Deschideți Biblia, dacă doriți, și haideți să ne uităm la Efeseni capitolul 1 - Efeseni capitolul 1, și vom studia versetele de la 15 la 23 în studiul nostru actual și ne uităm la resursele pe care credinciosul le deține în Cristos - resursele credinciosului. Pentru unii dintre voi, care faceți parte din Biserica Grace de ceva timp, este ca atunci când Petru a spus: „Voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea măcar că le știți”. Pentru alții dintre voi care nu ați întâlnit încă aceste adevăruri, am încredere că aceasta va fi una dintre cele mai minunate descoperiri din viața voastră, atunci când veți înţelege realitatea resurselor puse la dispoziția voastră prin mântuirea care este în Isus Cristos.

Dați-mi voie să fac introducerea acestui subiect în această dimineață, vorbindu-vă despre o preocupare pe care am exprimat-o şi în alte împrejurări.

Există o tendință în creștinismul din America de astăzi, și poate și în alte locuri, care îmi apasă inima. Mă deranjează. Adesea am numit-o căutarea după ceva mai mult. Este ideea predominantă că a fi în Cristos nu este suficient, că a fi „în Cristos” nu-ți oferă tot ceea ce trebuie să primești și, prin urmare, trebuie să cauți şi altceva.

Îi auzim de multe ori pe oameni vorbind despre a obține mai mult din Cristos, despre a obține mai mult din Isus, despre a obține mai mult din Duhul Sfânt, despre a obține mai multă putere. Acest lucru este destul de des întâlnit, ca și cum resursele lui Isus Cristos ți-ar fi oarecum distribuite ca o prescripție farmaceutică, o doză pe rând, ca și cum ar trebui să aterizezi în locul potrivit pentru a le obține sau să te califici printr-un anumit ritual sau rutină.

Îmi amintesc că am vorbit cu o doamnă despre acest lucru, care a spus: „Sincer, caut tot ce se poate obține pentru că - a spus ea - vreau să primesc tot ce se poate primi din Isus”. Ei bine, implicația unui astfel de lucru este că, atunci când ați fost mântuiți, nu ați primit tot ceea ce se poate primi din Isus. Este ca și cum ar fi primit dreptul la tot, dar nu au primit cu adevărat nimic din El în inima lor, în mintea lor.

Este asta adevărat? Este o teologie bună sau o teologie rea? Trebuie să primim mai mult din Isus? Mai mult din Dumnezeu? Mai mult din Duhul Sfânt? Mai multă putere? Sau avem totul prin mântuire? Aceasta este o problemă foarte importantă și, cel puțin pentru început, să ne uităm la răspuns.

Înainte de a ne opri la Efeseni, întoarceți puțin împreună cu mine la 2 Petru, capitolul 1 cu versetul 3. Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Lui”, și vă puteți opri chiar aici. Este un verset destul de clar. Potrivit puterii Sale divine, ni s-au dat deja toate lucrurile care țin de viață și de evlavie prin cunoașterea lui Cristos.

Cu alte cuvinte - ascultați asta - perspectiva biblică asupra doctrinei mântuirii este că mântuirea îi acordă credinciosului totul în Cristos și nu este nevoie de o căutare a ceva în plus. De fapt, o astfel de căutare, într-adevăr, deși nu este recunoscută de cei care o fac, este într-adevăr o subminare a esenței doctrinei mântuirii. Unii chiar vor să anuleze ceea ce a spus Isus când a zis: „Tetelestai, care înseamnă complet”, sau terminat, făcut, realizat sau împlinit. Și să spună că lipsește ceva care trebuie căutat.

O modalitate bună de a ilustra acest conflict particular este să vă rog să vă uitați, de asemenea, pentru un moment, ca introducere, la Coloseni capitolul 2. Acum, biserica din Colose era ca multe dintre acele biserici primare din perioada Imperiului Roman. Era expusă la tot felul de erezii și exista o erezie predominantă în cazul celor din Colose, care probabil că putea fi urmărită până la Esenieni, deși nu vom intra în această dimineață în aceste detalii, pentru că ei par să se potrivească cel mai bine cu ea.

Dar exista atunci o erezie care spunea practic următorul lucru: „Hristos nu este suficient. Trebuie să obțineți ceva mai mult”. Așa că, într-adevăr, este exact același lucru pe care îl vedem astăzi. Asta își avea rădăcinile încă din al doilea capitol din Coloseni.

Acum, apostolul Pavel scrie această scrisoare către coloseni pentru a încerca să le reamintească faptul că Isus Cristos este absolut, total, complet suficient, iar în capitolul 1 a dat de înțeles acest lucru când a spus: „Am fost izbăviți de sub puterea întunericului și am fost strămutați în Împărăția Fiului dragostei Lui”. Și apoi continuă să-L descrie pe Fiul ca fiind „…chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Prin El au fost făcute toate lucrurile. El este capul Bisericii Sale și” - versetul 19 – „toată plinătatea locuiește în El”.

Cu alte cuvinte, vedeți, Pavel încearcă să spună că plinătatea este în Cristos. După cum vom vedea în Efeseni 1, este Cristos, cu adevărat, Cel care este totul. Cristos este Cel care umple totul și în El este toată plinătatea, iar când suntem în El, toată plinătatea este în noi. Acesta este mesajul din Efeseni, precum și din Coloseni. De asemenea, când ajungem la capitolul 2, vedem din nou același lucru, și vă voi arăta ce vreau să spun.

Biserica din Colose a fost expusă acestor oameni care spuneau că ai nevoie de Cristos plus alte lucruri, iar „plusul” este ceea ce te face spiritual. „Plusul” este ceea ce te înalță. „Plusul” este ceea ce te face să treci la lucrurile cu adevărat bune și iată care sunt plusurile pe care ei le ofereau: În primul rând, au spus că ai nevoie de Cristos plus filozofie, iar ceea ce s-a întâmplat în această situație a fost că ei aveau propria lor înțelepciune umană de adăugat la realitatea lui Cristos. Era Cristos plus filozofia umană.

Și aceasta ar fi o imagine foarte bună pentru ceea ce cunoaștem astăzi ca liberalism, neo-ortodoxie, modernism. Ei încep cu Cristos, dar este Cristos plus înțelepciune umană, plus rațiunea umană, plus logica umană, plus filozofia umană, și exact împotriva acestui lucru îi avertizează Pavel în versetul 8 din capitolul 2: „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii” - iar aceste două fraze înseamnă ABC-ul religiei umane, care este mai degrabă filozofic decât teologic – „și nu după Cristos”. Cu alte cuvinte, Cristos este suficient, nu lăsați pe nimeni să vă spună că trebuie să-L aveți pe Cristos plus filozofia.

În al doilea rând, acești rătăcitori sugerau nu numai că ai nevoie de Cristos plus înțelepciune umană pentru a fi spiritual, dar ai nevoie de Cristos plus legalism. În versetul 16, el spune din nou: “Nimeni dar să nu vă judece, cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat”. Cu alte cuvinte, nu lăsați pe nimeni să vă evalueze spiritualitatea pe baza ritualurilor pe care le țineți, pentru că, în versetul 17, „Care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos (și El este aici)”. Deci nu este Cristos plus filozofie și nu este Cristos plus legalism.

În al treilea rând, rătăciții care se confruntau cu biserica din Colose spuneau că este vorba de Cristos plus experiențe mistice - misticism. Uitați-vă la versetul 18. El mai spune: „Nimeni (din acești învățători falși) să nu vă răpească premiul alergării făcându-și voia lui însuși, printr-o smerenie” - care înseamnă de fapt o smerenie falsă – și închinare la îngeri amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut”. Acum, textul grecesc spune: „...intrând în lucrurile pe care „le-a văzut”. Cuvântul „nu” nu ar trebui să fie acolo.

Acum sunt unii oameni care spun: „Ei bine, nu este suficient să-L ai pe Cristos. Trebuie să ai o vedenie. Trebuie să vorbești cu un înger. Trebuie să ai o experiență mai profundă, o experiență la distanţă, o vedenie cerească”. Și aceasta le dă un sentiment de falsă umilință care se dovedește a fi, de fapt, conform finalului versetului 18, o „umflare cu o mândrie deșartă prin gândurile firii lui pământești”. Vedeți, există oameni care spun că este vorba de Cristos plus aceste experiențe care te duc la ceva mai mult, sau este nevoie de Cristos plus legalismul care te duce la ceva mai mult, sau este nevoie de Cristos plus filosofia umană care te duce la ceva mai mult.

Și apoi, în al patrulea rând, el spune că există chiar și ascetismul - ascetismul fiind renunțarea la sine, un fel de viață călugărească, un fel de viață monahală, mergând într-o existență pustnicească, și vorbește despre asta de la versetul 20 la 23, despre oameni care îmbrățișează tipul de religie pământească, „învățăturile lumii”, din nou aceeași expresie, însemnând elementele de bază ale religiei umane care spun: „Nu lua; nu gusta; nu atinge”, după care continuă să vorbească despre neglijarea trupului la sfârșitul versetului 23, și așa mai departe.

Iar aici este ca și în cazul flagelării. Tot ceea ce faci pentru a-ți priva trupul, este un fel de ascetism, un fel de viață călugărească, monahală, o stare de abnegație și de privațiune. Dar ideea este următoarea: Întotdeauna au existat, încă de la Coloseni 2, și în toată biserica, și vor exista întotdeauna, oameni care vor să spună că a-L avea pe Isus Cristos prin lucrarea Sa extraordinară de mântuire nu este suficient. Trebuie să faci „asta” pentru a obține totul.

Iar răspunsul apostolului Pavel este să nu lași pe nimeni să-ți încurce mintea cu astfel de lucruri, și cheia întregului mesaj se află în Coloseni 2:9 și 10. Iată ce spune el: „Căci în El” - iar „El” îl descrie pe Cristos din versetul 8 - în Cristos locuiește trupește, toată plinătatea Dumnezeirii”. Lipsește ceva în Cristos? Este ceva lipsă? Nu. Nu lipsește nimic în Cristos. Versetul 10, „Voi aveți ce? – totul deplin în El...”.

Acum, esența a ceea ce spune Pavel este următoarea: Nu aveți nevoie de nimic altceva. Nu aveți nevoie de nimic altceva. Totul este făcut. Este realizat. Este deja stabilit. Ați fost îngropați cu El prin botez. Ați înviat din morți împreună cu El. Sunteți desăvârșiți în Cristos. Aceasta este doctrina mântuirii prezentată în Noul Testament și, preaiubiților, nu există niciun motiv pentru a căuta ceva mai mult.

Nu este vorba de a găsi ceva în plus, ci doar de a folosi resursele disponibile care se află deja în credinciosul care este în Cristos. Aceasta este problema și asta spune Pavel în Efeseni 1. Haideți să ne întoarcem acolo.

Acum, în versetele de la 3 la 14 din Efeseni 1, Pavel a descris foarte atent resursele și poziția credinciosului în Cristos. El ne-a spus cine suntem și ce deținem. Este o declarație absolut fantastică, magnifică a realizării mântuirii și a ceea ce produce ea, astfel încât nu lipsește nimic. De fapt, în versetul 3, începe prin a clarifica acest lucru, deoarece spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu ce? – cu tot felul de binecuvântări duhovnicești”. La timpul trecut. Gata. El a realizat-o deja în Cristos.

Acum, aceste adevăruri sunt atât de profunde – ascultați - și atât de adânci, atât de cuprinzătoare și atât de greu de priceput cu mintea omenească, încât după ce a prezentat toate marile adevăruri ale poziției noastre în Cristos, și ale resurselor noastre în Cristos până la versetul 14, el se oprește în versetul 15 și începe să se roage ca cititorul să înțeleagă realitatea a ceea ce tocmai a spus, pentru că mintea omenească nu poate concepe așa ceva. De aceea, în Fapte 6, se spune că un bun om al lui Dumnezeu, se apleacă pentru a stărui în studiului Cuvântului și în rugăciune.

El studiază Cuvântul pentru a-i învăța adevărurile pe oamenii săi și se roagă ca Dumnezeu să lucreze prin Duhul Său pentru a-i ajuta să le înțeleagă, pentru că mintea umană, nici măcar cea regenerată, nu le poate înțelege. Ci în fiecare minte, trebuie să aibă loc o lucrare specială care este făcută de Duhul lui Dumnezeu. De aceea 1 Ioan 2:27 spune că Dumnezeu ne-a dat o ungere, iar acea ungere este Duhul lui Dumnezeu care ne învață toate aceste lucruri, astfel încât să nu depindem de ceea ce ne învață omul, chiar și cel mai bun dintre oameni.

Așadar, Pavel se oprește după această mare prezentare a poziției și a resurselor și spune: „Și mă rog ca Dumnezeu, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui”. Asta spune el în versetul 17, pentru ca voi să înțelegeți aceste lucruri.

Preaiubiților, vă spun asta, o voi spune toată viața mea până la moarte, nu veți putea niciodată să trăiți principiile pe care nu le înțelegeți. Dumnezeu vrea ca voi să învățați adevărurile, iar Duhul Sfânt este Învățătorul care ia Cuvântul lui Dumnezeu și îl face viu în înțelegerea voastră.

Așa că Pavel își oprește mesajul și își începe rugăciunea în versetul 15: „De aceea” – haideți să ne uităm la acest verset – „și eu, de când am auzit despre credința în Domnul Isus, care este în voi și despre dragostea voastră pentru toți sfinții, nu încetez aduc mulțumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele”. Și ce mă rog pentru voi? „Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui: și să vă lumineze ochii inimii”. Opriți-vă aici.

„Și mă rog pentru voi”, spune el. „Nu mă rog pentru nimic mai mult decât mă rog pentru asta, pentru ca voi să fiți curați și să fiți în stare să înțelegeți, și mă rog lui Dumnezeu să lase Duhul Sfânt să lucreze asupra duhului vostru uman pentru a produce un duh de înțelepciune și un duh de descoperire în cunoașterea Lui”. Și, preaiubiților, vă reamintesc ceea ce v-am spus data trecută; aceasta este o lucrare a Duhului Sfânt.

Uitați-vă puțin împreună cu mine la 1 Corinteni capitolul 2 pentru un moment. 1 Corinteni capitolul 2, iar în versetul 9 se spune următorul lucru: „După cum este scris” - și citează din Isaia aici – „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu a auzit…” Cu alte cuvinte, acest lucru nu este disponibil pentru percepția umană, din exterior. Nu îl poți vedea, nu îl poți auzi, „…și la inima omului nu s-au suit…”. Nu este disponibil nici măcar pentru intuiție. Nici măcar nu îl poți ști rațional, „…așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”.

Ascultați-mă, lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit în Cristos sunt dincolo de mintea umană care poate gândi. Şi dincolo de vederea și sunetul uman care pot auzi, atinge și vedea. Așa că veți întreba – Atunci cum le putem cunoaște? Versetul 10: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Acesta este singurul mod în care le vom cunoaște vreodată. „Și noi n-am primit”, spune versetul 12: „…duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său”.

Ascultați-mă. Sunt unii oameni care vor să ne spună că atunci când devii creștin nu primești Duhul Sfânt. Dacă acest lucru ar fi adevărat, nu ați putea înțelege niciodată niciunul dintre principiile pe care ar trebui să le trăiți. De aceea Pavel spune în Romani 8:9: „Dacă cineva n-are Duhul lui Cristos, nu este al Lui”. Toți creștinii au Duhul. El este Învățătorul adevărului, Cel care locuiește în noi și ne oferă ungerea, Cel care atinge mintea pentru a înțelege lucrurile care sunt dincolo de capacitatea noastră omenească. El este Singurul, spune versetul 11, care „cunoaște lucrurile lui Dumnezeu”.

Așadar Pavel se roagă: „O, Doamne, fie ca Duhul Tău să lucreze asupra duhului lor uman pentru a produce un duh de înțelepciune, astfel încât să înțeleagă care este poziția lor”. Preaiubiților, vă spun că, dacă vom înțelege cu adevărat acest lucru, oameni buni, asta ne va schimba viața. Pot să vă spun doar că, atunci când acest lucru a devenit real în viața mea, când Duhul lui Dumnezeu a venit cu adevărat - și El încă mă învață, pentru că eu, încă, nu am ajuns în acea stare - dar când am început să realizez ce era al meu în Cristos, mi-a schimbat literalmente întreaga perspectivă în viață într-un mod dramatic.

Acum, Pavel are în minte trei lucruri pe care vrea să le înțelegem, trei adevăruri magnifice, și incomparabile: În primul rând, să înțelegem măreția planului Său; În al doilea rând, să înțelegem măreția puterii Sale; În al treilea rând, să înțelegem măreția persoanei Sale. Nu am cum să încep măcar să zgârii suprafața acestor realități într-o singură sesiune în această dimineață.

Asta va fi doar o introducere. De aici continuați voi.

Mai întâi de toate, Pavel se roagă: „O, Doamne, fie ca ei să înțeleagă măreția planului Tău - planul Tău - pentru ei”. Versetul 18: „Și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui și care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”. Asta e tot.

Chemarea făcută înainte de a întemeierea lumii, nădejdea după ce lumea va lua sfârșit, întregul plan se află în acel verset, iar el spune: „Mă rog ca ei să înțeleagă planul”. Vai, este atât de important să știm cine suntem și ce a pregătit Dumnezeu pentru noi.

Să ne uităm la versetul 18, prima frază: „Și să vă lumineze ochii inimii…” Acum, acest lucru ne introduce într-un gând foarte important. Cuvântul din greacă folosit aici, pentru “înțelegere”, este termenul kardias de la care provine cuvântul „cardiac”. Ce înseamnă acest cuvânt? Înseamnă inimă. În mod literal, în limba greacă spune: „Ochii inimii voastre fiind luminați”.

Acum, asta este foarte interesant. Sursa iluminării spirituale este Dumnezeu. Știm asta în versetele 15-17, pentru că aceasta este rugăciunea lui Pavel către Dumnezeu. El știe că Dumnezeu este sursa acestei înțelegeri. Canalul acestei înțelegeri către noi cine este? Duhul Sfânt. Obiectul acesteia se află la sfârșitul versetului 17: „…cunoașterea Lui”. Pavel spune: „Doamne, Tu faci ca prin Duhul Sfânt, ei să aibă cunoștința Lui”, ca să Îl puteți cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu.

Și acum, iată care este organul acestei înțelegeri, sursa este Dumnezeu. Canalul, este Duhul, obiectul prin care noi să-L cunoaștem, organul, este inima. Inima este cea care trebuie să aibă înțelegere.

Acum, avem o problemă cu acest termen, așa că trebuie să vi-l explic, deoarece, pentru noi inima se referă la emoții. Cultura americană a desemnat astfel inima pentru a se referi la emoții. Toate cântările noastre de dragoste vorbesc despre inimă, iar noi am împărțit inimioare, recent, de Ziua Îndrăgostiților. Toți oferă inimioare unii altora, iar asta ar trebui să transmită sentimente - ceea ce simțim. Dar nu așa priveau anticii și nici evreii nu au abordat acest subiect în felul acesta. Dați-mi voie să vă arăt.

Evreii vorbeau despre sentimente însă nu în termeni de inimă, ci folosind cuvântul splankhnon, cuvântul grecesc, iar cuvântul se traduce prin „intestine”. Înțelegeți? Acum, noi avem o semnificație diferită pentru acest cuvânt. În zilele noastre nu ne gândim aşa la acest cuvânt. Nu-i spunem soției noastre: „Te iubesc din toate măruntaiele mele”. Asta pur și simplu este ceva ce lipsește în mod cert în folosirea termenului.

Dar acesta este exact modul în care ar fi vorbit evreii, iată de ce acest cuvânt apare atât de des în Biblie. De ce? Pentru că evreul a asociat întotdeauna sentimentele practic cu părţile din zona stomacului său. Noi spunem că avem un sentiment care ne strânge stomacul. Când ești nervos sau stresat, ai o supărare la stomac, ai dureri și anxietate pornind de acolo. Trăiești anumite sentimente acolo. Aceasta este zona în care simți. Nu simți în inimă. Simți în stomac, iar evreii vedeau lucrurile în felul aceasta.

De exemplu, în Cântarea Cântărilor, când mireasa și mirele se văd unul pe altul, se spune: „Mi s-au cutremurat măruntaiele”. Cu alte cuvinte, exista un sentiment de anticipare și emoție chiar acolo, și se vorbește despre asta în tot Vechiul Testament.

Chiar și în Psalmul 22, Cristos moare pe cruce și vorbește despre suferința, agonia și durerea măruntaielor Sale. Iar în Plângerile lui Ieremia 2:11, când Ieremia plânge din cauza distrugerii poporului său, se spune: „îmi fierb măruntaiele, chiar acolo, în intestine”. Folosește chiar cuvântul „ficat”. „Mi se varsă ficatul pe pământ”, pentru că acolo se simte.

Și în 1 Ioan 3:17, chiar în Noul Testament, se spune: „Dacă vezi pe fratele tău în nevoie, cum ai putea să-ți închizi inima (măruntaiele) față de el?” Vedeți, ei au simțit totul chiar acolo, în stomac.

Iar inima, vedeți, pentru mintea evreilor, nu însemna sentiment. Însemna gândire. Gândire. De aceea, cuvântul kardias poate fi tradus fie prin „inimă”, fie prin „înțelegere(cunoaștere)”. „Cum gândește un om în ce? – în inima lui, așa este el”. „Din prisosul inimii ce se întâmplă? - vorbește gura”. Inima găzduieşte procesul de gândire. „Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea, cine poate să o cunoască?”. Însemna gândire. Era vorba de voință, de gândire, de partea de înțelegere, iar acest lucru este o realitate în toată Scriptura.

Așadar priviți asta: Organul de înțelegere pentru credincios este procesul de gândire, nu emoțiile. Dumnezeu nu încearcă să facă apel la emoție. El încearcă să facă apel la minte, la voință și la gândire, și asta înseamnă termenul kardias. Creștinismul nu este conceput pentru a face apel la emoții. Emoțiile sunt concepute pentru a face următorul lucru: Ele trebuie să răspundă la minte, iar când emoțiile sunt puse înaintea minții, o s-o luați razna. Și orice marcă de creștinism care apelează la nivelul emoțional și ocolește mintea nu face decât să caute probleme, deoarece generează răspunsuri care sunt în afara adevărului.

Îngăduiți-mi să vă prezint o ilustrație. Uitați-vă la 2 Corinteni capitolul 6, 2 Corinteni capitolul 6 cu versetul 11: „Am dat drumul gurii față de voi, Corintenilor” - un fel de introducere cu suspine acolo – (discursul nostru către voi este sincer) ni s-a lărgit inima”. El spune de fapt: „Am o minte deschisă înaintea voastră”. El folosește cuvântul „minte”. „Mintea mea este atât de deschisă în fața voastră. Oh, tot ceea ce am în minte să vă spun, voința mea, tot ceea ce știu, vreau să vă transmit”.

Dar uitați-vă la versetul 13: „Faceți și voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei” - spune el – „lărgiți-vă și voi (deschideți-vă larg mintea față de noi)”. Altfel spus, el zice: „Am niște lucruri despre care vreau să vă învăț și trebuie să ne punem de acord asupra acestui lucru. Trebuie să existe o anumită învățătură, o anumită înțelegere, numai că este ceva ce vă împiedică”. Și aici avem versetul 12 chiar în mijloc: „Voi nu sunteți la strâmtorare în noi, dar inima noastră s-a strâns pentru voi”, splankhnon.

El spune: „Nu pot să iau adevărul lui Dumnezeu din mintea mea și să-l dau minții voastre, pentru că emoțiile voastre mă împiedică”. Literal, în limba greacă se spune: „Au fost strânși în măruntaiele lor”. Noi am spune astăzi că erau crispați emoțional.

Și vedeți ceea ce spune? Lucrarea lui Dumnezeu în viețile Corintenilor este împiedicată pentru că au emoțiile în calea adevărului. Ori de câte ori vă puneți sentimentele în fața adevărului lui Dumnezeu, scurtcircuitați adevărul, iar emoțiile se vor dezlănțui. Inima este pe primul loc.

Așadar, doar subliniez că atunci când Efeseni 1 spune: „Și să vă lumineze ochii inimii”, înseamnă exact ceea ce spune. Vorbește despre înțelegerea procesului de gândire. Pavel se roagă: „O, Doamne, fie ca mintea lor să cunoască aceste lucruri”. Este atât de important.

Când Duhul Sfânt lucrează asupra minții credinciosului, El îmbogățește acea minte pentru a înțelege adevărul divin care este profund și adânc și, în felul acesta, se dorește o legătură care duce la o trăire practică. Și exact asta a vrut să spună Pavel când le-a scris Colosenilor în capitolul 3, versetul 16: „Nu aveți nevoie de filozofie omenească. Nu aveți nevoie de înțelepciune omenească. Nu aveți nevoie de legalism, de ascetism, de misticism. Iată de ce aveți nevoie. Cuvântul lui Cristos să locuiască” - cum? – „din belșug în voi”, Coloseni 3:16.

Aceasta este toată ideea și vă spun ceva. Dacă Duhul Sfânt nu însuflețește adevărul, acesta nu are același efect. De aceea Pavel se roagă: „Doamne, deschide ochii inimii lor. Ei știu acest lucru. Poate că este acolo doar schițat. O, Doamne, prin Duhul Tău, înfige-l adânc în cunoștința lor”.

O să vă prezint o ilustrație foarte bună a acestui lucru, Luca 24. Nu trebuie să întoarceți la acest pasaj. O să vă reamintesc doar de el. Ucenicii de pe drumul Emausului, vă aduceți aminte? Mergeau pe jos. Isus e alături, iar ei au fost cu Isus de trei ani încoace și ce s-a întâmplat? Nu L-au cunoscut, nu-i așa? Îl cunoșteau, dar nu-L recunoșteau. Adică știau, dar nu cunoșteau. Aveau toate informațiile. El era acolo, dar ei nu conştientizau.

Și, în final, în versetul 31 se spune: „Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor”, iar apoi urmează acest comentariu: „Și au zis unul altuia” - Îmi place expresia aceasta – „Nu ne ardea inima în noi” - ce înseamnă asta? Mintea noastră, voința noastră – când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

Vedeți, să ai Scriptura, să ai informația, nu îți face inima să ardă. Ci atunci când Cristosul lui Dumnezeu o ia și o înfige adânc în inimă, inimile lor au început să ardă, și același lucru este valabil și acum. Cristos nu este aici, dar Duhul Său este aici, iar Duhul Său vine la noi, cei care avem Cuvântul, și El îl face să ardă în mintea noastră. Aceasta este lucrarea Lui. Aceia sunt ochii minții voastre fiind luminați, vedeți.

Și ce vrea El ca noi să înțelegem când suntem iluminați? Primul lucru pe care vi l-am spus, măreția planului Său. Uitați-vă în versetul 18: „Ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui și care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”. Nu știu ce altceva să mai spun despre asta, oameni buni, decât că asta spune tot ce este cuprins în întreaga Biblie și nu am de gând să încep de la început până la sfârșit și să vi le spun pe toate.

El spune pur și simplu: „Nădăjduiesc că ei înțeleg ce ai plănuit pentru ei. Sper că înțeleg ce înseamnă faptul că i-ai ales și i-ai răscumpărat și le-ai promis o moștenire. Sper că înțeleg ce înseamnă să fi fost chemați înainte de întemeierea lumii” - capitolul 1 versetul 4 - „aleși în El pentru a fi răscumpărați în scopul de a moșteni tot ceea ce există în Împărăția lui Dumnezeu pe care Dumnezeu a putut să o conceapă pentru copiii Săi”.

Înțelegeți planul, oameni buni? Adică, înțelegeți ce se întâmplă? Asta este ceea ce se roagă Pavel: „O, Doamne, fie ca ei să înțeleagă că aceasta nu este o idee ulterioară în existența umană. Acesta este planul măreț al Dumnezeului veșnic, în vecii vecilor”. Ați fost planificați magistral în el înainte de întemeierea lumii.

Aceasta, preaiubiților, este identitatea voastră, iar Pavel știe bine că atunci când veți înțelege acest lucru, veți fi mai înclinați să acționați ca atare. Așa că el spune: „Mă rog ca ei să înțeleagă cu mintea lor destinul veșnic al creștinului, rânduit din veșnicia trecută, așezat în timp și ancorat în veșnicia care va veni”, iar Pavel vrea ca noi să înțelegem asta.

Știți ce înseamnă asta în cele din urmă pentru mine? Nu mă gândesc decât la asta: Într-o zi voi fi ca cine? Ca Isus Cristos. Asta, pentru mine, este de neconceput, că voi fi făcut asemenea chipului Fiului Său, că voi fi ca El când Îl voi vedea așa cum este, că voi fi împreună moștenitor cu Cristos. Acesta este planul lui Dumnezeu, măreția planului Său.

Și nu numai că este un plan măreț, dar este și un plan bogat. Uitați-vă la versetul 18. El spune doar ce implică asta: „Bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”. Noi suntem sfinți. Noi suntem hagios. Suntem cei sfinți, făcuți sfinți în Isus Cristos, și există o moștenire - nu doar o moștenire, ci și slava moștenirii Sale, și nu numai atât, ci este și bogăția slavei moștenirii Sale.

Ce înseamnă aceasta? Înseamnă pur și simplu că orice ar avea Dumnezeu pentru noi, nu există cuvinte pentru a descrie acest lucru. Este prea mult. Este ca și cum Pavel ar spune: „Pur și simplu continuă și continuă, moștenirea, slava moștenirii, bogăția slavei moștenirii. Și nu atingi niciodată capătul”. Este o măreție extraordinară a binecuvântărilor mântuirii pe care el dorește să le înțelegem.

Știi, atunci când înțelegi asta, îți dai seama, dintr-odată, cine ești. Ești un copil al lui Dumnezeu, iar acesta este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor și nu mai este nimic de căutat. Vreau să spun că asta este, oameni buni. Ce altceva veți mai cere în afară de bogăția slavei moștenirii sfinților?

Cineva va veni și va spune: „Ei bine, cred că ar putea fi ceva mai mult acolo. Ar fi bine să căutăm”. Nu există mai mult. Credincioșii trebuie să-și înțeleagă resursele, iar acesta este începutul. Ce plan, și noi facem parte din el!

În al doilea rând, Pavel se roagă ca noi să înțelegem nu numai măreția planului Său, ci și măreția puterii Sale - măreția puterii Sale, versetul 19: „Și care este față de noi credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui”.

Acum, acest lucru este de fapt destul de plin de umor. Duhul Sfânt a scris acest lucru, dar El a folosit întotdeauna agentul uman. Iar Pavel, aici, încearcă să descrie cât de puternici suntem noi, și aruncă toate cuvintele la care se poate gândi. De fapt, există patru termeni diferiţi pentru „putere” numai în versetul 19 - patru cuvinte grecești diferite pentru putere.

În primul rând, vedeți cuvântul „putere”: „Și care este față de noi credincioșii nemărginita mărime a puterii Sale…” Cuvântul în original este dunamis, de la care obținem cuvântul românesc - care? Dinamită.

Apoi, mai este - spune: „față de noi credincioșii…după lucrarea puterii tăriei Lui…” Observați că această putere este doar pentru cei care cred. Este pentru toți cei care sunt mântuiți. Nu mai este nicio putere de obținut. Mă deranjează atât de mult când oamenii caută mai multă putere, mai multă putere, vor mai multă putere. Nu mai este nimic de obținut, oameni buni. „Și care este față de noi care credem, nemărginita mărime a puterii Sale”. Nu spune că este pentru cei ce cred și în plus trebuie să aibă o vedenie, cei care cred și în plus trebuie să respecte anumite reguli, cei care cred și în plus trebuie să facă şi asta. Este doar pentru cei care cred. Apoi, continuă să spună „după lucrarea” – iar aici a folosit un alt termen, cuvântul ENERGHEIA energeia, care este baza cuvântului nostru „energie”.

Și apoi continuă să spună „după lucrarea puterii tăriei Sale”, iar cuvântul „putere” de aici este termenul kratos, un alt cuvânt care ar putea fi tradus prin „putere”, este tradus uneori prin „stăpânire”, iar apoi încheie cu un alt cuvânt „putere”, care este ischus, care nu este la fel cu celelalte cuvinte.

Primul cuvânt, dunamis, înseamnă putere inerentă. Al doilea cuvânt, energeia, înseamnă putere operativă. Cel de-al treilea cuvânt, kratos, înseamnă puterea supremă. Al patrulea cuvânt, ischus, înseamnă putere înzestrată. Iar ceea ce spune Pavel este că există putere, putere, oriunde te-ai uita, și este a ta.

Și de aceea mă deranjează să-i aud pe unii creștini spunând: „Nu știu dacă am puterea să fac asta”, în timp ce Pavel ar spune: „De aceea mă rog pentru tine, prietene, ca să știi asta. Noi avem putere - o putere de neconceput, nespus de mare, o măreață putere”.

Avem puterea de a evangheliza. Oamenii spun: „Ei bine, mă tem că nu am puterea de a-L mărturisi pe Cristos”. Aveți puterea de a evangheliza. Ascultați-mă: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Cristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru ce? - pentru mântuire…” Aveți această putere. Aveți puterea de a evangheliza.

Apostolul Pavel a mers în Tesalonic, iar în capitolul 1, versetul 5, el zice: „În adevăr Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu ce? - cu putere și cu o mare îndrăzneală…”, putere pentru evanghelizare.

În al doilea rând, Dumnezeu ne-a dat puterea de a suferi și de a îndura biruitori. În 2 Corinteni 4:7: „Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi”. De aceea, el spune: „Suntem la strâmtorare dar nu deznădăjduiți”, și continuă să spună toate aceste lucruri.

Apoi, în cele din urmă, el rezumă totul spunând: „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru”. Puterea de a evangheliza, puterea de a suferi, puterea de a face voia lui Dumnezeu. Oamenii se tem că nu au energia și resursele necesare pentru a face voia lui Dumnezeu. În Filipeni 2:13, se spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă după plăcerea Lui și voința și înfăptuirea”. Puterea este acolo.

Puterea de a sluji, Coloseni 1:29, Pavel spune: „Iată la ce lucrez și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine”. Voi spuneți: “Oh, nu știu dacă avem această putere”. Ba da, o aveți. Faptele Apostolilor 1:8 spune: „Ci voi veți primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi…”. Şi când a venit Duhul Sfânt peste voi? Când ați fost mântuiți. Voi aveți această putere. De fapt, aveți atât de multă putere încât sunteți periculoși.

În Efeseni 3:20 se spune: „Iar Cel care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, potrivit cu puterea care lucrează unde? - în noi”. O putere incredibilă, extraordinară. Înțelegeți asta? Nu alergați căutând ceva în plus. Asta este un afront adus iubirii milostive și totale a lui Dumnezeu care, în Cristos, ne-a dat totul. Totul.

De fapt, El vrea să înțelegem bine această putere, așa că ne oferă o ilustrație în versetul 20: „Este aceeași putere pe care a exercitat-o în Cristos când L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Sa, în locurile cerești”. El spune: „Uitați, poate că puneți la îndoială puterea lui Dumnezeu, dar uitați-vă la asta. Este aceeași putere care L-a înviat pe Isus și L-a dus la încoronarea Sa. Și în cazul în care sunteți îngrijorați dacă Dumnezeu va putea sau nu să se achite de promisiunea Sa, dacă Dumnezeu vă va scoate sau nu din mizeria de aici și vă va duce în slava promisă, aduceți-vă aminte că a împlinit asta în Cristos și o va face și în dreptul vostru, pentru că puterea este încă aceeași”.

Asta este într-adevăr ceea ce spune el. Întregul mesaj de aici nu este atât de mult ca noi să înțelegem puterea de a sluji, cât să înțelegem puterea de a ne păstra, de a ne asigura și de a împlini speranța extraordinară care este a noastră în Cristos.

Presupun că toți ne îndoim din când în când și ne întrebăm dacă Dumnezeu va fi cu adevărat capabil să ducă totul la bun sfârșit. El a dus totul la bun sfârșit în ce-L privește pe Cristos. L-a înviat din mormânt. El a călcat boldurile morții. A sfărâmat lanțurile, iar Cristos a înviat. L-a atras lângă El în ceruri și L-a încoronat Rege al regilor și Domn al domnilor și Maiestate în veci, iar El va face același lucru și în dreptul vostru.

Biblia spune că El vă va învia din mormânt și veți sta cu El pe tronul Tatălui, așa că pur și simplu nu aveți niciun motiv să fiți nesiguri, pentru că aceeași putere care L-a înviat pe Cristos și L-a dus la încoronarea Sa va lucra la fel și în dreptul vostru. Așa că el spune: „Doamne, nădăjduiesc că îi vei ajuta, prin Duhul Tău, să înțeleagă măreția planului Tău și măreția puterii Tale care va face ca planul să se ducă la îndeplinire”.

Și apoi el spune, în al treilea rând, că vor înțelege măreția persoanei Sale - a persoanei Sale. Apoi, el continuă să vorbească despre Cristos în versetul 21: „Mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie și de orice nume care se poate numi, nu numai veacul acesta, ci și în cel viitor: El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți”.

El trece pur și simplu de la a vorbi despre învierea și încoronarea lui Cristos la a vorbi despre maiestatea Sa. Puterea Sa este egalată de măreția Sa. Știți, este atât de important să știm cine este Cel care este în noi. Noi Îl avem pe Cristos. Cristos ne asigură. Cristos ne dă putere. Cristos face promisiunile lui Dumnezeu, să fie da și amin. Cristos este Cel care ne ține. Nu aveți de ce să vă temeți, nu aveți nimic de pierdut. Totul este posibil. Nu mai aveți nimic de căutat. Cristos este aici. Ce ar putea fi mai mult? „El nu dă Duhul Sfânt cu măsură”.

Pavel i-a spus lui Timotei - Timotei devenise cam timid și era cam abătut. Începuse să fie descurajat în slujirea sa, iar unii oameni îl hărțuiau pentru că era tânăr, alții îl hărțuiau în legătură cu doctrina sa, iar câțiva învățători falși din Efes îl duceau în eroare prin înșirarea de genealogii fără sfârșit. Și slujirea lui Timotei scădea în intensitate, și era cam descurajat, așa că Pavel îi spune: „Ascultă, prietene, ar fi bine să aprinzi puțin flacăra. Ar fi bine să trezești darul lui Dumnezeu care este în tine. Ar fi bine să te pui din nou pe picioare. Bea puțin vin. Vindecă-ți stomacul. Organizează-ți darul”. Și apoi spune: „Mai presus de toate, fă asta”, 2 Timotei 2:8: „Adu-ți aminte de Domnul Isus Cristos, (născut) din sămânța lui David, înviat din morți”.

Ce înseamnă asta? El spune: „Adu-ți aminte de măreția Persoanei care trăiește în tine, născută din sămânța lui David. Aceasta este umanitatea Lui. El te înțelege. El este înțelegător. Înviat din morți, asta se referă la divinitatea Sa. El este împuternicit și suficient de puternic pentru a împlini toată voia Sa bună prin tine. Adu-ți aminte cine este El și adu-ți aminte că El este în tine”. Aceasta este esența.

Știți, vă spun eu, pe asta ar trebui să se concentreze fiecare creștin. De aceea Biblia spune: „Priviți la slava Domnului și veți fi schimbați asemenea chipului Său prin Duhul Sfânt”. Dacă ne-am concentra mai puțin pe problemele noastre psihologice, mai puțin pe micile noastre probleme spirituale, mai puțin pe micile șotii pe care le facem și ne-am concentra mai mult pe persoana lui Isus Cristos și am înțelege mai mult puterea Lui și am înțelege cum este El în noi, am fi liberi de multe blocaje de-ale noastre.

Mă deranjează atât de mult faptul că citim atât de multe cărți despre toate lucrurile periferice și atât de puține despre Isus Cristos. Când ați citit ultima dată o carte despre Isus Cristos - cine este El? Puterea Lui e pe măsura măreției Lui. Așa că Pavel spune: „O, Doamne, fie ca ei să înțeleagă persoana Lui. El este mult - versetul 21 - mult mai presus de orice domnie”, archē, „…de orice putere”, exousia. Archē este cuvântul pentru primul conducător. Exousia este cuvântul folosit pentru cel de-al doilea lider cu autoritate delegată.

El spune: „Nu-mi pasă dacă sunt îngeri buni sau răi, domnii, puteri sau stăpâniri și toate aceste alte lucruri. Acestea sunt toate nume de îngeri, sunt toate titlurile și rangurile îngerilor. El este cu mult deasupra tuturor îngerilor. El este mai presus de orice nume care se poate numi” - ceea ce înseamnă fiecare persoană din univers, oricine cu orice identitate – „este sub El, nu numai în veacul acesta ci și în cel viitor, și El I-a pus totul sub picioare, și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, iar biserica, este trupul Lui, nu este nimic altceva decât plinătatea Lui care umple totul în toți”.

Preaiubiților, noi suntem plini de El. Iată ce spune Pavel. Un gând extraordinar. Noi suntem plini de plinătatea Lui. Și vă spun că, pe măsură ce veți înțelege măreția planului și măreția puterii, toate făcute posibile de măreția Persoanei Sale, asta vă va schimba modul în care trăiți. Trebuie să o facă. Nimic nu îl poate înlocui pe Isus Cristos. Nu există o putere mai mare. Nimeni nu poate schimba nimic din ceea ce a plănuit El, pentru că nimeni nu are o putere mai mare. Nimeni nu vă poate iubi mai mult. Nimeni nu poate face vreodată mai mult, pentru că oricine este neputincios în comparație cu Cristos. Nimeni nu vă poate iubi vreodată mai mult pentru că El este dragoste prin natura Sa și, prin urmare, suntem în siguranță în El. Adevăruri mărețe.

Evrei 1 ne spune că El este mai presus de îngeri. Filipeni 2 ne spune că El este mai presus de orice nume care se poate numi, astfel încât înaintea Lui, „…să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ”, iar Pavel ne amintește aici, că El este Cel care este Capul peste toate, chiar și peste Biserică, care este plinătatea Celui care umple totul și toate. Asupra acestui ultim verset, dacă am avea timp, am putea petrece ore întregi studiindu-l. Vă dați seama că voi sunteți plinătatea lui Cristos în lume? El a ales să strălucească prin voi, așa că a făcut un plan măreț. Astfel că El energizează planul și locuiește în noi pentru a duce planul la îndeplinire.

Nu e de mirare că Pavel spune că suntem hupernikaō, super cuceritori, super nikes în Cristos. Nu e de mirare că el spune, mai târziu în Efeseni, la sfârșitul cărții, în 6:12: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, a domniilor” și așa mai departe și așa mai departe. Astfel că tot ce trebuie să facem este să luăm armura lui Dumnezeu. Și apoi, revenind la versetul 10, spune: „Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui”. Totul este la dispoziția noastră. Preaiubiților, El are nevoie de noi, pentru a fi plinătatea Lui în această lume.

John Calvin a scris următoarele cuvinte: „Aceasta este cea mai mare cinste dată Bisericii, și anume că, până la unirea cu noi, Fiul lui Dumnezeu se consideră pe Sine Însuși într-o oarecare măsură imperfect. Ce mângâiere este pentru noi să aflăm că, nu înainte de a fi în prezența Sa, El posedă toate părțile Sale sau dorește să fie considerat complet!”

Ce fabulos - El este acum în noi și, în acest sens, este împrăștiat, iar într-o zi, când vom merge să fim cu El, va fi unit. Pavel se roagă ca noi să înțelegem acest lucru. Asta este ceea ce mă rog pentru voi. Haideți să ne plecăm împreună la rugăciune.

Rugăciunea mea, Tată, pentru acești oameni, și pentru mine de asemenea, nu este ca să găsim ceva mai mult. Este ceva prostesc. Nu există nimic în plus, însă să înțelegem tot ceea ce avem deja. Și mă rog împreună cu apostolul Pavel, o, Doamne, fie ca acești oameni dragi, poporul Tău, chemați în conformitate cu numele Tău, răscumpărați prin sângele Tău, locuiți de Duhul Tău, fie ca acești oameni să aibă un duh de înțelepciune, un duh de descoperire în cunoașterea Fiului Tău, pentru ca ei să trăiască cu încredere, să trăiască cu putere, să trăiască cu credința sigură care le transformă literalmente viața spre lauda slavei Tale. Ne oferim pe noi înșine ca un act de închinare înaintea Ta, pentru a trăi astfel încât Tu să te manifești prin noi și să primești toată slava. În numele lui Isus, amin.

SFÂRȘIT