În această dimineață v-aș atrage atenția asupra versetului 18 din capitolului 5. Aici ne-am oprit data trecută, astăzi însă ne vom uita la viața umplută de Duhul Sfânt. La viața plină de Duh. Evident, pentru aceia dintre voi care sunteți credincioși de mult timp, acesta este un text extrem de important, ştiţi bine. E un text foarte bine cunoscut și este un aspect care trebuie abordat și studiat, este un subiect care trebuie să fie luat în serios de fiecare credincios, dacă el sau ea vrea să înțeleagă cu adevărat ceea ce dorește Dumnezeu de la noi. Acesta este unul dintre acele texte absolut cruciale, un locus crucis, dacă vreți. De fapt, nu există un domeniu mai important în tot ceea ce înseamnă purtarea vrednică decât această realitate particulară. Umplerea cu Duhul este esențială pentru a trăi viața de credință după standardele lui Dumnezeu.

Acum, vă veți aduce aminte că am încercat să vă prezint epistola către Efeseni ca întreg și de câteva ori am menționat că puteți vedea cartea Efeseni ca pe un automobil de înaltă performanță, iar în capitolele 1, 2 și 3, aveți descrierea automobilului, în special cu privire la partea electrică. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: „Creștin fiind, asta este ceea ce ești tu cu adevărat”. Astfel în primele trei capitole, El ne oferă această descriere extraordinară a poziției noastre în Cristos. El descrie alternatorul pe care-l avem, puterea de a învia care este disponibilă pentru noi, toată moștenirea imensă pe care ne-a dat-o Dumnezeu astfel, de la capitolul 1 la capitolul 3 versetul 13, avem acea descriere extraordinară a credinciosului ca și cum el ar fi acel automobil de mare putere și de înaltă performanță. Apoi am observat în capitolul 3 în versetele 14-21 că apostolul Pavel descrie ceea ce îmi place să numesc comutatorul de contact. La ce ar folosi să ai un motor de mare putere dacă nu îl pornești. Și astfel, în capitolul 3, versetele 13 sau 14, se vorbește despre comutatorul de pornire, despre cum să pornești alimentarea, despre cum să începi.

Vă veți aduce aminte că am vorbit despre importanța de a fi întărit cu putere de către Duhul în omul din lăuntru și despre cum Cristos intră în inima ta și Își găsește locul acolo și apoi începi să înțelegi dragostea lui Cristos și ajungi să fii plin de toată plinătatea lui Dumnezeu, fiind în stare să faci totul mult mai bine decât ai putea cere sau gândi. Cu alte cuvinte, puterea începe să lucreze, motorul începe să funcționeze, iar cheia pentru a-l porni este să fii împuternicit acolo de Duhul lui Dumnezeu, de Cristos și de Dumnezeu Tatăl. Apoi, când ajungem la capitolul 4, odată ce vehiculul este descris și motorul rulează, capitolul 4 ne spune traseul pe care trebuie să mergem. Noi numim acest traseu calea vrednică de umblare iar El ne spune că trebuie să mergem pe un drum vrednic de chemarea pe care am primit-o.

Avem așadar de-a face cu un vehicul extraordinar care va fi condus într-un mod fenomenal pe un drum foarte, foarte frumos, iar drumul acesta este unic. E ceva diferit de lume; asta nu este autostrada lumii. Ci implică smerenie, și nu mândria lumii. Implică unitate, și nu dezbinarea care este în lume. Implică dragoste, implică lumină, implică înțelepciune. Și vă veți aduce aminte că am vorbit despre aceste lucruri, umblarea în unitate, umblarea în smerenie, umblarea în unicitate, umblarea în dragoste, umblarea în lumină și – nu în ultimul rând – umblarea în înțelepciune. Deci aceasta este calea pe care această mașină trebuie să meargă.

Dar la sfârșitul epistolei către Efeseni, sunt prezentate câteva obstacole. Pe măsură ce conducem acest vehicul de mare putere, energizat și condus de Dumnezeu pe calea pe care El vrea să mergem, vom avea parte de obstacole, de aceea în capitolul 6 de la versetul 10 înainte, ne este prezentat faptul că va trebuie să-l înfruntăm pe cel rău. Ne vom confrunta cu duhurile răutății care sunt în văzduh, cu domniile, cu căpeteniile și cu stăpânitorii întunericului. Și pentru a face față acestor împotriviri, va trebui să ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu și apoi – versetul 18 din capitolul 6 – să facem în toată vremea tot felul de rugăciuni.

Vedem așadar aici întreaga imagine a modului în care Dumnezeu a proiectat credinciosul asemenea unui vehicul puternic, de înaltă performanță. El este pornit pe măsură ce este întărit cu putere de către Duhul în omul din lăuntru și începe să meargă pe o cale pe care Pavel o numește o purtare vrednică și trăiește în unitate, smerenie, unicitate, iubire, lumină și înțelepciune și în cele din urmă, el va întâmpina obstacole datorită unei astfel de trăiri și va fi nevoit să lupte împotriva celui rău și să se apere, va fi nevoit să lupte împotriva lui Satan cu ajutorul armurii oferite de Dumnezeu și cu arma rugăciunii. Acum veți întreba: „Bine, dar cum se potrivesc toate astea?” Ei bine, asta e ceea ce eu numesc ca fiind combustibilul. Trebuie să pui ceva în rezervor. Si ce pui? Versetul 18 spune: „Nu vă îmbătați cu vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiți” – cum? - „plini de Duh”. Acesta este combustibilul credinciosului. Acesta este combustibilul. Asta este ceea ce face ca totul să funcționeze și ce folos ar fi ca toate celelalte să fie bune dacă nu ai pune combustibilul.

Îmi amintesc că am văzut o astfel de imagine într-o revistă cu un fermier amish care a câștigat cumva o mașină și, când a primit mașina, și-a legat calul de bara de protecție și a plecat călare cu mare stil. Știți, sunt o mulțime de creștini care leagă calul firii la vehiculul creat de Dumnezeu, menit să fie împuternicit de combustibilul Duhului Sfânt, și apoi trăgând cu calul firii, se plimbă din loc în loc. Ascultați-mă: Dumnezeu v-a conceput ca să funcționați fiind umpluți cu Duhul, și nu trași de calul firii. Acesta-i mesajul pe care acest verset vrea să-l spună.

Aveți parte de toată această energie, de toată această putere și de toate aceste resurse iar calea este pregătită, drumul este pregătit, umblarea este pregătită și, pentru a duce totul la bun sfârșit, ar trebui să fiți energizați de Duhul lui Dumnezeu. Iar în această secțiune de la 5:18 până la 6:9, ne este descris modul în care Duhul lui Dumnezeu afectează viețile voastre umplându-vă. Modul în care vă influențează toate relațiile. Modul în care vă schimbă atitudinea. Se vorbește așadar despre necesitatea de a fi umplut cu Duhul, și este exemplificată această umplere în versetul 19: „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești”. În versetul 20 se subliniază că ajungeți să fiți „mulțumitori”. Apoi se prezintă felul în care Duhul va influența viața voastră în relație cu alți oameni. Veți fi supuși – în versetul 21 – unii altora. După care se vorbește despre felul în care Duhul va influența purtarea în casa voastră, în relațiile soț, soție – capitolul 6 – copii, părinţi. Și totodată despre felul în care asta va influența viața voastră la birou sau la locul de muncă. În versetul 5 din capitolul 6, se vorbește despre relația robi - stăpâni. Cu alte cuvinte, umplerea cu Duhul va influența fiecare relație pe care voi o aveți, atingându-i pe toți ceilalți din casa voastră sau de la locul de muncă. Acesta este combustibilul care vă ajută să mergeți înainte.

Totodată vă veți aduce aminte, că am vorbit duminica trecută despre umblarea înțeleaptă – versetul 15. Haideți să ne întoarcem puțin la asta. „Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă”. Asta înseamnă că umblați într-un mod înțelept, că umblați caracterizați de o minte analitică, atentă, critică și exigentă în timp ce luați seama pe unde pășiți. Umblați în înțelepciune – nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Iar o umblare înțeleaptă implică răscumpărarea vremii pentru că zilele sunt rele. Citim așadar: „De aceea, nu fiți neînțelepți” sau proști „ci înțelegeți care este voia lui Dumnezeu”. Și apoi merge direct în versetul 18: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiți plini de Duh”. Acum, oameni buni, ascultați cu atenție: elementul final al umblării înțelepte este umblarea în plinătatea Duhului. Acesta este elementul final. Ești cel mai neînțelept dintre toți dacă îți legi calul la mașină. Ești cel mai neînțelept dintre toți dacă încerci să tragi cu calul firii noua creație a lui Dumnezeu. Asta e o prostie. Înțelepciunea spune, am această resursă extraordinară, am această mare putere, o voi lăsa să fie energizată de Duhul, o voi lăsa să fie umplută cu Duhul.

Știi, este ca și cum ai deține cel mai puternic vehicul din lume, ai deține un Peco (Standard Oil) și nu te-ar deranja niciodată să alimentezi cu combustibil. Ești creația cea mai puternică din lume. Am spus asta de multe ori: în afara Trinității, creștinul este creația cea mai puternică din univers. Nu există nimic care să poată concura cu voi. Vi s-a oferit resursa puterii de înviere a lui Dumnezeu. Aveți totul. Despre asta este vorba în primele trei capitole din Efeseni. Și nu doar atât, ci dețineți și cea mai mare sursă de combustibil, aveți Duhul Sfânt care vă va da energia. Acum, iată-vă cu un vehicul de înaltă performanță, deținând o stație Peco de obârșie divină (Standard Oil Company). N-are nici o logică dacă nu alimentezi cu combustibil, nu-i așa? Asta-i ideea. Pentru a trăi viața cere să fii umplut sau literalmente controlat de Duhul Sfânt și este punctul în care trebuie să te predai în totalitate Duhului. Și vom vorbi despre asta în următoarele câteva săptămâni, dar înainte de a putea ajunge la fraza care spune să fiți plini de Duhul, trebuie să studiem fraza care spune să nu vă îmbătați de vin, corect? Aceasta face parte dintr-un contrast pe care Pavel îl prezintă aici. Așa că vom vorbi în această dimineață și săptămâna viitoare la ce se referă această prima frază: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă, ci fiți plini de Duh”.

Pavel prezintă un contrast aici, nu-i așa, un contrast între beție și plinătatea Duhului? Acesta e într-adevăr un contrast care-i foarte clar, pare foarte simplu la suprafață și totuși există câteva adevăruri foarte profunde. Acum, când ne uităm la această secțiune specială de la versetele 18 la 20 sau 21, descoperim aici trei adevăruri. Contrastul din versetul 18, porunca de la sfârșitul versetului 18 – fiți plini de Duh – și consecințele, versetele 19, 20, 21. Consecințele sunt cântarea, mulțumirea și supunerea și vom ajunge la toate acestea. Porunca este „fiți plini de Duh” și vom vedea despre ce este vorba. Dar în dimineața aceasta și data viitoare, contrastul este: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare”.

Acum, toată această problemă legată de beție și toată chestiunea de a bea vin și alte lucruri de genul acesta sunt o mare problemă astăzi. Se discută mult în biserică pe tema asta. Creștinii vorbesc despre asta. Unii creștini zic: „Uite, eu nu beau, și nici tu nu ar trebui să bei, este un păcat să bei”. Altcineva va zice: „Eu nu cred că-i păcat să bei, Isus a băut vin și oamenii menționați în Biblie au băut vin și au băut vin și în Vechiul Testament, iar eu nu doresc altceva decât să fiu biblic, îmi doresc să fiu un creștin biblic”. Alții vor zice: „Cred că singura dată când nu trebuie să bei este în cazul în care jignești un frate mai slab, iar dacă ești atât de slab, oricum nu ai nicio scuză. Ar fi trebuit să fii tare până acum”. Alții zic: „Ei bine, noi, nu ar trebui să bem niciodată, noi nu avem nicio treabă cu asta. Nu bem, nu fumăm, nu mâncăm, nu ieșim cu fete”, și astfel de lucruri de genul ăsta. „Bla-bla-bla, noi suntem băieții de la institut”. Știți cum funcționează lucrurile.

Și astfel avem toate aceste divergențe de la un capăt la altul cu privire la ceea ce este acceptabil și ce nu. Așa că ceea ce vreau să împărtășesc cu voi este să încerc să vă ofer astăzi și data viitoare – câteva lucruri de bază. Astăzi vom așeza un fundament academic după care data viitoare voi intra în ceea ce eu numesc lista de vinuri a creștinului dar de asta ne vom ocupa duminica viitoare. Și nădăjduiesc că rezultatul dintre cele două, vă va fi de ajutor. Dar să începem chiar de aici din versetul 18 și să vedem unde ajungem.

„Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare”. Acum o modalitate foarte clară de a te comporta ca un om neînțelept este să fii beat. Aceasta este de fapt antiteza înțelepciunii. Versetul 15 spune: „Să umblați nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți”. Versetul 17 spune: „Nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia lui Dumnezeu”, iar versetul 18 spune: „Nu vă îmbătați de vin, dimpotrivă fiți plin de Duh”. Ele sunt prezentate într-adevăr în paralel. Cel mai mare neînțelept, cel mai neînțelept om este acela care se îmbată. Pe de altă parte, cel mai înțelept om care face voia lui Dumnezeu este acela care este plin de Duh, înțelegeți? A fi plin de Duhul este voia lui Dumnezeu și este o dovadă de înțelepciune; a fi beat este o dovadă de prostie și de lipsă de înțelepciune. Deci asta-i comparația. Acum, Pavel știe că lumea este o lume beată - și acest lucru este adevărat – vreau să spun că lumea este o lume care bea. Mă uimește întotdeauna că ori de câte ori se face reclamă la alcool, acolo apar mereu oameni distinși. Alcoolul este asociat cu a fi un om de onoare. Ei nu au pus niciodată un beat salivând, și întins într-un șanț, să facă reclamă la alcool. Alcoolismul este o problemă majoră. Și sunt sigur că și Pavel s-a gândit la asta.

Să ne uităm la asta mai întâi din această perspectivă. Pavel zice: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiți plini de Duh”, poate că el spune asta într-un sens general. După cum bine știți, pur și simplu nu vă îmbătați, ci fiți plini de Duh. În sensul că dacă vrei să cauți bucurie și scăpare din problemele tale, dacă tu cauți bucurie și mângâiere, nu o căuta pe fundul sticlei, ci caut-o în Duhul Sfânt. Lăsați Duhul Sfânt să vă fie resursa. Acum, toți oamenii caută bucurie, toată lumea caută bucurie, nimeni nu vrea să fie tot timpul nefericit. Oamenii vor să fie fericiți – și, apropo, nu-i nimic rău în asta. Dumnezeu vrea să fiți fericiți. Dumnezeu nu este un distrugător cosmic al bucuriei. Nu merge în stânga și-n dreapta spunând: „Acolo este unul care se distrează – prindeți-l”, înțelegeți? Nu face așa ceva. Dumnezeu nu are o astfel de dorință de a vă inunda literalmente cu judecata. Dumnezeu vrea să fiți fericiți.

Când Isus și-a prezentat prima predică în Matei 5, așa cum spunem noi, El a început prin a spune ferice sau binecuvântați sunt aceia, ferice de aceia, ferice de aceia, ferice de aceia. Isus vrea să fim fericiți. Eclesiastul, predicatorul, se uită la viață și spune: „Râsul își are vremea lui”. Vechiul Testament spune: „O inimă veselă este un bun leac”. Dumnezeu vrea să cunoaștem bucuria. Isus a spus: „Vă dau bucuria Mea”. Ioan zice în, 1 Ioan 1:4: „Vă scriu aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Pavel zice: „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul iarăși zic bucurați-vă”. Iar Scriptura în Psalmi spune că poporul striga de bucurie și era bucurie deplină. Și în ziua nașterii Domnului, a fost bucurie – au fost vești bune care au adus o mare bucurie pentru tot norodul. Dumnezeu vrea să fim fericiți și Dumnezeu vrea să fim bucuroși, dar Dumnezeu vrea să găsim resursa pentru bucurie în locul potrivit, nu în locul greșit, nu pe calea artificială.

Ceea ce se întâmplă în societate este că oamenii vor să fie fericiți, doar că circumstanțele în care se găsesc îi fac nefericiți, așa că ajung într-o stare de ebrietate în care nu mai sunt nevoiți să se confrunte cu circumstanțele lor. Îmi aduc aminte de discuția pe care am avut-o cu un copil care a fost dependent de droguri, l-am întrebat: „Îți oferă acestea răspuns la toate întrebările tale?” iar el mi-a răspuns: „Nu, dar cel puțin nu mai trebuie să pun întrebări. Nici nu-mi amintesc ce fel de întrebări am avut”. Și acesta este genul de evadare pe care lumea o numește bucurie. Vedeți, lumea este în căutarea bucuriei și a fericirii într-un mod artificial. Oamenii vor confort. Au probleme. Și caută scăpare în felul acesta.

Am văzut lucruri de genul acesta pe nişte sticle de băutură, sticle de lichior și whiskey, cred că se numesc Confortul din sud (Southern Comfort). Ascultați-mă, asta nu-i confort și asta te va duce mai departe spre sud decât vrei să mergi. Însă sunt întotdeauna uimit de modul în care se vând astfel de băuturi. Ascultați, ce spune Pavel? Cine este Mângâietorul? Cine e? Duhul Sfant. Duhul este Mângâietorul iar el zice că dacă vrei mângâiere și dacă vrei bucurie, atunci găsește-o acolo unde ea există cu adevărat, nu pe fundul unei sticle, pentru că e ceva artificial, și când asta se termină, toate problemele sunt din nou acolo. De aceea, Biblia spune: „Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările, căci El Însuși îngrijește de voi”.

Beția nu este niciodată remediul pentru grijile vieții. Beția nu este niciodată remediul pentru grijile vieții. Tot ce face este să mai adauge încă o îngrijorare. Tot ceea ce face este să adauge mai multe probleme. Și apropo, aș adăuga aici faptul că alcoolismul nu este o boală, este un păcat. În cele din urmă, va deveni o chestiune legată de boală în măsura în care va afecta organismul. Dar alcoolismul și a fi bețiv, conform Bibliei, este un păcat. Este o manifestare a depravării. Este un păcat și trebuie să fie mărturisit și tratat ca un păcat. Dacă vrei bucurie nespusă și plină de slavă în viața ta, dacă vrei mângâiere dincolo de mângâierea la care lumea poate visa vreodată, atunci Pavel spune: „Fiți plini de Duh”. Nu vă căutați răspunsurile în sticlă, ele nu sunt acolo, asta doar agravează problema. Și ori de câte ori te uiți în Biblie în locurile unde se vorbește despre beție, întotdeauna lucrurile ies rău.

Orice ilustrație a beției prezentată în Biblie este un dezastru. Nu este nimic bun în asta. Și niciodată nu va ieși ceva bun. Beția nu va rezolva niciodată nicio problemă. Noe s-a îmbătat și, și s-a dezbrăcat înaintea copiilor săi făcându-se de rușine. Lot s-a îmbătat, iar fiicele lui au comis incest cu el. Nabal s-a îmbătat și, într-un moment crucial, Dumnezeu i-a luat viața. Ela s-a îmbătat și a fost omorât de Zimri. Ben-Hadad și toți împărații săi aliați s-au îmbătat și au fost măcelăriți. Numai Ben-Hadad a fost cruțat deși nu trebuia să fie cruțat. Belșațar – în Daniel 5 – a dat un mare ospăț în cadrul căruia au băut vin și s-au închinat înaintea zeilor de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, și în timpul acelei beții, împărăția a fost luată de sub domnia lui Belşaţar. Corintenii erau beți, iar în beția lor au profanat Masa Domnului și Dumnezeu i-a lovit cu boală pe unii dintre ei, iar pe alții i-a omorât. Observați că în Biblie beția este întotdeauna asociată cu evenimente îngrozitoare, cu o viață nerestricționată, cu imoralitate, cu comportament destrăbălat, nechibzuit și sălbatic.

Dacă vă veți uita în jur veți observa că beția este asociată în zilele noastre cu comportamentul sexual, cu imoralitatea. Veți observa că beția este asociată cu un comportament destrăbălat și nechibzuit. Am văzut un bețiv într-o situație în care eram implicat, în care un tip făcea literalmente totul țăndări, iar eu încercam să-l opresc doar că arunca cu sticle Jack Daniels în direcția mea, acestea spărgându-se de pereți. Nu am putut face nimic. Era scăpat de sub control. Am văzut bețivi prinși și puși în cămașă de forță. Am văzut cum erau imobilizați și duși la spitale. În Biblie alcoolul este asociat cu astfel de lucruri. Beția este întotdeauna asociată cu lucruri tragice. De aceea, ne spune atât de explicit că omul care urmează să fie conducător în biserică, dacă urmează să fie prezbiter nu trebuie să fie un om băutor de vin. Pentru că pur și simplu nu-și are locul într-o asemenea viață. Beția descalifică un om de la orice fel de slujbă spirituală – orice fel de slujbă. Petru spune: „În trecut ați trăit așa”. 1 Petru 4: „Ajunge că în trecut ați făcut voia Neamurilor și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri neîngăduite.” Observați, că toate acestea merg împreună, că toate se potrivesc, toate acele slujiri idolești neîngăduite, și viața destrăbălată, toate se potrivesc cu beția. Și apropo, beția este caracteristică unui om care nu aparține Împărăției.

Unu Corinteni capitolul 5 ne spune: „V-am scris să nu aveți niciun fel de legături cu vreunul care măcar că își zice frate, totuși este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător sau bețiv, sau răpăreț”. Dacă un om care se numește creștin este bețiv, nici măcar nu ar trebui să te asociezi cu el. Întorcându-ne la versetul 10, dacă el este în lume și face parte dintr-una din aceste categorii trebuie să te duci la el și să-i prezinți Evanghelia. Însă după ce vine mântuirea – capitolul 6 versetul 9 – „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția?” „Nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nu vor moșteni Împărăția, și așa erați unii din voi”. Cu alte cuvinte, biserica ar trebui să fie plină de foști bețivi. Dar dacă sunt bețivi în biserică, dacă în biserică sunt ceea ce numim astăzi alcoolici, adică oameni care încă mai beau, care încă mai practică asta, oameni care încă sunt bețivi, atunci acești oameni nu sunt creștini sau doar pretind că sunt creștini și ar trebui să fie separat de noi.

Acum, numai Dumnezeu cunoaște totul. Este posibil ca un om să fie creștin și să fie beat, sigur. Dar Pavel spune că bețivii nu vor moșteni Împărăția. Acum, eu nu spun că dacă te îmbeți îți pierzi mântuirea, spun doar că, în general, adevărul este că un creștin nu poate fi un bețiv. Și dacă zice: „Bine, dar eu am devenit creștin și asta nu a avut niciun efect în dreptul meu în ce privește băutura”, Eu voi răspunde în felul următor: „În conformitate cu ceea ce spune Pavel, tu nu ai devenit creștin. Ai putea fi creștin și eventual să aluneci înapoi în patima aceasta, însă eu aș crede că, dacă ai venit la Isus Cristos, ar fi trebuit să fi avut loc o schimbare reală în viața ta”. O, poate cândva mai târziu – am știut de oameni care au fost creștini dar, la un moment dat în viața lor, au ajuns să bea și pur și simplu și acest viciu a venit ca un păcat mai târziu în viața lor. E un lucru tragic. Nu am de unde să știu dacă au fost mântuiți vreodată, poate că au fost. Dar au căzut în păcat și în unele situații, Domnul chiar îi cheamă acasă. Numai Dumnezeu știe dacă ești creștin sau nu în cazul în care practici astfel de lucruri, însă Scriptura afirmă că dacă faci astfel de lucruri, dacă ești caracterizat ca un bețiv, nu vei intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dar următoarele versete – chiar în acest pasaj spun, că este posibil ca cineva să pretindă că este creștin și să practice astfel de lucruri. Numai Dumnezeu știe diferența. Ar fi bine să te cercetezi singur.

Asta este ceea ce am subliniat mereu pe parcursul studiului nostru: Ar fi bine să te cercetezi pe tine însuți, dacă ai o problemă în acest domeniu, dacă ești cu adevărat creștin. Și dați-mi voie să adaug asta: dacă ai o problemă în acest domeniu, Dumnezeu te poate elibera. Eu cred asta. Cred că dacă ești cu adevărat plin de Duhul vei avea bucuria, mângâierea, și soluțiile pe care le cauți așa că nu vei mai avea nevoie de astfel de lucruri. Și de vor fi păcatele voastre roșii cum e cârmâzul se vor face mai albe ca zăpada și de vor fi păcatele voastre roșii ca purpura, se vor face mai albe decât lâna. Eu cred că Dumnezeu te poate întoarce. Am văzut foarte mulți oameni care au avut o astfel de problemă și Dumnezeu are capacitatea să-i întoarcă imediat. Dacă strigi către El, și când convertirea ta este una reală.

Așa că Pavel le spune Efesenilor și nouă: „Iată, aveți la dispoziție o viață mai înaltă. Nu căutați bucuria și împlinirea pe fundul unei sticle, ci căutați-o în lucrarea perfectă a Duhului Său cel Sfânt”. Dar ascultați-mă, nu acesta este sensul principal a ceea ce spune. Asta este doar o mică parte. Semnificația principală a ceea ce spune el, o să v-o dau chiar acum și vreau să ascultați asta. Principalul obiectiv al lui Pavel aici este unul religios. Este unul religios. El vorbește aici despre sisteme religioase.

Acum, s-ar putea ca asta să vă surprindă, așa că ascultați cu atenție. Beția era asociată cu religia păgână. Păgânii credeau că pentru a intra în legătură cu zeii, trebuia să fii într-o stare de beție pentru a ajunge la cel mai înalt nivel de comuniune cu zeii. Aceasta era ceea ce se numea religia tainică. Acestea sunt rădăcinile sistemelor religioase grecești, romane și mitologice. Ei credeau că poți să comunici cu zeii printr-o stare de extaz. Erau așadar acele frenezii și stări extatice, erau acele ritualuri în care oamenii se învârteau, era autohipnoza, și toate acele lucruri demonice care se întâmplau, și pe care ei le numeau extaz, „ekstasia” și „enthusiasmos” – entuziasm. Se antrenau într-o frenezie literală și o baie emoțională. Și pe lângă asta, ei beau și beau și beau până când se îmbătau și credeau că asta îi ridică la nivelul comuniunii cu zeii.

Nu este nimic diferit de ceea ce auzim astăzi. Începând cu Timothy Leary, oamenii au spus că dacă te amețești de droguri sau alcool, ajungi la un nivel mai mare de conștiință, conștiința ta crește și poți să comunici literalmente religios la un nivel superior. Auzi misticii vorbind despre asta, misticismul oriental pledează pentru asta, ocultismul susține asta, tot felul de religii mistice susțin asta. Sunt oameni implicați în asta pentru că ei cred că asta îi ridică la un nivel mai înalt de conștiință religioasă. Nu este nimic nou. Vine chiar din istoria păgânismului, acesta este exact modul în care a funcționat.

Acum, dați-mi voie să vă spun cum a apărut totul în ceea ce privește cultura bisericii din Efes și cum se leagă acest lucru cu ei. Marele zeu al mitologiei grecești era un zeu pe care îl cunoaștem sub numele de Zeus, iar Zeus era marele dumnezeu, un zeu care era mare și puternic. Iar Zeus și-a implantat cumva potențialul productiv în Semele. Acum, asta s-a întâmplat fără să se întâlnească vreodată pentru că nimeni nu s-ar putea uita vreodată la Zeus pentru că ar fi mistuit instantaneu de gloria lui. Vedeți, sună ca o reproducere satanică a lui Dumnezeu Tatăl. Și astfel Zeus și Semele nu s-au întâlnit niciodată, dar Semele purta în pântece acest copil al lui Zeus, iar Semele a decis că are dreptul să-l vadă pe tată. Așa că a intrat în prezența lui Zeus și a fost mistuită instantaneu în prezența lui. Însă Zeus a smuls trupul pruncului încă nenăscut din pântece și l-a ținut în coapsă. Înțelegeți asta. Zeus și-a cusut copilul în coapsă și l-a purtat în coapsă până la împlinirea termenului la care, de acolo, s-a născut.

Acum, încă nu ați auzit nimic. Când s-a născut zeul prunc, el a fost ales de către Zeus să devină conducătorul lumii, al planetei Pământ. Acest zeu avea să conducă planeta Pământ. Acuma, pe pământ deja mai existau niște ființe, sub zeități, conform mitologiei grecești, numite titani, iar titanii erau fiii pământului. Ei conduceau pământul. Și când au văzut că acest fiu al lui Zeus avea să coboare și să preia stăpânirea, s-au supărat foarte tare. Așa că au prins pruncul, l-au sfâșiat mădular cu mădular și l-au mâncat. Dar Zeus i-a salvat inima, a înghițit-o și a născut din nou copilul.

Acum, prieteni, pe acestea le numesc eu lucruri ciudate, dar asta e ceea ce susține mitologia grecească. Am obținut aceste informații dintr-o sursă directă. Așa că, în cele din urmă, după ce Zeus a înghițit inima, copilul a renăscut. Copilului i-a pus numele Dionis. Acum, asta este important pentru că acest nume apare în religia greacă, în religiile antice, în religiile misterelor din Babilon, iar și iar și iar. Dionis este un nume foarte bine cunoscut. Citiți orice despre mitologia greacă și îi veți vedea numele peste tot. El a fost zeul numărul unu al pământului. Așa s-a născut Dionis. Doar că, Zeus era supărat pe Titani, așa că i-a lovit pe toți Titanii cu fulgere. Iar ei s-au transformat în cenușă si din acea cenușă a apărut rasa umană. Așa că acum știți toată povestea.

Acum, Dionis era atunci în controlul pământului, iar grecii spun că pe măsură ce Dionis controla pământul, el a început să dezvolte o religie, iar religia pe care a dezvoltat-o ​​a fost o religie a înălţării în care ființele umane au apărut din cenușa titanilor incinerați. O religie care susține că ființe umane s-ar putea ridica la un nivel de conștiință divină. S-ar putea apropia să comunice cu zeii. Această religie era una a extazului și a emoțiilor. Era o religie care avea o muzică sălbatică iar scriitorii antici spun că acolo exista „nebunia dansului unde era perversiune sexuală și în cele din urmă totul era indus de beție”. Înțelegeți? Și se întâlneau toți, începeau cu muzica și apoi cu dansul și frenezia continua. Apoi mutilau părți genitale din trupurile umane. Se închinau falsului. Ei se implicau în tot felul de astfel de lucruri, iar când începeau să danseze și să bea, se îmbătau, și ajungeau într-un punct culminant în care mâncau carnea crudă a taurului mistic care era adus și în cele din urmă, într-un mare conclav de voci, ei strigau către Dionis cu aceaste cuvinte: „Vino, Mântuitorule”.

Asta era închinarea lor. Închinarea aceasta era recunoscută pentru muzica pe care o practicau, pentru dansul nebunesc, pentru extazele lor, pentru enthuziasmos, pentru perversiunile sexuale și toate acestea erau induse de beție. Astfel Dionis a ajuns să fie cunoscut drept „zeul vinului”. Zeul vinului. Așadar puteți vedea că miezul întregului concept al beției este o copiere josnică, păgână, contrafăcută a adevăratei religii. Așa că, atunci când Pavel spune: „Nu vă îmbătați de vin”, el nu se confruntă pur și simplu cu o problemă socială, ci se confruntă cu una teologică. Pentru că asta are de-a face cu ceva mult mai profund decât puțină distracție și jocuri. Asta este ceva contrafăcut de Satan, pentru că vedeți voi, acesta este modul în care captează Satana mințile și trupurile în sistemul său, și anume prin această metodă a beției.

Dionis a devenit cunoscut ca zeul vinului. Știți care era numele roman pentru el? Numele grecesc este Dionysus, numele latin pentru el este Bacchus, același, același zeu, B-A-C-C-H-U-S. Ați auzit de sărbătoarea bacanală, aceasta este o sărbătoare a beției. Bacchus este zeul vinului. Dacă ați citit ceva din istoria romană, știți că Bacchus era zeul jovial și vesel al vinului, care avea nimfele, toate acele femei amuzante îmbrăcate cu acele lucruri subțiri și albe și satirii cântând la flaut în jurul lor. Știți că nimfele, satirii și zeul vesel al vinului, Bacchus, care nu era altceva decât echivalentul roman al lui Dionis. Iar închinarea era aceeași.

Când am avut ocazia în urmă cu câțiva ani să merg în Țara sfântă, am reușit să merg și în țările arabe, în Liban, în Beirut, în Siria, în Iordania și așa mai departe, și am mers în punctul cel mai estic al Imperiul antic Roman, într-un oraș numit Balbek sau Baalbek, numit după Baal, acolo au construit câteva temple incredibile, sunt temple absolut uluitoare, cu bucăți masive, uriașe, lungi, de piatră solidă, așezate pe vârful coloanelor. În Baalbek sunt trei temple principale, chiar în mijloc, și toate sunt în aceeași zonă. Dintre cele trei iese în evidență unul care este păstrat în starea cea mai bună și anume templul lui Bacchus, a acestui zeu, Dionis, zeul vinului. Iar oamenii de acolo ne spuneau că aici se întâlneau oamenii pentru religia lor.

Cele trei temple diferite au însemnat trei elemente diferite ale aceleiași expresii de închinare, dar au culminat cu templul lui Bacchus. Și pe măsură ce te apropii de el, vezi acele coloane extraordinare, zidurile înalte și toate acele forme de piatră care sunt sculptate complicat și nu știi cu adevărat ce semnifică până când nu te apropii mai mult și apoi dintr-o dată îți dai seama că acolo sunt vițe de vie cu frunze și struguri atârnând de ele. Întregul templu este literalmente acoperit cu struguri și viță de vie pentru că acesta este întregul scop al expresiei lor de închinare. Totul era despre beție. Oamenii de acolo ne spuneau că au construit locul astfel încât surplusul de vin care curgea și literalmente ceea ce vomitau, să aibă o cale pentru a se scurge și a ieși afară. Așadar acolo se practicau orgii cu beție. Aveau implicații sexuale și așa mai departe.

Vedeți, acestea sunt informațiile care se află în spatele scenei în ce privește subiectul pe care Pavel îl tratează aici. Nu este doar ceva social; ci este și teologic. El le spune Efesenilor: „Voi ați trăit într-un context în care ați comunicat cu zeii prin beție, dar eu vă spun că dacă vreți să aveți într-adevăr comuniune cu Dumnezeu trebuie să fiți plini de – ce? - „de Duhul”. E un adevăr extraordinar, nu-i așa? Asta este cu adevărat esența a ceea ce spune el. Și asta ne spune el. Și anume că noi nu avem nevoie de lucrurile artificiale ale lumii. Dacă vrei să te ridici la cel mai înalt nivel al conștiinței religioase, trebuie doar să intri în prezența lui Dumnezeu prin umplerea cu Duhul.

Știți că, tocmai aceasta a fost problema cu care s-a confruntat biserica din Corint. Uitați-vă puțin împreună cu mine la 1 Corinteni, capitolul 10. De fapt, întreaga problemă a bisericii din Corint a fost că ei nu au fost niciodată în stare să se desprindă de acel sistem rău. Nu au putut niciodată să divorțeze de lume. Indiferent de cât de multe lucruri rele cunoscuseră în păgânism, ei au reușit cumva să le tragă în biserică. Dacă au fost oameni care produceau dezbinări în viața lor păgână, așa au fost și în biserică. Dacă au fost închinători la idoli în viața lor păgână, și în biserică au fost tot închinători la idoli. Dacă erau fascinați de anumiți filozofi în viața lor păgână, la fel au fost și în viața lor bisericească. Dacă s-au dat în judecată unul pe altul în perioada în care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, la fel au făcut și atunci când au ajuns parte a bisericii. Dacă în perioada de neștiință erau mândri, egoiști și lipsiți de griji, tot așa au ajuns să se poarte și în biserică. Dacă atunci când erau păgâni nu știau cum să se poarte în viața de căsnicie pentru ca ea să funcționeze, nu au știut cum să se poarte nici atunci când au devenit parte a bisericii. Dacă în vremea în care erau păgâni aveau probleme în ce privește carnea jertfită idolilor - au avut aceleași probleme și atunci când au devenit credincioși. Dacă ei nu știau cum să gestioneze darurile Duhului, dacă nu cunoșteau adevăratele daruri ale Duhului în biserică, a fost datorită faptului că erau încă afectați de gândirea și trăirea păgână.

Nu veți înțelege niciodată semnificația vorbirii în limbi sau a profețiilor sau a orice altceva prezentat în 1 Corinteni 12-14 decât dacă veți înțelege ce se întâmpla în lumea păgână în spatele scenei. Cam așa au stat lucrurile. Totul a fost contrafăcut în biserica din Corint. Totul a fost zguduit din temelii pentru că și-au târât păgânismul în biserică și, târându-și păgânismul înăuntru, au pervertit totul.

Acum, atât în biserica primară cât și în biserica de astăzi, care este singura rânduială, singura comemorare frumoasă pe care Dumnezeu a dat-o bisericii, care este cel mai înalt act de închinare? Care este? Este participarea la masa Domnului, nu-i așa? Este ceea ce Domnul nostru Isus Cristos Însuși a conceput pentru a ne duce în prezența Sa. E ceea ce Domnul a conceput pentru ca noi să ne amintim de El. Ceea ce Domnul a conceput pentru ca noi să comunicăm cu El a fost masa Sa. Iar Corintenii, erau obișnuiți să comunice cu zeii prin beție, așa că, atunci când veneau la Masa Domnului, ghiciți ce făceau – se îmbătau.

Astfel Pavel abordează într-adevăr acest subiect în capitolul 10 versetul 16. El le spune: „Paharul binecuvântat pe care îl binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtășirea trupului lui Cristos? Având în vedere că este o singură pâine, noi, care suntem mulți, suntem un singur trup, căci toți luăm parte din aceeași pâine”. Cu alte cuvinte, ceea ce spune el este: „Oameni buni, noi toți suntem una. Ne împărtășim dintr-o pâine, un singur pahar, un singur trup”. Acum, acesta este fundamentul argumentului său, această unitate. Apoi continuă să spună – în versetul 20 – „dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii. Nu puteți bea paharul Domnului, care este paharul Împărtășaniei, și paharul dracilor, care este paharul beției”, înțelegeți? Nu puteți face ambele lucruri. De ce? Întoarceți înapoi la versetul 16, pentru că suntem în împărtășire cu Cristos într-un singur trup. Versetul 17, având în vedere că este o singură pâine și noi suntem un singur trup. Asta nu se poate împărți așa. Nu poți să fii în împărtășire cu Cristos și cu paharul Său, după care să te duci să bei și să te îmbeți și să te închini unui idol demonic. Nu ai cum să faci așa ceva. Nu poți fi – spune versetul 21 – părtaș la Masa Domnului și la masa dracilor. Nu poți amesteca aceste lucruri. Îl întărâtăm pe Domnul la gelozie și ar fi bine să fii mai tare decât El dacă vrei să faci asta.

Vedeți voi, asta era ideea. Ei aveau să bea paharul Domnului, care era paharul binecuvântat al Împărtășaniei, în care își aduceau aminte de Cristos; după care se duceau să bea paharul demonilor care era beția, crezând că prin asta ajung la cel mai înalt nivel al conștiinței religioase adică prin beție. Numai că Domnul nostru a subliniat faptul că poți atinge cel mai înalt nivel de percepție religioasă și spirituală, luând pur și simplu paharul pomenirii Sale. Ce contrast frumos!

Bun, acuma mergem mai departe la versetul 19 din capitolul 11 ​​și aici devine limpede că asta e ceea ce făceau ei. El spune că trebuie să existe și partide între voi, trebuie să existe și partide ca să iasă la lumină ce-i adevărat și ce nu. Dar uitați-vă la versetul 20: „Când vă adunați dar în același loc” – iată ce zice traducerea din greacă – „ce mâncați nu este Cina Domnului”. Când vă adunați împreună, ați putea să o numiți Cina Domnului și ați putea spune, în regulă, acum ne vom împărtăși. Și ați putea spune că asta este, dar nu e așa pentru că atunci când stați la masă, fiecare își ia cina înaintea altuia, asta e lăcomie, pentru că unul este flămând iar altul este beat. Cu alte cuvinte, ceea ce faceți voi nu este Masa Domnului, ci masa demonilor. Pentru că faceți totul așa cum făceați înainte, în același fel în care o fac și păgânii.

Vedeți, acestea sunt detaliile din spatele scenei, asta a fost problema cu care ei se confruntau. El pune în contrast falsitatea satanică cu realitatea divină a închinării adevărate și a Comuniunii adevărate. Și vreau să observați că asta este ceea ce spune aici, oameni buni. El militează pe ideea că nu trebuie te închini lui Dumnezeu așa cum o făceai înainte. Acum, asta nu prea are relevanță în cultura noastră pentru că noi nu obișnuiam să ne închinăm lui Dumnezeu prin beție – cel puțin așa sper. Poate că unii dintre voi proveniți dintr-un misticism în care obișnuiați să vă drogați crezând că prin aceasta ajungeți la un nivel religios de conștiință superioară, nu știu. Dar asta e ceea ce spune el aici, pentru că Efesenii aveau acest sistem religios contrafăcut așa că Pavel îi invită să se îndrepte venind la închinarea corectă. Să nu lase nimic să falsifice lucrarea pe care Duhul ar vrea să o facă. Să nu lase nimic să falsifice lucrarea pe care o poate face Dumnezeu și anume să umple viețile cu Duhul Său. O, ce adevăr extraordinar este acesta! Ce realitate extraordinară! Că nu avem nevoie de nimic din lume. Știți, Satan este imitatorul lui Dumnezeu și el întotdeauna va încerca să adauge ceva artificial, bucurie falsă, părtășie falsă, comuniune falsă. Acum, cred că tocmai despre asta vorbește Pavel în Efeseni.

Acum ne putem întoarce la Efeseni 5. Dați-mi voie să vă arăt ceva interesant. Motivul pentru care cred că avem de-a face cu o problemă religioasă aici este din cauza contextului. Pentru că ei erau implicați în acele religii păgâne, și atunci când se duceau la închinare, se îmbătau. Iar atunci când se îmbătau, începeau să cânte în felul lor, începeau cu dansul lor și activitatea lor sălbatică, și asta este ceea ce are în vedere Pavel aici și anume după versetul 18 el prezintă în versetul 19 adevărata liturghie creștină. Adevărata liturghie creștină presupune să vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului, și apoi mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în numele Domnului nostru Isus Cristos și supuneți-vă unii altora, în frica de Dumnezeu. Vedeți, el pune în contrast liturghia spirituală, reală, cu falsitatea pe care o inventase Satan. Aceasta este ideea pe care le-o prezintă aici. Și cred că ați observat deja asta.

Nu ești deloc un om deosebit atunci când te îmbeți. Nu ieși cu nimic în evidență. Dacă te îmbeți, nu ieși în evidență cu nimic. Pur și simplu practici aceeași minciună veche a lui Satan și dați-mi voie să vă spun că nu există civilizație în lume care să nu fi inventat o modalitate de a se îmbăta, deoarece Satan urmărește asta tot timpul. Am condus pe drumurile din junglele Ecuadorului și i-am văzut pe indieni clătinându-se dintr-o parte în alta cu o băutură pe care o obțin din ceva fructe pe care le storc cu picioarele și le apasă cu pietre și asta este realitatea în fiecare cultură pe care am cunoscut-o vreodată. Am văzut același lucru și în lumea arabă. Am văzut asta peste tot. Oriunde am fost, în fiecare oraș în care am fost vreodată. Și în popoarele antice a fost la fel. Cred că asta face parte dintr-un blestem. Cred că atunci când Dumnezeu a blestemat pământul a existat posibilitatea ca roadele pământului să fie corupte până în punctul în care Satan să le poată folosi pentru a distruge.

Așa că Pavel spune: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare”. Aș putea spune ceva despre cuvântul „destrăbălare”? Asōtia. Înseamnă disipare (dispersare) necontrolată. Degradare necontrolată. Nu vă îmbătați pentru că asta duce la o destrăbălare necontrolată. Un alt mod de a traduce asōtia este prin cuvântul „desfrânare” sau “depravare”. Dimpotrivă fiți plini de Duhul. Ce contrast frumos! Oh, ce contrast simplu și frumos!

Uitați-vă la viața voastră. De ce este controlată? Unde vă găsiți bucuria? Unde vă găsiți entuziasmul? Unde vă găsiți liniștea? Într-o sticlă? O, ce fals ar fi! Acum, cineva ar putea spune: „Bine, dar scrie să nu te îmbeți, dar dacă bei și nu te îmbeți? Ce poți zice de asta?” Ei bine, la asta vom răspunde data viitoare. Și duminica viitoare de dimineață, vă voi da șapte principii prin care puteți ști ce ar trebui să faceți în legătură cu acest subiect. Să ne rugăm.

Îți mulțumim, Părinte, că ne-ai ajutat în această dimineață să privim în Cuvântul Tău. Doamne, rugăciunea mea este ca acest mic verset, parcă ascuns, ușor de trecut cu vederea în mijlocul acestei epistole să aibă un impact asupra vieților noastre așa cum nu a mai avut niciodată înainte. Ceea ce ne spui cu adevărat este că Tu ai o resursă cu totul nouă de bucurie, de mângâiere, de exuberanță, de împlinire, de comuniune cu Dumnezeu pe care lumea nu a cunoscut-o niciodată și asta este umplerea Duhului Sfânt. Lumea vrea să se umple cu atâtea lucruri. Vin, alcool, bani, plăcere, posesiuni. Însă Tu pur și simplu ai spus fiți plini de Duhul și rămâneți așa, astfel încât răspunsul vostru să nu fie falsitatea și mahmureala pe care lumea le are, ci să fie vorbirea între voi cu psalmi cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând și aducând din toată inima laudă Domnului, mulțumind întotdeauna, supunându-vă unii altora, iubindu-vă soții, iubindu-vă soțiile, îngrijindu-vă de copiii voștri și de toate aceste lucruri care decurg din acest text.

Tată, ajută-ne să cunoaștem simplitatea a ceea ce înseamnă să fii controlat de Duhul Tău. Și ajută-ne să știm, că mai mult decât orice altceva, Tu dorești să ne umpli cu Duhul Tău și tot ceea ce ceri să facem este să ne golim de noi înșine, astfel încât Duhul să poată veni în acel loc gol să ne umple. Și în felul acesta să putem comunica cu Tine, să putem ajunge astfel la niveluri de conștiință spirituală la care n-am visat, și să putem ști ce înseamnă să fii umplut cu toată plinătatea lui Dumnezeu, ca să putem înțelege cum putem avea mult mai mult decât cerem sau gândim noi în conformitate cu puterea care lucrează în noi. Doamne, așteptăm cu nerăbdare data viitoare, pentru a putea vorbi despre această problemă dacă un creștin ar trebuie să bea, ajută-ne să ne pregătim inimile pentru ceea ce spune Cuvântul Tău. Îți mulțumim pentru părtășia noastră din această dimineață. În numele lui Isus, amin.

SFÂRȘIT