În dimineața aceasta continuăm să studiem 1 Corinteni capitolul 7 și ne vom uita la versetele de la 8 la 16 și vom discuta despre îndrumările divine pentru căsătorie - îndrumările divine pentru căsătorie - 1 Corinteni 7:8-16 și continuăm studiul nostru din 1 Corinteni.

Știți, este dificil în vremea noastră, cred, să menții o căsătorie; să menții orice fel de relație de durată. Cincisprezece milioane de americani, conform unei statistici a Biroului Central S.U.A., au trecut printr-un divorț.

Oamenii socotesc că este foarte dificil să construiască relații de durată, indiferent de însemnătatea lor.

Are loc un divorț la fiecare 2,56 căsătorii acum în America, și această cifră este în creștere. Suficient de interesant, cea mai mare rată a divorțului este în Rusia. Orașele din Rusia au o rată a divorțurilor de 3 din 4. De asemenea, mi s-a părut interesant să citesc undeva că melodia numărul unu în Rusia în 1974 a fost „Love Story.” Vorbim mult despre ea chiar și aici în America, dar este foarte dificil să menții orice fel de relație de dragoste.

Și din păcate, ceea ce experimentăm nu este un fenomen istoric nou; ci este ceva care totdeauna a fost prezent. Și dacă mergeți la 1 Corinteni, capitolul 7, veți descoperi că în Corint exista o problemă gravă, care avea legătură cu întregul domeniu al căsătoriei. Și aceasta este problema pe care o abordează Pavel în capitolul șapte. Corintenii nu știau ce aveau de făcut legat de căsătorie, sau cel puțin nu doreau să admită ce trebuiau să facă, astfel că i-au trimis niște întrebări lui Pavel cu privire la asta. Primul verset din capitolul 7 spune: „Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris” şi continuă să răspundă. La fel ca în oricare alt domeniu al vieții lor, corintenii au reușit să întineze inclusiv domeniul căsătoriei. Au dat greș în toate celelalte; nu aveam niciun motiv să credem că vor reuși în acest domeniu. Și astfel, Pavel scrie capitolul 7 ca să se ocupe de înțelegerile lor greșite și de comportamentul lor deviat în ce privește căsătoria. Ei erau confuzi cu privire la următoarele aspecte: dacă era bine să fie singuri și dacă era necesar să rămână singuri pentru a fi spirituali sau dacă era bine să fie căsătoriți și dacă era necesar să fie căsătoriți pentru a fi spirituali. Evreii din congregație, pentru că era o credință iudaică ortodoxă, au propagat faptul că trebuia să fii căsătorit. Și dacă nu erai căsătorit, erai în afara voii lui Dumnezeu, și trebuia să fii exclus din ceruri.

Pe de altă parte, erau mulți oameni care aveau o fascinație crescândă în ce privește celibatul, și erau mai preocupați să rămână singuri, socotind aceasta ca o valoare spirituală. Cu alte cuvinte, dacă erau singuri, erau în stare să-I ofere lui Dumnezeu o mai mare devoțiune, ar fi trecut la un alt nivel al vieții spirituale, în cazul în care nu erau căsătoriți, și erau unii care mergeau până acolo încât spuneau că orice fel de relație sexuală era, dacă nu altceva, cu siguranță o risipă de efort și că ar fi fost mai bine să fie direcționată spre slujirea lui Dumnezeu, mai degrabă decât spre legătura cu un soț sau o soție. Unii spuneau despre creștinii cu adevărat devotați lui Dumnezeu că nu se vor căsători deloc. Ei bine, acest lucru a mers așa de departe, că creștinii cu adevărat devotați spuneau: „Ar trebui să obținem un divorț, ca să putem să-L slujim mai bine pe Domnul, ar fi bine să ne separăm.” Sau, dacă voiau să rămână împreună: „Ne vom abține de la orice fel de relație fizică, nu vom mai avea niciun fel de relații sexuale în căsnicia noastră. Pur și simplu noi înşine vom fi devotaţi lui Dumnezeu și nu vom fi târâți în aceste lucruri fizice.” Așadar, erau tot felul de probleme și confuzia domina scena maritală din Corint, așa că i-au scris lui Pavel cerând răspunsuri.

În esență, întrebările erau acestea: Este căsătoria o poruncă? Trebuie să fii căsătorit ca să fii plăcut lui Dumnezeu? Ar trebui ca cei singuri să se căsătorească sau este mai spiritual dacă rămân singuri? Ești un creștin mai devotat dacă ești necăsătorit? O altă întrebare care a reieșit de aici a fost aceasta: ar trebui ca oamenii căsătoriți care devin creștini să se abțină de la toate relațiile sexuale? Și ar trebui ca un creștin care este căsătorit cu un necreștin să divorțeze de acel necreștin, ca să nu existe căsătorii mixte care să-L unească pe Cristos cu un păgân? Acestea erau întrebările. Și capitolul șapte răspunde cu adevărat foarte clar la aceste întrebări.

Acum, data trecută ne-am uitat la versetele de la 1 la 7, și am văzut în versetele de la 1 la 7 principii generale în ce privește căsătoria. Și ceea ce a spus Pavel, pe scurt, este asta: căsătoria este normală; este pentru majoritatea, Dumnezeu ne-a creat ca să ne căsătorim. Căsătoria este bună, dar căsătoria nu este o poruncă absolută pentru fiecare, pentru că, în conformitate cu versetul 7, Dumnezeu a dat anumitor oameni darul sau charisma de a fi singuri; abilitatea dată de Duhul Sfânt ca să-ți controlezi total dorința sexuală. Și dacă cu așa ceva te-a binecuvântat Dumnezeu, atunci celibatul tău este un dar unic de la Dumnezeu și ar trebui să fie folosit pentru slava Sa. Așadar, căsătoria este norma; nu este poruncită, nu este o chestiune absolută, dar este norma ca să eviți curvia și implicațiile sexuale. Ar trebui să te căsătorești. Dar pentru unii, care au darul de a fi singuri, aceasta este o binecuvântare specială de la Dumnezeu, și ar trebui menținută, pentru că te așază într-o poziție unică de a fi folosit de El. Așadar, este principiul general. Căsătoria este normală. Celibatul este o excepție; este un dar de la Dumnezeu. Dacă-l ai, atunci este ceva de care ar trebui să ții și să-l prețuiești ca un dar special de la Dumnezeu.

Acum, el duce acest principiu de la versetul 8 la 16, și îl aplică la patru grupuri - la patru grupuri. Primul grup este cel al celor singuri. Al doilea grup este al celor care sunt căsătoriți și care sunt amândoi creștini. Al treilea grup, cei căsătoriți, unde unul este necredincios și vrea să rămână în continuare în relație. Al patrulea grup este al celor căsătoriți, în care unul este necredincios și nu vrea să mai rămână. Patru grupuri și fiecare din voi de aici sunteți într-un astfel de grup. Să ne uităm la primul grup și să vedem cum aplică el principiul celor care sunt necăsătoriți și văduvelor. Versetul 8, „spun așadar” - aceasta este, așadar, însemnând că este aplicat principiul enunțat anterior - „așadar, le spune celor neînsurați”, aici este un termen general cu privire la burlaci, la fecioare, la cei divorțați. „Le spun celor necăsătoriți și în special văduvelor” - pentru că desigur, ele aveau o situație unică, au fost căsătorite și cunoșteau toate bucuriile căsătoriei și s-au separat nu pentru că și-au dorit asta cum se întâmplă în divorț, ci datorită morții partenerului şi a traumei pe care aceasta o aduce. „Celor neînsurați şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.” Este bine să fii singur. Dacă ești burlac, este bine. Dacă ești fecioară, care nu ai fost niciodată măritată, este un lucru bun. Dacă ești o văduvă sau un văduv, este un lucru bun. Nu este nimic greșit în asta. Și prin bine se referă la beneficiu, la excelent și la pur și simplu bun. Nu este greșit. Nu-i ascultați pe acei evrei ortodocși care spun că dacă nu ești căsătorit, ești anormal. Și știți tindem să cădem și noi în această categorie.

Îl vedem pe un tânăr sărman care e în jurul vârstei de 28 de ani și vrem să facem pe Cupidon tot timpul. „Trebuie să te căsătorești – nu poți să treci așa prin viață – trebuie să începi să cauți.” Vrem să-i împingem pe acești oameni să se căsătorească. Să nu faceți așa ceva. S-ar putea ca Dumnezeu să le fi dat darul celibatului, și dacă este așa, atunci poate că a fi căsătorit pentru ei înseamnă o încălcare a ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru ei în viață. Sunt unele lucruri în lumea asta pe care oamenii singuri trebuie să le facă. Este în regulă dacă ai pe cineva care spune: „Trebuie să mă căsătoresc.” Poți să-i ajuți. Dacă vrea cineva - și au nevoie de ajutor, înțelegeți. Dar dacă ai pe cineva care nu este interesat de acest lucru și simte că Dumnezeu i-a dat darul de a fi în stare să-și controleze dorința sexuală în afara căsătoriei, atunci lasă să fie așa lucrurile, și Dumnezeu îl va împlini într-un mod unic. El spune simplu aici: „ este un lucru bun pentru ei dacă rămân cum sunt și eu.”

Și desigur Pavel la acest moment era singur. S-ar putea să fi fost căsătorit, din moment ce a fi căsătorit se pare că era o necesitate pentru un membru al Sanhedrinului, așa cum a fost el cândva. Este însă probabil că soția lui a murit înainte ca el să fie convertit și perioada lui de slujire pentru Cristos a fost întotdeauna ca persoană singură, din câte putem spune. Așadar, dacă într-adevăr a rămas văduv, el a continuat în această stare deoarece Dumnezeu i-a oferit darul, carisma celibatului – acea abilitate de a fi singur fără a fi preocupat de sex și căsătorie. Așadar, este un lucru bun. Uitați-vă la versetul 25, Pavel vorbește mai departe despre acest aspect și vom intra în aceste detalii în săptămânile următoare. „Acum, în ce le privește pe fecioare” – sau pe cei necăsătoriți – „nu am o altă poruncă de la Domnul” - Domnul nu a spus niciodată nimic despre cei necăsătoriți, nu a spus nimănui să se căsătorească. El doar a vorbit despre căsătorie ca despre un lucru care deja exista. Nu e nicio poruncă. „Totuși voi veni cu înțelepciunea mea ca unul care am primit îndurare de la Domnul.” Acum, voi adăuga o revelație la asta. „ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.”

Cu alte cuvinte, cred că el a spus dintr-un punct de vedere practic: „În lumea în care voi trăiți, în lumea sexualizată și răvășită a Corintului, s-ar putea să fie spre avantajul vostru să rămâneți așa cum sunteți. Dacă sunteți singuri, atunci rămâneți așa. Dacă sunteți căsătoriți, desigur rămâneți așa cum sunteți.” Dar versetul 28 spune: „Însă, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte” – nu este păcat să te căsătorești, dar va fi spre avantajul tău să rămâi singur. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.” „Aș vrea să vă cruț de problemele pe care căsătoria le aduce, și ea aduce necazuri. Nu faceți din căsătorie o problemă majoră dacă nu este o necesitate pentru voi. Este în regulă, nu veți păcătui, dar dacă Dumnezeu v-a dat abilitatea de a fi singuri, prețuiți acest dar; datorită lipsei de obligații, aveți un mod special în care Îl puteți sluji pe Dumnezeu.” Acest lucru este fascinant. Acest dar este foarte special, un dar care vă oferă capacitatea de a-L sluji pe Dumnezeu într-un mod special.

Acum, înțeleg că există presiuni pentru cei care sunt singuri, în special cu tot acest accent asupra căsătoriei și familiei, și te simți ca a cincea roată, citeam în revista Times un articol care spunea că cei necăsătoriți spun că perioada cea mai grea este perioada sărbătorilor. Oamenii singuri, în special părinții singuri, se simt adesea lăsați pe dinafară. Nu trebuie să vă simțiți așa. Dacă Dumnezeu v-a dat darul celibatului, dacă Dumnezeu v-a îngăduit să fiți singuri pentru o vreme, acceptați aceasta ca parte a planului Său. Nu este nimic greșit în a fi singur. Pavel apără acest lucru.

Știți, Isus a vorbit cu apostolii - trebuie să vă arăt, Matei 19 - în care a concluzionat că e mai bine să fii singur. În Matei 19, Isus vorbește despre căsătorie, și El oferă toate detaliile cu privire la căsătorie, și cum să nu-ți lași nevasta, decât în caz de curvie și altele. Și după ce a terminat de vorbit, după ce Domnul a stabilit niște elemente puternice cu privire la căsătorie, versetul 10 din Matei 19 spune: „Ucenicii Lui i-au zis: ,Dacă astfel stau lucrurile cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.‘” Cu alte cuvinte, dacă așa stau lucrurile, mai bine ar fi să nu te căsătorești. „,Da,‘ a răspuns Isus ,dar nu toți oamenii pot primi așa ceva, decât celor cărora le este dat.‘” Și aici Domnul arată că ar fi ideal dacă toți ar rămâne necăsătoriți, dar nu toți pot primi așa ceva. Și ne oferă o introducere la conceptul de charisma din versetul 7 din 1 Corinteni 7, și anume că trebuie să ai un dar special ca să fii singur și să nu fii preocupat de sex.

Acum, faptul că ești singur, îți oferă tot felul de posibilități de a-L sluji pe Domnul. Nu ar trebui să obligăm pe nimeni care este mulțumit cu faptul că e singur să intre într-o situație în care să se gândească la faptul că nu sunt împliniți și să se căsătorească. Nu este adevărat. Dacă ești necăsătorit sau văduv, este un lucru bun, și poți să rămâi așa. Este în regulă; nu trebuie să te căsătorești. Versetul 9 - „Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.” Dacă nu poți suporta faptul că eşti singur, atunci căsătorește-te. Acum vorbim despre creștini. Unii dintre voi poate spuneți: „Ei bine, eu nu am acest dar, însă se pare că nu mă căsătoresc.” Și adevărul poate fi că ai păcătuit undeva în trecut, ai călcat principiile lui Dumnezeu, așadar, nu ești într-o poziție în care Dumnezeu să te binecuvânteze cu o căsătorie. Sau poate te-ai descalificat prin căsătorii anterioare în păcat, și altele și altele. Însă să luăm lucrurile de la zero, să zicem că ești creștin de curând, sau ești începător, iată aici care este standardul lui Dumnezeu. Este bine dacă Dumnezeu ți-a dat acest dar, dar dacă nu, atunci căsătorește-te; și cred că aceasta presupune faptul că Dumnezeu îți va rândui un partener. Cum ar putea să-ți poruncească Dumnezeu să te căsătorești, dacă nu ți-a rânduit un partener?

Însă ascultați-mă, fraților, dacă nu ești persoana potrivită, nu vei întâlni niciodată partenerul potrivit. Aceasta este cheia. Dacă nu ești persoana potrivită, nu vei întâlni niciodată partenerul potrivit. Așadar, în loc să cauți fata potrivită, începe să fii bărbatul potrivit. Și fetelor, în loc să căutați bărbatul potrivit, începeți să fiți voi femeia potrivită - iar atunci bărbatul potrivit va recunoaște femeia potrivită. Astfel, „să se căsătorească.” Acum, acesta este un imperativ aorist: „Căsătorește-te! Este mai bine să te căsătorești decât să arzi.” Dacă te tot învârți arzând pe interior de dorință, atunci căsătorește-te! Nu are niciun rost să spui: „Ei bine, voi rămâne singur pentru cauza lui Cristos!” – şi să mârâi, înțelegeți? Asta este – știți - acest lucru este ridicol. Nu există nicio valoare în asta. Dacă arzi de dorință sexuală, la timpul prezent continuu, dacă continui să arzi, atunci, te rog, căsătorește-te. Cel puțin, căsătoria va rezolva împlinirea acelei dorințe fizice.

Știți, niciodată nu a încetat să mă uimească, când vine la mine câte un cuplu și-mi spune: „John, tocmai ce ne-am logodit.” Știți, sunt încântați, și cumva au acea față amuzantă, știți cum devii când te logodești – oarecum fericit, dar și ezitant. Și îți arată inelul și întreb: „Ei bine, când vă căsătoriți?” „Oh, ne căsătorim peste doi ani.” Doi ani? Știți, am auzit așa ceva. Sau „Peste un an, trebuie să mai așteptăm până când mai strângem ceva bani.” – sau altceva - ascultați. Este mai bine să te căsătorești decât să arzi, și dacă vrei să treci prin toată această perioadă, oh, arzând, nu are niciun rost. Știți, le-am spus: „Nu așteptați doi ani, căsătoriți-vă în două luni.” Din moment ce ai luat acest angajament, te așezi într-o poziție să fii ispitit, și să vezi cum viața ta spirituală se va ofili. Din moment ce ați făcut acel jurământ, căsătoriți-vă. Căsătoria are ca scop să te ajute în acest domeniu. Nu există niciun avantaj în logodnele lungi.

Ascultați, părinților, când vin copiii voștri acasă și spun că sunt logodiți, spuneți-le să se căsătorească. Să se căsătorească rapid. „Ei bine, nu; vrem să așteptați să terminați cei patru ani de facultate și ” – of! Știţi ce faceţi cât timp ei sunt logodiți? Le distrugeți viața spirituală, pentru că nu pot să-și controleze dorința pentru că angajamentul este deja acolo, înțelegeți? Pavel spune: „Este în regulă să fii singur, și dacă ai darul celibatului, să nu lași pe nimeni să te împingă să te căsătorești. Însă dacă decizi să te căsătorești, atunci căsătorește-te. Faptul de a fi singur este excelent.” Poate spui: „Bine, știi, eu nu am darul, însă aștept partenerul potrivit, ce să fac? Cum să-mi controlez între timp dorința?”

Da, aceasta este o întrebare onestă și nu abordăm această problemă în această dimineață.

Permiteți-mi să vă dau câteva indicii la care m-am gândit. Cum aș putea eu, ca o persoană singură care așteaptă împlinirea dorinței fizice, în așteptarea partenerului potrivit, cum aș putea să mă controlez? Ei bine, iată aici câteva gânduri pe care le poți dezvolta.

Primul ar fi să îți canalizezi energia spre muncă fizică și slujire spirituală. Redirecționează-te către muncă fizică bună și slujire spirituală. Aceasta va da energiei tale un debușeu. În al doilea rând, nu căuta să fii căsătorit, caută să iubești și lasă căsătoria să vină ca un răspuns. Oamenii care întotdeauna doresc să se căsătorească se vor căsători cu persoana nepotrivită cel mai adesea. Însă cei care doresc să-și caute împlinirea în dragoste, se vor căsători cu persoana de care se vor îndrăgosti. Nu căuta să te căsătorești. Știi, e ca atunci când mergi acasă și imediat îți scoți carnețelul de notițe: „Să vedem, nota 10 la persoana aceasta, 8 la aceasta, 6 la persoana aceea – îi bifezi, înțelegi. Ei bine, persoana aceasta se apropie de cerinţe, dacă mă cere voi răspunde cu da,” știți. Ceea ce faci este că lași căsătoria să devină adevărata problemă în loc să lași ca persoana potrivită să devină adevărata problemă. Căutați să fiți iubiți și să iubiți. Nu vă îngrijorați; căsătoria se va îngriji de ea însăși.

În al treilea rând, renunță la lumea această nebună după sex, lumea aceasta adulteră. La ce mă refer este că trebuie să ai grijă la ceea ce absorbi din partea societăţii. În al patrulea rând, programează-ți mintea cu realități divine - programează-ți mintea. Este uimitor, dar comportamentul tău este un rezultat direct al programării minții tale cu adevărul divin. În al cincilea rând, recunoaște că pentru momentul de acum Dumnezeu te-a ales să trăiești fără sex; și recunoaște următorul lucru: „Nu este nicio ispită peste puterea omenească. Dumnezeu este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți cum? - peste puterea omenească, ci împreună cu ispita a pregătit ce? – un mijloc să ieșiți din ea ca s-o puteți răbda.” În al șaselea rând: evitați situațiile care sunt un potențial pericol. La fel ca Iosif; el pur și simplu a fugit. Șapte, mulțumește-I lui Dumnezeu și slăvește-L pentru starea în care ești, și fii mulțumit. Trebuie să abordezi această problemă din aceste unghiuri. Bine, Pavel spune: „Dacă ești singur, foarte bine. Dacă nu poți rezista, atunci căsătorește-te.” Așadar, nu este o poruncă în dreptul fiecăruia să se căsătorească, sau că există spiritualitate în faptul de a fi singur. Nu.

Bine, al doilea grup, și aici vine cu sfaturi practice pentru cei care s-au căsătorit cu un creștin, aceasta ne include pe cei mai mulți dintre noi. Avem soți creștini, soții creștine. Acum, ce vrea să ne spună? Versetele 10 și 11: „celor căsătoriți” – acum poate întrebi: „Cum știi că ei sunt creștini?” Pentru că le vorbește celor care sunt în căsătorii mixte începând de la versetul 12, așadar aici trebuie să vorbească celor care sunt creștini. Veți vedea asta imediat. „Celor căsătoriți, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. Celor căsătoriți” – acum aș dori să vă amintiți ceva, să vă amintiți ceva despre care am vorbit săptămâna trecută. Am spus că în Roma erau cel puțin patru moduri diferite de a te căsători, da, în Imperiul Roman. Sclavii trăiau în parteneriate de tip concubinaj, exista căsătoria de drept comun, ceea ce am numit ca fiind căsătoria usus, în care oarecum îți cumpărai nevasta, plăteai o sumă, și apoi exista căsătoria confarreatio, căsătoria de tip nobil. Însă indiferent de formă, Biblia spune: „Oricare modalitate ar fi fost, problema nu este modul în care ai intrat în căsătorie, ci chestiunea este să rămâi acolo unde eşti. Dacă ești căsătorit” – fiți atenți – „le poruncesc, totuși nu sunt eu cel care face asta, Domnul ne-a dat un cuvânt asupra acestui lucru, ca soția să nu se despartă de bărbat.”

Aici el spune simplu – Isus deja a avut ceva de spus în această privință; Matei 5:32, Matei 19:9 și Marcu 10:11 și 12. În toate aceste trei pasaje, Domnul nostru Isus Cristos spune: „Rămâneți căsătoriți. Să nu divorțați.” Observați, spune la finalul versetului 10: „nevasta să nu se despartă de bărbat.” Cuvântul a se despărți este un termen tehnic pentru divorț: „să nu divorțezi de partenerul tău.” Poate spui: „Ei bine: De ce să divorțeze doi creștini?” Pentru că în Corint ei spuneau: „Bine, celibatul este singura modalitate de a trăi. Din moment ce ai devenit creștin, trebuie să renunți la tot ceea ce înseamnă aspectul fizic și trebuie să te dedici lui Cristos. Acum vom divorța și ne vom separa și ne vom oferi pe noi înșine lui Cristos.” El spune: „Lăsați-o baltă - să nu faceți asta. Să nu divorțați.” Niciun divorț nu este tolerat între creștini. Dumnezeu urăște divorțul. Maleahi 2: „Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie” zice Domnul, „urăsc divorțul.” El poruncește israeliților și le spune: „ai făcut lucruri rele împotriva soției din tinerețea ta.” Acum voi divorțați unul de altul.

Acum, unii din corinteni deja au făcut asta, prea târziu pentru ei. Doi creștini corinteni, s-au gândit să meargă și să divorțeze - din motive spirituale, să spunem așa. Puteți să vă gândiți cum ar fi fost lucrurile în continuare? Dacă Biblia ar spune: „Puteți să divorțați dacă doriți să vă dedicați total Domnului” puteți să vă imaginați ce s-ar întâmpla? Toți cei care ar dori să scape de partenerul pe care nu-l mai doresc s-ar folosi de această scuză. „Ei bine, divorțăm din motive spirituale.” Adevărul problemei este că tu ai încercat să scapi de ea de ani de zile și acum ai găsit un verset care să te aprobe, și știi, acum poți. Totuşi, Dumnezeu nu îngăduie așa ceva. Trebuie să fie o unire continuă. Nu, nevasta să nu se despartă de bărbat.” Însă unii deja au făcut-o - unii deja au făcut-o. Versetul 11: „Dacă este despărţită” – acum aceasta presupune că cineva din Corint deja a făcut acest lucru - este prea târziu, deja s-a întâmplat - care sunt consecințele? „Să rămână cum? – „nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.” Doar două opțiuni dacă un creștin divorțează. Ori rămân singuri pentru tot restul vieții, ori vin împreună și se împacă.

Acum, aș dori să adaug o observație, o observație foarte importantă. Pavel aici nu are de-a face cu un caz de adulter. Acest lucru este străin discuției sale. În caz de adulter - ascultați-mă - divorțul a fost îngăduit între creștini. Atunci când un creștin comite un adulter, Dumnezeu îngăduie întreruperea legăturii de căsătorie. Matei 5:32: „Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie” – și acesta poate fi păcat sexual de diferite feluri – „afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.” În afară de pricină de curvie, să nu divorțeze, dar în caz de curvie, Dumnezeu spune că poate avea loc divorțul. Matei 19:9, același lucru: „Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte.” Singurul motiv pe care Isus l-a dat pentru disoluția unei căsătorii a fost imoralitatea sexuală, și când aceasta are loc, există dreptul de a divorța.

Este foarte clar chiar în cazul lui Iosif. Vă amintiți, că în Matei 1, Iosif a fost șocat când a aflat că Maria era însărcinată. Vă amintiți? Pentru că el o cunoștea pe Maria, și știa că nu era deloc în caracterul ei ca să fie însărcinată. Știa că el nu a făcut acest lucru. Ei nu au avut nicio relație. Matei 1:19 „Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” Ascultați: Iosif a avut toate drepturile să divorțeze de Maria, dacă ea a rămas însărcinată cu o altă persoană. Și Biblia spune: „Iosif, bărbatul ei, era un om” – ce fel de om? – „neprihănit, un om drept” - ascultați, el a acționat cu neprihănire în dorința de a divorța de soția care a comis adulterul. Acum, el află că ea nu a comis adulter. Realitatea minunată a fost că Duhul Sfânt L-a conceput înăuntrul ei pe copilașul Isus. Însă, vedeți, este un lucru drept să lași o soție în caz de adulter, sau pentru o soție să lase sau să divorțeze de un soţ din această cauză - doar din această cauză.

Însă în acest text din 1 Corinteni, nu aceasta este problema. Pentru oricare alt motiv în afară de acesta, nu există toleranță la divorț. „Nu”, spune Pavel, „în afară de păcatul sexual, nu există divorț. Dacă deja ai făcut asta, atunci trebuie să rămâi singur pentru restul vieții tale, pentru că acea unire, acea unire nu a fost niciodată întreruptă. Ești blocat singur pentru tot restul vieții tale. Sau, te poți împăca cu soțul tău sau soţia ta.” Și puteți fi siguri că în caz de ascultare reală, ei vor face acest al doilea lucru, dacă încă mai este posibil. Și apoi el inversează în versetul 11 și spune: „Nici bărbatul să nu-și lase nevasta”, tot așa cum nici nevasta nu trebuie să-și lase bărbatul. Bine, ce a spus deja? Să fii singur e un lucru bun; rămâi singur dacă ai acest dar. Dacă ești căsătorit cu un creștin, rămâi căsătorit, și împlinește fiecare aspect al căsătoriei. Aspectul fizic - am vorbit despre el în versetele de la 3 la 5 - să nu vă lipsiți de împlinirea sexuală, împliniți fiecare parte a căsătoriei, împliniţi până la limită. Așadar, am văzut ce spune despre oamenii singuri și despre cei căsătoriți cu un creștin.

Al treilea grup, cei căsătoriți cu un necredincios care vrea să rămână, versetele 12 la 14. Acum, ceea ce are loc în această situație este următorul exemplu: să spunem că ai o soție care spune: „Știi, am devenit creștină și soțul meu a rămas păgân. Ce fac? Pot să divorțez de el și să mă căsătoresc cu un creștin amabil?” Această întrebare este pertinentă. Și mai departe, uitați-vă la asta, ne uităm înapoi la capitolul 6, versetul 15; asta este ceea ce a învățat Pavel. Ascultați: „Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale cui? – ale lui Cristos? Voi lua eu mădularele lui Cristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!” – de ce? – „Nu știți că cine se lipește de o curvă, este ce? – este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup.” Acum, vă amintiți ce am spus cu privire la acest lucru? Creștinul este una cu Cristos, așa-i? Creștinul este un mădular în trupul lui Cristos. Dacă un creștin se unește cu o curvă, el Îl pângărește pe Cristos, așa-i? Puteți vedea argumentul corintenilor care spuneau: „Ei bine, uite, dacă sunt un mădular al lui Cristos, dacă sunt una cu Domnul, și mă unesc cu un soț păgân, Îl pângăresc pe Cristos.” Vedeți? Acest mod de gândire este posibil. „Nu ar fi acest lucru o pângărire? Dacă aș continua această căsătorie, eu, care sunt un mădular al lui Cristos, mă unesc cu un mădular al lui Satan; nu sunt eu pângărit? Oh, trebuie să ies din asta.” Și poate că unii oameni foarte conștiincioși au simțit așa. Poate că așa au simțit.

Cum rămâne cu căsătoriile mixte, creştin cu necreştin? Ce-i cu ele? Ei bine, sunt câteva lucruri la care trebuie să vă gândiți într-o căsătorie mixtă. Primul, căsătoriile mixte sunt interzise atunci când pot fi prevenite, așa-i? Versetul 39, la final spune: „să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” Așadar, ideea de căsătorie a unui creștin cu un necreștin este o neascultare totală față de Scriptură. „Dar ce se întâmplă dacă deja ești căsătorit și unul devine mântuit? Ce spune? Trebuie să îl dau afară ? Cum rămâne cu asta?” Ei bine, uitați-vă la versetul 12, „Celorlalți” – celor care sunt în căsătorii mixte – „le zic eu, nu Domnul.” Cu alte cuvinte, nu Îl mai citez pe Cristos, aici nu mai este o instruire anterioară în Evanghelii; nu că aceasta nu ar fi o revelație, este. „Celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă” – care nu este creștină – „şi ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.” Dacă ai o soție necredincioasă și ea vrea să rămână, permite-i să rămână, permite-i să rămână. „Şi dacă o femeie” - versetul 13 „are un bărbat necredincios, şi el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.” Dumnezeu nu vrea ca toți care sunt mântuiți să spună: „Ei bine, la revedere, Charlie, atât a fost pentru noi, mă duc și-mi găsesc un creștin amabil.” Nu, nu.

Știți, a fost un lucru rău că în primii ani ai creștinismului, creștinii au fost acuzați de distrugerea relațiilor de familie; o mulțime de soți păgâni erau îngrijorați de faptul că soțiile lor erau mântuite. Știți, ca o femeie să-și schimbe religia fără soțul ei era un lucru de neconceput, dar se întâmpla. Și unul din lucrurile pe care le-am citit scrise de un istoric antic - Tertulian comenta acest lucru - unul din lucrurile de care soții păgâni făceau mare caz era sărutarea sfântă. Și poate că biserica primară s-a lăsat puțin dusă de val cu „sărutul sfânt”, iar un soț a spus: „Nu vreau ca soția mea să petreacă toată noaptea la adunări nocturne și solemnități pascale, strecurându-se prin închisori ca să sărute martiri.” Așadar, erau anumite lucruri care erau supărătoare și sunt sigur că unii creștini care nu s-au comportat înțelept au avut probleme în căsătoriile lor mixte. Ar fi foarte greu să nu simpatizezi cu unii soți păgâni și cu unele soții păgâne ai căror parteneri nu se comportau așa cum ar fi trebuit. Dar el spune: „Uitați, dacă aveți un partener care nu crede, dar vrea să rămână, să nu divorțați; să rămână - să rămână.” Poate spui: „Dar stai puțin, nu aș fi pângărit în acest caz? Această unire nu m-ar spurca?” Ei bine, haideți să aflăm.

Uitați-vă la versetul 14, este foarte interesant. „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele.” Acum, stai puțin. Știți ceva, fraților? Nu doar că nu este contaminat credinciosul, dar ce se întâmplă? Exact opusul. Poate spui: „Ei bine, voi fi întinat de necredincios?” Nu, ci el va fi sfințit prin tine. Fantastic. În loc ca un creștin să fie întinat și să fie făcut ne-sfânt, necredinciosul de fapt este făcut sfânt. Uneori întreb o persoană și zic: „Vii dintr-o familie creștină?” „Nu, sunt singurul credincios între ei.” Știți de câți creștini este nevoie ca să faci o casă creștină? De un creștin. Poate spui: „La ce te referi?” Toți ceilalți din casă sunt sfințiți de prezența ta. Ați știut asta? Poate spui: „John, la ce te referi când spui sfințire? Este un cuvânt foarte puternic.” Știu că este un cuvânt puternic. Sfințit înseamnă pus deoparte, sfânt. Și tu întrebi: „Dar ce vrea să spună aici?” Ei bine, nu spune că omul este automat convertit. Nu spune nici că dacă un soț nu crede, el este mântuit oricum, doar pentru că este căsătorit cu un creștin. Nu, nu spune aceasta, și nu spune că o soție necredincioasă este mântuită automat numai pentru că este căsătorită cu un soț creștin. Ei bine, la ce se referă cuvântul sfințit?

Ei bine, aceasta este ceea ce noi numim sfințire matrimonială. Adică, ce vrei să spui prin asta? Ei bine, este doar o expresie ca să o diferențiem de sfințirea spirituală și personală. Ai devenit pus deoparte pentru Dumnezeu și sfânt când ai crezut în Cristos, însă doar prin faptul că ești într-o casă sau trăiești într-o casă în care cineva este creștin, acest lucru are o influență sfințitoare. Pavel nu vrea să spună că necredinciosul este făcut automat creștin prin căsătorie, dar ceea ce vrea să spună este că mariajul are un beneficiu, și fiecare din casă culege acest beneficiu. De exemplu, doi oameni când se căsătoresc devin ce? una. Dacă Dumnezeu binecuvântează una din aceste persoane, atunci și cealaltă persoană se va bucura de binecuvântare, așa-i? Asta este tot ce spune. Hei, dacă tu nu ești creștin, dar te-ai căsătorit cu un creștin, ar trebui să-i mulțumești lui Dumnezeu, deoarece casa ta va fi recipientul binecuvântărilor lui Dumnezeu. Dumnezeu revarsă har și milă peste acea casă, și doar prin faptul că tu eşti în legătură cu acel partener creștin, tu vei fi cel care va primi din acele lucruri. Fără mântuire, dar fără nicio îndoială cu mult superior decât dacă ai trăi într-o casă păgână. Căsătoria cu un creștin creează o relație cu Dumnezeu pentru cel necredincios; deși este fără mântuire, va fi net superioară vieții păgâne. Ascultați, un creștin într-o casă va face acea casă creștină, și aduce har pentru întreaga casă.

O dată, după serviciul divin de dimineață, a venit la mine o tânără și mi-a spus: „Știi, acest mesaj a fost exact ceea ce am avut nevoie să aud.” Ea a spus: „Niciodată nu am înțeles asta. Știţi”, spunea ea, „am avut în întreaga noastră casă formată din mama, tata şi toți copiii o singură persoană credincioasă – bunica. Bunica obișnuia să vorbească despre Cristos, și toți se gândeau: ,Oh, buni, mai liniștește-te.’ Nimeni nu voia să asculte. Și știţi ce s-a întâmplat? Cu trecerea anilor, trei din cei patru copii au venit la Isus Cristos și toți” spunea ea, „se uită înapoi la influența bunicii.” Vedeți, acest fel de har a fost extins în casă prin acea persoană binecuvântarea lui Dumnezeu va radia în viața tuturor celor cu care acea viață a fost în contact. Vă amintiți de conversația din Geneza 18 pe care Avraam a avut-o cu Dumnezeu? Avraam a spus: „Doamne, dacă ai putea găsi cincizeci de oameni credincioși în Sodoma, ai cruța întreaga cetate?” Dumnezeu a spus: „Da.” Avraam s-a întors și a spus: „Dacă vor fi 45, vei cruța cetatea?” „Da.” „Mm, dar douăzeci?” „Da.” „Oh, Doamne, dacă vei găsi numai zece, ai cruța cetatea?” „Da.” Nu a putut găsi nici măcar 10, nu-i așa? Însă știți ceva? Zece neprihăniți puteau fi mijlocul de binecuvântare a oamenilor din întreaga cetate. De ce? Pentru că doar prin faptul că ești în preajma poporului lui Dumnezeu înseamnă că ești cel ce primește unele din binecuvântările Sale sfințitoare.

Știi, s-ar putea să te afli într-o casă unde există un singur creștin, și știi ceva? Tu ești beneficiarul binecuvântării lui Dumnezeu peste viața acelei persoane, pentru că vedeți, Dumnezeu îi vede pe mama și pe tata ca fiind una, și Dumnezeu Îi vede pe mama și pe tata și pe copii ca fiind una, nu-i așa? Și El nu poate să toarne binecuvântarea peste unul singur, separat de restul, pentru că în ochii Lui, ei sunt legați împreună în mod indisolubil. Știți, dacă nu ești un creștin, dar partenerul tău este, ar trebui să mulțumești cu adevărat lui Dumnezeu că trăiești într-o casă în care Dumnezeu lucrează, pentru că tu vei fi beneficiarul. Știți, este ca atunci când soția ta primește o mare moștenire și tu nu ai nimic de-a face cu asta, nici măcar nu ești rudă cu acei oameni, dar, omule, chiar ai de câștigat. Este același lucru. Nu ești în nicio relație cu Dumnezeu, dar te bucuri de beneficiile bogăției pe care El le toarnă asupra ei. Este un lucru binecuvântat pentru un necredincios să fie căsătorit cu un creștin. Să rămână aşa. Creștinilor, dacă este aşa - dacă partenerul vostru vrea să rămână, permiteți-i să rămână și să simtă binecuvântările lui Dumnezeu. Cine știe, poate acel har sfințitor matrimonial va duce la harul mântuirii, nu-i aşa?

Acum, Pavel merge un pas mai departe. Oarecum își susține ideea, oferindu-le un mic argument în revers aici. El spune: „altfel copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți.” El spune: „Dacă voi ați fi întinați printr-un necredincios, atunci copiii voștri ar fi niște rezultate care ar fi întinate, nu-i așa?” Și se pare că acest lucru îl spuneau unii dintre corinteni. „Știți, soțul meu nu este mântuit. Va trebui să oprim orice relație sexuală. Știți, s-ar putea să avem un copil cu sânge mixt.” Așa e, un copil pe jumătate creștin - jumătate păgân. Sau „Ce să facem - știți, asta avem – soțul meu nu este creștin. Nu pot să-mi supun copiii la acea influență păgână.” Stai puțin. „Ei vor fi întinați.” Nu, nu. El spune: „Uitați, iată aici un fapt simplu.” Pavel explică. „Acum copiii voștri sunt cum? – sfinți.” „Copiii voștri” – același cuvânt ca sfințiți, ar fi trebuit să fie tradus cu același cuvânt tradus mai devreme, sfințiți. Copiii voștri sunt sfințiți prin același har, fără mântuire. Dar fără îndoială au un fel de viață plin de har, și binecuvântarea lui Dumnezeu este asupra lor. Și dacă este adevărat că copiii voștri sunt sfințiți și nu sunt necurați, același raționament merge şi invers. De asemenea, este adevărat că și partenerul tău este sfințit. Nu vă temeți să fiți parte a unui cămin păgân din acest punct de vedere. Dacă ești singurul creștin acolo, Dumnezeu spune: „Aceea este o casă creștină.” Dacă ești singurul creștin acolo, Dumnezeu va turna din binecuvântarea Sa peste tine și în loc să fii tu cel necurat, ei vor fi cei sfințiți, atât soțul cât și copiii. Și roagă-te lui Dumnezeu ca într-o zi această sfințire matrimonială să îi conducă către sfințirea plină de har și totală când își vor pune încrederea în Isus Cristos. Așadar, dacă tu ești căsătorit cu un necredincios și el vrea să rămână, permiteți-i să rămână - permiteți-i să rămână, pentru că asta este spre beneficiul lui.

Al patrulea grup - și acesta îi va include pe toți cei care nu au fost acoperiți până acum. Cei căsătoriți cu necredincioși care vor să plece. Unii din voi aveți această problemă. Ai un partener necredincios, și nu suportă creștinismul tău, și vrea să plece. Versetul 15: „Dacă cel necredincios vrea să se despartă”, să te lupți cu el. Asta spune? Să nu-l lași să plece, cine o să-i spună Evanghelia? Asta spune? Ce zice? „Să se despartă.” Poate vrei să spui: „John!” Ştii, nu-mi spune mie, strigă către Cer. Așa este scris aici. „Dacă cel necredincios pleacă, lasă-l să plece.” Cu alte cuvinte, aici este cazul următor: când cel necredincios inițiază divorțul, lasă-l să plece. Nu te împotrivi divorțului, să nu te duci la tribunal să lupți cu el – pur și simplu lasă-l să plece. Dacă vrea să plece, lasă-l să plece. Cuvântul să se despartă se referă iarăși la divorț. Este un termen tehnic pentru divorț. Cel necredincios divorțează de cel credincios și celui credincios i se spune: „lasă-l să plece, nu te lupta.” Poate spui: „Să nu mă lupt? Dar ce se întâmplă cu mine după ce a plecat? Sunt blocat pe viață. Nu există loc pentru adulter și nu pot să gestionez asta.”

Nu, nu ești blocat pe viață. Uită-te la versetul 15. „Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt cum? – legați.” Știți ceva? Sunteți cum? – liberi. Liberi de ce? De legătură. De a cui legătură? Singura legătură la care se referă aici este legătura căsătoriei. Ești liber. Liber pentru ce? Liber ca să te recăsătorești. Asta spune. Și cuvântul legătură este cuvântul folosit în Romani 7:2 când vorbește despre căsătorie, în vocabularul lui Pavel de aici el spune că ești liber de acea căsătorie. Poate spui: „Da, dar nu mai poți să te recăsătorești.” De ce? Nu spune asta. Când Dumnezeu vrea să spună că nu te poți recăsători, o spune. Versetul 11: „Dacă este despărțită, să rămână cum? - nemăritată.” Dar aici, „dacă necredinciosul pleacă și obține divorțul, un frate sau o soră nu este legat sau legată în astfel de cazuri.” Așadar, căsătoria s-a încheiat. Vedeți, abandonul este asemenea adulterului în ce privește efectele sale; rupe o legătură. Nu te lupta; lasă să plece.

Bine, dar tu spui: „De ce să-l las să plece?” Pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. Știți, unul din beneficiile vieții de creștin este să ai o viață pașnică - pacea lui Dumnezeu - o viață plină de har. Și știți, nu este nimic de care Dumnezeu are nevoie mai puțin într-o casă decât de ceartă constantă, tensiune, frustrare și zbateri. O casă plină de certuri, furie și conflicte nu este scopul lui Dumnezeu, și, dragii mei, nici căsătoria nu este, în primul rând, o bază pentru evanghelizare. „Ei bine, voi sta lângă acea persoană până când va fi mântuită.” Știi, pur și simplu îl vei alunga de tot. Dacă vrea să plece, atunci să plece, să respingă creștinismul, nu să te urască pe tine. Însă va fi o obiecție, pentru că unii creștini conștiincioși vor spune „Acum ascultați-mă: dacă fac asta, dacă-l las să plece, pierd oportunitatea să-l văd mântuit. Dacă-l las să plece, cine să-l mai aducă la Cristos? Pierd oportunitatea să-l aduc la Cristos și la mântuire.” Așa că Pavel rezolvă această problemă în versetul 16. El spune: „Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?” Să nu mergi pe acea premisă, pentru că nu știi asta.

El nu spune aici: „Țineți-i ca să-i puteți mântui.” El spune: „Lasă-i să plece, pentru că nu ai nicio garanție că se vor întoarce și între timp vei distruge pacea pe care Dumnezeu intenționează să o dea. Lasă-l să plece.” Cine îi mântuiește pe oameni? Cine? Dumnezeu. Și un lucru de care Dumnezeu chiar nu a avut niciodată nevoie sunt casele pline de certuri, tensiune, furie și ostilitate pentru a mântui oamenii.

Nu are nevoie de așa ceva. Poate să facă asta fără. Lasă-l să plece. Căsătoria nu este în primul rând un instrument de evanghelizare, și dacă te ții de o căsnicie căreia cel nemântuit vrea să îi pună capăt, acest lucru va duce numai la tensiune teribilă. Dumnezeu este cel care dă mântuire. Pavel răspunde la întrebare, nu-i așa? Dar cum rămâne dacă ești cum? - singur. Este asta bine? Foarte bine, rămâi singur. Dumnezeu ți-a dat un dar, fii singur. Folosește-l pentru slava lui Dumnezeu. Dar dacă arzi, atunci căsătorește-te. Ei bine, dar dacă ești căsătorit cu un creștin, ce să faci? Rămâi căsătorit cu el. Împlinește acea căsătorie până la limitele ei, fizic și în toate modurile. Ei bine, dar dacă ești căsătorit cu un necredincios care vrea să rămână? Lasă-l să rămână și vei aduce un har asupra vieții sale și asupra vieții copiilor tăi cu binecuvântarea care vine de la Dumnezeu. Ei bine, dar dacă vrea să plece? Să plece pentru că Dumnezeu v-a chemat la pace. Dar cine îi va mărturisi despre credință? Nu te preocupa de asta, nici măcar nu știi dacă tu ești instrumentul; Dumnezeu știe, și Dumnezeu o va face în felul lui.

Care este concluzia tuturor acestor lucruri? Pot spune doar atât, în încheiere: indiferent de statutul marital pe care ți l-a dat Dumnezeu, acceptă-l ca fiind voia Lui și valorifică-l la maximum pentru slava Lui. Mi-a venit în minte o singură cântare când mi-am adunat gândurile. Știți care a fost? A fost aceasta: „Viața mea Îți aparține, Doamne, iată răspunsul meu – facă-se voia Ta, Doamne, facă-se voia Ta. Tu ești olarul. Eu sunt lutul. Modelează-mă și fă-mă după voia Ta.” Atât. Dacă Tu ai ales să fiu singur, este bine. Dacă ai ales să mă căsătoresc, este bine. Dacă ai ales să fiu căsătorit cu un necredincios care vrea să rămână, este bine. Dacă ai ales să mă căsătoresc, iar necredinciosul vrea să plece și pleacă, este bine, pentru că sunt liber, și poate că Dumnezeu are pe altcineva pentru mine. Nu știu ce vrea Dumnezeu pentru tine. Dar știu acest lucru: voia Lui are un scop și va aduce rod dacă rămânem în ea. Vom încheia imediat cu rugăciune, dar vreau să spun doar atât. Credem că atunci când învățăm Cuvântul lui Dumnezeu Duhul lui Dumnezeu alege cuvintele și le conduce la inima voastră, și astfel El face o lucrare de semănare.

Ieri am săpat niște gropi în pământ și am pus plante înăuntru, și m-am gândit la Duhul Sfânt care ia Cuvântul și-l sădește. Și știu că a făcut acest lucru în viața voastră astăzi, și poate ca răspuns la ceea ce face, ai simțit niște lucruri înăuntrul tău, și spui: „Știi, vreau să spun: ,Doamne, voia Ta, voia ta, voia ta.’” Dacă ai nevoie să te rogi, caută îndrumare în această privință, poate că spui doar: „Hei, sunt unul din acei necredincioși care trebuie să vină. Am simțit puțin din harul care este în jurul creștinilor, și doresc să fiu și eu parte.” Oricare ar fi nevoia din viața ta, dacă ești dispus să-I spui Domnului: „Facă-se voia Ta în mine, orice vrei Tu,” ne-ar plăcea să te ajutăm, să ne rugăm cu tine și să te îndrumăm în direcția cea bună. Lasă-L pe Dumnezeu să-Și împlinească voia în viața ta astăzi, pentru ca El să aducă rodul pe care dorește să-l aducă prin tine, spre slava Sa. Îți mulțumim, Tată, pentru că ne-ai învățat astăzi cu claritate și înțelepciune practică. Și ne rugăm să fim ascultători de voia Ta în toate lucrurile și Îți vom da laudă în Numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT