Noi ne închinăm Domnului întotdeauna când studiem Cuvântul Său. Unul dintre elementele importante ale închinării este să fim siguri că Îl cunoaștem pe Dumnezeul căruia ne închinăm și că Îl auzim vorbindu-ne, de aceea, în această dimineață ne întoarcem la Cuvântul Său. Pe măsură ce mă gândeam la mesajul pe care Duhul lui Dumnezeu îl va da inimilor noastre, fiind și în perioada aceasta a sărbătorilor de iarnă, m-am gândit că poate ar trebui să privim în Noul Testament pentru a vedea imaginea clară a Domnului Isus Cristos cel Miraculos, și apoi să privim în Vechiul Testament la misterul de care au fost înconjurați profeții când vorbeau despre Cel care avea să vină.

Când proorocii au scris despre Mesia, ei au scris Cuvântul lui Dumnezeu. Așa ni se spune în Luca 3:2 despre Ioan Botezătorul, „Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan”. La fel ni se spune și despre profeții din vechime: „și cuvântul Domnului le-a vorbit astfel”. Ei au scris Cuvântul lui Dumnezeu și o mare parte din acest Cuvânt a lui Dumnezeu a fost despre venirea lui Mesia, despre Unsul care va veni, despre Cristos Cel care va veni, Regele care va veni, Mântuitorul care va veni. Pe măsură ce scriau erau oarecum nedumeriți de lucrurile pe care chiar ei le-au scris. Îmi amintesc de cuvintele lui Petru, din 1 Petru capitolul 1, unde el spune: „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare”, pentru a încerca să înțeleagă ce persoană sau ce vreme sau în ce împrejurări avea Dumnezeu în vedere să aducă la îndeplinire toate aceste profeții cu privire la suferința și gloria Celui care urma să vină, pentru că ei, realmente, aveau de-a face cu un mister. Aveau de-a face cu tot felul de contradicții aparente; pe de-o parte afirmațiile clare despre gloria Sa și pe de altă parte cele despre suferința Sa, și toate păreau pur și simplu incompatibile, iar ei rămâneau nedumeriți de o mare parte din toate acestea.

Oamenii cărora le-a vorbit Domnul Isus au fost la fel de nedumeriți. Unii au spus că el este Cristosul. Alții au spus nu, El este doar un profet. Alții se întrebau dacă din Galileea poate să vină vreun profet? Unii au spus că este Ieremia, iar alții au spus că este Ilie. Unii au spus că este un profet pre mesianic, nu poate fi Mesia Cel adevărat pentru că nimic nu pare să se potrivească. Chiar și ucenicii erau confuzi și se întrebau dacă poate oare Acesta să fie într-adevăr Mesia? Unde este împărăția Lui? Unde este gloria lui? Unde este puterea Lui? Până și Ioan Botezătorul, chiar lui Ioan Botezătorul, dintre toți oamenii, i-a fost foarte, foarte greu să înțeleagă.

Uitați-vă împreună cu mine pentru un moment, în Evanghelia după Matei, în capitolul 11 ca punct de pornire. Ioan Botezătorul a fost precursorul lui Isus Cristos. El a fost cel care, într-o zi, privindu-L pe Domnul Isus a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Astfel el a arătat spre Isus Cristos și a zis: „acesta este Cel care trebuia să vină”. El a adăugat: „nu mă urmați pe Mine ci pe El, căci El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez”. A venit vremea pentru mine să mă dau deoparte, pentru că El a venit. Însă, dintr-odată, îl vedem pe Ioan Botezătorul în închisoare în capitolul 11 ​​din Evanghelia după Matei, și versetul 2 ne spune că Ioan a auzit în închisoare despre lucrările lui Cristos și a trimis la El doi dintre ucenicii săi să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe Altul?”

Iată aici, cum Ioan, care era atât de sigur la început, acum este nesigur. Ești tu Acela? Noi probabil am spune: „Ioan, tu trebuie să știi cum stau lucrurile. Tu ai fost ales să vestești venirea Lui. Tu trebuie să știi asta; tu ai zis despre El: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Ioan, tu trebuie să știi asta fiindcă tu L-ai botezat și înaintea ta un glas din cer a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea”. Ioan, tu trebuie să-L fi recunoscut, fiindcă în prezența ta Duhul Sfânt S-a coborât în chip de porumbel. Tu trebuie să știi cine este Acesta. Dar Ioan se frământă și este nedumerit.

Ei bine, el a presupus ceva și a spus următoarele în Matei capitolul 3: „Acela Își are lopata în mână, Își va curăța cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge”. A spus de asemenea că El vă va boteza cu foc. El este Cel care va aduce judecata. El va veni să judece. El Își va arăta mânia. El va veni ca un foc mistuitor pentru a-i mistui pe cei nelegiuiți și pe cei necredincioși în flăcările judecății și apoi va instaura Împărăția Lui pentru cei neprihăniți.

Ioan însă nu își poate da seama ce nu a mers bine, pentru că unde este focul? Unde este mistuirea pe care o va aduce? Unde este mânia? Unde este Împărăția Lui? El, de fapt, înaintea oamenilor a fost înălțat ca prizonier în Macherus, un vechi fort irodian, un loc izolat și groaznic la est de Marea Moartă într-o zonă pustie. Așa că iată-l aici, un prizonier, iar Isus merge din loc în loc blând și plin de compasiune, vindecând bolnavi și iubindu-i pe oameni. Unde este tunetul și unde este răzbunarea, unde este mânia, unde este Împărăția? El nu poate înțelege ce se întâmplă, așa că în mijlocul acestei enigme își trimite ucenicii să-L întrebe: „ești Tu cu adevărat Mesia?”

Vedeți, fără descoperirea completă a Noului Testament, identitatea lui Cristos era învăluită într-un mare mister, care a apărut din cauza afirmațiilor foarte diferite și aparent contradictorii făcute despre El. Și eu sunt de acord că există lucruri despre Isus care sunt misterioase. Lumea, astăzi, este încă într-o mare confuzie cu privire la identitatea persoanei lui Isus Cristos. Cei care nu înțeleg și nu cred din toată inima adevărul Noului Testament au rămas într-o necunoaștere incredibilă în ceea ce privește identitatea lui Isus Cristos și drept urmare, sunt mii de fabule, de povești și de fantasmagorii despre El.

Am citit recent un articol în The Canadian Motorist Magazine (Revista automobiliștilor Canadieni) - Cu siguranță nu este una dintre primele trei reviste pe care le citiți voi. Nici nu știu unde am găsit-o.

Oricum, în revistă era un articol interesant despre o nouă carte intitulată „Isus a murit în Kashmir.” Acum, cunoscând puțină geografie, Kashmir este o țară mică undeva între India și Pakistan și cartea prezenta faptul că Isus a murit în Kashmir; a fost scrisă de un bărbat pe nume Faber Kaiser. Cartea începe prin a ne spune că astăzi, în lume, trăiește un om care este fiul lui Isus Cristos. El este singurul descendent al lui Isus Cristos și este în viață chiar acum . Numele lui este Sahibzada Basharat Saleem și este descendentul în viață al lui Isus Cristos. Acum, omul care scrie cartea este convins de asta, însă Sahibzada încă nu este convins. Cu siguranță ar fi foarte entuziasmat dacă afirmația aceasta ar fi adevărată. Nu este încă sigur ce drepturi îi conferă acest statut, dar este sigur că trebuie să beneficieze de ceva fiind fiul lui Isus Cristos.

Acum, premisa acestei idei – această porțiune din articol m-a prins, o spun cu indulgență – dar cartea sugerează că Isus a vizitat localitatea Kashmir între 12 și 29 de ani, o perioadă destul de convenabilă pentru că aceasta este perioada despre care Noul Testament nu ne oferă informații despre viața Lui. Deci, Noul Testament nu ne oferă informații pentru că El a fost plecat în Kashmir, iar de la 12 până la 29 de ani a studiat budismul și a devenit lama sau preot. De asemenea, în carte, ei precizează că acest lucru nu poate fi dovedit, deoarece britanicii au furat toate dovezile pentru a proteja creștinismul. Așadar, ce spun ei este că Isus a petrecut acest timp de la 12 la 29 de ani în Kashmir devenind un fel lama budist. Totuși din cauza convingerilor Sale atât de diverse și unice a fost alungat din Kashmir. A plecat apoi în India și L-au alungat și din India. A mers în Iran și L-au alungat și din Iran și a tot continuat să meargă spre vest până a ajuns în Israel.

La vârsta de 29 de ani a ajuns în Palestina și a rămas să slujească acolo. El nu a murit niciodată pe cruce. Nu a înviat niciodată din morți. Sunt doar niște fabule fără dovezi istorice, spune cartea. El a fost crucificat, pentru că într-adevăr avea niște răni care s-au vindecat, spun ei. A fost dat jos de pe cruce și a luat-o pe Maria, mama Lui, și pe Toma, și toți trei au plecat în India. Motivul pentru care au plecat în India, spune cartea, este pentru a căuta semințiile pierdute ale poporului Israel, seminții care, desigur, se aflau în India (de citit ca ironie). Când au ajuns în Pakistan, s-au oprit acolo și Maria a murit și a fost îngropată în Pakistan. Maria a fost îngropată, cred ei, la 50 de km de Rawalpindi. Dacă ce v-am spus până acum vi se pare de-a dreptul ciudat, ce urmează este și mai ciudat. În Rawalpindi, există un mormânt și este marcat ca fiind mormântul Mariei, mama lui Isus și este chiar venerat ca atare de băștinași.

Toma, a mers în sudul Indiei și a murit acolo. Nimeni nu știe unde anume și nimănui nu îi pasă. Isus a rămas singur.

S-a căsătorit, a avut copii și a trăit până la vârsta de 86 de ani și a fost înmormântat în cripta Rozabal din Srinagar în Kashmir. Și până în ziua de astăzi oamenii cred că acesta este mormântul Lui. A călătorit în Afganistan și în multe alte locuri. I-au dat chiar și un nume. Numele lui era Shahzada Nabi Hazrat Yuza Asaf, iar Yuza este echivalentul lui Isus.

Nu știu dacă știți asta, dar Coranul vorbește despre El și afirmă următoarele: „Noi”, adică Dumnezeu care vorbește la plural, „nu L-am lăsat pe Cristos să moară pe cruce, spune Coranul, în schimb L-am ridicat și L-am dus într-un loc plin de frumusețe naturală, cu grădini, lacuri, râuri, flori și fructe.” Iar, apropo de acest tip de povești, sute de cărți au fost scrise pentru a înfrumuseța această fabulă imposibil de crezut și de acceptat.

Acum, probabil există sute de fabule cu privire la Domnul Isus. Se ridică iar și iar această întrebare cu privire la cine este El, subliniindu-se marele mister din jurul persoanei Sale. El nu este misterios doar pentru cei necredincioși din afară - și această intrigă ciudată la care am făcut referire nu face altceva decât să aducă și mai multă confuzie cu privire la Domnul Isus și evidențiază inimile împietrite de necredință - este o anumită doză de mister cu privire la Domnul Isus chiar în Vechiul Testament, și asta Îl face atât de interesant. Sunt lucruri care par foarte greu de potrivit. Da, de fapt chiar imposibil de pus împreună cu privire la El. Dacă ar fi să te uiți doar la relatările Vechiului Testament și să nu ai nicio informație din Noul Testament, dacă nu L-ai cunoaște pe Isus Cristos sau dacă nu ai ști ceva despre El din modul în care Îl prezintă Noul Testament ai privi la anumite pasaje din Vechiul Testament despre Mesia și ai spune că nimeni nu le-ar putea împlini vreodată. Toți cei care le-au scris au greșit. Ai putea spune că există o incompatibilitate totală și absolută în Vechiul Testament. Nu există nicio posibilitate ca toate acele lucruri să se împlinească într-un singur om. Sunt pur și simplu prea exagerate. Ei bine, vă invit să ne uităm la unele dintre aceste pasaje prezentate în Vechiul Testament și să-L întâlnim pe Isus Cel Misterios.

Ca să vă dau ideea pe care vreau s-o abordăm, pe măsură ce parcurgem aceste gânduri, motivul pentru care Isus este învăluit de mister în Vechiul Testament este conflictul aparent între profeții. De exemplu, într-un loc ni se spune că El este Regele care vine. În alt loc el este văzut ca un om al durerii și obișnuit cu suferința. Într-un alt loc este văzut în prezența sfinților, iar în alt loc este prezentat ca fiind singur și părăsit de toți. Într-un loc este reprezentat ca fiind venerat și adorat, onorat și lăudat, iar în alt loc este singur și respins. Pe de o parte, El este Regele Gloriei, Regele Cerului, Mântuitorul Etern, Cel dorit de toate națiunile pământului, Minunea Minunilor și Frumusețea Frumuseților. În alt loc este prezentat ca Unul care nu avea niciun fel de frumusețe pe care să o apreciezi, este un rob. Este prezentat plin de sânge. Este crucificat. Chiar dat la moarte. Cum este posibil?

Cum se pot împlini toate aceste lucruri aparent confuze, contradictorii? Nu e de mirare că Ioan era confuz. Nu e de mirare că ucenicii erau nedumeriți. Nu e de mirare că oamenii nu au putut înțelege cine era cu adevărat acest bărbat. Un mister. Voi și cu mine avem privilegiul. În Matei capitolul 13, în urmă cu câteva luni, am vorbit despre acest verset din scripturi, și-anume versetul 17: Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi și nu le-au auzit.” Acum înapoi la versetul 16: „Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud”. Ascultați, prieteni, noi avem posibilitatea să vedem ceea ce ei nu au putut vedea. Suntem capabili să înțelegem ceea ce ei nu au putut înțelege. Suntem capabili să vedem și să rezolvăm ceea ce ei nu și-ar fi putut imagina niciodată că ar putea fi rezolvat. Pentru ei au rămas doar niște mistere.

Haideți să vedem dacă putem primi o mână de ajutor.

Să ne întoarcem la Isaia capitolul 7, și voi încerca să aleg câteva pasaje greu de înțeles și vă voi arăta cum sunt împlinite în și de Isus Cristos. În Isaia 7:14 citim asta, iar Noul Testament ne spune că înțelegerea corectă a textului nu are de-a face cu Ahaz, omul în vremea căruia a fost scris mesajul, e dincolo de el. A trecut dincolo de orice copil care s-ar fi putut naște în familia lui și s-a extins de-a lungul istoriei pentru a avea conotații care își găsesc sensul deplin în Mesia. În versetul 14 ni se spune: „De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel.” Avem aici o declarație minunată cu implicațiile ei depline descoperite în Noul Testament. Însuși Domnul, din proprie inițiativă, neîntrebat, necăutat și nesolicitat, Însuşi Domnul ne-a dat un semn, și știm că un semn indică spre ceva. Semnul în cazul acesta, în legătură cu Ahaz, a indicat ceva cu mult dincolo de el. „Fecioara va rămâne însărcinată și va naște un fiu.” Termenul folosit pentru fecioară este alma adică virgină. Mi se pare că toate celelalte versete din Vechiul Testament care fac referire la virgină, chiar și Septuaginta consemnează acest sens și, cu siguranță, utilizarea acestui pasaj în Noul Testament subliniază statutul de fecioară al acestei tinere.

O fecioară va zămisli și va naște un fiu. Nu este nimic neobișnuit ca o fată să nască un copil. Nu este nimic neobișnuit ca un copil să se nască, însă este foarte neobișnuit că Acest copil să fie numit Dumnezeu este cu noi și mai neobișnuit este ca El să fie Dumnezeu cu noi. În timp ce acest copil a fost anunțat profetic că va fi numit - Dumnezeu cu noi, peste ani chiar se va naște un alt copil născut dintr-o fecioară care va fi într-adevăr Dumnezeu cu noi. Un copil uman și totuși de esență divină, și atunci vă uitați la acest mister Dumnezeu-om. Cum poate cineva să fie Dumnezeu și om? Cum poate exista un copil, fiul unei ființe umane și care, în același timp, este Dumnezeu cu noi? Uitați-vă la Isaia 9: „Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat.” Nimic neobișnuit. Nimic ciudat. Ce avem aici este iarăși o profeție mesianică, partea de început a acestei profeții a fost citată chiar de Domnul Isus Însuși, spunând clar că a venit să o împlinească. Nu este nimic neobișnuit în a da naștere unui copil. Nu este nimic neobișnuit în a ți se da un fiu. Se întâmplă tot timpul. Dar domnia va fi pe umărul Lui, este posibilitatea, posibilitatea ca El să fie un conducător. Numele lui va fi Minunat, Sfetnic, probabil pentru că va deveni Sfetnic Minunat. Dumnezeu Tare? Părintele veșniciilor? Un mister. Cum poți naște un copil care să fie Dumnezeu cu noi? Cum poți naște un copil, care să fie Dumnezeu Puternic, Părintele Veșniciilor? Cum se poate naște în timp cineva care a existat din totdeauna? Paradoxul este cât se poate de clar. Misterul este evident: un copil născut ca om și totuși Dumnezeu, un fiu născut în timp, care este Însuși Părintele Veșniciilor.

Cum se poate ca o femeie să nască un copil care a creat femeia? Nu e de mirare că erau confuzi. E de mirare că a existat un mister? Ferice de voi că puteți auzi ceea ce ei nu au putut să audă și să vedeți ceea ce ei nu au putut vedea.

Uitați-vă în Luca 1:26 „În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria;, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu”. Nu este nimic neobișnuit ca o femeie să aibă un fiu. „Și îi vei pune numele Isus. El va fi mare.” Nimic neobișnuit. Au existat și alți oameni importanți. „Și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt”.

Așteptați puțin, acest lucru este neobișnuit. Cine este Cel Preaînalt? Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu. „Și Domnul îi va da scaunul de domnie al tatălui său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci.” Da, El va fi mare. El va fi Împărat pentru totdeauna, un Rege Veșnic și chiar Fiul Celui Prea Înalt, care este Dumnezeu. Și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

Maria i-a spus îngerului: „Cum se va face lucrul acesta fiindcă eu nu știu de bărbat?” Sunt fecioară. Cum pot avea un copil? Îngerul i-a răspuns și i-a zis: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea și Sfântul care se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Cum poate un copil să fie om și Dumnezeu? Cum se poate așa ceva? Misterul acesta nerezolvat în Vechiul Testament este rezolvat chiar aici. Pe de o parte copilul este un bărbat născut din Maria. Pe de altă parte, copilul este Dumnezeu născut din Dumnezeu, pentru că Maria nu a cunoscut împreunarea cu niciun bărbat. Nu a existat un tată pământesc. Dumnezeu a fost Tatăl Lui ceresc. Dumnezeu a pus dumnezeirea în carnea omenească dăruită nouă prin pântecele Mariei.

Misterul este rezolvat. El era pe deplin Dumnezeu și pe deplin om. Isus Cristos, Dumnezeu în trup omenesc. Gândiți-vă la asta. Vechiul Testament ne spune că el se va naște din sămânța femeii. Daniel 7:13 ne spune că El va fi Fiul omului. Psalmul 2:7 ne spune că El va fi Fiul lui Dumnezeu. Apoi Geneza 22:18 ne spune că el va fi sămânța lui Avraam. Cum poate fi el sămânța unei femei? Femeia nu are sămânță. Poate fi El Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu deopotrivă? Cum poate fi din sămânța lui Avraam, din sămânța lui David și în același timp din Dumnezeu? Este un număr uimitor de profeții; cum poate Dumnezeu să fie om și omul să fie Dumnezeu și cum poate, în același timp, să fie Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu? Cum poate cineva să fie fiul omului și totuși să nu aibă un tată uman și cum poate fi sămânța unei femei, când femeia nu are sămânță? nu e de mirare că profeții au fost nedumeriți. Cu toate acestea, Domnul Isus a fost toate cele de mai sus. El era Dumnezeu. Era om. El a fost sămânța femeii. El a fost Fiul Omului. El a fost din sămânța lui Avraam. El a fost din linia lui David. Și totuși, El era Fiul lui Dumnezeu. Evrei 1:1 ne spune că „Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul”, care este întipărirea Ființei Lui. Al cui fiu este El? El este Fiul lui Dumnezeu și Fiul Mariei, și astfel se rezolvă misterul.

Dați-mi voie să vă arăt un alt mister. Geneza 49, versetul 10. Geneza 49, versetul 10. Interesant. Aceasta este o altă profeție mesianică. „Toiagul de cârmuire” – adică dreptul de a conduce, autoritatea de a conduce, dreptul de a fi Rege – „nu se va îndepărta din Iuda”. Cu alte cuvinte, dintre toți fiii lui Iacov, dintre toate semințiile, linia mesianică avea să vină din Iuda. „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui.” Afirmația este una foarte expresivă și are în vedere descendenții sau urmașii care ies dintre picioarele unei femei. Astfel copiii născuți din seminția lui Iuda sunt cei rânduiți să păstreze domnia, autoritatea și puterea de a da legi. Va exista întotdeauna o cârmuire care va porni din Iuda până când va veni Șilo. Șilo înseamnă „Cel căruia îi aparține” sau „Cel care are acest drept”. Și aceasta este tot o indicație mesianică.

Până când va veni Mesia și tot poporul se va aduna la El în Împărăția lui glorioasă, până atunci, toiagul de cârmuire nu se va depărta niciodată din Iuda. Cu alte cuvinte, Iuda va duce mai departe linia regală. Iuda va fi sămânța regală care se va înmulți. Cea din cele douăsprezece seminții din care va veni Mesia. Iuda. Știți însă că orice evreu care citește asta își amintește ceea ce s-a întâmplat în capitolul 38 al aceleiași cărți, Geneza. Întoarceți în Geneza 38. Aici găsim un eveniment neplăcut care îl implică pe Iuda, cel care duce mai departe sămânța mesianică. Începem de la Versetul 24 din capitolul 38 din Geneza: „Cam după trei luni”, și vom vedea imediat ce s-a întâmplat înainte de aceste trei luni, „au venit și i-au spus lui Iuda: „Tamar, nora ta a curvit și a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei”. Vestea aceasta este adusă unui socru despre soția unuia dintre fiii săi. Nora ta s-a prefăcut că este o curvă, a trăit în curvie și a rămas însărcinată cu altcineva. La auzul acestei vești Iuda s-a supărat foarte tare. În versetul 24 ni se spune ce a zis: „Scoateți-o afară ca să fie arsă”. Conform legii din Deuteronom 22 versetele 20-24, când cineva era prins în curvie trebuia să fie ucis cu pietre. De ce Iuda spune că trebuie să fie arsă? Dacă priviți în Levitic la capitolul 20 versetul 14 și la capitolul 21 versetul 9 și veți găsi acolo că există posibilitatea ca atunci când păcatul curviei este scandalos și vinovăția este foarte mare persoana vinovată putea să fie arsă.

Iuda apelează la aplicarea extremă a legii și spune să fie arsă pentru curvia ei. Versetul 25: „După ce au scos-o afară ea a zis socrului său,” – celui care o condamnase – „ De la omul ale căruia sunt lucrurile acestea am rămas eu însărcinată. Apoi a continuat: „vezi te rog, al cui este inelul, lanțurile și toiagul”. Iată că bărbatul cu care a curvit Tamar a lăsat femeii câteva lucruri personale și ea le trimite la Iuda. Versetul 26 spune: „Iuda le-a cunoscut” - știți ale cui erau lucrurile acestea? Erau ale lui. Erau ale lui Iuda. El era vinovatul. El a trăit în curvie cu soția fiului său și a lăsat-o însărcinată. Iuda a spus apoi, în versetul 26: „Ea este mai puțin vinovată decât mine fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela. Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.” Relatarea merge mai departe și ne spune că Tamar a zămislit gemeni și la vremea nașterii, în timpul travaliului unul dintre gemeni a scos primul mâna afară. Iată că unul dintre copii a dorit să iasă primul și a scos o mână afară. Și pentru că era foarte important cine este primul născut în zilele acelea, fiindcă erai moștenitorul de drept în familie, moașa i-a legat un fir roșu de ață la mână, să se știe, când se vor naște amândoi, cine este primul, și să nu fie astfel vreo confuzie cu privire la cine a fost cine.

Știți însă ce s-a întâmplat? Ni se spune că a scos mâna afară și apoi a tras-o repede înăuntru și celălalt s-a născut primul. Unul s-a numit Pereț și celălalt Zerah. Doi fii născuți de Tamar din sămânța lui Iuda. Acum, dacă Geneza 49 este adevărat, și Mesia trebuie să vină din seminția lui Iuda, atunci Mesia va fi un copil din flori, pentru că din această linie genealogică, prin Tamar, merge mai departe linia genealogică regală a lui Iuda și Mesia va fi fiul copilului care s-a născut din adulter? Poți să înțelegi de ce, doar citind cartea Geneza, unii oameni sunt nedumeriți, cum de Cel care va veni să devină rege să se nască dintr-o linie genealogică nelegitimă. Primim puțin ajutor pentru această problemă în Deuteronom 23 versetul 2, Privind la regulile lăsate aici cu privire la comportament și cu privire la viață, privind la legile date de Dumnezeu, printre ele găsiți asta; Deuteronom 23:2: „Un copil născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului.” Așa este, nu îi este permis. „Până la al zecelea neam al lui nu va intra în adunarea Domnului.” Câte generații erau necesare pentru a putea fi purificată genealogia? Era nevoie de 10 generații, nu-i așa? Zece generații și linia genealogică era din nou curată. Cu Iuda a început linia genealogică regală, dar nu a existat nicio persoană din această linie de neam care să poată domni până când aceasta nu a fost curățită.

Întoarceți cu mine pentru o clipă în Matei capitolul 1 versetul 3. Începe cu Avraam și Isaac și Iacov și Iuda de la care pornește genealogia lui Cristos. În versetul 3, ni se spune că Iuda i-a născut pe Pereț și pe Zerah din Tamar. Iată, acei doi copii nelegitimi și apoi spița de neam continuă prin Pereț. „Pereț l-a născut pe Esrom, Esrom pe Aram, Aram a născut pe Aminadab, Aminadab l-a născut pe Naason, Naason a născut pe Salmon, Salmon a născut pe Boaz din Rahav, Boaz l-a născut pe Obed din Rut, Obed l-a născut pe Isai, iar Isai”, pe cine a născut?, „pe David.” Știți câte generații sunt de la Tamar? Zece generații. Și astfel linia genealogică este purificată și David are dreptul la tronul regal. Linia de neam este curățită odată cu nașterea lui David, ne spune Biblia, pentru totdeauna și în veci de veci. Interesant este că Isus nu este un Împărat din seminția lui Iuda, ci din linia genealogică a cui? A lui David. Întoarceți înapoi la versetul 1, „Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David”. Iată că Domnul Isus Cristos vine din linia genealogică a lui David și asta pentru că are loc redobândirea dreptului regal de a domni prin curățirea liniei genealogice. Ce minunat, nu-i așa? Dumnezeu rezolvă marele mister din Geneza.

Îngăduiți-mi să vă mai arăt încă unul. Deschideți la Mica, la capitolul cinci. Ca să găsiți cartea Mica întoarceți la jumătatea ultimelor 12 cărți de la sfârșitul Vechiului Testament și îl veți găsi pe Mica. Mica ne spune locul unde se va naște Mesia. Este un detaliu extraordinar. Versetul 2 din Mica capitolul 5: „Și tu Betleeme, Efrata, măcar că ești prea mic între căpeteniile lui Iuda”,– deși ești un sat neînsemnat – „totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel.” Cârmuitorul vine din tine, cetate a Betleemului! Despre ce cârmuitor este vorba? Oh, este minunat! Cel „a cărui obârșie se suie până vremurile străvechi, până în zilele veșniciei”. Acum, această realitate este de necrezut. Iată că ne-am întors înapoi la paradoxul Dumnezeu/om. Profetul Mica trebuie că a făcut o piruetă pe vârfuri când a auzit asta. Cum se poate oare să ai un copil născut în Betleem care a existat din veșnicia trecută? Dar oare Cel veșnic se va naște în acest sat micuț numit Betleem, un sat obscur și lipsit de importanță, despre care îndrăznesc să spun că nu ar fi fost pe hartă, dacă nu ar fi avut loc în el acest măreț eveniment.

Veți spune, ei bine, e simplu. Știm cu toții că acest lucru s-a întâmplat. Totul este cât se poate de clar. Ceea ce stârnește adevărata nedumerire este când privești la un alt proroc și-anume la ce spune prorocul Osea în capitolul 11, unde apare poporul Israel. Din coapsele națiunii lui Israel se va naște Mesia care avea să vină pe pământ. Și după cum Israel a fost cu adevărat un fiu al lui Dumnezeu, la fel a fost și Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu născut din Israel și astfel comparația este cât se poate de evidentă. În Osea 11:1, „Când Israel era tânăr, îl iubeam și am chemat pe Fiul meu din Egipt.” Afirmația aceasta are implicații mesianice foarte profunde. Așa cum Israel a fost chemat din Egipt, în vremea copilăriei lui, tot așa va fi chemat și Mesia. Acesta este modul în care scriitorii Noului Testament înțeleg pasajul acesta. Nu știm tot ce au înțeles ei la acel moment, dar aici scrie că Fiul va fi chemat din Egipt. Într-o profeție ni se spune că el vine din Betleem, iar în alta că vine din Egipt. Dacă credeți că dilema nu este suficient de mare întoarceți cu mine în Isaia la capitolul 11. Aici ni se spune din nou ceva despre El: „O Odraslă va ieși și un lăstar va crește din tulpina lui Isai, un Vlăstar va ieși din rădăcinile lui.” Iată așadar avem aici rădăcina, în ebraică choter (hoter) și mlădița în ebraică netser (nețer). Și aceasta este o profeție mesianică. Versetul 2: „Duhul Domnului se va odihni peste el”, și versetul continuă cu descrierea Împărăției și a perioadei de o mie de ani și tot ceea ce va aduce El. Așadar ce ne spune textul este că atunci când va veni, El va fi netser, un netser, o odraslă. Primul înțeles al acestei profeții are de-a face cu numele acesta de mlădiță atribuit lui Mesia. Însă, al doilea înțeles și cel pe care autorii Noului Testament îl văd pentru această profeție la fel de bine – putem presupune că și alții au înțeles același lucru - sugerează că Isus este acel netser și că asta poate fi o referire la faptul că în copilărie a locuit în Nazaret, așa că El este Odrasla din orașul Vlăstar. Pe de-o parte aveți Betleemul, apoi aveți Egiptul și pe de altă parte aveți orașul vlăstar, orașul.... - Nazaret. Cum poate împăca El toate acestea? Poate totuși veni din toate aceste locuri deodată? Poate acum veți înțelege că profeții Vechiului Testament au cercetat cu mare atenție în Scripturi întrebându-se de unde va veni. Din Betleem? Din Nazaret? Din Egipt? Complexitatea acestor profeții făcea ca ele să fie imposibil de falsificat.

Deschideți în Matei capitolul 2: „Zic iarăși, Ferice de ochii voștri că văd ce alții nu pot vedea și urechile care aud ce alții nu pot auzi”. Versetul 1 din Matei capitolul 2: „După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod” – prima referire. Apoi, versetul 5: „În Betleemul din Iudeea, i-au răspuns ei, căci iată ce a fost scris prin proroci: „Și tu Betleeme, țara lui Iuda nu ești nicidecum cea mai neînsemnată din cetățile din Iuda, căci din tine va ieși o Căpetenie care va fi Păstorul poporului Meu Israel”. Aici este bineînțeles o aluzie la profeția din Mica. Locul precizat este Betleemul, și Betleemul a fost locul. Dar asta nu e tot. Priviți la versetul 13: „După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif și îi zice: „Iosife, scoală-te, ia pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămâi acolo până îți voi spune Eu; căci Irod va face rău copilului fiindcă urmărește să-i ia viața”. Astfel că Domnul Isus devine un refugiat. Pleacă în Egipt. „Iosif s-a sculat a luat Pruncul și pe mama Lui, noaptea, și au plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt”. Iată cum El împlinește această parte importantă a profeției. A mers în Egipt. A treia parte a împlinirii, versetul 23: „A venit acolo și a locuit într-o cetate numită Nazaret ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: „Că El va fi chemat Nazarinean”. El va fi numit Odrasla, rădăcina, mlădița, nazarineanul. Cel disprețuit. Cel care nu iese cu nimic în evidență. De ce nu a locuit în Iuda? De ce nu s-a stabilit în Ierusalim? De ce Nazaretul? Pentru că așa au anunțat profeții. Într-un exces de furie, chiar înainte de moarte, împăratul Irod, și-a schimbat dintr-o dată decizia, lucru pe care îl făcea foarte des, și l-a pus pe Arhelau, unul din cei mai violenți fii ai lui, să conducă Iudeea în locul lui Antipa, care a fost trimis în Galileea și Pereea. Acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care au plecat acolo. Lui Iosif îi era frică să rămână sub cârmuirea lui Arhelau fiindcă acesta ucisese odată 3000 de evrei în Ierusalim. Era un conducător plin de cruzime, și în cele din urmă a fost schimbat chiar de către romani. Dacă Irod nu s-ar fi răzgândit, probabil că Domnul Isus nu ar fi mers niciodată în Nazaret, dar a făcut-o. Isus a împlinit fiecare profeție. Cum poate o singură persoană să fie toate acestea? El poate şi este.

Să privim la o altă profeție. Una foarte interesantă. Întoarceți la Ieremia capitolul 22 și vreau să notați următorul paradox, un mister greu de înțeles privind la Vechiului Testament. Ieremia 22 versetul 29: „Țară, țară, țară ascultă cuvântul Domnului.” Dumnezeu vorbește și îi vorbește împăratului Ioiachim. „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui, căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie al lui David şi să domnească peste Iuda.” Este foarte important să știm că linia mesianică pornește din Iuda prin David și merge mai departe din David prin Ioiachim, pe care uneori îl găsim și sub numele de Ieconia, un rege rău, necredincios pe care Dumnezeu l-a condamnat pentru faptele lui. El spune, scrieți că acest bărbat nu va mai avea copii. Acum, ce înțelegem nu este că el nu a avut niciodată copii. Știm că Ioiachim a avut câțiva fii. Cred că în întâi Cronici 3:16 ni se spune despre ei. Ci versetul continuă și ne spune că niciun fiu din sămânța lui nu va avea binecuvântarea de a sta pe tronul lui David și să împărățească peste Iuda. Acum, ascultați-mă, vreau să știți că omul acesta este în linia mesianică. Iată, profetul vine și spune „știu că Mesia va veni din linia genealogică a lui Iuda”. Dar cum se va împlini lucrul acesta când încă de la Tamar linia genealogică este compromisă? Cum poate fi o linie genealogică pură și mai întâi este curățită la a zecea generație prin David și lucrurile merg mai departe cu bine. Da, Mesia se va naște din pântecele lui David și generațiile urmează după el și ajungem la Ioiachim și dintr-odată, Dumnezeu anunță ceva cutremurător despre acest individ. Niciun urmaș care se va naște vreodată din el nu va fi rege în Israel. Și zici că totul se termină aici. S-a terminat.

Mesia trebuia să fie rege. El trebuia să moștenească tronul împărătesc. Trebuia să urmeze linia genealogică regală. Dar când ajungi însă la Ioiachim totul se încheie. Știți ce este interesant? După Ioiachim nu mai urmează niciun împărat. Nici unul măcar. El a fost ultimul. De la el nu a mai fost în Israel niciun împărat. Profeția s-a împlinit. Nu a mai fost niciun împărat. Nu a mai existat niciunul care să iasă din pântecele lui. Niciodată. Întoarceți în Matei capitolul 1. Vreau să observați împreună cu mine ceva fascinant. În versetul 6 ajungem la David, apoi urmează Solomon, Roboam, Abia, Asa, Iosafat și pe rând ceilalți împărați. Versetul 11: „Iosia a născut pe Ieconia și frații lui pe vremea strămutării în Babilon.” Aici avem de-a face cu momentul încheierii monarhiei. Este ultimul rege și din cauza răutăților sale niciun rege din sămânța lui nu se va mai urca pe tronul împărătesc. Toți cei care au urmat mai apoi după el: Șealtiel, Zorobabel, Abiud, Eliachim, Azor, Sadoc și toți ceilalți, ei nu au împărățit niciodată peste poporul lui Dumnezeu. Ar fi avut dreptul să fie împărați, dar nu au fost datorită judecății rostite.

Ajungem apoi la versetul 16: „Iacov a născut pe Iosif”. Stiți ceva despre Iosif? Dacă nu ar fi fost pedeapsa dată lui Ioiachim și dacă evreii n-ar fi fost ocupați de romani cine credeți că ar fi trebuit să fie împărat peste Israel? Iosif. El ar fi trebuit să fie împărat. Dar nu poate să fie rege. Dar nu a putut să fie rege pentru ca a fost blestemat în privința aceasta. Observați și voi care este dilema? Nu este împărat însă există dreptul de a împărăți. Dreptul legal de a împărăți este acolo. Din cauză că te-ai născut din seminția lui Ioiachim, nu poți ține în mână sceptrul de împărat.

Cum vom avea oare un rege din toată treaba asta? Deschidem în Luca la capitolul 3 și vom descoperi cum rezolvă Noul Testament misterul. Linia împărătească vine de la David prin fiul său Solomon, nu-i așa? Am văzut asta. Uitați-vă la linia genealogică 3:31, Melea, Mena, Matata – Luca 3:31 - fiul lui Natan, fiul lui David. Aceasta este genealogia Mariei. Ascultați-mă acum. David a mai avut și alți copii. Linia regală merge înainte cu Solomon și oferă prin Solomon dreptul de a împărăți pe tronul lui Israel. Sângele împărătesc curge și prin venele celuilalt fiu al lui David, Natan. Maria, mama Domnului Isus este descendentă din Natan, cu toate că ea are sânge împărătesc dar nu și dreptul la tron. Iosif are dreptul de a urca pe tronul împărătesc dar nu o poate face pentru că sămânța lui este sub pedeapsă. Care este rezolvarea la toată această problemă? Întoarceți la Matei capitolul 1 și priviți asta. Versetul 16: „Iacov a născut pe Iosif” – ascultați- „soțul Mariei.” Nu tatăl lui Isus, corect? Ci „Iosif, soțul Mariei din care s-a născut Isus, cel ce se cheamă Cristos.”

Ascultați, știți cum se rezolvă acest mare mister? Dacă Domnul Isus s-ar fi născut din sămânța lui Iosif nu ar fi putut urca niciodată pe tronul împărătesc. Dar pentru că Iosif nu a fost tatăl lui biologic, Domnul Isus nu a fost sub blestem, însă pentru că Iosif era tatăl Său din punct de vedere legal, a moștenit dreptul de a urca pe tron fără să poarte asupra Lui blestemul lui Ioiachim, iar prin Maria a moștenit sângele împărătesc. Nimeni nu ar fi putut rezolva problema aceasta, numai Dumnezeu. Oamenii spun: „nu știu dacă nașterea Domnului Isus din fecioară este chiar atât de importantă.” Atunci ești nechibzuit pentru că, în felul acesta, lași Biblia cu o mulțime de mistere care nu pot fi rezolvate.

Pot să vă mai las unul? Daniel capitolul 2, versetul 34. Daniel are o vedenie în care i se descoperă împărățiile lumii și în mijlocul vedeniei, dintr-o dată are loc un mare eveniment, versetul 34: „și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au făcut bucăți și au devenit ca pleava din arie vara și vântul le-a luat și nu s-au mai găsit nici urmă de ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul.” Ce vede Daniel în viziunea aceasta este imaginea tuturor imperiilor lumii, și în timp ce ele își arată toată gloria apare această piatră care se desprinde fără ajutorul vreunei mâini. Nu este vorba aici despre vreo ființă umană, nu e ceva făcut de mâna omenească în termenii acestei întâmplări. Este o piatră care se desprinde fără ajutorul vreunei mâini. Niciun om nu are nimic de-a face cu asta. Piatra aceasta Îl reprezintă pe Domnul Isus. El vine în gloria Sa, zdrobește chipul, distrugând astfel împărățiile oamenilor. Persoana Sa umple pământul și devine un munte puternic.

Este imaginea celei de-a doua veniri a lui Isus Cristos. El vine ca un cuceritor glorios asemuit cu o piatră. O piatră care ne vorbește despre triumf, despre victorie, o piatră care lovește, o piatră care zdrobește, o piatră care devastează totul în calea ei, o piatră a judecății. Astfel, când s-au uitat după un Mesia au văzut o piatră care zdrobește. Ascultați ce spune Isaia în capitolul 8 versetul 14: „Și atunci El va fi un locaș sfânt dar și o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case a lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului. Mulți dintre ei se vor poticni și vor cădea și se vor sfărâma, vor da în laț și vor fi prinși”. Aici primim o imagine completă a acestei pietre. Este o piatră de poticnire. Este o stâncă de păcătuire, o piatră care zdrobește și care aduce judecată.

Dar apoi ajungem mai departe în profeția lui Isaia, la capitolul 28 versetul 16. Ascultați ce spune Isaia: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică. Cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.” Iată că dintr-o dată, piatra nu mai este una de poticnire, o stâncă de păcătuire, o piatră care aduce zdrobire și judecată, ci este o piatră prețioasă, o piatră de temelie, o piatră încercată, o temelie sigură. Un mister. În Psalmul 118:22 ni se spune că piatra pe care ei au lepădat-o, cea despre care au spus că nu o vor pune la construcția lor că nu e bună de nimic a ajuns să fie temelia pentru tot.

Și misterul din mintea cititorului este legată de cum se poate ca o singură persoană să reprezinte toate aceste tipuri de pietre, o piatră prețioasă, piatra din capul unghiului, o piatră de mare preț, o piatră încercată, o temelie sigură și în același timp o piatră de lovire, de zdrobire, o stâncă de păcătuire și o piatră de poticnire? Cum poate fi cineva toate acestea la un loc? Din nou, binecuvântate sunt urechile voastre că aud și ochii voștri că văd. Petru rezolvă acest mister în 1 Petru capitolul 2 și ne spune că toate acestea își au împlinirea numai în Isus Cristos. El spune în versetul 6: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului aleasă și scumpă. Și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.” Și îl citează pe profetul din vechime: „pentru cei ce cred în El este prețioasă, dar pentru cei ce sunt neascultători, piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului, și o piatră de poticnire și o stâncă de cădere.” El doar aduce împreună toate profețiile, cu excepția celei din Daniel. Și spune că dacă crezi în El va fi piatra prețioasă din capul unghiului, dar dacă Îl respingi El va însemna pentru tine zdrobire, lovire, o pricină de poticnire. Și misterul este rezolvat.

Nu este deloc ușor să-L înțelegi pe Isus Cristos de unul singur. De aceea nu poți citi Vechiul Testament fără Noul Testament, fiindcă vei fi nedumerit. De asemenea, nu poți citi fără ca mintea să fie iluminată de Duhul Sfânt, fiindcă mintea omenească nu pate cuprinde realitatea Domnului Isus. Pot să vă mai prezint încă un mister, doar voi face aluzie la el. Geneza 49 ne spune că Iuda este un leu, și Mesia știm că va ieși din Iuda și astfel Mesia ar urma să fie un leu fioros, puternic și mortal. Ultimul profet al Vechiului Testament a fost Ioan Botezătorul. Chiar dacă Noul Testament îl consemnează, el este, într-adevăr, ultimul dintre profeții Vechiului Testament. Când a venit nu a spus despre Mesia că va fi un leu, ci el a arătat înspre Mesia și vă mai amintiți ce a zis despre El? Că este un miel.

Ioan 1:36 „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Cum poate fi Cristos și Leu și Miel? Cum poate fi cineva un leu, înspăimântător, feroce, și în același timp un miel blând, plăpând? Ei bine, El este. Cartea Apocalipsa Îl vede în felul acesta, în capitolul 5. Ni se spune așa: „Nu plânge, iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel.” A fost cerut un leu, și au primit un miel? Cum se poate întâmpla una ca asta? E vorba de perspectivă. Pentru cei care îl resping pe Isus Cristos El este un Leu. Însă pentru cei care Îl acceptă El este un miel.

Sărbătoarea Crăciunului nu ar trebui să fie învăluită de mister. Nu ar trebui să urmărim fabulații inimaginabile despre Isus. Domnul Isus a spus-o astfel: „cercetați Scripturile”- corect, Ioan 5:39, „pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele vorbesc despre Mine.” Toate misterele din Vechiul Testament sunt descoperite și împlinite în Domnul Isus Cristos Cel viu. Și, iubiții mei, eu cred că una dintre cele mai mari și mai puternice dovezi în favoarea creștinismului este armonizarea profețiilor contradictorii, paradoxale din Vechiul Testament, care își găsesc împlinirea şi rezolvarea deplină în Isus Cristos. Niciodată nu ar putea fi falsificate. El este Domnul, este Cine a spus că este, Cristosul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Să ne rugăm.

Tatăl nostru, recunoaștem că mintea noastră nu poate

înțelege adevărul pe care ni l-ai revelat decât dacă luăm ambele Testamente, și dacă suntem învățați de Duhul Tău. Mulțumesc, Tată, că ne-ai dat aceste profeții care să-i nedumerească chiar și pe sfinți în așa fel încât nici chiar cei bine intenționați nu ar putea să le falsifice, să nu mai vorbim de critici și necredincioși. Îți mulțumesc că acreditările lui Mesia sunt atât de divine, atât de diferite de lumea asta, atât de supranaturale, astfel că fiecare eveniment și circumstanță și fiecare element este controlat în totalitate prin suveranitatea Ta și nu există altă explicație decât că Isus este totul în toate, tot ceea ce a fost promis: Mântuitorul care a suferit și Împăratul Glorios.

Și atunci când înțelegem cum se armonizează totul în El, nașterea Lui, viața Lui fără de păcat, moartea Lui, învierea Lui, înălțarea Lui, mijlocirea Lui și revenirea Lui iminentă, știm că avem în mâinile noastre Cuvântul lui Dumnezeu.

Tată, rugăciunea noastră este ca fiecare dintre noi să ne plecăm genunchiul înaintea lui Cristos, Cristos cel viu, care S-a născut să împlinească toate cuvintele profeților și va împlini, la vremea Lui, fiecare cuvânt rostit despre El. Și, Tată, îți cerem ca fiecare inimă să fie deschisă pentru Cristos, mai întâi să-L cunoască pe El ca Mântuitor și Domn, și în al doilea rând să umble în ascultare, în supunere și iubire față de Cuvântul Lui. În timp ce stăm cu capetele plecate, înainte de a ne despărți, dacă nu-L cunoști pe Isus Cristos, tu sfidezi adevărul lui Dumnezeu. Acționezi independent de cea mai măreață realitate revelată în istoria lumii.

Nu există nimic pentru care să existe la fel de multe dovezi ca dovezile cu privire la adevărul că Isus Cristos este Dumnezeu întrupat, Mântuitorul care a venit să moară și să învieze, să-ți ierte păcatul și să-ți dea viață veșnică. Crede-L. Numai un om fără minte nu ar face lucrul acesta. Și dacă este adevărat și I-ai dat viața ta și ai primit mântuirea Lui, atunci umblă în ascultare cu bucurie și supunere față de scopul Său sfânt.

SFÂRȘIT