Așa cum am spus la începutul părtășiei noastre din această dimineață, cred că Cina Domnului este cel mai minunat, cel mai sacru, și cel mai unic act de închinare pe care biserica lui Isus Cristos, cumpărată cu sângele Său, îl poate experimenta vreodată. Este sacru în multe feluri. Este sacru pentru că este o amintire sacră a crucii. Pâinea vorbește despre trupul Său și paharul vorbește despre sângele Său, iar ele arată spre crucea unde trupul Său a fost răstignit și sângele Său a fost vărsat. Și astfel este sacru datorită amintirii Sale. Dar mai mult decât atât, masa Domnului este sacră pentru că este o comuniune în prezent cu Cristos cel viu. Aici este locul unde El ne întâlnește. Apostolul Pavel spune: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele Lui Cristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtășirea cu trupul lui Cristos?” Noi ne împărtășim literalmente cu El aici. Și, în al treilea rând este sacru, cred eu, pentru că Isus a spus în Luca 22:19 și 20: „Să faceți lucrul acesta”. Și în felul acesta este sacru pentru că este un act de ascultare. Iar ascultarea este un lucru sacru și sfânt.
Așa că masa Domnului este specială. Eu vin la masa Domnului de câte ori este posibil. Și foarte des în viața mea iau în mână aceste cele mai obișnuite lucruri, iar în inima mea ele devin simboluri ale trupului și sângelui lui Isus Cristos pentru că acest lucru este atât de plin de însemnătate pentru mine. Și, totuși, dacă mă gândesc la asta, sunt mulți care vin rar sau niciodată pentru perioade lungi de timp la masa Domnului, așa cum sunt mulți care nu au dat niciodată dovadă de ascultare prin botez. Eu cred că abordarea mea a fost întotdeauna potrivită, poate că ei sunt pur și simplu ignoranți și nu înțeleg importanța mesei Domnului sau nu înțeleg importanța botezului. Poate că nu știu ce înseamnă să depună o mărturie publică în ascultare prin actul botezului. Poate că nu știu ce înseamnă să se împărtășească cu Isus Cristos și cu trupul Său frânt și în felul acesta să comemoreze crucea. Ei sunt pur și simplu ignoranți. Și cred că mi-am spus de asemenea: <
M-am gândit în ultima vreme că dacă cineva nu dorește să-şi mărturisească prin botez credința și dacă nu are părtășie la masa Domnului, poate că acest lucru se întâmplă nu pentru că sunt creștini slabi, ci poate pentru că nu sunt deloc creștini. Poate că astfel de oameni cred că sunt, dar nu sunt. Dar tu? Ești oare creștin? Poate spui: <
Acum, ceea ce se subliniază aici este foarte important. Să vă spun ceva. Știți ce este mai rău decât să nu vii niciodată la masa Domnului? Să vii la masa Domnului când nu meriți să fii acolo, asta este mai rău. Pentru că a face asta înseamnă să mănânci și să bei în chip nevrednic și să te faci vinovat de trupul și sângele Domnului. Și astfel, versetul 28 spune: „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului”. Este ceva foarte serios să participi la masa Domnului. Este grav pentru un credincios să vină la masa Domnului în timp ce în viața lui este încă păcat nemărturisit. Este grav pentru un creștin să vină la masa Domnului fără să se fi pocăit de tot ce-i păcătos și fără să fi dorit mai presus orice neprihănirea, sfințenia și renunțarea la orice păcat de care este conștient. E foarte grav. Dar ceea ce este și mai grav este să vii la masa Domnului și să bei paharul Domnului în chip nevrednic pentru că nu ești deloc creștin.
Pavel face apel la cercetare într-un alt pasaj și vreau să observați acest lucru. Este vorba de ultimul capitol din doi Corinteni, capitolul 13, versetul 5, și vreau să observați ce spune. Doi Corinteni 13:5, doar prima propoziție: Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință”. – demonstrați într-un mod practic, este ceea ce spune el – „demonstrați-vă vouă înșivă”. Dacă întrebi pe cineva „Ești creștin?” „Da”. „Pe ce te bazezi ca să poți spune asta?” „Ei bine, cu câțiva ani în urmă am luat o decizie”. Asta nu înseamnă nimic. Biblia nu confirmă niciodată mântuirea nimănui pe baza trecutului. Întotdeauna se bazează pe prezent. Iar dacă nu ai dovada evidentă a unei mântuiri reale în viața ta acum, există o posibilitate foarte reală ca tu să nu fii creștin deloc, indiferent de ce s-a întâmplat în trecut. Așadar, cercetează-te pe tine însuți, pentru a vedea dacă ești în credință. Demonstrează într-un mod practic credința ta.
Poate spui: „Bine John, dar cum să fac asta? Cum știu dacă sunt cu adevărat un creștin? Eu cred”. Poate că ai fost chiar botezat. „Merg la biserică. Cred că sunt creștin”. Uitați-vă împreună cu mine la Matei capitolul 5 și haideți să aflăm. Când Isus a intrat în scenă, evreii hotărâseră deja ce presupune o viață dreaptă. Își construiseră deja propriul cod. Își dezvoltaseră deja propriul lor sistem și îl aveau destul de bine stabilit și era destul de bine hotărât că asta însemna să fii sfânt. Și totul era exterior. Era vorba doar de neprihănire de sine și de fapte.
Numai că Isus a venit și a distrus acel sistem și a spus: „Vreau să vă prezint un nou standard de viață. Vreau să vă prezint un nou criteriu după care să evaluați dacă sunteți răscumpărați sau nu. Vreau să vă spun cum trăiește cu adevărat un cetățean al împărăției”. Trebuie să vă încercați pe voi înșivă. Și iată cum se realizează asta. Îți iei viața în această dimineață și Îl lași pe Duhul lui Dumnezeu să o compare cu faptele din predica de pe munte, iar rezultatul va duce la o cercetare, și rezultatul final va confirma dacă ești creștin sau nu. Aici este standardul, iar cheia este un singur cuvânt. Acum fiți atenți. Este cuvântul neprihănire. Aceasta este cheia.
Isus spune în Predica de pe Munte că dacă ești un copil al Împăratului, dacă ești cu adevărat convertit, dacă Îi aparții cu adevărat lui Dumnezeu, dacă ai fost cu adevărat răscumpărat, caracteristica vieții tale va fi neprihănirea. Și sunt o mulțime de oameni care pretind că sunt creștini numai că trebuie să te uiți mult timp ca să găsești neprihănire în viața lor. Cineva mi-a spus săptămâna trecută că există o doamnă în biserica noastră care spune că este creștină și de când este creștină trăiește cu un bărbat care nu este soțul ei. Iar în Unu Corinteni 6 se spune: „Preacurvarii nu vor moșteni Împărăția cerurilor”. De ce? Pentru că aceasta este o stare constantă de nelegiuire. Iar convertirea este caracterizată de neprihănire.
Uitați-vă la versetul 20; acesta este versetul cheie al întregii predici. Capitolul 5, versetul 20. Isus spune: „Căci vă spun că dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor”. Acum ascultați, ei mergeau la templu în fiecare zi, dădeau zeciuiala, posteau, se rugau, erau niște ciudați religioși, dacă vreți. Iar El spune: „Nu-mi pasă de toate acestea, dacă neprihănirea voastră, aceasta este cerința minimă, nu depășește neprihănirea lor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția Mea”. Vedeți, neprihănirea este condiția sine qua non; neprihănirea este problema; neprihănirea este ceea ce ne deosebește ca fiind convertiți, iar neprihănirea este pur și simplu un cuvânt mai lung pentru trăirea dreaptă, pentru o trăire după standardele lui Dumnezeu, o trăire după definiția lui Dumnezeu.
În II Timotei 2:19 se spune: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui”. Și cine sunt aceștia? – „sunt cei care rostesc numele lui Cristos și se depărtează de nelegiuire”. În Tit 1, în versetul 16, spune: „Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși, și netrebnici pentru orice faptă bună”. Cu alte cuvinte, declararea nu înseamnă nimic dacă nu există ascultare acolo, dacă nu există neprihănire, dacă nu există sfințenie și dacă nu există o depărtare de nelegiuire. Dumnezeu are tot dreptul să aștepte asta. Și am auzit zilele trecute pe cineva care predica și care a spus: „Nu-i așa că e minunat că poți veni la Isus Cristos și nu trebuie să schimbi nimic în interior sau în exterior?”. Asta este o minciună ieșită direct din iad. Trebuie să existe o transformare.
În II Corinteni 5:17 este foarte bine rezumat: „Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate locurile s-au făcut noi”. I Ioan capitolul 1 versetul 9 spune că cei ce sunt credincioși își mărturisesc constant păcatele. Să fii neprihănit în acest sens, al neprihănirii practice, nu înseamnă că nu păcătuiești niciodată. Înseamnă că te ocupi de el când îl săvârșești. Îl mărturisești și te întorci de la el, te pocăiești de el, îl disprețuiești și îl urăști. Nu îl iubești. Înseamnă…în capitolul 2, Ioan spune: „Dacă Mă iubiți, veți face ce vă cer…veți păzi poruncile Mele, și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui”. Mai departe, în capitolul 2, el spune: „un credincios adevărat va fi acela care îl va iubi pe fratele său, cel care îl urăște pe fratele său este încă în întuneric până acum”. Mai departe spune: „Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”. Iar Iacov a spus așa: „Suflete preacurvare, nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu”. Mai departe, în capitolul 3, el spune: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu”.
Acum, ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun următorul lucru. Dumnezeu zice că dacă ești cu adevărat mântuit, va exista neprihănire, va exista sfințenie și va exista o abordare cu totul nouă a vieții. Vei avea păcat, da, dar vei vedea o frecvență din ce în ce mai mică a păcatului, iar atunci când va apărea păcatul îl vei disprețui și îl vei urî, așa cum a făcut Pavel în Romani 7. Îl vei mărturisi, te vei întoarce de la el și te vei pocăi de el, iar mai apoi vei flămânzi și vei înseta după neprihănire. Și totodată îl vei accepta pe fratele tău, îl vei iubi și vei urî sistemul rău al lumii. Așa stau lucrurile dacă ești cu adevărat mântuit. Nu poți să spui „Ei bine, sunt creștin” și pur și simplu să mergi direct valsând pe aceeași cale veche pe care ai fost. Trebuie să demonstrezi că ești creștin. Dovedește! Dacă spui că ești creștin, dovedește asta!
Cred că poate nu mă mai mulțumesc doar să spun că dacă pretinzi că ești creștin trebuie să şi fii, și dacă ai luat o decizie undeva la o întâlnire sau la o conferință, sau ai mers pe un culoar sau ai intrat într-o întâlnire cu comitetul pentru verificare sau ai parcurs o cărticică cu cineva, sau orice altceva, sau altceva, ești în regulă. Nu cred că acesta este vreodată criteriul biblic pentru mântuire. Criteriul biblic pentru mântuire se referă la prezent, la felul cum este viața ta chiar acum. Și credeți-mă, preaiubiților, spun asta cu durere în suflet, sunt sigur că sunt mulți oameni, chiar mulți oameni din Biserica Grace care nu sunt creștini. Noi nu știm asta, dar poate că nici măcar ei nu se confruntă cu asta. Poate spui: „Care sunt standardele?”
Să ne uităm la Matei 5-7, la Predica de pe Munte. Acum, vreau să vedeți care sunt criteriile. Isus se așază și ne învață principiile de viață în Împărăția Sa. Și iată unde începe. „Ferice de cei săraci în duh” - versetul 3 – „căci a lor este împărăția cerurilor”. Aici este indicat aspectul accentuat în limba greacă. Sunt doar ei, sunt singurii, nimeni altcineva în afară de ei. Cu alte cuvinte, singurii care vor intra vreodată în Împărăție sunt cei care sunt săraci în duhul lor, cei care se confruntă cu falimentul lor spiritual, cei care se văd pe ei înșiși ca păcătoși, cei care știu în sinea lor că nu-I pot aduce nimic lui Dumnezeu. Aceștia sunt săraci în ceea ce privește propriul lor duh. Ei nu au nimic pe care să se poată baza. Ei nu au nicio speranță pentru ei înșiși, sunt săraci în duh.
Iar rezultatul este, în versetul 4, că „ei plâng” - Și, din nou, este aspectul accentuat – „și numai ei vor fi mângâiați”. Singurii oameni care vor primi vreodată mântuirea, spune El, singurii care vor intra vreodată în Împărăția Sa sunt oamenii care sunt zdrobiți de păcatul lor și care plâng pentru păcatul lor. Și apoi, în versetul 5, sunt oameni care sunt zdrobiți până ajung blânzi, numai ei moștenesc pământul, numai ei sunt cetățeni ai împărăției. Iar rezultatul a toate acestea, atunci când ești smerit în duh, mâhnit și zdrobit până la blândețe este, versetul 6, că vei flămânzi și vei înseta după neprihănire și numai ei vor fi săturați.
Ascultați, dacă nu ați venit la Isus Cristos zdrobiți de păcatul vostru, dacă nu ați venit la Isus Cristos literalmente zdruncinați până în străfundurile ființei voastre de păcătoșenia voastră, dacă nu ați jelit păcătoșenia voastră, dacă nu tânjiți și nu sunteți însetați după neprihănire mai mult decât după orice altceva, există o mare probabilitate ca voi să nu fi fost niciodată creștini. Acesta este criteriul pe care îl dă Domnul nostru. Mai întâi de toate, El spune că va exista o intrare directă în împărăție. De aici începe El Predica de pe Munte. Un cetățean al împărăției poate fi cunoscut prin propriul său altruism, prin propriul său dispreț față de sine, prin propriul său sentiment de inadecvare, de faliment și de nimicnicie.
Există o mulțime de oameni care vin la Isus pentru că ei cred că El ar vrea să se implice în ceea ce au ei. Și noi ne ocupăm de asta într-un fel și zicem: „Ce frumos ar fi dacă un astfel de personaj celebru ar deveni creștin, pentru că, Domnul ar putea…” - El nu are nevoie de asta. Ce vă face să credeți?… credeți că El are nevoie de capacitatea lor pe lângă puterea Sa? Nu, domnule. Dacă nu vii la Isus în condițiile Lui atunci nu vii deloc. Iar condițiile Lui sunt: frângerea, jalea, blândețea și foamea și setea după neprihănire. Și cine sunt acești cetățeni ai împărăției? Versetul 7. Sunt cei milostivi, sunt cei cu inima curată, sunt cei împăciuitori, sunt cei prigoniți, sunt cei ocărâți.
Vreți să știți ceva? Dacă veniți la Cristos, zdrobiți, mâhniți, jelind, flămânzind și însetând după neprihănire, și apropo acesta este singurul mod de a veni, nu cred că cineva care nu se pocăiește de păcat este creștin. Poate că ai luat o decizie cu ani în urmă. Asta nu înseamnă că ai fost mântuit dacă asta nu a implicat aceste lucruri. Și ani mai târziu poate că te-ai întors la Domnul, distrus de păcatul tău. Acela a fost momentul în care mântuirea a devenit reală, acela a fost momentul în care ai intrat în Împărăție. Și în felul acesta vei trăi tot restul vieții tale, iubind neprihănirea și urând păcatul. Una dintre caracteristicile unui creștin este că, atunci când păcătuiește, disprețuiește acel lucru. Îl urăște; nu este ceva ce își dorește. Păcatul care este în el…care este în el este cel care face asta, iar el îl urăște. Și când vii în termenii aceștia, Domnul te face milostiv, te face curat la inimă și împăciuitor. Și încerci să trăiești în felul acesta în lume și lumea nu te va putea suporta niciodată.
Așadar ce se întâmplă? În versetul 10, ești persecutat; în versetul 11, ești insultat. Se spun tot felul de lucruri rele împotriva ta. Dar nu-i nimic, fii fericit. De ce? Pentru că ești un cetățean al împărăției. Acum, primul lucru pe care vreau să îl vezi, este că dacă ești cu adevărat creștin, te apropii de El în acești termeni, plângând pentru păcat. Și al doilea lucru referitor la asta, cercetează-te pe tine însuți. Dacă ești un creștin, nu numai că intrarea în împărăție se va face în aceste condiții, dar și mărturia ta va fi diferită. Și la asta se referă El în versetul 13. Voi sunteți sarea pământului. Și apoi în versetul 14, voi sunteți lumina lumii.
Acum, ascultați ce am să vă spun: dacă sunteți cu adevărat creștini, mărturia voastră va fi clar decisivă și ușor de distins de restul lumii. Asta spune El: Vedeți, lumea este ca o carne în descompunere; putrezește. Și știți că sarea este un conservant, iar noi suntem aici în lume pentru a împiedica decadența și distrugerea acestei lumi. De aceea necazul cel mare este atât de îngrozitor; pentru că atunci când biserica nu mai există, sarea nu mai există. Iar noi suntem aici pentru a împiedica acest lucru și ne distingem de lume. Suntem o agenție de prevenire în mijlocul unei civilizații decăzute și în descompunere. Iar noi trebuie să fim o lumină așezată pe un munte și trebuie să fim sarea care are gust. Cu alte cuvinte, El spune: dacă ești creștin nu numai că vii în modul corect, ci vei avea și o mărturie care se va distinge ușor și clar de restul lumii.
Cum rămâne cu mărturia ta? Este foarte evident pentru toți cei din jurul tău că ești diferit, sau faci ceea ce fac toți ceilalți? Ești în fluxul vieții alături de toți ceilalți? Când ai devenit creștin asta a schimbat lucrurile în viața ta? Dacă nu, atunci nu s-a întâmplat. Nu s-a întâmplat. Domnul nostru merge mai departe. El spune că un alt lucru care îl va caracteriza pe cineva ca fiind copilul Său care face parte din Împărăție este ascultarea. Versetul 17: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi, și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor”. Și apoi continuă spunând că neprihănirea voastră ar fi bine să o întreacă pe cea a cărturarilor și fariseilor.
Ideea este următoarea. Dacă ești cu adevărat mântuit vei fi ascultător. Vei fi ascultător. Vor exista acte de ascultare. Legea lui Dumnezeu va fi ceva după care vei tânji. Din nou, în Romani 7, Pavel tânjea să împlinească Legea lui Dumnezeu, era înfometat să împlinească Legea lui Dumnezeu, se bucura de Legea lui Dumnezeu, iubea Legea lui Dumnezeu, chiar dacă păcatul îl trăgea mereu de mânecă. Așa că cercetează-te pe tine însuți. Ești cu adevărat mântuit? Ai venit plângând pentru păcatul tău? Ai venit zdrobit din cauza inimii tale rele? Cercetează-te pe tine însuți. Te deosebești în mod clar și evident de restul lumii? Cercetează-te pe tine însuți. Te supui lui Dumnezeu? Este marea foame a inimii tale să faci voia Lui? El merge mai departe; dacă ai fost cu adevărat convertit, vei gândi diferit. Așa este. El vorbește despre gândirea corectă în versetul 21 și următoarele. Vedeți că evreii făceau lucrurile de afară. Doar că nu puteau să se ocupe de lucrul interior. Așa că Domnul le spune: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime să nu ucizi și că oricine ucide va cădea sub judecată”. Dar El spune că trebuie să fac un pas mai departe și să fiu preocupat de interior înțelegând că nu ar trebui să am nici măcar un gând în inimă împotriva cuiva.
Cu alte cuvinte, un copil al Împărăției Mele nu este cineva care pur și simplu nu este un criminal. Ci este cineva care, în interiorul inimii sale nu dorește să rănească pe nimeni și împinge totul în interior. Dacă ești cu adevărat un copil al Împărăției vei avea o inimă diferită. În Ezechiel 36, Domnul spune că atunci când devii răscumpărat El scoate inima ta de piatră, inima încăpățânată, și îți pune o inimă de carne și astfel ai o inimă nouă. Și mai departe, El spune în versetul 27: „Ați auzit că s-a spus să nu preacurvești”. Dar dați-Mi voie să duc asta în interior, nici măcar nu ar trebui să vă doriți asta. Nu ar trebui să vă uitați la nimeni în felul acesta; nu ar trebui să aveți un astfel de gând.
Cu alte cuvinte, un cetățean al Împărăției este diferit. Și când cineva spune: „Ei bine, sunt creștin. Doar că am probleme în acest domeniu” și continuă să comită adulter sau să fie preacurvar sau homosexual și continuă să facă astfel de lucruri, eu mă duc întotdeauna la 1 Corinteni 6 și spun că acest tip de oameni nu vor moșteni Împărăția cerurilor. Pentru că nu ai venit la Cristos în condițiile Lui. Ai venit în condițiile tale, și astfel de oameni nu reușesc. Până când nu vei fi frânt și zdrobit din cauza acestor lucruri, până când nu vei plânge cu lacrimi și nu te vei târî în Împărăția Sa plângând după neprihănire, nu vei ști niciodată ce înseamnă adevărata răscumpărare.
Și mai mult decât o gândire corectă, El spune că dacă ești cu adevărat un copil al împărăției, vei avea cuvinte drepte, nu doar că vei avea o gândire corectă, ci vei avea și o vorbire potrivită. Iar în versetul 33, El vorbește despre asta. El continuă să vorbească despre jurământul strâmb despre jurământ în general și despre faptul că vorbirea ta ar trebui să fie da, da și nu, nu. Cu alte cuvinte, vorbirea va fi una potrivită pentru că „din prisosul inimii” - ce? – „vorbește gura”. Și astfel, Domnul nostru spune că dacă viața ta este direcționată să flămânzească după neprihănire, aceasta va avea ca rezultat ascultarea. Iar ascultarea presupune să ai o gândire corectă, iar când deschizi gura vor ieși cuvinte potrivite. Iar când acționezi, versetul 38, rezultatul va fi acela că vei face fapte bune. Nu te vei răzbuna, în schimb vei fi bun și dacă cineva îți va cere un lucru, îi vei da două. În versetul 43: îți vei iubi aproapele. Și mai jos, mai departe, îți vei iubi chiar și vrăjmașul. Îi vei iubi chiar și pe vameși. De fapt, în versetul 48, El spune că aceasta este ideea, să fiți ca Dumnezeu, El își iubește vrăjmașii.
Înțelegeți ideea? Dovedește asta! Nu-mi spune că ești creștin pentru că acum cinci ani ai mers în față pe un culoar printre bănci. Nu-mi spune că ești creștin pentru că odată ai semnat un formular. Nu încerca să-i spui lui Dumnezeu că ești creștin pentru că ai ieșit în față într-o întâlnire sau ai intrat într-o cameră de rugăciune, ai vorbit cu un consilier și nu-ți spune că ești creștin pentru că un consilier ți-a spus că ești, pentru că nici el nu știa. Cel mai rău lucru pe care îl poți face cuiva este să îi vorbești despre Cristos și, atunci când a făcut o rugăciune și L-a invitat verbal pe Cristos în viața lui, să stai apoi acolo și să îl asiguri că este cu adevărat mântuit, pentru că nu ai nicio idee dacă este așa. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. El este Cel care dă asigurarea. Și El o acordă prin mărturia interioară, Romani 8, și prin expunerea exterioară a faptelor care o dovedesc, deoarece credința fără fapte este cum? Moartă.
Știți, una dintre moștenirile pe care le avem în urma tipului de evanghelizare care a avut loc în țara noastră este că noi credem că mântuirea este legată de o decizie. Dar siguranța mântuirii nu are nimic de-a face cu decizia din trecut. Ea are de-a face cu ceea ce se întâmplă în prezent. Isus a spus-o astfel în Ioan 8: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți cu adevărat ucenicii Mei”. Este vorba întotdeauna de continuitate; este întotdeauna la timpul prezent. Așa că Domnul nostru spune: „Dacă ești cu adevărat un copil al Împărăției, vii aşa cum trebuie, plângând păcatul, iar viața ta este total diferită, se distinge de lume. Și ești caracterizat de ascultare, de gândire corectă, de vorbire potrivită, de trăire dreaptă.
El merge chiar mai departe. Sunt motive corecte, este un mod corect de exprimare religioasă. Și am putea spune că este un mod corect de închinare. Pentru că atunci când te închini lui Dumnezeu, vedem în capitolul 6, este real, nu este ca închinarea fariseilor care sună din trâmbiță și vin și se roagă ca să facă o paradă. El vorbește despre fariseii a căror religie este falsă. A voastră este reală, iar când vă rugați, vă rugați corect. Vă rugați: „Tatăl nostru, care ești în ceruri, Sfințească-se numele Tău.” El spune că dacă ceva s-a schimbat cu adevărat în viața ta, religia ta nu este falsă. Este reală. Rugăciunile tale nu sunt ca rugăciunile oamenilor fățarnici; sunt rugăciuni adevărate. Iar postul tău nu este postul afișat în public. Este postul din cămăruța despre care nu știe nimeni niciodată.
Așa că El spune: tu asculți, tu vei avea o gândire corectă, cuvinte potrivite, fapte drepte, închinare autentică și relații corecte. Nu vei mai iubi banii, versetul 19 din capitolul 6, și vă vorbesc despre tot ce este aici în text. El spune că nu o să-ți mai strângi comori pe pământ. Și nu vei mai alerga în a sluji banii pentru că nu Îi poți sluji și lui Dumnezeu și banilor. Nu poți spune că ești un slujitor al lui Dumnezeu când toată viața ta este orientată spre a obține bani. Aceste două lucruri sunt incompatibile. Nu poți fi și prietenul lumii și prietenul lui Dumnezeu. Dacă ești prieten cu lumea ești vrăjmașul lui Dumnezeu. Dacă iubești lumea, dragostea Tatălui nu este în tine. El spune că cetățenii Împărăției Mele au o relație corectă cu banii.
Apoi, în versetele 25 până la 34 din capitolul 6, El spune, că au o relație corectă cu lucrurile materiale. Ei nu sunt mereu îngrijorați cu privire la ce poartă sau preocupați de ceea ce mănâncă sau unde ar trebui să doarmă, pentru că știu că Dumnezeu va avea grijă de asta. Dumnezeu se ocupă de toate acestea. Versetul 31: „Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ Sau: ‘Ce vom bea?’ Sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Dacă ești un copil al Împărăției Mele, știi că Dumnezeu Tatăl va avea grijă de asta”. Și astfel ai avea o relație corectă cu banii și cu lucrurile materiale și ai avea chiar o relație corectă cu oamenii, spune capitolul 7. Nu ai mai umbla pe ici pe colo judecând greșit oamenii. Nu ai mai umbla încercând să faci pe smeritul atunci când ai probleme în viața ta. Așadar, vedeți că Domnul stabilește cu adevărat câteva lucruri de bază, nu-i așa?
El spune „vrei să știi dacă ești creștin?” Cum ai venit la Cristos? Ai venit spunând doar „Hei, Isus, dacă îmi poți oferi o viață fericită, o accept”. Ți-ar plăcea să ai o viață fericită? Ai vrea să ai o viață abundentă? Eu am un plan minunat pentru viața ta.” Vrei să știi ceva? Dumnezeu are un plan teribil, îngrozitor pentru viața ta, cumplit, în afară de Cristos, iar tu nu vii la El decât în condițiile Lui, nu ale tale. Așa că vii zdrobit, mâhnit, și apăsat de păcătoșenia ta, iar El te schimbă imediat, îți dă o inimă nouă și ești diferit. Ești sare și lumină și ești pe un munte pe care lumea îl poate vedea, și te poți distinge dacă ești cu adevărat creștin. Iar viața ta este caracterizată de o foame după neprihănire, ceea ce înseamnă că vei dori să asculți mai mult decât dorești orice altceva. Și asta va avea ca rezultat o gândire dreaptă, o vorbire dreaptă, o comportare dreaptă, o închinare corectă și relații corecte. Și știți și imediat cineva spune: „Bine, da cine poate trăi așa?” Bun! Mă bucur că ați ajuns la acest punct. Pentru că nu puteți. Nimeni nu poate. Vreți să știți ceva? Totul este imposibil.
Pot să vă ilustrez acest lucru îndreptându-vă privirile la Matei 19. Matei 19, versetul 23, Isus tocmai vorbise cu acel om bogat, cu tânărul bogat, căruia i-a spus să vândă tot ce are pentru a da săracilor, iar mai apoi să vină să-L urmeze. Numai că bogatul își iubea banii mai mult decât pe Isus, așa că și-a luat banii și a plecat. Acum, priviți ce spune Isus. „Adevărat vă spun că greu va intra un om bogat în Împărăția cerurilor. Vă mai spun iarăși” – ascultați cu atenție această afirmație – „că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu”. Acum, dați-mi voie să vă întreb ceva, poate o cămilă să treacă prin urechea unui ac? Voi spuneți: „Păi, nu prea înțelegi, aici se referă la Poarta Acului”. Nu se referă la Poarta Acului. Este exact ceea ce spune. Este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un om bogat să fie mântuit.
Veți zice: „Asta este imposibil”. Este exact ceea ce Domnul aștepta să concluzionați. Versetul 25: „ Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot” - Acum, dacă ar fi vorbit despre vreo poartă a acului, nu ar fi fost uimiți – „și au zis: ‘Cine poate atunci să fie mântuit?’” Ei știau că El se referea la faptul că un om bogat nu poate fi mântuit. Asta spunea El. Isus s-a uitat țintă la ei și le-a spus: „Cred că ați înțeles mesajul, oameni buni, ‘La oameni lucrul acesta este’ – cum? – ‘imposibil’. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”.
Așadar, ce spunea El? Exact asta. Standardul este imposibil. Nimeni, niciodată nu ar putea fi mântuit, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință. Vedeți ce încearcă să spună El. Noi nu avem resursele de unii singuri. Noi nu putem face acest lucru. De aceea trebuie să fii gata să te dezbraci de acel bagaj și să te arunci în mila lui Dumnezeu, iar bogatul nu a fost dispus să facă asta. Era dispus să se urce în vagonul religios, purtând cu el bagajul său de materialism, însă nu a putut să rezolve problema. Era ca și cum ar fi încercat să treacă prin urechea acului călărind o cămilă cu cocoașă. Este absolut imposibil. Tocmai asta e ideea. Singurul mod în care cineva intră vreodată în Împărăție este atunci când își dă seama că nu poate, atunci când se dezbracă și ajunge înapoi la Matei 5:3 cu duhul zdrobit, plângând, flămând și însetat după o neprihănire care pentru el este absolut imposibil de obținut vreodată.
Poate spui: „Dar cei mai mulți oameni nu vor să îndeplinească aceste condiții”. Aveți dreptate. Cei mai mulți oameni vor să ajungă în rai pe calea lor. Așa că vor să continue cu toate mizeriile lor. Astfel de oameni sunt asemenea unui om care pleacă într-o călătorie cu patru bagaje. Este vorba despre mondenitate, despre păcat, despre Satan și despre ego, și vor să meargă înainte. Așa că ei spun: „Isus, vreau fericirea pe care mi-o vei da. Vreau să strig din iad. Iată-mă că vin.” Apropo, există un drum pentru ei, întoarceți la Matei 7:13 și dați-mi voie să vă arăt. Matei 7:13. Acum vedeți că ucenicii în acest moment, împreună cu mulțimea, probabil că își spun: „Prieteni cu astfel de standarde, cine va merge pe această cale? Cine va fi mântuit? Cine se califică?” Ascultați ce spune: „Intrați pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare”. Și acum ascultați cu atenție! „Și mulți sunt cei ce intră pe ea”. De ce? Poți intra acolo cu tot bagajul tău; este o poartă largă. Poarta e largă, poți să iei acolo toate gunoaiele pe care le vrei. Toate faptele tale, toată neprihănirea de sine, și acea idee „o fac în felul meu, și îl vreau pe Isus, dar vreau și celelalte lucruri”.
Ca acel om care spunea că este cântăreț în Las Vegas. După care a fost mântuit și a continuat să fie cântăreț în Las Vegas. Asta mi se pare o încercare de a intra pe poarta cea strâmtă cu o grămadă de bagaje. Știți că poarta strâmtă și poarta largă sunt diferite în acest sens. Versetul 14: „Strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află”. Ascultați-mă, calea aceasta este o cale grea. Iar cuvântul înseamnă literalmente o cale îngustată. Nu poți jongla cu toate gunoaiele pe calea aceea. În primul rând, nu poți trece prin poarta cea strâmtă. Ați încercat vreodată să treceți patru valize printr-un turnichet? Nu se poate. Vedeți, nu se poate trece. Nu se poate intra pe acolo. Trebuie să arunci toate gunoaiele, trebuie să intri complet expus și fără nimic.
Acum vreau să observați ceva. Calea largă care duce la pierzare nu este drumul spre iad, nu. Oamenii aceștia nu sunt oameni care se îngrămădesc pe drumul spre iad. Acesta este drumul spre rai, doar că este un drum greșit. Ei cred că e o cale care merge spre cer. Toți merg pe drumul lui Isus. Asta e calea cea largă. Nu trebuie să renunți la nimic, nu trebuie să trăiești diferit, nu trebuie să gândești diferit, nu trebuie să faci nimic. Tot ce trebuie să faci este să spui < Ascultați! În Biserica Grace există și dintre aceia puțini, dar există și din acea categorie în care se află mulți care sunt pe calea cea rea. Poți fi pe o astfel de cale și poți avea toată mondenitatea, toată îndreptățirea de sine, toate celelalte gunoaie. Pentru că nu ai tăiat niciodată cordonul cu lumea, nu ai tăiat niciodată cordonul cu stilul tău de viață rău, nu ți-ai schimbat niciodată propria abordare în care te consideri neprihănit prin propriile tale fapte înaintea lui Dumnezeu. Încă mai crezi că e vorba de fapte bune și că în felul acesta vei reuși. Iar eu îți spun că ești pe calea cea largă și vei ajunge într-o zi chiar la poarta raiului și, așa cum spune John Bunyan, „vei afla că există o intrare în iad chiar de la poarta raiului”. Și vrei să știi ceva? O mulțime de oameni merg pe această cale pentru că este ușor și există o mulțime de oameni care vând bilete pentru această cale. Știți asta? De fapt, se vorbește despre ele în secțiunea următoare. „Feriți-vă de proorocii mincinoși!”, spune versetul 15. Ce fac ei? Încearcă să vă ducă pe calea cea largă. Încearcă să vă ducă pe calea ușoară. Nu trebuie să schimbați nimic. Pur și simplu vii și îl găsești pe Isus, vedeți. Dar știi ce se va întâmpla când vei ajunge la capătul acelui drum? Versetul 21 ne spune. „Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăție, ci cel care face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, nu am prorocit noi în Numele Tău? Și n-am scos noi draci în numele Tău și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tăi?” Nu vedeți? Aceasta este, toată mulțimea, pe cale, pe calea cea largă, Vedeți cuvântul „mulți”, în versetul 13. Mulți se află pe acest drum. Și apoi, în versetul 22, și când mulți ajung în cele din urmă, ei spun: „Doamne, Doamne, nu am făcut noi toate aceste lucruri?” Noi suntem trupa de la biserica de acolo, Doamne, am fost implicați în slujba de eliberare. Noi predicam. Am făcut lucrări minunate. „Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege’”. Ei vor spune: „Doamne, Doamne”. Vedeți, vor fi mulți oameni care nu vor afla până la sfârșit că sunt pe un drum greșit. Și cred că acesta este motivul pentru care vă spun ceea ce vă spun. Nu puteți face asta. Adică, nu te culca pe o ureche. Puțini sunt cei care o află, pentru că puțini au fost dispuși să o înțeleagă în termenii lui Dumnezeu, vedeți. Apoi El prezintă o ilustrație pentru a încheia. Acum, dacă vreți să știți cum funcționează acest lucru, El spune, dați-mi voie să vă spun o istorisire despre un om înțelept, versetul 24, care și-a construit casa pe o stâncă. A venit ploaia și au venit șuvoaiele și vânturile au suflat și au bătut peste acea casă, dar ea nu a căzut, pentru că era zidită pe stâncă. Aici este vorba despre cineva care a venit în condițiile lui Dumnezeu, fiind gata să-și zidească casa pe stâncă. El a construit acea casă pe stâncă și ea a rămas în picioare, versetul 26: „Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face” – asta înseamnă neascultarea - „va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și -a zidit casa pe nisip”. Ascultați, omul acesta a construit o casă la fel de frumoasă. Oameni buni, religia lui arată grozav. Împrejurimi grozave, ferestre mari, pereți mari, acoperișul e super, o casă religioasă fabuloasă. „Oh, am prorocit și am scos draci. Am făcut…Oh, Doamne! Doamne, uite ce am făcut!” Singurul lucru este că un astfel de om nu a intrat pe cale niciodată în termenii lui Dumnezeu, așa că fundația era de nisip, iar când a venit ploaia și au venit inundațiile și vânturile și au suflat și au bătut în casă, aceasta a căzut și prăbușirea i-a fost mare. Vedeți ce spune El. Ce dezastru să ajungi la momentul judecății și să ai o trezire brutală că singurul lucru care te așteaptă este iadul, pentru că nu ai venit niciodată la Dumnezeu în termenii Săi. Așa că vă repet, preaiubiților, cercetați-vă pe voi înșivă, dacă sunteți în credință; dovediți-vă vouă înșivă. Acestea sunt condițiile lui Dumnezeu. Să ne plecăm capetele. Îmi aduc aminte de cuvintele lui Isaac Watts: „Cât de neajutorată zace natura vinovată, inconștientă de povara ei; Inima neschimbată nu se poate ridica niciodată spre fericire și Dumnezeu. Voința perversă, patimile oarbe se rătăcesc pe cărări de ruină, Rațiunea înjosită nu poate găsi niciodată singură, calea îngustă. Sub o putere Divină voința încăpățânată poate să se supună Ție, Atotputernicule Mântuitor, Ție, pentru ca să formezi inima din nou. Schimbă aceste inimi pervertite ale noastre și dă-le viață divină, Atunci patimile și puterile noastre, Atotputernicule, vor fi ale Tale”. Tată, te chemăm să ne schimbi. Pentru oricine din mijlocul nostru în această dimineață care se bazează pe o mântuire care nu este valabilă, fie ca ei să fie zdruncinați de această încredere. Să spulbere o astfel de siguranță. Condu-i în starea de pocăință, pentru ca ei să vină la Tine în termenii Tăi, luându-și la revedere de la „eu”, de la păcat, de la Satan și de la lume, pentru a îmbrățișa sfințenia Ta, fără de care nimeni nu Te va putea vedea. Așadar, Tată, însoțește-ne cu harul și mila Ta. Îți mulțumim pentru timpul nostru de închinare de astăzi. Așteptăm cu nerăbdare să împărtășim din nou în această seară bucuria mărturiei celor care au primit o inimă nouă. Ne rugăm în numele lui Cristos. Și tot poporul să zică Amin. SFÂRȘIT
This article is also available and sold as a booklet.
