Ei bine, în seara asta, cred eu, vom avea un timp minunat, și ca să-l folosim din plin, deschideți Biblia la cartea Apocalipsa. În seara aceasta avem ca scop o trecere rapidă prin această carte minunată.

În timp ce deschideți la Apocalipsa 1:1 aș vrea să vă spun că nici o altă carte din Scriptură nu prezintă slava lui Dumnezeu și a lui Cristos cu mai multă splendoare ca această carte, și totuși nici o altă carte nu a fost interpretată greșit și înțeleasă greșit mai mult ca această carte. În capitolul 22 la versetul 10 spune „Să nu pecetluiești cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.” Dacă este un lucru pe care Dumnezeu îl vrea în ce privește această carte, este ca noi să știm ce ne învață ea: să nu o pecetluim.

Această carte începe cu o binecuvântare, capitolul 1 versetul 3 „Ferice de cine citește…” și se încheie cu o binecuvântare, capitolul 22 versetul 7: „Ferice de cel ce păzește cuvintele proorociei din cartea aceasta!” Este singura carte din Biblie care începe și se încheie cu promisiunea unei fericiri pentru cel care citește. Și ni se spune că ar trebui să o înțelegem pentru că vremea este aproape, iar asta înseamnă în esență, că ceea ce ni se spune aici în capitolul 22 versetul 10 este că acesta reprezintă următorul eveniment mesianic din agenda lui Dumnezeu.

Acum, cheia întregii cărți este în capitolul 1 versetul 1 și ne vom cufunda în el și de la el vom începe discuția. „Descoperirea lui Isus Cristos”, despre aceasta este vorba în carte. Este apocalipsa, apokalupsis, revelarea, descoperirea lui Isus Cristos, descoperirea adevărului despre Cristos care până acum nu a fost știut. Vom învăța unele lucruri despre Isus Cristos pe care nu le-am fi știut dacă nu era această carte și „pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând”, cu alte cuvinte, aceasta este o privire de-o clipă în viitor, în viitorul apropiat „și le-a făcut-o cunoscută, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan.”

Dumnezeu a vrut să-L descopere pe Isus Cristos în plină slavă. Aceasta este o realitate viitoare. Așadar a trimis acest mesaj printr-un înger, care l-a adus la Ioan. Versetul 2 spune că Ioan a scris-o, el „care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Cristos, şi a spus tot ce a văzut.”

Așadar, în versetul 1, Dumnezeu începe să descopere. În versetul 2 Ioan își ia responsabilitatea să scrie acea revelație și în versetul 3 spune „Ferice de cine citește”, puteți sublinia asta „și de cine aude” subliniați asta „și care păzesc lucrurile scrise în ea”, apoi este o afirmație importantă „pentru că vremea este aproape.” Acest lucru nu este legat în mod necesar de aspectul temporal, ci mai mult de ordinea evenimentelor. Acesta este următorul eveniment din calendarul lui Dumnezeu al evenimentelor mesianice.

Așadar, este o revelație a lui Isus Cristos și El este Cel descoperit în slava celei de-a doua veniri, care a fost prevăzută la prima venire pe muntele schimbării la față, când El le-a arătat o străfulgerare a celei de-a doua veniri.

Acum, aceasta ne aduce la versetul 4, și avem o privire mai aprofundată asupra acestei introduceri. Ioan scrie această carte în special ca să fie trimisă celor șapte biserici din Asia Mică. Aceasta este Turcia modernă de azi. Au fost șapte biserici, ne sunt prezentate în capitolele 2 și 3. Au fost adunări reale. Au fost destinatarii inițiali ai acestei scrisori și apoi a fost dată mai departe și celorlalte biserici și de asemenea mai departe până la noi.

Aceste biserici au fost fondate în special ca un rezultat al lucrării lui Pavel în Efes, biserica din Efes fiind biserica cheie, și de acolo Cuvântul lui Dumnezeu a fost răspândit, fără îndoială că au fost responsabili pentru fondarea acestor diferite biserici din Asia Mică. Vine apoi salutul „Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine.” Acum, acesta este Dumnezeu, veșnicul Dumnezeu, care a fost, este și va fi și care sigur este în viitorul care va veni. „Și din partea celor șapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie.” Spune despre „șapte duhuri”, dar ca să nu faceţi vreo confuzie, este Duhul Sfânt înșeptit. Dacă citiți Isaia 11:2, puteți nota pe margine ca loc de referință, acolo sunt listate cele șapte lucrări unice ale Duhului Sfânt prezentat aici, așadar El este Duhul înșeptit, care vorbește despre plinătatea lucrării Sale, care aici este numit ca cele șapte duhuri înaintea scaunului de domnie.

Așadar, această carte este trimisă cu salutări de la Dumnezeu Tatăl, salutări de la Duhul Sfânt și apoi în versetul 5 spune „și de la Isus Cristos.” Așadar, este o scriere trimisă de Sfânta Treime, și aceasta iarăși o face să fie deosebită într-o manieră uimitoare și unică: o scrisoare de la Sfânta Treime, toate cele trei Persoane fiind implicate.

Și apoi, din moment ce este o descoperire a lui Isus Cristos, ea Îl descrie pe Isus ca fiind primul născut dintre cei morți. Nu înseamnă că El a fost primul care a înviat vreodată din morți; au mai fost și alții pe care El însuși i-a înviat. Înseamnă că dintre toți cei care au fost înviați dintre morți, inclusiv sfinții, El este primul și cel mai important și căpetenia și cel mai măreț dintre toți care vor învia. Aș dori să mai adaug, toți oamenii care au trăit vreodată vor învia din morți: unii vor învia pentru viață veșnică, iar alții pentru condamnare veșnică. Însă dintre toți cei care au înviat, El este Căpetenia. Spune: „El este Domnul împăraților pământului.” Mai spune: „A Lui”, acum, aici este o dedicare, cartea este din partea Sfintei Treimi, trimisă printr-un înger, lui Ioan, scrisă și adusă nouă ca să o citim. Și apoi Ioan ne amintește că prima dată a fost trimisă la cele șapte biserici. A venit din partea Sfintei Treimi și este dedicată – versetul 5 – „Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său.” Este dedicată lui Isus Cristos Însuși, Cel care a făcut din noi preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.” Așadar, cartea este dedicată pentru slava lui Cristos Cel veșnic.

Și apoi ne spune în versetul 7: „Iată, El vine” – la timpul viitor „pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” Știți ce înseamnă amin? Ce înseamnă? Așa să fie. Așadar, aflăm aici că această carte ne este prezentată ca fiind din partea Sfintei Treimi, dedicată lui Isus Cristos, care vine și când va veni, orice ochi Îl va vedea, și așa să fie. Și aceasta este o privire asupra subiectului întregii cărți, este despre venirea lui Isus Cristos.

Și apoi spune în versetul 8 că El este: „Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Aceasta semnifică, desigur, Dumnezeu in esența Lui și Christos în relația Sa unică cu Dumnezeu în cadrul Sfintei Treimi.

Așadar, aflăm asta de la versetul 4 la 8 ca fiind o informație introductivă. Cartea este din partea Sfintei Treimi către cele șapte biserici, ca să fie răspândită de acolo prin intermediul lui Ioan. Este dedicată lui Isus Cristos, care vine, care este Alfa, Omega, începutul și sfârșitul, Domnul care este și care a fost și care vine, Cel Atotputernic. Cu alte cuvinte, Acesta care vine nu este nimeni altul decât Dumnezeul Atotputernic. Așadar, cartea este despre cea de-a doua venire a lui Isus Cristos. Este despre întoarcerea Sa și despre faptul că vor fi anumite evenimente care o vor însoți.

Acum, am stabilit faptul că tema cărții este prezentată în primele opt versete din capitolul 1, este despre cea de-a doua venire a lui Isus Cristos. Acum, pe măsură ce ne uităm la versetul 9, El intră în prima descoperire, și sunt o serie de descoperiri pe care Dumnezeu i le dă lui Ioan, „Eu, Ioan.” Spune de mai multe ori în carte și este ca și cum ar fi fost într-o stare de șoc. Este ca și cum ar spune: „Puteți să credeți asta? Eu, Ioan, am văzut asta. Eu.” Aproape că vezi că este o anumită doză de neîncredere în mintea lui cu privire la de ce Dumnezeu i-a îngăduit să aibă un astfel de privilegiu.

„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție şi la răbdarea în Isus Hristos. Eu, știți, nu sunt special, un om obișnuit, eram pe insula care se cheamă Patmos.” El era exilat în Patmos pentru proclamarea Evangheliei lui Cristos. Și ca să îl facă să tacă și să-l înlăture, l-au pus pe o insulă până când va muri. Spune el „Am fost acolo din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus Cristos. De aceea am fost acolo. Am fost așezat acolo pentru că L-am predicat pe Cristos și pentru că am predicat Cuvântul lui Dumnezeu.”

Acum spune: „În ziua Domnului eram în Duhul” adică, era sub controlul Duhului Sfânt într-o manieră unică. Acum, unii oameni cred că aceasta înseamnă duminica; eu înclin în aceeași direcție. Alți oameni cred că înseamnă „Într-un sens profetic, am fost în Duhul, privind la ziua Domnului în plinătatea ei.” Eu personal tind să înclin către ideea că era într-o duminică, în ziua Domnului, în timp ce se închina; El era în Duhul.

„Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe care zicea: „Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor șapte Biserici.” Așadar, Ioan primește poruncă „Scrie aceste lucruri către Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodicea.” Cetăți reale. Au existat cu adevărat. Au avut biserici, congregații locale.

Și apoi când Ioan se întoarce, în prima viziune, el are o viziune a lui Isus Cristos, nu o voi descrie în detaliu, dar el Îl vede pe Isus Cristos mișcându-Se printre cele șapte sfeșnice, șapte biserici, șapte sfeșnice. Fiecare sfeșnic reprezintă o biserică. Șapte este numărul plinătății. Așadar, ceea ce aveți aici este o reprezentare a tuturor bisericilor și Cristos este prezent în mijlocul bisericilor, slujind bisericile.

Versetul 16 spune: „În mâna dreaptă ținea șapte stele.” Acum, ne spune în versetul 20, că cele șapte stele sunt cei șapte slujitori ai celor șapte biserici, însă Domnul este Cel care Se mișcă în Biserica Sa, slujind și curățind sfeșnicele, făcând lucrarea Sa de purificare și judecată, oferind înțelepciune printre altele. Și el Îl vede pe Cristos în slava Sa, slujind biserica.

Acest lucru ne introduce în schița cărții, pe care o aflăm în versetul 19, „Scrie lucrurile pe care le-ai văzut…” Și ce a văzut? A fost prima viziune. „… lucrurile care sunt…” și care erau acelea? Sunt lucrurile din vremea în care trăia Ioan, timpul prezent al său și anume cele scrise în capitolele 2 și 3: „și lucrurile care vor fi…”, care încep din capitolul 4. Așadar, aici ai o schiță a cărții. Capitolul 1 are de-a face cu lucrurile pe care le-a văzut, capitolul 2 și 3 cu lucrurile care sunt și capitolele 4 la 22 sunt lucrurile care vor fi. Vei avea de-a face cu o viziune a trecutului, ai de-a face cu probleme prezente și vei avea de a face cu viitorul.

Acum, totul a început atunci cu Cristos, când a fost descoperit Bisericii, în acest veac, fiind prezent în mijlocul bisericilor și slujind biserica. Și în acea slujire apar cele șapte scrisori scrise acestor șapte biserici individuale. Apoi începem în capitolul 2 să vedem scrisorile scrise celor șapte biserici. Acum, ascultați cu atenție ce vă spun. Acestea sunt șapte biserici reale; ele au existat cu adevărat; au existat în acele cetăți în care se spune că au existat. Și dacă studiați aceste scrisori în detaliu, veți vedea că fiecare scrisoare se potrivește contextului istoric, cultural și geografic cetății căreia a fost scrisă. Este o cetate literală.

Dar ele de asemenea sunt și biserici reprezentative, pentru că fiecare din ele are un caracter unic al său. Și reprezintă bisericile din toate vremurile, pentru că fiecare din ele este un anume fel de biserică. Și în toate perioadele istoriei Bisericii, întotdeauna au fost astfel de biserici și fiecare din ele primește un mesaj special de la Domnul. Așadar, aceasta este lucrarea Lui, către veacul Bisericii.

Prima biserică este cea din Efes. Ce fel de biserică este cea din Efes? Este o biserică ortodoxă în doctrină, dar rece. Și-a părăsit dragostea dintâi. Versetul 4, „Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” Versetul 5, „Adu-ți aminte de unde ai căzut și pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi.” Acum, aceasta este biserica care este ortodoxă. Adică, au doctrina potrivită. În versetul 2 spune că nu puteau să-i sufere pe oamenii răi, nu puteau suferi apostolii și învățătorii falși și au răbdat, au fost credincioși învățăturii sănătoase, dar și-au pierdut dragostea. Erau reci și ortodocși.

Acum, acest fel de biserică a existat în fiecare veac și este și azi: aceia care au mesajul corect, dar sunt reci și indiferenți în privința lui.

A doua biserică pe care o întâlnim este biserica din Smirna, versetele de la 8 la 11. Aceasta este biserica care a suferit persecuția. Și în versetul 10 spune: „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile – zece zile înseamnă o scurtă perioadă de timp – Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieții.” Nu este spus nimic negativ despre această biserică. De ce? Pentru că biserica sub persecuție întotdeauna va fi o biserică curată; este curățită prin persecuție. Cei care vin la biserică din motive oarecare, din momentul în care începe persecuția, vor dispărea. Pentru că ei nu au nimic pentru care să moară, ei nu sunt gata să rămână și să fie omorâți într-un masacru. Așadar, aceasta este biserica sub persecuție și în toată perioada istoriei bisericii, au fost astfel de biserici și astfel de biserici există și azi. În unul din serviciile următoare vom auzi mărturia lui Georgi Vins care va spune despre Biserica din Uniunea Sovietică.

A treia scrisoare este scrisă bisericii din cetatea Pergam sau Pergamos, iar aceasta se găseşte în capitolul 2 de la versetul 12 la 17. Aceasta este biserica căsătorită cu lumea. Aceasta este biserica lumească, iar el descrie lumificarea lor până la versetul 15. Apoi în versetul 16 spune „Pocăiește-te dar. Altfel, voi veni la tine curând, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.” Aceasta este biserica împotriva căreia Cristos luptă, e biserica ce este căsătorită cu lumea. Și în toate perioadele istoriei bisericii, sunt biserici lumești, în care oamenii nu au ieșit din lume, în care ei satisfac lumea, în care se potrivesc lumii, în care merg împreună cu tot ceea ce are loc în societate.

Apoi Domnul are un mesaj către al patrulea fel de biserică, reprezentat de adunarea din Tiatira din capitolul 2 de la versetul 18 la 29. Tiatira este biserica ce tolerează păcatul. În această biserică ei tolerau o femeie asemenea Izabelei, care îi amăgea pe robi să curvească și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. Astfel, ei sunt avertizați, pentru că sunt o biserică ce tolerează păcatul, o biserică ce nu vrea să-l disciplineze pe păcătos şi nu vrea să facă curățire în rândurile sale. Și întotdeauna vor fi astfel de biserici.

Apoi în capitolul 3 ne este prezentată a cincea biserică, Sardes. Este ușor de văzut ce nu este în regulă cu această biserică. Versetul 1 spune: „Îți merge numele că trăiești, dar ești mort.” Aceasta este biserica moartă. Pur și simplu moartă. Aveau câteva lucruri în viață, spune versetul 2, dar și ei erau pe moarte. O biserică moartă. Și ați văzut astfel de biserici. Poate că vii dintr-o astfel de biserică. Nu se întâmplă nimic, nu e viață, nu e creștere, nu e productivitate, nu este rod, nu este bucurie.

Și apoi numărul șase, capitolul 3, de la 7 la 13, biserica din Filadelfia. Aceasta este biserica credincioasă. Spune în versetul 8 la final „ai păzit Cuvântul Meu și n-ai tăgăduit Numele Meu.” Aceasta este biserica ce are o ușă deschisă și intră pe ea. Poți să o vezi ca fiind o biserică misionară. Astfel, este o biserică credincioasă și întotdeauna există astfel de biserici.

Și apoi, ultima din cele șapte, este la capitolul 3, de la versetul 14 la finalul capitolului. Întreaga secțiune tratează biserica din Laodicea, o biserică apostată, o biserică nemântuită, o biserică liberală din ziua de azi. Așadar, vedeți, fiecare din ele primește un mesaj. Apropo, această biserică este caracterizată în versetul 15: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” O biserică falsă și respinsă.

Acum, lăsați-mă să sumarizez. Întâi de toate, în capitolul 2, avem o biserică drept-credincioasă dar rece. Apoi avem biserica în persecuție și în suferință, apoi biserica logodită cu lumea, biserica ce tolerează păcatul, biserica moartă, biserica credincioasă și biserica apostată. Acum, fiecare din ele, așa cum am spus, a fost o biserică reală și fiecare din ele reprezintă biserici din toată perioada istoriei. Și astfel, mesajul acestor biserici este pentru toate bisericile, în toată perioada în care a existat Biserica pe pământ și în care Cristos a fost prezent între cele șapte sfeșnice, slujind Biserica Sa.

Și ascultați, dragilor, cred că aceste șapte scrisori se aplică Bisericii din ziua de azi. Indiferent de biserică, este un mesaj pentru acea biserica locală, nu-i așa? Poate spui „Ei bine, cum putem ști cum arată o biserică adevărată?” Vă voi spune. O biserică va cădea într-una din aceste categorii deosebite de biserică, când influența dominantă din biserică este a unuia din aceste domenii. Dacă influența dominantă într-o biserică este răceala, chiar dacă ea este drept-credincioasă, biserica va reflecta o perspectivă rece, legalistă, chiar dacă vor fi unii membri înflăcărați. Dacă influența dominantă din biserică este indiferența totală față de Dumnezeu, nu va fi rod, nu va fi viață, este o biserică moartă, chiar dacă au fost oameni care totuși nu erau morți. Indiferent care este influența dominantă, aceasta imprimă caracterul bisericii. Dacă biserica este marcată de un număr dominant de oameni credincioși, care vor intra pe ușa care li se deschide și vor duce Cuvântul lui Dumnezeu, va fi marcată ca fiind o biserică credincioasă, de tipul celei din Filadelfia.

Așadar, la finalul capitolului 3, aveți finalul mesajului pentru biserici. A începutul în capitolul 1, când Cristos este prezent în biserică, este articulat în 2 și 3, și acum am ajuns la finalul capitolului 3, și nu mai auzim cuvântul biserică în cartea Apocalipsa decât la final, în capitolul 22, când scriitorul spune limpede „Du-te și adu-le aminte ce am spus bisericii.” Biserica nu mai apare până la finalul capitolului 22. Biserica nu este în obiectiv în mod special de aici până când este numită cu un alt nume în Împărăția mileniului, și anume „Mireasa.” Însă Biserica încetează să mai fie o chestiune importantă la finalul capitolului 3, iar ultimul cuvânt din capitolul 3 este „biserici”, și de fapt acesta este mesajul. Și fiecare dintre aceste mesaje se încheie în același fel „Cine are urechi de auzit, să audă ce spune Duhul bisericilor.” Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că mesajul pentru aceste biserici merge dincolo de ele, merge la toți cei care au urechi spirituale. Corect? Așadar, sunt pentru toate timpurile.

Acum, am ajuns la capitolul 4 și abandonăm epoca Bisericii. Oamenii întotdeauna spun „Când, când va avea loc răpirea?” va avea loc în spațiul gol dintre capitolul 3 și 4. Da, biserica este pe pământ în capitolul 2 și 3 și dintr-odată, suntem în Ceruri și vreau să vedeți ce se întâmplă. Tema Cerului este închinarea. Trecem de pe pământ în ceruri.

„După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: ’Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!’” Acum trecem la faza a treia. Am văzut lucrurile care au fost. Am văzut lucrurile care sunt – capitolul 2 și 3. Acum sunt lucrurile care vor urma. Vedeți, atât curgerea, cât și cronologia și schița cărții sunt foarte, foarte atent așezate.

Așadar imediat, din nou el era în duhul, ceea ce înseamnă că a fost condus de Duhul în această descoperire. Și pe măsură ce a fost condus în această viziune, a văzut că era pus un scaun de domnie. Și cuvântul pus are ideea de permanență. Nu este un scaun de domnie trecător, ci este un scaun de domnie veșnic. Este un scaun de domnie permanent, este scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Știu aceasta pentru că Cel ce a șezut pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis, acesta este un alt cuvânt pentru diamant, și de sardiu, care este un alt cuvânt pentru rubin. Mai era un curcubeu în jurul tronului, ca de smarald. Un curcubeu de smarald, probabil reflectând credincioșia Lui. Și astfel, Dumnezeu este pe tronul Său în ceruri. Ioan este acolo, și acum va afla ce urmează. Suntem în ceruri și cerul va începe să acționeze asupra pământului. Ce urmează să se întâmple?

Ei bine, să aflăm cine este acolo. „Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcați în haine albe; şi pe capete aveau cununi din aur.” Acum, cine sunt aceștia? Foarte important. Aș dori să vă spun că eu cred că este Biserica. Cred că reprezintă Biserica lui Isus Cristos. Să vă spun de ce: scena de aici reprezintă răsplătirea. Este vremea pentru răsplătire. Ei poartă cununile. Cununi de aur. Și văd asta ca fiind Biserica răpită, acum completă, domnind alături de Dumnezeu, în jurul scaunului Lui de domnie în slavă, fiind răsplătită. Și cred asta pentru că Isus atunci când vine să-Și ia Biserica la răpire El spune „Iată, Eu vin, și răsplata Mea este cu Mine.” Și cred că primul lucru care va avea loc atunci când vom fi răpiți este că vom merge acolo sus și ne vom primi răsplata. Şi cred că asta reprezintă bătrânii, cu cununile lor. Spune că stau pe scaune de domnie. Au haine albe și cununi, iar toate acestea trei sunt promise Bisericii.

Și nu cred că este Israel, bazat pe capitolul 5 versetul 9: „Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” Și cred că acesta este poporul răscumpărat care cântă acea cântare. Și astfel, cred că se referă la poporul răscumpărat: ei sunt cei mântuiți, răscumpărați de orice limbă, de orice neam și din orice națiune. De asemenea, nu se poate referi la îngeri, după cum văd. Nu se poate referi la sfinții lui Israel, trebuie să se refere la Biserică. Și apoi cred, desigur, că acesta este explicaţia cea mai sigură în ce privește interpretarea acestui lucru.

Versetul 5: „Din scaunul de domnie ieșeau fulgere, glasuri şi tunete” și altele, și apoi este viziunea cu Dumnezeu, iarăși cu Duhul înșeptit și acesta este scaunul de domnie divin.

Acum, înaintea scaunului de domnie, versetul 6, este o mare de sticlă precum cristalul. Și aceasta este în acord cu Ezechiel capitolul 1, imaginea de acolo. Cele patru făpturi vii, cred că sunt îngeri. Îi descrie în detaliu. Și apoi spune că toți se închină, versetele 9, 10 și 11. Toți din ceruri se închină. Ai îngerii care se închină, ai sfinții care se închină, Biserica se închină, toți aduc laudă și slavă lui Dumnezeu. Și așa cum am spus mai devreme, aceasta este tema din ceruri. Cerul este un loc în care toți se închină lui Dumnezeu. Și astfel, când Ioan vede cerul, el îi vede pe toți acești oameni închinându-se lui Dumnezeu.

Și apoi, dintr-odată, are loc ceva interesant în capitolul 5: închinarea este întreruptă. „Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte.” Știți ce este? Este titlul de proprietate asupra pământului. Titlul de proprietate asupra pământului? De unde știi asta? Era pecetluit cu șapte peceți. Legea romană cerea ca un testament să fie pecetluit de șapte ori, în așa fel încât să nu fie rupt și deschis. Trebuia să fie sigilat. Cu alte cuvinte, ei rulau documentul, apoi îl sigilau, iarăși îl rulau, iarăși îl sigilau, îl rulau mai departe, iarăși îl sigilau. Și în cele din urmă, îl sigilau în partea cea mai strânsă, era sigilat de șapte ori, și nu puteai să rupi cele șapte sigilii fără să fii descoperit. Așadar, un testament era sigilat de șapte ori. Cred că acesta este testamentul lui Dumnezeu și dorința Lui, iar testamentul și dorința lui Dumnezeu a fost să dea pământul lui Isus Cristos. Nu aceasta a fost promisiunea în Psalmul 2? „Îți voi da neamurile de moștenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” Acesta este Fiul Meu, El va frânge puterea tuturor națiunilor. El va stăpâni lumea. Aceasta a fost promisiunea Fiului, iar aici este titlul de proprietate pe care Tatăl îl are în mâna Sa.

„Am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: ’Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă pecețile? ’” Cine poate să spună că are dreptul la testamentul lui Dumnezeu? cine poate să deschidă cartea cu cele șapte peceți? „Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.” Și Ioan a plâns pentru că nu era nimeni vrednic să deschidă și să citească cartea sau să se uite în ea. „Și unul din bătrâni” – cine ar ști mai bine decât unul din acești bătrâni, din acești 24 de bătrâni, cine ar putea ști mai bine decât cei răscumpărați „mi-a zis: ’Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele șapte peceți ale ei. ’”

Așadar, unul dintre ei, care este reprezentativ pentru cei răscumpărați, a știut că Isus Cristos este Cel care este vrednic să deschidă cartea. Și El este descris în versetul 6 ca fiind cel care a înaintat „în mijlocul ființelor vii” – a îngerilor și bătrânilor, care reprezintă Biserica, am văzut stând în picioare un Miel, părea înjunghiat, avea șapte coarne, aceasta reprezintă puterea deplină, șapte fiind numărul plinătății, cornul unui animal fiind o referinţă la putere, avea șapte ochi, care este înțelepciunea desăvârșită, care se referă și Îl reflectă pe Duhul Sfânt, Duhul înșeptit al lui Dumnezeu.

Așadar, iată-L pe Isus Cristos, plin de înțelepciunea Duhului lui Dumnezeu, plin de putere. Versetul 7, iată aici un moment deosebit - „El a venit, şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie.” Acum, vă rog să rețineți. Încercuiți acel verset. Acest moment marchează desfășurarea a tot ceea ce urmează să aibă loc. Isus a luat cartea și spune „Voi lua înapoi pământul.” Paradisul va fi recâștigat.

Ei bine, ce credeți că a cauzat asta în ceruri? A făcut să fie și mai multă închinare. Așadar, în versetul 8, versetul 9, 10, 11, 12, 13, 14 – toți se închină, se închină, se închină. De ce credeți că cel din cer este așa de încântat? Să vă spun de ce; sunt sătui de răzvrătirea de pe pământ. Așa-i? Și când încep să vadă că Cristos a luat cartea, că va rupe pecețile, că a luat titlul de proprietate asupra pământului, că va prelua pământul – ei se bucură și este slavă, laudă și închinare care culminează în acea afirmație minunată din versetul 12, „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” Abia poți să citești asta fără să auzi Mesia.

Așadar, vedeți că începutul acestui veac - sau mai bine zis această fază – începe în ceruri. Dumnezeu este pe scaunul de domnie și ține în mână titlul de proprietate asupra pământului. Tot cerul se închină. Și ei spun „Cine este în stare să ia pământul înapoi și să îl dea lui Dumnezeu ca să îl restaureze la stadiul de paradis și să-i redea scopul său pierdut? Cine este vrednic?” Nu s-a găsit nimeni. Și dintr-odată, Ioan se trezește plângând. Și apoi vine Mielul, iar Mielul este cel care ia titlul de proprietate asupra pământului ca și cum vrea să spună: „Voi lua acea carte, voi recupera pământul.” Și când acest lucru este stabilit în versetul 7, atunci tot cerul începe să cânte „Aleluia” iarăși.

Așadar, începi în capitolul 6 cu Domnul care începe să rupă pecețile. Ai șapte peceți, și fiecare din ele când este ruptă arată un alt lucru care se va întâmpla pe pământ. Prima pecete este pecetea păcii. „Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”” sau „Acționează!”

„M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc – vă rog să observați că nu avea săgeți, numai un arc – i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor ca să biruiască.” Acum, cine este acesta? Pe un cal alb, asta înseamnă că este un cuceritor. Cu un arc, dar fără săgeți, aceasta înseamnă că nu e nevoie să aibă loc un război. Și-a luat arcul, dar nu a fost nevoie să-l folosească. Este un cuceritor cu pace. Purta o coroană. S-a dus să cucerească și să biruiască. Așadar, perioada Necazului cel mare pe pământ începe cu o pace falsă, energizată de anticrist. Dacă aveți dorința, puteți să comparați și să vă uitați la Daniel 9:27, unde spune același lucru. Va face un pact cu oamenii lui Dumnezeu și va așeza o pace falsă. Așadar, el este Cristosul fals, care va aduce ceva ce se va asemăna cu pacea, dar nu va dăinui.

Înseamnă că nu va dura mult, pentru că a doua pecete este ruptă în versetul 4 și un alt cal apare. Acesta nu este alb, ci este roșu. Aceștia sunt cei patru călăreți din Apocalipsa, apropo. „Și i s-a dat putere să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se omoare unii pe alții.” A doua pecete este cea a războiului.

Aceasta ne conduce la cea de-a treia pecete care este ruptă, este un cal negru, versetul 5. „Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă”, adică el cântărea și măsura. Versetul 6 „o măsură de grâu pentru un dinar” aceasta înseamnă că vei primi o unitate de măsură și jumătate pentru orz sau mai puțin pentru grâu, poate o treime din asta ca salariu pentru o zi de lucru. Cu alte cuvinte, lucrezi o zi întreagă ca să ai mâncare insuficientă pentru o persoană, sau abia suficient pentru o persoană. Mai spune „dar să nu vatămi untdelemnul și vinul.” Aceasta era mâncarea bogaților, să nu te atingi de aceasta.

Așadar, ceea ce ai este pacea, urmată de război, urmată de foamete. Și acolo unde este un război pe scară planetară, va fi și o foamete planetară. Ce urmează după foamete, nimic altceva decât moartea. Versetul 8 spune: „am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea Locuința morților.” De ce? Merge să omoare și locuința morților vine să culeagă toți morții. „Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.”

Ajungeți apoi la cea de-a cincea pecete și veți găsi câțiva oameni sub altar. Aceștia fără îndoială sunt oameni răscumpărați care au fost omorâți în acea perioadă și acum sunt în ceruri, sunt chiar sub altarul lui Dumnezeu, sub tronul lui Dumnezeu, stau acolo și se roagă, versetul 10, „Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăbovești să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”” Pentru că în acest război și în acest carnagiu și în această foamete și în tot potopul de pe pământ, oamenii răscumpărați sunt măcelăriți de anticrist. Iar duhurile lor ajung în ceruri, se adună împreună și strigă către Dumnezeu „Până când vei lăsa să continue acest lucru fără să aduci răzbunare asupra acelora care îi măcelăresc pe sfinți?” Această secțiune este foarte importantă, ar trebui să v-o notați. Această secțiune este o premisă pe care se bazează o mare parte din discuția despre viitor care urmează în Apocalipsa.

Versetul 11 spune: „Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă şi al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca şi ei.” Ce le spune este „Să fiți răbdători. Între timp, iată o haină albă. Aici este îmbrăcămintea voastră cerească, bucurați-vă, și mai așteptați până când și restul de martiri vor fi martirizați. Încă nu s-a terminat.” Așa cum a spus cineva „Niciodată nu e gata până nu s-a terminat.” Și încă nu e gata.

Astfel, să ne întoarcem pe pământ, a șasea pecete „un cutremur. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele.” Ioel vorbește despre acest lucru, la fel și Petru în ziua de Cincizecime „stelele au căzut din cer pe pământ”. Acum, vă rog să vă imaginați aceasta, dragilor. Soarele se întunecă, luna devine sângerie, stelele cad din cer „cum cad smochinele verzi din pom.” Cu alte cuvinte ai smochine prea coapte, scuturi copacul, toate cad jos. Stele toate cad din cer.

„Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul.” Ai tras vreodată storul de la o fereastră ca mai apoi să îi dai drumul… şi să se facă sul blî-blî-blî-blî-blî, cam așa? Acest lucru va avea loc în întregul cer - blî-blî-blî-blî-blî… înțelegeți? Totul va dispărea. „Şi toți munții şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.” Puteți să vă imaginați acest lucru? Înspăimântător, și ei chiar se sperie și este o frică imensă în versetele de la 15 la 17 „Şi ziceau munților şi stâncilor: ’Cădeți peste noi, şi ascundeți-ne de Faţa Celui ce șade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare? ’”

Acum, poți suporta doar o anumită cantitate din aşa ceva, altfel vei fi copleșit, iar săracul Ioan – îți poți imagina cum ar fi să ai toate aceste viziuni? Așadar, Domnul îi dă periodic câte un răgaz și în capitolul 7 găsim așa ceva. În capitolul 7 aflăm că în mijlocul acestor evenimente există și o protecție. Va fi și binecuvântare. Vor fi oameni care nu vor fi judecați. Nu toți vor fi sub altar, unii credincioși vor fi cruțați. Care sunt ei? Sunt 144 000 de evrei din fiecare seminție. Seminția lui Dan este omisă, datorită idolatriei sale crase, Deuteronom 29. Însă în caz că sunteți preocupați de seminția lui Dan, în Ezechiel 48 sunt incluși în așezarea din Împărăție, așadar ei sunt restaurați cu îndurare în Împărăție, însă nu li se permite să slujească în această lucrare specială.

Acum, ce ne spune asta? La mijlocul săptămânii, atunci când începe holocaustul, deja vor fi evrei mântuiți, care cred în Isus Cristos ca fiind Mântuitorul și Domnul lor, deja sunt mântuiți, vor trece prin aceeași perioadă și nu vor putea fi omorâți.

De ce? Pentru că nu pot fi răniți. Sunt pecetluiți, sunt protejați. Spune în versetul 2 și 3 că nimic nu-i poate vătăma.

Așadar, în timpul celei de-a doua jumătăți, vor fi 144 000 de evrei care vor merge și vor predica Evanghelia. Dragilor, vor fi foarte eficienți, uitați ce spune în versetul 9: „şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni.” Adică era un număr imens din toate națiunile, din familii, popoare și limbi. Ei vor sta în fața scaunului de domnie, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini. Ei strigă: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie și a Mielului.” De unde au venit? Sunt rodul celor 144 000 de evrei.

Știți, este una din afirmațiile cele mai minunate despre suveranitatea și mântuirea lui Dumnezeu. Dumnezeu va alege să fie mântuiți 144 000 de evrei, va alege 12 000 din fiecare seminție a lui Israel, și numai El știe din ce seminție sunt ei, pentru că și-au pierdut listele la dărâmarea Ierusalimului în anul 70 d.Cr. Însă El nu pierde listele.

Dumnezeu va alege 12 000 din fiecare seminție. Așadar, vor fi 144 000 de evrei răscumpărați în acea a doua jumătate a perioadei. Iar ei vor fi evangheliști. Și din slujirea lor va ieși un număr imens de oameni din fiecare seminție și limbă și națiune și popor, slăvindu-L pe Domnul Isus Cristos. Și apoi, desigur, aveți în continuare, o închinare deosebită în restul capitolului 7. Un lucru minunat, minunat.

Acum ajungeți la a șaptea pecete din capitolul 8. Și a șaptea pecete este foarte adesea socotită un răspuns la primele șase peceți sau a șaptea trâmbiță este un răspuns la primele șase trâmbițe sau al șaptelea potir este un răspuns la primele șase potire. Apropo, în versetul 1 este dovada pentru unii că în ceruri nu vor fi femei, pentru că spune că va fi o tăcere în ceruri de jumătate de ceas. Însă cred că exagerează puțin când spun asta.

Așadar „Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.” Ce înseamnă asta? Ce înseamnă că s-a oprit? Ce s-a oprit? Ei bine, ce are loc în ceruri încontinuu? Închinarea. Tocmai a avut loc în capitolul 7. Așadar, s-a oprit pentru jumătate de oră. De ce? Sunt în uimire. Adică, sunt înmărmuriţi datorită măcelului mâniei divine care s-a revărsat.

Așadar, iată aici cele șapte trâmbițe de judecată, un alt mod care marca judecata. Domnul a desfăcut sigiliul și la finalul lui vin trâmbițele să anunțe judecata. Versetul 6, „Şi cei șapte îngeri, care aveau cele șapte trâmbițe, s-au pregătit să sune din ele. Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arși, şi toată iarba verde a fost arsă.” Aceasta este judecata asupra vegetației. O judecată asupra vegetației este o judecată asupra omului, pentru că omul nu poate trăi fără vegetație în multe locuri și o judecată asupra animalelor, pentru că de asemenea nu pot trăi fără vegetație. Și poate fi un fel de judecată asupra oxigenării lumii, pentru care este nevoie de vegetație.

Astfel, vedem a treia parte din creaturi, când sună trâmbița a doua în versetul 8, „a treia parte din mare s-a făcut sânge; şi a treia parte din făpturile, care erau în mare şi aveau viață, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.” Dumnezeu face judecata, și imaginați-vă, a treia parte din vegetație a dispărut și o a treia parte din mare devine sângerie, și a treia parte din ființele din mări vor muri. Și toate plutesc pe o treime din mările lumii, împuțite, putrede, o masă putrezindă. Cu alte cuvinte, omul a falimentat să recunoască darul lui Dumnezeu în creație, așadar Dumnezeu îl ia. Omul a falimentat să aducă slavă pentru lucrurile pe care El le-a făcut: pentru iarba verde, pentru plante, copaci, mare și toate care sunt în ea. Omul nu-L glorifică pe Dumnezeu, așadar Dumnezeu le ia pe toate.

Apoi ai cea de-a treia trâmbiță în versetul 10: „a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. Steaua se chema „Pelin”; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin.” Aceasta este judecata asupra apelor de băut, toate sursele de apă proaspătă sunt lovite cu amărăciune și a treia parte din ele sunt nimicite, ca și restul.

A patra trâmbiță sună în versetul 12 „a fost lovită a treia parte din soare…” Știți ce va face acest lucru calendarului? Știți ce va face orarului? Știți cum va fi afectată fiecare zi? Se pierde a treia parte din soare, nu știu ce fel de haos va fi cauzat în ceruri. A treia parte din lună va dispărea, a treia parte din stele vor dispărea. A treia parte din ele devine întuneric: „ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.” Uimitor. Întregul calendar este șters, parcă au înnebunit toate. Ai tot felul de eclipse ciudate care au loc peste tot.

Versetul 13: „M-am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: ’Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiță ale celor trei îngeri, care au să mai sune. ’” Oh!

Și apoi în 9, sună a cincea trâmbiță și o stea a căzut. Cine este acea stea, Lucifer? A primit cheia adâncului celui mare. Știți cine sunt în adâncul cel mare? Sunt demoni legați. Demoni care sunt legați de Dumnezeu. Acolo sunt demoni, legați în Adânc. Nu pot ieși. Însă cheia va ajunge în mâinile lui Lucifer în timpul Necazului celui mare. Când va suna cea de-a cincea trâmbiță, se va duce în Adânc și va descuia adâncul. Și știți ce se va întâmpla? Toți demonii legați, cei care au fost legați acolo, unii au fost legați pentru secole de-a rândul, sau mii de ani, în cele din urmă vor ieși afară și vor evada de acolo, spune versetul 2 „s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.” Versetul 3 spune că sunt precum lăcustele. Este ca o ciumă. Vor mătura pământul. Știți de ce necazul cel mare va fi un timp teribil? Pentru că toți demonii care au fost legați în iad vor fi eliberați și se vor adăuga la cei deja existenți care sunt pe pământ.

Și spune „Li s-a zis – în versetul 4 - să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.” Demonii nu vor face nimic creației, îi vor nimici doar pe oameni. Și nu vor avea privilegiul să îi omoare când va suna a cincea trâmbiță. Versetul 5, „Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înțeapă pe un om. În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.” Vor fi înțepați ca înțepătura unui scorpion. Ciuma de lăcuste de demoni vor cutreiera pământul și îi vor chinui pe oameni cinci luni. Oamenii nu vor putea să găsească izbăvirea nici prin moarte.

Apoi ai o descriere de la versetul 7 la 10 a acelor ființe demonice, limbaj simbolic. Și spune în versetul 11 „Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care evreiește se cheamă Abadon iar grecește Apolion”, care înseamnă distrugătorul. Dacă voi credeți că acest lucru este rău, mai sunt două trâmbițe.

Și în timpul acelei perioade, când a șasea trâmbiță sună, râul Eufrat este deschis, „Şi cei patru îngeri”, versetul 15, „care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni.” Iată că aici vine o oștire eliberată de un înger care va măcelări a treia parte din lume. „Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii ori zece mii de călăreți”, aceasta înseamnă 200 de milioane. Vin din răsărit, de dincolo de Eufrat. Așadar, la versetul 18 spune vor omorî a treia parte din lume „de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieșeau din gurile lor.” Se pare că vor fi niște arme anumite care sunt descrise în acești termeni antici.

„Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor din aur, din argint, din aramă, din piatră şi din lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de pharamakeia – acestea sunt droguri, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.” Oamenii nu s-au pocăit, ei doar L-au blestemat pe Dumnezeu.

Acum, aceste trâmbițe sunt formidabile, nu-i așa? Aici ai primele șase trâmbițe. Acestea vor avea loc la finalul Necazului celui mare. Ați remarcat faptul că Biserica nu mai este prezentă? Capitolul 10 este un alt capitol de răgaz. Săracul Ioan, săracii de noi. Așadar, îi dă o altă viziune în ce privește partea pozitivă, faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca niște stâlpi din foc. În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ, şi a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu şi când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. Știți, aici este el, în această viziune slăvită, dar îi spune lui Ioan în versetul 5, „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete, şi nu scrie ce au spus!” Este prea fantastic! Judecata asupra păcătoșilor este prea de tot. Prea terifiant, prea oribil, prea îngrozitor. Nu le spune. Nu le spune. Este o taină. Versetul 7, „se va sfârși taina lui Dumnezeu.” Această parte nu se va descoperi pentru noi.

Și Ioan a văzut în acea descoperire acea carte mică, care reprezenta luarea înapoi a pământului, a luat-o și a pus-o în gura lui. Pentru că i s-a spus: „Ia-o şi mănânc-o, înghite-o.” Ce vrei să spui, Ioan? „Am văzut venirea lui Isus Cristos în slava Sa, am un gust plăcut, pentru că Cristos merită să domnească, și domnește în slavă, dar de asemenea am un gust amar, pentru că atunci când va veni în slavă ca să domnească, știu că va însemna devastare și condamnare veșnică a lumii, așadar este dulce și amar.”

Acum, înainte să sune cea de-a șaptea trâmbiță, este încă o întrezărire a harului lui Dumnezeu în capitolul 11. Oh, este minunat, vă rog să urmăriți. Aceștia sunt favoriții mei din Biblie și nici măcar nu știu cine sunt, însă Domnul știe. Cred că aceștia doi sunt niște oameni minunați. Nu știu cine sunt, dar dacă Domnul caută voluntari, mă ofer voluntar. „Aceștia sunt cei doi măslini şi cele două sfeșnice, care stau înaintea Domnului pământului.” Acum, vă rog să urmăriți, și desigur că pământul îi va urî. Lumea îi va urî. Mă refer la lume, că îi va urî. Societatea New Age îi va urî. Oamenii care explică răpirea spun „Hei, i-am îndepărtat pe toți acei oameni care ne țin pe loc şi nu ajungem la următorul nivel de conștiință”, îi vor urî. Și când ei Îl vor predica pe Isus Cristos și restul, atunci vor fi urâți. Însă știți ce se va întâmpla? Versetul 5, „Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care îi mistuie pe vrăjmașii lor.” „Haaah!” adică ai putea să te obișnuiești cu așa ceva. Eşti persecutat și urât și mesajul tău nu e crezut, și încearcă să-ți ia viața şi… Haaaaah!

Ei au putere să închidă cerul. Cu alte cuvinte, pot să meargă într-un loc să predice Evanghelia lui Isus Cristos, și cât timp predică, pot să facă să fie secetă. Și pot controla vremea „şi au putere să prefacă apele în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.”

Acum, ce credeți că va fi la știri în fiecare seară? „Următoarea știre, avem raportul celor doi martori. Săptămâna aceasta au fost în Cincinnati, nu a plouat, toate râurile s-au transformat în sânge, oamenii au fost loviți cu ciume. Trebuie să facem ceva în ce-i privește pe aceștia doi, dar de câte ori încercăm, ajungem pârjoliţi.” Și știți ce se va întâmpla? În cele din urmă fiara se va ridica din Adânc, fiara însăși „... și îi va birui și îi va omorî. Și trupurile lor moarte” atunci când vor muri, știți unde vor fi atunci când vor muri? Vor fi în Ierusalim. Da. Versetul 8 „Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt” unde a fost răstignit şi Domnul lor.” Așadar sunt omorâți în Ierusalim.

Puteți să vă imaginați ce vor spune știrile? „În sfârșit au murit.” Și spune că vor lăsa trupurile lor moarte pe străzi. Acum, suntem în vremea modernă. Nu lași trupurile pe stradă. Le vor lăsa pe stradă. „Şi oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate.” Acum, cum se poate ca întreaga lume să vadă trupurile moarte în Ierusalim? Într-un singur fel, care? Prin televiziune. Nu putea fi posibil acum o sută de ani. Nu puteau fi văzuți în întreaga lume. Și nu vor permite ca să le fie puse trupurile în mormânt. De ce? Pentru că vor fi atât de bucuroși „se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi își vor trimite daruri unii altora.” Trăiască ziua morții celor doi martori, iată darul pentru tine.

Așa e, lumea va fi atât de fericită că acești oameni sunt morți. Pot să văd un reporter alături de ei care spune „Ei bine, sunt morți de trei zile și jumătate și suntem atât de ușurați că acești oameni nu mai trăiesc.” Apoi în versetul 11 spune „Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare – și aș dori să văd cum este dată știrea înapoi – şi o mare frică i-a apucat pe cei ce i-au văzut.” Puteți să credeți că așa va fi? Exact așa se va întâmpla.

Și apoi, îmi place mult „au auzit din cer un glas tare, care le zicea: ’Suiți-vă aici! ’” Whooo! Vedeți. Și s-au suit. „În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ, şi s-a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămași, s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.” Teroare, pură teroare. Ascultați, Dumnezeu nu va rămâne niciodată fără martori, nu-i așa? Niciodată.

După acest scurt interludiu, ne întoarcem la cea de-a șaptea trâmbiță, și când va suna, dragilor, va fi finalul. Îmi place mult. Versetul 15, „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristosului Său. Şi El va împărăți în vecii vecilor.” Așa va fi, dragilor. Când a șaptea trâmbiță va suna, împărățiile lumii vor aparține lui Isus Cristos. Uimitor, uimitor.

Capitolul 12 se întoarce să prezinte alte detalii înainte să ajungem la cele șapte potire, și descrie persecuția continuă a lui Satan față de Israel, de Mesia și față de poporul lui Dumnezeu și vorbește despre cum s-a războit necontenit împotriva poporului lui Dumnezeu. Femeia din acest capitol este Israel. Copilul este Cristos. Balaurul este Satan. Și balaurul a fost întotdeauna pornit după copilul născut din femeie. S-a luptat în trecut și se va lupta în viitor. Versetul 7 spune că demonii lui Satan și Mihail cu îngerii săi vor fi în război în ceruri. Ghici cine va câștiga? Arhanghelul Mihail și îngerii săi vor câștiga. Vor fi aruncați, spune la final în versetul 9, „pe pământ împreună cu toți îngerii lui.”

Acum, ceea ce are loc, vă rog să urmăriți, este că ies demonii din Adânc, ca lăcustele, peste tot. Sunt demonii care au fost în văzduh, stăpânitori în locurile înalte, sunt aruncați jos. Așadar, sunt ei care au ieșit din Adânc și acum sunt pe pământ, aruncați din cer, nu mai au acces la Dumnezeu așa cum avea Satan în cartea Iov, când s-a dus înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Toți sunt aruncați pe pământ și pe pământ va fi rezultatul incredibil al infestării demonice asupra lumii. Iar atacul va fi oarecum îndreptat împotriva lui Israel, dar restul capitolului 12 vorbește despre modul în care El va proteja Israelul, modul în care Dumnezeu îi va proteja în mod minunat. De fapt, la un moment dat, această întreagă mulțime, această armată va fi împotriva lui Israel și pământul îi va înghiți, aflăm în versetul 16. Doar se va deschide și-i va înghiți. Uimitor.

Capitolul 13 prezintă un alt detaliu, ni-l prezintă pe anticrist, stăpânitorul lumii, și el este impresionant. El conduce acest atac asupra poporului lui Dumnezeu. În versetul 4, la final spune „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?” I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Aceasta înseamnă trei ani și jumătate. Aceasta este a doua jumătate din Necazul cel mare. „Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.” Are o putere incredibilă, o influență incredibilă.

De asemenea are și un acolit. Capitolul 13 versetul 11 până la final ni-l prezintă pe prorocul mincinos. Fiara este anticristul, prorocul mincinos este acolitul lui. Este cum a fost Faraon care a avut pe Iane și Iambre, cum Balac l-a avut pe Balaam, cum Absalom l-a avut pe Ahitofel. Anticristul va avea acolitul lui și slujba lui este să îndrepte privirea tuturora către anticrist, să le spună tuturora să se închine lui anticrist. Și el va face anumite minuni mincinoase și semne mincinoase, va construi o imagine imensă a fiarei, îi va da viață printr-un ventrilocism electronic sau ce o fi, așa cum vorbește în versetul 15. Sau mai bine, va pune un demon în acel idol și va deveni un idol posedat demonic.

Acum lumea este atât de influențată demonic, încât toți din lume pot fi un potențial maniac, ca băiatul care când era aruncat în foc, apoi era aruncat în apă, făcea spume la gură și se trântea la pământ. Toți din lume pot ajunge ca demonizatul din Gadara, care trăia în peșteri și se tăia singur cu pietre, pentru că era plin de demoni. Întregul pământ va fi invadat de demoni și vor controla totul. Vor fi în stare să facă o imagine să vorbească, și vor atrage întreaga lume ca să se închine lui anticrist, aceasta va fi slujba prorocului mincinos.

Și apoi spune în versetele de la 16 la 18 în această viziune că dacă nu aveai un număr, nu puteai cumpăra și vinde, nu puteai opera în societate. Numărul era 666. Acest lucru nu este semnificativ, decât că reprezintă omul. Omul a fost creat în a șasea zi. Șapte este numărul desăvârșirii, și indiferent cât de mult se va strădui, el totdeauna va fi 666, este lipsit de perfecțiune. Așadar, este numărul unui sistem omenesc. Este interesant pentru mine să văd că toate numerele de înmatriculare ale taxiurilor din Israel încep cu numărul 666, apoi liniuță, și abia apoi restul numărului. Nu cred că acest lucru este semnificativ; este doar interesant.

Dar ceea ce este semnificativ, ceea ce este interesant, este că nu poți opera în această societate dacă nu ai numărul pe frunte sau pe mână. Ne îndreptăm către aceasta. Deja avem cărți de credit și numere. Dacă ai un card bancar, te duci la bancomat, introduci pin-ul, deja ai numărul tău. Se conectează cu numărul cardului tău bancar, știu exact cine ești, și pot să afle totul despre tine. Iar dacă vor decide să nu poți cumpăra sau vinde, tot ce au de făcut este să îți înlăture numărul. Dacă ai o societate fără bani lichizi, și problema cu cardul bancar este că îl poți pierde, așa că vor găsi o modalitate prin care să ți-l pună pe frunte și pe mână, pentru că într-un climat rece, acelea sunt singurele părți ale trupului tău care sunt expuse și care pot fi scanate cu ușurință. Astfel, anticrist va stăpâni lumea și le va cuprinde pe toate, le va controla pe toate datorită puterii sale.

V-am spus data trecută că au inventat – și acest lucru este incredibil pentru mine – încearcă să inventeze un implant pe bază de computer, ca să poată pune un chip în fiecare individ, în trupul tău, care să fie compatibil cu creierul tău, mă refer la chip, și un sistem de calculatoare, astfel încât indiferent de profesia pe care o ai, să poți accesa instant toate materialele dintr-o bibliotecă care să treacă din calculator în chipul tău și apoi în creierul tău. Și dacă faci asta cu un tip ca anticristul, cu siguranță că el poate controla totul.

Versetul 1 din capitolul 14 arată iarăși spre biruința Domnului Isus Cristos. Îi vedeți pe cei 144 000 care sunt în ceruri și este un timp minunat când cântă laudele. Ei cântă laudele, datorită biruinței lui Isus Cristos. Acum, desigur, toată nimicirea aceasta vine concentrată la final în Armaghedon. Și dacă vă uitați la capitolul 14 versetul 14, vom trece mai repede prin partea care a rămas, nu vă temeți, suntem în grafic, însă capitolul 14 începe cu o imagine a Armaghedonului, și această idee de a secera, din versetul 15, secerarea și recoltarea întotdeauna vorbesc despre judecată. Domnul vine cu o judecată îngrozitoare.

Versetul 20 sumarizează: „Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieșit sânge, până la zăbalele cailor – asta înseamnă cam 1 m sau 1,2 m - pe o întindere de o mie șase sute de stadii.” Aceasta înseamnă 320 de km. Aceasta este lungimea lui Israel. 1,2 m adâncime, apoi lungimea lui Israel, simbolizează o baie de sânge. Iar strugurii din teasc nu vor avea nici o putere împotriva puterii Dumnezeului Celui Atotputernic, așadar Îl vedeți pe Dumnezeu care calcă în teasc cu judecata Sa.

Lumea va fi judecată. De fapt, mai devreme în capitol, versetele de la 9 la 12 spun: „Mai răbdați puțin, sfinților, mai răbdați, pentru că Dumnezeu vine să judece.” Și dacă veți fi martirizați, dacă veți muri moarte de martir, „Ferice de voi care muriți în Domnul.” Așadar, să nu vă temeți, Dumnezeu Își pregătește mânia, Își pregătește judecata.

Și acum, când ajungem la capitolul 15, ajungem la ultimele șapte judecăți. Și este precum o mitralieră – bang, bang, bang, bang, bang, bang, bang. Totul are loc la final, ultimele șapte ciume. Versetul 1, cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. Această scenă deosebită este văzută în ceruri, desfășurată în capitolul 15 și este gata pentru judecata finală. La versetul 8 spune: „Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârși cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.” Acest lucru este unul privat. Dumnezeu face să fie fum în ceruri, și ele sunt revărsate începând cu capitolul 16, primul potir este vărsat și imediat spune „Şi o rană rea şi dureroasă i-a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.” Aici este cuvântul helkos. Este ca cerșetorul care avea răni. Se poate referi la răni canceroase.

Imediat după aceea vine al doilea potir sau pocal – este același lucru. Și „marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.” O nenorocire imensă pe suprafața apelor cu animale moarte, dincolo de înțelegere.

„Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge.” Nu a treia parte din ape, nici a patra, ci toate apele. O judecată devastatoare, poluarea apelor proaspete.

La versetul 8 și 9 al patrulea potir este turnat și soarele va dogorî cu atâta putere încât îi va arde pe oameni, vor muri arși. Și în loc să se pocăiască, îl blesteamă pe Dumnezeu.

Urmează apoi al cincilea, incredibil, după dogorârea soarelui, vine întunericul, și își mușcau limbile de durere. De ce? Nu puteau vedea pe unde să meargă, nu era lumină deloc, întuneric beznă, se puteau lovi și era durere și nu puteau găsi alinare, pentru că nu vedeau unde sunt. Și aș putea să mai adaug, acolo, versetul 11, „Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele”, lucru care ne face să mergem înapoi la început și să spunem că toate aceste ciume sunt cumulative. Sunt cumulative.

„Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților, care au să vină din Răsărit.” Acea armată despre care am vorbit mai devreme. Bătălia finală de la Armaghedon. Am fost acolo, am stat pe acea câmpie. Napoleon a spus că este locul cel mai potrivit pentru bătălie pe care l-a văzut pe fața pământului.

Trei duhuri necurate ca niște broaște, aceștia sunt niște demoni de o natură deosebită, au ieși din mocirla iadului și din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos. Și acolo, apropo, ai trinitatea necurată. Sunt duhuri de demoni care înfăptuiesc minuni. Ei adună întreaga lume la bătălia de la Armaghedon și nu știu că este măreața zi a Dumnezeului celui Atotputernic.

Și întreaga lume vine la Armaghedon ca să lupte. Daniel 11, cred că descrie aceasta. Împărații de la nord vin și se îndreaptă către sud. Vine și împăratul de la est. Și vestul se va implica. Vin împărații de la răsărit. Toți se luptă și are loc acest masacru. În mijlocul acestui masacru, din ceruri vine Isus Cristos.

Al șaptelea potir este turnat la finalul capitolului 16 și au loc tunete și fulgere. Toate ostroavele au fugit și munții nu au mai fost găsiți, iar o grindină mare a căzut din cer. Puteți să vă imaginați? Grindina cântărea câte 50 kg fiecare, adică era un cub de gheață de 50 kg. Și acesta este finalul.

Capitolul 17 și 18 sunt foarte importante. Ele prezintă cea de-a doua jumătate a Necazului celui mare. Și știți ce ne spun? Întrebarea care se pune aici este, „Ioan, cum rămâne cu religia în Necazul cel mare? Va fi religie?” Capitolul 17 descrie acest lucru. Va fi religie. O biserică falsă, și știți cum este numită? Dacă adevărata Biserica este numită Mireasa, cum este numită biserica falsă? O prostituată. O prostituată. Vorbește despre prostituata care șade pe ape multe, care a băut vinul curviei ei, care șade pe fiară. Prostituata călărește pe anticrist. Liderul politic anticrist și religia falsă-desfrânată a sistemului lumii există împreună.

Însă anticristul este consumat de propria sa putere și în cele din urmă o devorează pe prostituată, pur și simplu o înghite și spune „Acum întreaga lume mi se va închina mie.” Cred că acela este momentul când profetul mincinos va așeza icoana fiarei, și întregii lumi i se poruncește să i se închine. Nicio altă religie nu este tolerată, decât a sa, pentru că fiara, în versetul 16 spune că o vor mânca pe prostituată.

Acum, capitolul 18, ne duce înapoi şi pune o altă întrebare. Poate spui: „Ei bine, ce se întâmplă acum în lume? Adică, cum va arăta lumea economică?” Aceasta este o perspectivă asupra aceleiași perioade. Ce se va întâmpla? Ei bine, totul începe să se prăbușească în versetul 2, acest înger spune: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare – Babilon este numele pentru sistemul economic suprem al lumii. A ajuns un locaș al dracilor.” Demonii au pus stăpânire pe lume, iar națiunile sunt mâhnite.

Versetul 5 spune, „Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” Când vor vedea prăbușirea întregului sistem, economia tuturora se va prăbuși, monetăria se va prăbuși, băncile se vor prăbuși, totul se va șterge.

În versetul 10: „Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa.” Nu-i mai pasă nimănui de aceasta, ei doar vor dori să supraviețuiască. Cine va mai merge la cumpărături? Cine se va duce la mall atunci?

„Marfă din aur, din argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, din in subțire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri din lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase din lemn foarte scump, din aramă, din fier şi de marmoră; nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor.” Cui îi pasă? Cui îi pasă?

Comerțul pe mare de asemenea nu va mai avea loc, versetul 17. Tot sistemul de transporturi se va prăbuși. Și oamenii în versetul 19 vor arunca cu țărână în cap, plângând și văitându-se „Vai, vai, totul s-a terminat.”

Și în timp ce toți de pe pământ fac acest lucru, versetul 20 spune „Voi cei care sunteți în ceruri – ce să facă? – bucurați-vă. Bucurați-vă.” Știți care va fi cel mai teribil lucru din lume? Muzica se va sfârși, nu va mai fi muzică. Versetul 22, „Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbițe; nu se va mai găsi la tine nici un meșter în vreun meșteșug oarecare”, nu va mai fi artă, nimic, sfârșitul tuturora, s-a terminat. S-a terminat petrecerea de pe pământ.

Știți ce are loc în capitolul 19? Începe sărbătoarea în ceruri. Dintr-odată, versetul 1, „Aleluia.” Versetul 3, „Aleluia.” Versetul 4, „Aleluia.” Versetul 6, „Aleluia.” De ce sunteți atât de fericiți? Finalul versetului 6, „Dumnezeul cel atotputernic a început – ce să facă? – să domnească.” În sfârșit. „Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit.” Acum cei răscumpărați se unesc cu Domnul lor. „Și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor, și curat.” Glorios.

Cred că acest lucru are loc în ceruri. „Toți fiți echipați, dragilor, mergem în Împărăție. Vom merge în Împărăție.” Cum ajungem acolo? Iată că vine, iată cum ajungi acolo. În versetul 11 „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l știe” și continuă să-L descrie.

Și în versetul 14, aici suntem noi, dragilor: „Oștile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb şi curat.” Aceștia suntem noi. El este Cel care Se întoarce ca să-Și așeze Împărăția pe pământ. El vine îmbrăcat în alb, pe un cal alb, și noi vom fi pe cai albi, îmbrăcați în haine albe, alături de El. Vom fi alături de El, vom veni în slavă cu El.

Îmi place finalul versetului 16, numele Lui este: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor.” Și când El va veni, va fi devastare, Armaghedonul, iar rezultatul Armaghedonului este în versetul 17 și ce mai urmează: carnaj, moarte. Va chema păsările să mănânce carnea.

Versetul 20, fiara, prorocul mincinos sunt amândoi aruncați de vii în iazul de foc și de pucioasă. Iar oamenii care vor rămâne din acele oștiri, vor fi măcelăriți cu sabia. Știți ce va avea loc? Capitolul 20, Domnul Își așază Împărăția. Așa e. Uitați ce spune la versetul 4 „am văzut niște scaune de domnie.” Pentru ce sunt? Finalul versetului 4, sunt pentru sfinții care vor trăi şi vor domni cu Cristos o mie de ani. Știți ce se va întâmpla la finalul celor o mie de ani? Versetul 7, Satan este dezlegat pentru puțină vreme. El va merge în lume. Și știți că în timpul Împărăției, vor fi oameni care vor avea un trup fizic. Vor avea copii. Vor repopula pământul. Va fi o populație pe tot pământul. Unii din ei nu vor crede în Isus Cristos, chiar dacă El va domni la Ierusalim pentru o mie de ani. Nu e uimitor? Nu prea. Nu L-au recunoscut nici la prima venire de asemenea. L-au respins când au știut Cine era de fapt.

Și astfel, Satan are o răzvrătire finală, și la versetul 9 spune că la final focul va veni din Ceruri și-i va nimici pe acei răzvrătiți. Așadar, în versetul 11, toți cei nemântuiți din istorie sunt adunați la marele tron de judecată. Și versetul 15 spune că numele lor nu au fost găsite în Cartea vieții, astfel că vor ajunge în iad. Acesta este finalul Împărăției de o mie de ani.

Poate te întrebi: „Și ce urmează după?” Capitolul 21: „Am văzut un cer nou și un pământ nou…” Versetul 3 „… noul Ierusalim.” Poate că întrebi: „Cum arată?” Versetul 3, „Şi am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, şi zicea: ’Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. ’” Această stare este veșnică, nu-i așa? Acesta este Cerul nou și pământul nou. Și apoi restul capitolului 21 și capitolul 22 le descrie.

Ei bine, ultimul mesaj vine la finalul capitolului 22. Pot să vi-l spun? Uitați-vă la versetul 17: „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!” Aceasta este, dragii mei, ultima invitație. Vino. Vino la Cristos. Vino și bea. Vino să ai parte de mântuirea Lui. Pentru că dacă aceste lucruri vor avea loc, va fi prea târziu.

Versetul 11, când va veni judecata: „Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfințească şi mai departe!” Cu alte cuvinte, ceea ce vei fi atunci când aceste lucruri vor avea loc, aceea vei fi pentru totdeauna. Poți să spui alături de Ioan „Amin, vino, Doamne Isuse;” sunt gata? Sper că da.

SFÂRȘIT