de seamă, care erau politicieni, cu cărturarii, care erau teologi și le-a cerut să afle unde trebuia să Se nască.

Versetul 5: „Și ei i-au spus: În Betleemul din Iudeea, căci iată ce a fost spus prin prorocul”. Acum, profetul care a scris a fost Mica. Profetul Mica. De fapt, aceste cuvinte sunt spuse în Mica 5:2. Aș dori să vă spun câte puțin despre Mica pentru că trebuie să știți aceste lucruri înainte să ne uităm la profeție. Mica a fost un profet care a trâmbițat cu putere judecata, iar judecățile lui Mica au fost împotriva profeților falși, a domnitorilor falși și a învățătorilor falși din zilele sale.

În Mica capitolul 2, de exemplu, la versetul 1: „Vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în așternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moștenirea lui. De aceea, aşa vorbește Domnul: „Iată, Eu am de gând să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veţi feri grumajii, şi nu veţi mai umbla cu capul atât de sus, căci vremurile vor fi rele.”

Cu alte cuvinte, se uită la lideri, la acești conducători, la acești prinți, la stăpânitorii care uzurpau pământurile și luau recoltele și casele, făcând ceea ce cu siguranță ar face un dictator, este rolul unui dictator. Și el spune: „Vă voi judeca”.

Capitolul 3, versetul 1. „Am zis: „Ascultați, căpetenii ale lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoașteți dreptatea? Şi totuși voi urâți binele şi iubiți răul, le jupuiți pielea şi carnea de pe oase! După ce au mâncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, şi-i sfărâmă oasele; îl fac bucăți; ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca şi carnea dintr-un cazan”.

Oh, este destul de clar. El spune „Voi realmente rupeți poporul meu, le jupuiți pielea, le jupuiți carnea de pe oase și-i mănâncă și-i fierbeți într-o oală”. Acesta este începutul judecății lui Dumnezeu. Versetul 9 din 3: „Ascultați, deci, lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate, şi care suciți tot ce este drept.

Voi care zidiți Sionul cu sânge, şi Ierusalimul cu nelegiuire! Căpeteniile cetății judecă pentru daruri – cu alte cuvinte îi mituiau pe judecători – preoții lui învață pe popor pentru plată, şi proorocii lui prorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? – acum erau pioși – Nu ne poate atinge nicio nenorocire!”

„De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălțime acoperită de păduri.” Va deveni sterp.

Acum, acestea sunt judecățile pe care Mica le-a tunat împotriva învățătorilor falși. Când face asta, el are în vedere o vreme în viitor, când urma să vină un adevărat învățător, când va veni un adevărat împărat care va domni prin bunătate și dreptate. Și el vorbește despre asta mai departe în carte. Și în vorbirea despre Acela care va veni, Cel măreț și slăvit care va veni în zilele din urmă, așa cum începe în capitolul 4, când vorbește despre zilele din urmă.

Și pe măsură ce vorbește despre Cel care va veni, ajungem la 5:2. Când ajungem la 5:2, aflăm că acesta este locul în care Cel care trebuie să vină Se va naște. „Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”

Și aici este Împăratul cel Veșnic, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană veșnică a Trinității, Care Se va naște și Se va naște într-un loc neînsemnat, numit Betleem, mic între miile de cetăți și sate ale Iudeii. Și astfel Mica privește peste secole, vede nașterea Împăratului, vede nașterea Împăratului legată de un loc obscur.

Așadar, aceasta este prima profeție de care vorbește Matei și se asigură că este accentuată în mod corect, nu cred că marii preoți și cărturarii au citat profeția din acest text. Cred că doar au spus în versetul 5, priviți ce se spune în Matei 2:5: „Și ei i-au spus: În Betleemul din Iudea, pentru că asta este scris de prorocul”.

Cred că apoi Matei a adăugat versetul 6. Matei vine cu citarea: „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” Și Matei își folosește dreptul inspirației din moment ce Duhul Sfânt l-a inspirat în mod egal atât pe el cât și pe Mica și are dreptul să facă ceva cu profeția lui Mica și să adauge anumite lucruri care sunt specific afirmate pentru acea vreme, în același timp el face referire la Mica.

Și astfel Matei citează din Mica 5:2 și spune că Isus va veni din Betleem. Betleemul, mic și nesemnificativ, de unde nimeni nu s-ar aștepta să vină un mare monarh, unde nimeni nu ar căuta un împărat. Și exact acesta este locul de unde va veni Împăratul. Împăratul va veni din Betleem. Nașterea va fi la Betleem. E bine să notați. Nimeni în toată istoria relației dintre Dumnezeu și Israel nu putea să afirme că este Mesia și nu putea să aibă acest drept, dacă nu s-ar fi născut la Betleem. Acela este locul. Împăratul va veni la Betleem. Nașterea este acolo.

Să trecem la cea de-a doua profeție. Deja am vorbit despre nașterea la Betleem în detaliu. Și în acea naștere vedem cinstea acordată de magi și ura lui Irod. Dar vedem profeția cu numărul unu împlinită. Acest lucru este important pentru Matei. Împăratul va veni la Betleem. Vă rog să rețineți. Isus a făcut asta.

Acum, cea de-a doua profeție – prima a fost nașterea la Betleem. Pe cea de-a doua o numesc exodul în Egipt. Exodul spre Egipt. Suntem la versetul 13. Continuăm de la textul la care am rămas. Versetul 13. Aceasta este numită uneori „fuga în Egipt”.

Și întotdeauna mă gândesc la un desen pe care un copilaș l-a făcut la școala duminicală. Învățătoarea a spus: „Aș dori să desenați fuga în Egipt și desenul să fie făcut așa cum spune Biblia”. Așa că un copil a desenat, iar când învățătoarea s-a uitat s-a înspăimântat. Desenase un avion Boeing 727 cu patru oameni în cabină.

S-a uitat la copil și a spus: „Ce este asta?” El a răspuns este: „Zborul către Egipt”. Ea l-a întrebat: „Bine, dar cine sunt acești oameni?” „Oh” a răspuns el: „aceștia sunt Iosif cu Maria și copilașul Isus”. Și ea a întrebat: „Dar cine este cealaltă persoană?” „Oh, este Pontius, pilotul”. Zborul acesta nu e chiar fuga în Egipt din Biblie.

Ce s-a întâmplat când a avut loc exodul către Egipt? Este o împlinire fabuloasă și fascinantă a profeției. Când magii au venit, cred că atunci când magii au ajuns în cele din urmă la Betleem și acum ei erau într-o casă, iar Copilașul avea câteva luni, cred că a fost un moment de mare bucurie, un moment de mângâiere pentru că până în acel moment Iosif și Maria, din câte știm, nu au avut nicio confirmare a acelui măreț mesaj pe care l-au auzit de la înger.

Ei au știut clar de la Dumnezeu prin înger că acest copil va fi Fiul lui Dumnezeu, Emanuel, Dumnezeu cu noi, Mântuitorul și toate acestea. Dar îmi imaginez momentul când magii au intrat și au afirmat și au confirmat, acesta a fost un moment de încredere, de mare bucurie, un moment de anticipare pozitivă. Cu siguranță că și-au amintit în acel moment cuvintele minunate vorbite de înger lui Iosif, Mariei de către Gavril, de Elisabeta Mariei, spuse de păstori lui Iosif și Mariei, spuse de Simeon și s-au gândit că toate sunt adevărate.

Și aici sunt confirmate de acești oameni. Însă Simeon, vă amintiți, a spus de asemenea că o sabie va străpunge inima Mariei. Nu a durat multă vreme după plecarea magilor, care a fost o confirmare deplină și bucurie, și fericire, și stare de bine și mirare, iar ei erau atât de încântați și de mângâiați de faptul că erau pe calea care trebuie și acești oameni din orient veneau cu confirmarea. Însă la scurt timp sabia a fost scoasă și a început să străpungă.

Aflăm imediat în versetul 13. „După ce au plecat” – cu referire la magi – „un înger al Domnului i-a apărut în vis lui Iosif noaptea zicând” – și vă amintiți, că acest vis nu era un vis ca oricare altul. Aceasta este o stare de semi-conștiență și nu este o idee construită în imaginația minții umane.

Aici are loc de fapt o confruntare cu un înger, ceva unic în vremurile biblice de revelație. S-a întâmplat cu Petru, atunci când încerca să adoarmă, pe acoperișul casei din Iope. A avut loc din când în când. A avut loc și cu Daniel, Abimelec, Iacov, Iosif, Laban, pitarul și paharnicul. A avut loc și în viața lui Faraon.

Sunt vremuri când Dumnezeu face așa, iar acesta a fost unul din acele momente. Sunt mai multe ocazii când a vorbit în vis în vremea nașterii lui Cristos. Așadar, a fost un vis special. Un înger i-a apărut lui Iosif și i-a spus: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui” și vă rog să rețineți faptul că de fiecare dată când îi vedeți pe cei doi împreună, veți vedea prima dată numele Pruncului, pentru că narațiunea este despre El „fugi în Egipt și rămâi acolo până când îți voi spune, pentru că Irod are să caute să ia viața Pruncului”.

Acum, magii sau înțelepții au plecat, conform cu începutul versetului. Când au plecat, au fost înștiințați de Dumnezeu, ne spune versetul 12, de asemenea într-un vis „ca să nu mai dea pe la Irod și s-au întors în țara lor pe un alt drum.” Șiretlicurile omului nu vor putea niciodată să zădărnicească planurile iul Dumnezeu. Așa cum faraon a fost oprit de Dumnezeu din a-i nimici pe israeliți printr-o intervenție divină din partea lui Dumnezeu, tot așa și Iosif a fost avertizat să fugă la fel cum au fost și magii.

Dumnezeu Îl protejează pe Fiul Său. Dumnezeu Îl protejează pe Mesia. Iar țara Egiptului, care odată a fost un loc de sclavie și de apăsare, acum devine un loc ceresc. Acum devine o casă. Acum devine un loc de ascunziș. Acum devine un refugiu pentru mica familie care fuge de pericolul iminent.

Cuvântul „a fugi” este interesant, ca o notă de subsol aici. Cuvântul este anachōreō, nu că ar fi important pentru voi, cu excepția studenților care cunosc limba greacă, dar mai este folosit în Evanghelia după Matei de două ori. Și în amândouă cazurile înseamnă a fugi de un pericol. Este un cuvânt special care implică pericolul. A fugi sau a se îndepărta sau a se muta de lângă un pericol.

De fapt doar ca să vă ofer un exemplu, Matei 4:12: „când a auzit Isus că Ioan a fost închis, a plecat în Galilea”, cu alte cuvinte, Isus a știut că era în pericol atunci când Ioan a fost întemnițat, așa că a plecat. Este un cuvânt care înseamnă a fugi în perspectiva pericolului. Așadar, magii au știut pericolul și au fugit. S-au întors în țara lor pe un alt drum. Și, odată ce au plecat, îngerul a venit iarăși la Iosif și i-a spus să fugă și el. Vă rog să observați, el spune: „Scoală-te și ia Pruncul și fugi”.

Este interesant cuvântul din limba greacă pheuge de unde avem cuvântul – care? Fugar. Fugă. Este un prezent imperativ, care înseamnă o acțiune continuă. „Începe procesul de a fugi”. A fost o călătorie lungă de 120 km până la granița cu Egiptul și cel puțin încă 160 km până în interiorul țării. Se prea poate să fi călătorit 280 km și a durat zile și săptămâni pentru că nu puteau să meargă repede datorită Copilașului. Și ei au fost nevoiți să fugă în Egipt, o călătorie de multe, multe zile.

Acum, aș dori să vă vorbesc puțin despre Egipt, în acest punct al istoriei ca să înțelegeți despre ce este vorba. Egiptul era un azil natural pentru evrei, în special din perioada revoltei macabeilor. Aș dori să stabilesc contextul pe scurt. Nu va dura mult.

Între Vechiul Testament și Noul Testament a fost o perioadă de guvernare a Greciei asupra lui Israel. În Noul Testament vedem Roma ca fiind cea care guvernează. Puterile din Vechiul Testament sunt Babilon și Medo-Persia. Cu o scurtă perioadă între ele în care domnește puterea grecească. În acea perioadă a avut loc o revoluție. Acea revoluție a fost condusă de unii oameni numiți macabeii, o familie iudaică. Ei au condus de fapt revoluția. Și din vremea revoluției macabeilor și din ceea ce numim perioada intertestamentală, mulți evrei din acea vreme au început să fugă în Egipt.

Chiar înainte de asta, vă rog să rețineți, chiar înainte de asta, Alexandru cel Mare a rânduit ca evreii să poată locui în Egipt. De fapt, într-o cetate anume din Egipt, care era deosebită, ați auzit de Alexandria? A numit-o după numele său. Așadar, când a cucerit Egiptul, a așezat această cetate, Alexandria, și a îngăduit ca această cetate să fie un loc de scăpare pentru evrei. Acolo puteau fugi. Puteau merge acolo. Puteau să populeze zona. Și mulți evrei au fugit.

De fapt, cei mai mulți istorici cred despre comunitatea de la Qumran– comunitatea de la Qumran este comunitatea care era situată lângă Marea Moartă, a fost un fel de comunitate ascetică, un fel de grup de pustnici evrei care trăiau pe malul mării. Ei erau cărturarii care au copiat Vechiul Testament, care a fost găsit și care acum este numit Sulurile de la Marea Moartă. Acestea au aparținut comunității Qumran.

Cei mai mulți istorici cred despre comunitatea de la Qumran că nu s-a întors niciodată, ei au fugit cu mult timp în urmă și nu s-au întors decât după mult timp de la moartea lui Irod. Câtă vreme Irod a domnit acolo, tot mai mulți evrei au fugit în Egipt. A început în perioada macabeilor, iar apoi a fost o migrație limitată. Sub domnia lui Irod a avut loc un exod masiv. Cei mai mulți oameni cred că acest lucru nu a avut loc până în jurul anului 31, anul 31 î.Cr. când comunitatea de la Qumran în cele din urmă s-a salvat și nu s-au întors decât după moartea lui Irod.

Așadar, cei care fugeau de regulă mergeau în sud, către Egipt. Și a devenit realmente suprapopulat, cu rezidenți evrei încă din perioada macabeilor. Și aveau privilegii egale. De fapt, Alexandru cel Mare a spus: „Le vom da privilegii egale cu ale macedonenilor”. El era macedonean.

Cred că este interesant pentru voi să vă amintiți că în anul 150 î.Cr., evreilor li s-a dat un templu al lor în Egipt, un templu separat a fost construit pentru ei, pentru prosperitatea comunității lor. De fapt, în anul 40 d.Cr., ceea ce înseamnă imediat după moartea lui Cristos, istoricul Filon spune că erau cel puțin 1 milion de evrei care trăiau în Egipt.

Așadar, Egiptul a devenit foarte populat cu evrei, a fost un loc de refugiu, de siguranță și de salvare pentru ei, unde nu se temeau de nimic. Personal cred că darurile primite, aurul, tămâia și smirna au fost purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru acea mică familie, ca să poată locui în Egipt, pentru că erau foarte valoroase și fără îndoială că le puteau vinde sau să le dea la schimb, pentru lucrurile de care aveau nevoie ca să trăiască, cel puțin până când putea Iosif să găsească ceva de lucru, în lunile cât au fost acolo.

Însă motivul principal pentru care au ajuns acolo nu a fost pentru că era un loc plăcut în care să trăiască evreii, nu ca să scape de sub asuprirea lui Irod. Motivul principal pentru care s-au dus acolo a fost doar pentru că acolo a spus Vechiul Testament că va merge Mesia. Nu sunt sigur că au știut asta în acel moment. De fapt, sunt chiar sigur că nu au știut datorită obscurității textului Vechiului Testament. Dar Dumnezeu a știut asta și Dumnezeu și-a îndeplinit planul.

Știți, cu ani în urmă când eram copil mă tot miram cum de au ajuns să meargă tocmai în Egipt. M-am gândit de ce Dumnezeu nu – știți voi, am citit cum a trecut Isus prin mulțime și nu L-au putut atinge. Și apoi am citit despre Filip, care a fost în Gaza, și Duhul Sfânt l-a luat, nu știu cu ce, cu un fel de navă cerească și l-a dus în deșert. Era în nord și l-a dus în sud în deșert.

Și adesea m-am gândit: „Ei bine, de ce nu a făcut Dumnezeu asta? Să ridice acea micuță familie în spațiu și să-i țină acolo dacă era nevoie, ca într-un fel de elicopter divin, până când totul se rezolva și să-i aducă înapoi din nou?” Sau „De ce a fost nevoie să facă această călătorie lungă?”

Însă, cred că a fost o parte a umanității. A fost o parte a identificării cu vicisitudinile vieții. Acesta a fost un Copil ca oricare alt copil, dependent de grija tatălui și a mamei Sale. Și ei au fost nevoiți să aibă grijă. A fost nevoie să se mute și să meargă și să poarte Copilașul, așa cum trebuie purtat orice copil. Asta este parte din faptul că Dumnezeu a devenit om și era necesară experiența umană în toate aspectele. Astfel cred că ei au făcut ceea ce ar fi făcut orice altă familie.

Acum, Irod a vrut să-i omoare iar Irod nu era decât un pion. De fapt nu era chiar Irod. Era diavolul. Era Satan, care este un ucigaș. Citiți Apocalipsa 12 și veți vedea în Apocalipsa 12 întreaga narațiune a modului în care încearcă diavolul să Îl omoare pe Cristos. Este balaurul care-l urmărește pe copil în Apocalipsa 12 și încearcă să-l omoare.

Astfel, ei au fost trimiși în Egipt și vă rog să observați ce spune la finalul versetului: „rămâi acolo până îți voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.” Dumnezeu cunoștea gândurile lui Irod. Dumnezeu a știut complotul lui Irod. Nu putea să fie fățarnic cu Dumnezeu. Nu putea să-L înșele pe Dumnezeu nicidecum. Îngerul a spus: „Mă voi întoarce. Trebuie să rămâi acolo până când mă voi întoarce și îți voi spune ce să faci”. Așadar, era o promisiune că îngerul se va întoarce.

Acum, fraților, este absolut incredibil ce au născocit unii oamenii înguști la minte cu privire la ce s-a întâmplat în Egipt. Aș dori să spun numai atât. Tot ceea ce știm cu privire la Egipt este în versetul 13. Vă spune multe? „Fugi în Egipt. Stai acolo până îți voi spune”. Atât. Și totuși, sunt volume de cărți scrise cu privire la ce s-a întâmplat în Egipt.

De fapt, este o carte numită Evanghelia copilăriei Domnului nostru, care tratează viața Sa în Egipt. Este o lucrare contrafăcută și inventată, așa cum au apărut multe cărți false în perioada de început. Cartea spune că ori de câte ori copilul umbla, automat cădeau idolii la pământ. Spune despre Isus, că atunci când era foarte mic în Egipt, a dat peste un preot egiptean care avea un copil de trei ani posedat demonic, iar Isus a luat o bucată din materialul cu care era înfășat, în această vreme încă se târa, și a pus bucata de material pe capul acestui copil de trei ani care era posedat demonic și acesta a fost vindecat instantaneu.

Și oriunde mergea Maria – nu era chiar sigur să mergi după ea. Aceasta este încă o istorisire falsă. Oriunde mergea Maria, oricine se uita la ea era vindecat. Și oriunde mergea Copilul, hoții fugeau în pustie. Oriunde se ducea toate felurile de boli erau vindecate. E chiar nebunie. Nu știm nimic despre niciunul din aceste lucruri.

Celsus este citat de Origen, părintele bisericii din perioada timpurie, spunând: „Isus după ce a fost născut ca fiu nelegitim și a lucrat în Egipt, a ajuns la cunoștința unor anumite puteri miraculoase în Egipt, s-a întors în țara lui și prin intermediul acelor puteri s-a autoproclamat ca fiind un dumnezeu”. Cu alte cuvinte, S-a dus în Egipt ca să învețe magia.

Și știți ce spune Talmudul? Talmudul iudaic spune: „Zece măsuri de vrăjitorie s-au coborât în lume. Egiptul a primit nouă, iar restul lumii numai una”. Acum, rabinii evrei autori ai Talmudului credeau că Egiptul era centrul vrăjitoriei. Și erau mulți evrei care învățau că Isus S-a dus în Egipt când a fost copil, a învățat vrăjitorie, S-a reîntors și a înșelat lumea ca să creadă că El este Mesia.

Acum, aceasta este o învățătură iudaică despre Isus Cristos. Și au luat toate acestea din spațiile albe ale versetului, versetul 13. A mers în Egipt. Ei bine, tot ce știm este că a mers în Egipt și asta e tot ce știm. A stat acolo. Dar credeți-mă, nu a învățat vrăjitorie și nu a venit să înșele lumea prin magie. A mers în Egipt pentru că era parte a profeției.

Iosif a ascultat de înger. Versetul 14: „Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.” A plecat. În întuneric, spune, noaptea. Au scăpat. Și sunt sigur că nu au spus nimănui pentru că dacă s-ar fi aflat de plecarea lor, la ritmul cu care mergeau și care era suficient de lent, cu siguranță că soldații lui Irod ar fi fost imediat pe urmele lor. Ar fi fost un dezastru. Sunt sigur că au fugit în noapte și nu au spus nimănui nimic. Și apropo, Matei omite detaliile pentru că nu este preocupat de detalii, el este preocupat de profeție.

Să ne uităm acum la versetul 15. „Acolo a rămas” – în Egipt – „până la moartea lui Irod”. Ne oprim aici. Au rămas până la moartea lui Irod. Și nu cred că a durat multă vreme. A murit chiar înainte de Paște în martie sau aprilie în anul 4 d.Cr. A fost într-un timp foarte scurt, poate câteva luni. Este greu să fii sigur, dar este o bănuială pertinentă.

Ne uităm la versetul 19, care reia ideea. Spune: „După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt”. Așadar, după ce a murit Irod îngerul a venit și a spus „Acum, e în regulă. Acum puteți pleca”. Așadar, cândva după ce au plecat a murit Irod. Și apoi îngerul a venit. Dar de ce s-au dus în Egipt? Care a fost profeția?

Uitați finalul versetului 15. Toate acestea, nu ca să fie salvați. Ei bine, Dumnezeu putea să facă sta în orice fel ar fi vrut. Vedeți, Dumnezeu a vrut să confirme acreditările lui Mesia. Așadar, le-a atașat de o profeție. Și spune: „ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice”.

Ascultați, aceasta este una din cele mai importante afirmații pe care le puteți găsi în Biblie, deoarece vă spune că profeții care au scris paginile Cuvântului lui Dumnezeu au fost inspirați de însuși Dumnezeu. „Ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.””

Cu alte cuvinte, profetul din Vechiul Testament spunea că Fiul, Împăratul, Unsul, Mesia, Cristosul va ieși din Egipt. Ei bine, ascultați, cum ar fi putut copilul să iasă din Betleem și să iasă din Egipt dacă nu ar fi lucrat Dumnezeu în circumstanțe extraordinare? Dumnezeu a rânduit totul cu mult timp înainte prin Alexandru cel Mare. Dumnezeu a pregătit Egiptul pentru cele câteva luni când va veni acolo copil fiind. Dumnezeu conduce istoria și toate lucrurile se îmbină în planul Său. „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt”. Unde se află? Osea 11:1. Osea 11:1.

Acum, aș vrea să vedeți puțin din contextul acelei profeții. Osea 11:1 spune: „Când era tânăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” Acum vă rog să remarcați ceva foarte interesant aici. La cine se referă în Osea 11:1? Cine este fiul de acolo? Israel. Cine este fiul aici? Cristos. Cum se poate? Unii oameni au spus: „Stai puțin. Când a fost făcută profeția, a fost făcută cu referire la o afirmație istorică despre Israel. Acolo nu este nicio profeție. Este o referire la un lucru trecut”. „Când era tânăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.”

Și orice cercetător biblic care studiază cartea lui Osea vă va spune că Dumnezeu face referire la vremea când a chemat pe Israel din robia Egiptului. Acum, care este profeția? Nu este la viitor. Cum se relaționează la această realitate? Ei bine, despre aceasta vrem să vorbim. Permiteți-mi să vă spun care este mesajul cărții Osea.

Este unul din profeții mei favoriți și sunt sigur că va fi și al vostru dacă citiți cartea lui cu atenție. Mesajul cărții Osea este despre faliment. Despre decadență. Este despre tragedia din Israel. Osea se uită la Israel și spune: „Ați fost neascultători. Ați fost necredincioși. Ați fost păcătoși. Ați fost decadenți.” De fapt el spune: „Ești destrăbălată spiritual. Eşti o stricată spiritual. Ești o preacurvă spiritual”, cu referire la Israel. De fapt, aceasta este cea mai josnică condiție în care a fost Israel vreodată, atunci când scrie Osea.

Acum, el revarsă împotriva lui Israel aceste judecăți. „Tu ești destrăbălată, ești adulteră, ești prostituată, ești stricată” sunt termenii care sunt folosiți. „Aici ai ajuns. Ai fost necredincioasă lui Dumnezeu care S-a logodit cu tine, ai alergat după alți dumnezei care ți-au devenit iubiți”.

Osea ilustrează în mod dramatic aceasta cu propria lui viață. În viața lui a fost adusă cea mai tragică experiență personală pe care ți-o poți imagina. S-a căsătorit cu o femeie. Numele femeii era Gomera. Din start a fost rău. Însă oricum, s-a însurat cu ea. Ea nu i-a fost credincioasă și a devenit ce spune Biblia, „nevastă curvă”. A fugit după fiecare iubit pe care l-a vrut. A fugit după atâția încât sunt sigur că Osea a pierdut numărul lor. A rămas însărcinată cu ei, iar inima lui Osea a fost plină de dragoste pentru ea, el doar a așteptat și a răbdat acest abuz care i-a distrus inima.

A fost roabă păcatului sexual, dar el a iubit-o profund. Și dragul bătrân Osea, în loc să o respingă, în loc să o înlăture, în loc să plece, a găsit-o în cuibul rușinii ei, a căutat-o, a intrat după ea și a plătit pentru ea 15 sicli de arginți, un omer de orz și un letec de orz spunând „Iată, o voi răscumpăra”. Și a răscumpărat-o pe acea curvă. A cumpărat-o pe acea prostituată, a restaurat-o la poziția de soție a lui, a restaurat-o la nivelul de cinste și i-a redat toată iubirea pe care ea a disprețuit-o. Aceasta a fost experiența lui personală.

Și el îi spune lui Israel: „Uitați! Când vă vorbesc despre cât e de frântă inima lui Dumnezeu de idolatria voastră spirituală, știu ce simte Dumnezeu. Am trecut pe acolo.” Asta spune. Așa cum Osea s-a căsătorit cu Gomera, tot așa și Dumnezeu a devenit soț pentru Israel. Așa cum Osea a iubit-o, tot așa și Dumnezeu a iubit națiunea lui Israel. Așa cum Gomera a fost necredincioasă lui Osea, tot așa și Israel a fost necredincios lui Dumnezeu. Așa cum Gomera a fost robită de iubiții ei, tot așa și Israel a fost robit de dragostea sa pentru idoli. Gomera și-a pus încrederea în iubiții săi și au robit-o. Israel și-a pus încrederea în idoli și ei l-au robit.

Și așa cum dragostea plină de tandrețe a lui Osea a căutat-o ca să o aducă înapoi ca soție a lui, tot așa și Iehova l-a căutat pe Israel în dragoste și a chemat înapoi rămășița care a fost dispusă să vină. Acesta este mesajul cărții Osea. Așa că atunci când inima lui Osea a fost frântă, când a văzut idolul și idealul inimii sale nimicit înaintea ochilor săi, când a suferit cea mai mare agonie pe care o ființă umană o poate suferi vreodată, atunci Dumnezeu i-a spus: „Osea, acum știi ce simt Eu. Fii acum predicatorul Meu. Acum spune-le ce se află în inima Mea. Fă-i să înțeleagă”.

Și această pregătire tragică a profetului este în centrul mesajului său. Iar Dumnezeu vrea ca Israel să știe cât de mult îl iubește și Dumnezeu vrea ca Osea să știe cât de mult îl iubește. Și Dumnezeu vrea ca Osea să știe cât de mult Îl doare asta. Și așa spune El în 11:1, uitați-vă: „Când Israel era tânăr, am chemat pe fiul Meu din Egipt”. Această dragoste pentru o nevastă necredincioasă merge în urmă până în vremea când Israel era un copil. Și asta a fost atunci când: „am chemat pe fiul Meu din Egipt”. Asta nu reprezintă ceva recent. Acest lucru nu este din josul listei. Acesta nu este oarecum un fel de ultimul iubit dintr-o lungă listă. Acesta este cel pe care am început să-l iubesc atunci când Israel era un copil.

Cu alte cuvinte acest pasaj subliniază dragostea nespusă pe care Dumnezeu o are pentru Israel și pe care întotdeauna a avut-o, din vremea când Israel era doar un copil, în robia Egiptului, sub puterea lui Faraon, atunci a fost momentul când Dumnezeu a început să-l iubească și a dorit să-și răscumpere poporul Lui. Deuteronom 32 spune: „Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.” L-a găsit în deșert și l-a păstrat ca fiind cel mai prețios pentru el. În Exod 4:22 Dumnezeu spune: „Israel este fiul meu”. Israel este primul Meu născut.

Acum, vom merge la Matei ca să vedem legătura. Când Matei citează din Osea și aplică la Cristos, ce vrea să spună? El spune aici că: „ceea ce a fost spus de Domnul prin profet” – va fi împlinit – „am chemat pe Fiul Meu din Egipt”. Și aici, dragilor, este introdus unul din cele mai uimitoare concepte din toată Biblia. Îl numim „tipologie”. Israel este un prototip al cui? Al lui Cristos.

Știți ce este o tipologie? O tipologie este o predicție non-verbală. Reprezintă o predicție non-verbală. O profeție este o predicție verbală a unui eveniment din viitor. O tipologie este o predicție non-verbală. Sunt texte în Vechiul Testament care ne vorbesc despre faptul că Dumnezeu va trimite un Mântuitor care va muri. Sunt alte texte care nu spun asta, ele doar ne spun despre jertfa unui miel, dar fiecare miel care a murit a fost o imagine a cui? A lui Isus Cristos. O imagine non-verbală.

Și vă rog să mă ascultați, predicțiile non-verbale numite tipologii în Biblie nu sunt cu mai puțină putere, cu mai puțin impact sau mai puțin directe precum o profeție verbală. Unul din studiile mele favorite este studiul tipologiilor. Îmi aduc aminte despre un eseu de când eram în seminar care m-a îmbogățit atât de mult. Am citit în acel domeniu, pentru că m-a fascinat, o carte bună a lui Patrick Fairbairn asupra tipologiilor. A fost un efort fantastic în acest domeniu.

Aș dori să vă spun ce cred eu despre tipologii. Cred – cumva sunt un tip mai îngust cu privire la asta – cred că singurele tipologii legitime, adevăratele prototipuri, sunt cele afirmate în Noul Testament ca fiind tipologii. Bine? Altfel, vom ajunge să facem un prăpăd din Vechiul Testament. Știți, fiecare fir de păr din capul cuiva poate fi o imagine a unui lucru. Putem înnebuni dacă nu ținem lucrurile sub control.

Așadar, cred că tipologiile sunt în cele din urmă – vă rog să fiți atenți – tipologiile sunt în cele din urmă împlinite numai cum sunt definite de scriitorii Noului Testament. Așadar, Israel este o tipologie pentru că Matei, inspirat de Duhul lui Dumnezeu aici, îl prezintă pe Israel ca o imagine a lui Cristos. Ceea ce au fost ei fără ca măcar s-o spună este o imagine a ceea ce va fi pentru că Dumnezeu l-a chemat pe fiul Său Israel din Egipt, aceasta este o imagine a ceea ce va face când Fiul Său, Domnul Isus Cristos, este chemat din Egipt. Ați înțeles? Acesta este o tipologie biblică, o predicție non-verbală.

Și apropo, Cristos și Israel adesea sunt identificați îndeaproape în cuvântul profetic. De exemplu, în cartea lui Isaia, uneori este greu să spui dacă vorbește despre robul ca fiind Israel sau fiind Mesia pentru că îi cheamă pe amândoi cu apelativul robul Domnului. Israel este fiul lui Dumnezeu și primul născut al lui Dumnezeu, și la fel este și Cristos. Israel este chemat din Egipt și la fel și Cristos. Ce imagine frumoasă!

Iosif, vă amintiți, a fost o tipologie al lui Cristos, pentru că Noul Testament spune asta. Ați știut că și Iona a fost o tipologie a lui Cristos pentru că Noul Testament spune că Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa va fi și cu cine? Cu Fiul omului. Iona era o imagine. Dr. Gaeblein spune „Istoria lui Israel încă de la început cu Egiptul a fost o istorie a păcatului, a neascultării, apostaziei și rușinii. Așadar, Cel adevărat trebuia să vină. Adevăratul rob al Domnului în ascultare, ascultare până la moarte, trebuia să treacă prin istoria poporului Său”. Îmi place asta.

De fapt Isus a mers înapoi în istoria poporului Său ca să împlinească tipologia, imaginea. Și la fel ca Faraon, acel împărat crud, care a încercat să-l omoare pe Israel, tot așa un alt împărat crud pe nume Irod a încercat să-L omoare pe Fiul lui Dumnezeu. La fel cum Dumnezeu l-a protejat pe fiul Său Israel în Egipt și l-a izbăvit, tot așa Dumnezeu L-a protejat pe Cristos, Fiul Său, în Egipt și L-a izbăvit. Mesia este o recapitulare a imaginii lui Israel, care a fost o tipologie. Și credeți-mă, să nu subestimați niciodată consistența și natura absolută a prototipurilor biblice. Când scriitorul Noului Testament spune că este o imagine, atunci asta a fost intenționat să fie.

Și cred că este un sens în care tipologia de aici este chiar mai mult decât o tipologie. Pentru că este un sens în care legătura este mai strânsă decât atât. Israel nu este doar o tipologie al lui Cristos, este aproape o legătură invizibilă în acest sens. Vedeți, Cristos era în coapsele lui Israel atunci, și dacă Israel nu ar fi fost niciodată scos din Egipt, El nu S-ar fi născut niciodată. Așadar, într-un sens, El a fost acolo. Dacă Israel ar fi fost distrus, profeția mesianică nu ar fi putut fi niciodată împlinită. Așadar, când Israel a fost chemat, și Cristos a fost chemat împreună cu ei, nu-i așa?

Așadar, mesajul lui Osea a fost de mult uitat. Vremea degenerării a continuat chiar și în zilele lui Isus. Zilele destrăbălării lui Israel și prostituția erau în curs. Dar în cele din urmă profeția lui Osea a venit ca un fulger pe cer. „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt”. Ca atunci demult, când Dumnezeu l-a iubit pe Israel când era copil și l-a adus din Egipt, tot așa dragostea Lui Îl are în centru pe Mesia și Îl cheamă din Egipt.

De fapt, dragilor, permiteți-mi să vă spun ceva. Marele prototip al mântuirii în Vechiul Testament este actul lui Dumnezeu de izbăvire a lui Israel din Egipt. Acesta este prototipul. Aș dori să mai adaug o observație. Îmi place mult acest gând. Când Domnul Isus Se va întoarce în neprihănire ca să domnească peste pământ, când va veni ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, ați observat ce ne-au spus profeții? Vă rog să rețineți. Isaia 19, Țefania 3. Isaia 19 și Țefania 3. Știți ce ne spun? Ascultați! Nu e nevoie să căutați. Doar să ascultați!

Când Domnul Isus Se va întoarce să domnească în neprihănire asupra pământului, uneia dintre națiuni i se va da un loc special de binecuvântare în împărăția milenară și anume Egiptului. Ați știut asta? Poate spui: „Egiptul? Oh. Adică, Egipt, Egiptul care i-a ținut în robie, i-a apăsat, i-a forțat să facă fără paie cărămizi? Te referi la Egiptul putred, idolatru și mincinos?” Recent am auzit despre Tutankamon și toate poveștile despre viața de după moarte și bărcile solare și așa mai departe.

Noi spunem: „Egiptul? De ce să aibă Egiptul un loc special în împărăția milenară?” Au fost atât de ostili lui Israel. Se poate, se poate ca binecuvântarea Egiptului să fie în împărăția milenară un simbol al harului divin pentru o țară care a oferit un sanctuar Fiului lui Dumnezeu când era copilaș? Se poate.

Așadar, nașterea la Betleem și exodul din Egipt. Să ne rugăm!

Doamne, simt că inima îmi este copleșită iarăși de modul minunat, frumos și atent în care rânduiești istoria, fiecare bucățică. Istoria este narațiunea Lui. Tu ai așezat granițele națiunilor. Tu ai trasat cursul vieții oamenilor, al împăraților și al robilor. Tu faci ca omul să Te laude chiar și în mânia lui. Tu schimbi toate acestea. Îți mulțumesc pentru Împăratul care a venit, pentru că profetul a spus că va veni la Betleem și care a venit pentru că profetul a spus că va veni din Egipt.

Îți mulțumesc pentru că aceasta elimină pretendenții și Îl confirmă pe Împăratul de drept. Îți mulțumesc pentru că Isus este Cel care împlinește cel puțin 332 de profeții și care împlinește mult mai mult de atât și anume foamea adâncă, acea nevoie din inima fiecărui om care vine cu credință.

Și, Tată, nu putem să nu realizăm de asemenea faptul că dacă El este Rege – și este - acest Rege cere închinare, respect și ascultare. Și din moment ce este Împăratul dragostei, o astfel de cinste și ascultare este o bucurie. Îl și auzim pe Matei. Îl auzim cum ridică sus steagul Împăratului și strigă să-L încoronăm, indiferent de ce face lumea.

Oh, întotdeauna vor fi Irozi. Întotdeauna vor fi mari preoți și cărturari în orice vreme, care sunt călăuziți greșit. Unii urăsc, alții sunt indiferenți. Dar sunt alții precum magii care au venit să se închine deoarece ei văd că Acesta este Împăratul. Îți mulțumim, Tată, pentru modul clar în care Cuvântul Tău ne-a arătat, ca să nu pierdem nimic! Și așa cum spune Vechiul Testament: „chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească”. Ajută-ne să-L încoronăm în viețile noastre ca Împărat. Ne rugăm în numele Lui. Amin.

SFÂRȘIT